Cand am luat de pe raft ‘In numele porcului’ si i-am citit descrierea, am crezut ca am dat peste o lectura usurica, de week-end.
Mare mi-a fost greseala. In descriere, ceva mai jos, nu stiu ce reviewer de carte spunea ca Pablo Tusset zugraveste iadul. Si avea dreptate intr-o oarecare masura.
Tusset incearca sa traseze acea granita subtire dintre iad si rai. Inca o data, noi oamenii suntem la mijloc.
Povestea debuteaza ca un thriller: niste politisti descopera la abatorul din satul de munte Horla un cadavru de femeie ce pare ca a suferit toate procedeele specifice transarii unui porc. In gura femeii, politistii gasesc un mesaj: ‘In numele porcului’, un mesaj initial interpretat ca o gluma sinistra, dar care capata conotatii adanci pe parcursul romanului.
Tomas, un politist ce doreste sa se retraga este trimis ca agent secret in satul Horla pentru a-l gasi pe criminal. Asa ia nastere Pedro, scriitorul.
Doar ca Pedro si Tomas au secrete pe care le ascund unul de celalalt. Pe munte, oamenii si porcii se amesteca, identitatile se confunda.
Cartea mi-a adus aminte de Fight Club. Pana si autorul recunoaste, in mod indirect, ca s-a inspirat de acolo.
In roman apare si o pictura, Madona in fata unui peisaj, a lui Bellini. Apare obsesiv, ca un simbol luminos intr-o lume ce isi cauta alinarea in violenta, un simbol al oamenilor buni ce mor pentru ca psihopatii sa-si recapete libertatea.
Si acum am si eu o dilema. Luati de cititi aici. Da, cititi si comentariile. Acum dilema mea este: pedepsim intentia, lipsa de intentie sau consecintele actiunilor noastre? Nu de alta, dar ma gandesc ca nazismului i s-au facut jde procese si a fost condamnat de jde ori deoarece si intentiile erau rele, criterii de rasa, etnie etcetera etcetera. Comunismul a fost condamnat mai din parti asa deoarece intentiile erau cica bune, criterii sociale, egalitate etcetera etcetera.
Deci e mai rau sa ucidem cu gandul da’ sa nu ucidem cu fapta sau e mai rau sa ucidem cu fapta da’ nu cu gandul? Sau sunt rele amandoua? (Asta cu ucisul era doar un exemplu, inlocuiti cu ce vreti voi)
Ma, eu ma gandesc ca toti marii criminali si hoti sunt gratiati deoarece se gandesc unii filosofic asa, ca ei nu reprezinta un pericol pentru societate si ca nu e intentia lor sa omoare sau sa fure, se intampla doar. Victime colaterale cum ar veni.
Voi ce spuneti?
iulie 4, 2009 la 1:41 pm
Esti prea profunda si e vara. Mintea functioneaza incet (la mine). Eu dupa titlu am crezut ca e vorba de Paunescu si nu i-am mai dat nicio atentie (cartii).
iulie 4, 2009 la 2:10 pm
Pacat, cartea e interesanta. Si despre Paunesti.
La mine vine vara de-abia pe 24…
iulie 4, 2009 la 5:42 pm
Pentru ultima parte, hmm, io-s prins undeva la mijloc, in subiectivitate. Nu din cauza cazului discutat, ci din cauza unor cazuri asemanatoare. Am doi omi ce-mi sunt dragi, sa le spunem 1 si 2, 1 a omorat doi omi, 2 a omorat un om si ii la puscarie, 1 si 2 au omorat cu fapta fara gand.
1 – a calcat un betiv ce dormea pe drum, conducea in afara localitatii cu 90 km/h, dimineata la 6, iarna, intuneric, un strat subtire de zapada se asternuse peste betiv. In vremea aia (80-81) aveam doar cativa anisori, am inteles ca pana la urma a fost gratiat, alfel ar fi infundat puscaria.
Apoi, in localitate, o batranica de 87 de ani care nu vedea mai nimic, a traversat strada fara sa se asigure, printr-un loc nepermis. Batranica fusese la o vecina pentru un paharel. Viteza de 30-40 km/h la momentul impactului, batranica a cazut, s-a lovit cu capul de beton si in 5 minute a fost gata. Cu o zi inainte soferul bause bere. Stresul o fost enorm pana la sosirea analizelor, s-a constatat ca nu avea alool in sange, s-a stabilit ca vinovatia apartinea batranicii.
2 – doua paharele de tuica la bord, un copil cu febra 40 C si convulsii, pe bancheta din spate, cca 70km/h in localitate, un pieton grabit care nu s-a asigurat.
Rezultatul, doua familii au pierdut cate un tata, unul in pamant, celalat la puscarie, cel de la puscarie nu ar fi facut rau cu voie nimanui. Doua familii distruse.
Nu am cum sa judec obiectiv treburile astea
iulie 4, 2009 la 6:06 pm
Of.
Diferenta este ca studenta moarta din cazul meu era pe trecerea de pietoni. Si atunci cand mergi cu viteza mai mare 90 de km/h in Bucuresti mi se pare ca iti asumi niste riscuri. Niste riscuri care nici macar nu te privesc doar pe tine.