Revolutie yaaay.

De fapt asta e tot ceea ce voiam sa spun ca sa nu ramana nespus.

Ah si daca imi poate explica cineva ce a fost cu revolutia asta, as fi extrem de recunoscatoare. Cea mai edificatoare conversatie despre asta am avut-o pe Facebook si cam asa a aratat:

Eu: Pana la urma pentru ce a fost revolutia asta? Ca n-am inteles nici eu.
B: Da. )
Eu: Aha, pentru aia a fost.
B: Iegzact )
Eu: O cauza demna, ce pot sa spun. Cinste lor.

Am incheiat transmisiunea in direct de pe Facebook unde misterul a fost aproape rezolvat. Va multumesc ca mi-ati dat ocazia sa asist la o revolutie.

Hunger (2008)

http://www.rottentomatoes.com/m/1200841-hunger/

Desi aseara am zis ca n-o sa-l mai vad nici batuta, azi l-am vazut inca o data pentru ca n-am putut sa rezist sa nu i-l arat si lui Silviu. Si ma bucur ca l-am vazut inca o data pentru ca mi-au scapat atatea chestii, am prins alte nuante si m-am indragostit si mai tare de Bobby Sands (because yeah, I do have a thing for ‘terrorists’, ‘fanatics’ or whatever you like to call them). Si fie ca iti place sau nu-ti place de Fassbender ca barbat, dupa ce vezi filmul asta nu poate sa nu-ti placa de el ca actor. Omul asta isi ia meseria in serios si se vede ca ii place al dracului de tare.

Si nu, nu cred ca Hunger e une studiu asupra deteriorarii trupului, dimpotriva,  Hunger e povestea unor oameni care n-au mai putut suporta degradarea fizica si psihica la care erau supusi.  E un studiu al cruzimii umane privite atat din punctul de vedere al tortionarului cat si al victimei. Probabil ambii au dreptate, dar in final nici unul nu castiga.

Desi e un film brutal si trist, la final m-am simtit mandra de mine: m-am uitat de 2 ori la el fara sa cedez ispitei de a inchide ochii sau de a intoarce capul. Si pe undeva pe acolo e un adevar si o  experienta pe care pe care nu orice film ti-o poate oferi.

Dependenta de sex si asteptarile pentru “Shame”

Evident, desi ma credeati intr-atat de superficiala, nu vreau sa vad “Shame” doar pentru ca e cu Fassbender. De fapt interesul a venit tocmai invers, a inceput sa imi placa de Fassy pentru ca si-a asumat sa joace rolul unui dependent de sex in “Shame”, chestie care mi se pare extrem de curajoasa.

O sa explic mai pe larg de ce.
Prima oara cand am auzit de aceasta dependenta, am inceput sa rad. Credeam ca e o tampenie sa spui despre cineva ca-i dependent de sex. Pentru ca toti il facem (cu unele exceptii), unii fac sex mai des, altii mai rar, cert e ca nu poti sa vorbesti despre natura umana fara a te raporta la partea sexuala. E la fel de natural ca mancatul, dormitul sau alte nevoi fiziologice. Bineinteles, uneori sexul presupune o intimitate si niste emotii care cateodata exista, alteori nu. Acestea fiind zise eu credeam ca ‘dependent de sex’ e un fel mai dragut de a vorbi despre un om care face sex mai des decat persoana obisnuita.
Apoi mi s-a pus pata pe Russell Brand si am citit cartea lui, My Booky Wook, unde povesteste despre escapadele lui sexuale si despre dezintoxicare si atunci m-am prins ca a fi dependent de sex e poate acelasi lucru cu a fi dependent de heroina, sau chiar mai rau.

In primul rand pentru ca esti aproximativ incapabil de a interactiona emotional cu o alta persoana. Pentru ca esti mereu in cautarea unei  noi doze. Pentru ca ai mereu impresia ca ‘doza’ urmatoare va fi mai buna, va dura mai mult, va fi mai intensa decat cea dinainte. Pentru ca ai mereu senzatia ca o sa ajungi in Shangri-La si apoi te trezesti dezamagit si rusinat de niste instincte, care pana la urma, ar trebui sa fie firesti. Doar ca in cazul dependentilor de sex nu sunt. Pentru ca pun sexul inainte de orice altceva: serviciu, familie, propria persoana. Unui dependent de sex nu ii pasa daca are prezervativ sau nu la el atunci cand se duce sa-si caute urmatoarea ‘prada’. Si poate ca asta e cel mai trist lucru: faptul ca ajungi sa vezi oamenii nu ca pe  semeni  de-ai tai ci doar ca pe niste mijloace de a-ti potoli setea. Sete care nu se sfarseste niciodata.

