Ah si daca imi poate explica cineva ce a fost cu revolutia asta, as fi extrem de recunoscatoare. Cea mai edificatoare conversatie despre asta am avut-o pe Facebook si cam asa a aratat:

Eu: Pana la urma pentru ce a fost revolutia asta? Ca n-am inteles nici eu.
B: Da. )
Eu: Aha, pentru aia a fost.
B: Iegzact )
Eu: O cauza demna, ce pot sa spun. Cinste lor.

Am incheiat transmisiunea in direct de pe Facebook unde misterul a fost aproape rezolvat. Va multumesc ca mi-ati dat ocazia sa asist la o revolutie.

Desi aseara am zis ca n-o sa-l mai vad nici batuta, azi l-am vazut inca o data pentru ca n-am putut sa rezist sa nu i-l arat si lui Silviu. Si ma bucur ca l-am vazut inca o data pentru ca mi-au scapat atatea chestii, am prins alte nuante si m-am indragostit si mai tare de Bobby Sands (because yeah, I do have a thing for ‘terrorists’, ‘fanatics’ or whatever you like to call them). Si fie ca iti place sau nu-ti place de Fassbender ca barbat, dupa ce vezi filmul asta nu poate sa nu-ti placa de el ca actor. Omul asta isi ia meseria in serios si se vede ca ii place al dracului de tare.

Si nu, nu cred ca Hunger e une studiu asupra deteriorarii trupului, dimpotriva,  Hunger e povestea unor oameni care n-au mai putut suporta degradarea fizica si psihica la care erau supusi.  E un studiu al cruzimii umane privite atat din punctul de vedere al tortionarului cat si al victimei. Probabil ambii au dreptate, dar in final nici unul nu castiga.

Desi e un film brutal si trist, la final m-am simtit mandra de mine: m-am uitat de 2 ori la el fara sa cedez ispitei de a inchide ochii sau de a intoarce capul. Si pe undeva pe acolo e un adevar si o  experienta pe care pe care nu orice film ti-o poate oferi.

O sa explic mai pe larg de ce.
Prima oara cand am auzit de aceasta dependenta, am inceput sa rad. Credeam ca e o tampenie sa spui despre cineva ca-i dependent de sex. Pentru ca toti il facem (cu unele exceptii), unii fac sex mai des, altii mai rar, cert e ca nu poti sa vorbesti despre natura umana fara a te raporta la partea sexuala. E la fel de natural ca mancatul, dormitul sau alte nevoi fiziologice. Bineinteles, uneori sexul presupune o intimitate si niste emotii care cateodata exista, alteori nu. Acestea fiind zise eu credeam ca ‘dependent de sex’ e un fel mai dragut de a vorbi despre un om care face sex mai des decat persoana obisnuita.
Apoi mi s-a pus pata pe Russell Brand si am citit cartea lui, My Booky Wook, unde povesteste despre escapadele lui sexuale si despre dezintoxicare si atunci m-am prins ca a fi dependent de sex e poate acelasi lucru cu a fi dependent de heroina, sau chiar mai rau.

In primul rand pentru ca esti aproximativ incapabil de a interactiona emotional cu o alta persoana. Pentru ca esti mereu in cautarea unei  noi doze. Pentru ca ai mereu impresia ca ‘doza’ urmatoare va fi mai buna, va dura mai mult, va fi mai intensa decat cea dinainte. Pentru ca ai mereu senzatia ca o sa ajungi in Shangri-La si apoi te trezesti dezamagit si rusinat de niste instincte, care pana la urma, ar trebui sa fie firesti. Doar ca in cazul dependentilor de sex nu sunt. Pentru ca pun sexul inainte de orice altceva: serviciu, familie, propria persoana. Unui dependent de sex nu ii pasa daca are prezervativ sau nu la el atunci cand se duce sa-si caute urmatoarea ‘prada’. Si poate ca asta e cel mai trist lucru: faptul ca ajungi sa vezi oamenii nu ca pe  semeni  de-ai tai ci doar ca pe niste mijloace de a-ti potoli setea. Sete care nu se sfarseste niciodata.

Russell Brand compara dependenta (de orice fel) in cartea lui cu o incercare de a umple un gol. El spunea ca Dumnezeu a murit, stiinta a dezamagit, deci oamenii vor sa puna altceva in loc.  Asa se ajunge la dependenta.  Pentru ca in cautarea lui, omul nu se uita la ceea ce este ci se intreaba ‘ce va fi?’. Iar ‘ce va fi-ul’ acela nu este niciodata lucrul la care se asteapta el.

Acestea fiind spuse, eu consider “Shame” un act de curaj. Pentru ca intr-o societate plina de tabuuri, de chicoteli pe sub masa atunci cand vine vorba de sex, de ochi dati peste cap atunci cand vine vorba de adictie, s-a facut un film despre sex care nu e chiar despre sex. Este  despre cat de vulnerabili suntem. Despre cat de goi suntem pe dinauntru si cat de rusinati ne simtim din cauza asta.

Daca filmul reuseste sa transmita macar jumatate din lucrurile astea eu i-as da vreo 10 Oscaruri.

Si d-asta companiile de distributie din .ro ar trebui sa aduca filmul asta mai repede in Romania.