Russell Brand compara dependenta (de orice fel) in cartea lui cu o incercare de a umple un gol. El spunea ca Dumnezeu a murit, stiinta a dezamagit, deci oamenii vor sa puna altceva in loc.  Asa se ajunge la dependenta.  Pentru ca in cautarea lui, omul nu se uita la ceea ce este ci se intreaba ‘ce va fi?’. Iar ‘ce va fi-ul’ acela nu este niciodata lucrul la care se asteapta el.

Acestea fiind spuse, eu consider “Shame” un act de curaj. Pentru ca intr-o societate plina de tabuuri, de chicoteli pe sub masa atunci cand vine vorba de sex, de ochi dati peste cap atunci cand vine vorba de adictie, s-a facut un film despre sex care nu e chiar despre sex. Este  despre cat de vulnerabili suntem. Despre cat de goi suntem pe dinauntru si cat de rusinati ne simtim din cauza asta.

Daca filmul reuseste sa transmita macar jumatate din lucrurile astea eu i-as da vreo 10 Oscaruri.

 

Si d-asta companiile de distributie din .ro ar trebui sa aduca filmul asta mai repede in Romania.

Reguli noi si o justificare

Pana acum la mine pe blog era libertate (aproape) totala si nu stergeam decat insultele gratuite de genul ‘Ce grasa esti’ sau alea care contineau diverse injuraturi de mame, morti etc.

Cu scuzele de rigoare, tin sa spun ca de la acest articol incolo voi sterge inclusiv comentariile aparent politicoase in care diverse persoane ma psihanalizeaza pe mine sau pe amici de-ai mei. Voi sterge orice comentariu care contine cuvantul ‘awareness’. De fapt, voi sterge orice comentariu care mi se pare mie ca aduce a limbaj de lemn si a aroganta deghizata in modestie si intelepciune. Voi sterge orice comentariu de la persoane necunoscute (adica care n-au mai comentat vreodata pe blogul asta) care au impresia ca ne-am tras de sireturi la gradinita si ca ma incadrez in nu stiu ce tipar au ele despre lume si Univers.  Regulile astea nu se aplica tuturor pentru ca pe unii oameni de aici i-am vazut la fata si am schimbat o vorba cu ei la o bere.

Nu e democratie, e un blog pe care scriu din placere, mai rar sau mai des, dupa cum imi vine cheful. Nu scriu pe foi A4 sau pe caiete pentru ca astea se pierd, se prafuiesc, pica cafeaua pe ele. Scriu aici mai ales pentru mine. Azi am citit lucruri pe care le-am scris acum 3 ani si m-am simtit al dracului de bine. Nu am zis ca scriu -doar- pentru mine. Doar ca nu ma intereseaza sa adun cititori cu nemiluita, ci oameni care sa gandeasca si sa simta ca mine. Macar in mare. Pentru ei tin coltisorul asta, nu pentru cei care vin aici cu bocancii plini de tarana virtuala din Farmville. Vreau sa vad pareri diferite de a mea fara etichete de genul ‘Superficiala’, ‘cinica’ , ‘neexperimentata’ etc. Prefer de o mie de ori sa mi se spuna ca-s proasta. Ah si inca o chestie pe care o vreau: nu vreau oameni care iau orice cacat in serios si se dau cu curul de pamant incurcandu-se intr-o fraza.  Urasc oamenii fara pic de umor care au impresia ca greutatea lumii le apasa pe umeri si si-au facut un scop in viata in a schimba lumea si a salva panselutele. Daca esti unul din aia, nu te mai obosi sa comentezi.

[Pfai, ce ma enerveaza femeile. Eu le pun o poza cu Fassy pe blog si ele, in loc sa se bucure (cu vibrator sau fara),  au impresia ca asta e un indemn pentru  a discuta pisicologie.  Well it was nice to meet you. Now go away].

 

La revedere, va urez un an nou bun.

Numai la sex va e gandul.

Bate Apocalipsa la usa si voi tot asta cautati pe gugal in loc sa cautati…umm, nu stiu conserve ieftine?!

Dar pentru ca vreau sa fiu mai buna cu cititorii mei accidentali in acest inceput de an o sa va prezint o poza relevanta atunci cand cauti ‘sex sex sex’.

PS: si in atentia distribuitorilor de filme din Romania:  daca nu vad Shame mai repede o sa mi se usuce ovarele si-o sa-mi cada iar S. nu va fi foarte multumit.

Pot sa ma pis pe corectitudinea voastra politica?

Corectitudinea politica este cea mai mare plaga a zilelor noastre. Este aia unde nu poti sa-i spui unui om cu handicap handicapat, ii zici ‘handicapabil’ sau ceva de genul asta, unde nu ii zici unui negru negru, ii zici persoana de culoare (NEGRUL ESTE NON-CULOARE FFS!!!) si nu poti sa-i spui unui poponar gaozar, trebuie sa-i spui homofil. Acum copiii nu mai sunt prosti, au ADHD si nu trebuie sa ceri prea mult de la ei, pentru ca nu e vina lor daca au ADHD. Nu mai poti sa le dai copiilor un pumn in nas daca bag degetele in priza, trebuie sa-ti izolezi toata casa si eventual sa le construiesti un palat de clestar in care sa traiasca linistiti, izolati de realitate.

Toate rahaturile astea duc la niste chestii mult mai nasoale: incapacitatea oamenilor de a se adapta, de a se revolta si in final, de a supravietui. Pai cum poti sa te iei la tranta cu sistemul cand sistemul se poarta frumos cu tine?! Inventeaza in fiecare zi cate un nou cuvant corect politic pentru diverse tare omenesti, si le da cu sclipici si le poleieste de parca viciul a devenit virtute. Iar oamenilor nu le mai spune nimeni ca intr-o zi o sa crape chiar datorita ‘virtutii’ lor speciale. Lady Gaga le zice ca ‘they were born this way’ si ei nu-si pun problema ca s-au nascut si plini de sange si de pisat si totusi nu au ramas asa toata viata. Desi cu siguranta, daca ar fi ramas, nu ar fi nicio problema pentru ca asa sunt ei, iar societatea trebuie sa ii accepte. Wait, what!?

Corectitudinea politica a dus la campanii de genul asta unde niste pitipoance se machiaza vinetiu si vin ele sa vorbeasca in engleza despre dragoste si toleranta in cadrul unei campanii despre violenta domestica. Nu rezolva nimic, doar jongleaza (nu extraordinar de bine de altfel) cu niste cuvinte golite de sens. Daca vreti sa faceti ceva, porniti frate de la cauza: prostia femeilor. Invatati-va fetele sa nu se mai cracaneze cand vad doi ochi albastri ca sa afle apoi ca individul le foloseste pe post de sac de box. Oferiti cursuri de autoaparare femeilor proaste, nu bagati discul cu iubirea de aproape si toleranta. Cand vine unul sa-ti dea vreo doi pumni in fata si vreo doua picioare in stomac nu stai sa canti Imagine in gand, pui mana pe o tigaie si ii dai in cap si abia pe urma te gandesti daca tolerezi mirosul de cadavru sau te duci sa-l ingropi crestineste, cu iubire, in gradina din spate. Prostia se plateste, doamnelor si domnilor. Si nu cu iubire si toleranta ci cu muci, sange si cacat.

In final, corectitudinea politica mascheaza niste chestii mult mai grave gen ura de sine, lipsa respectului pentru individ (iar individul este o suma a calitatilor si -defectelor-) si incapacitatea omului de a-si asuma responsabilitatea pentru propriile greseli si de a se descurca cu ele. Dar ma rog, banuiesc ca cineva vrea o noua generatie de tampiti si tampite pentru ca e mult mai usor sa gestionezi o masa de prosti decat una de oameni inteligenti, constienti si responsabili care sunt in stare sa accepte, sa repare si/sau sa schimbe modul in care se vad pe sine si implicit, modul in care ii vede restul lumii.