Dispare o rapandula pe nume Elodia, se face telenovela. Un popa face sex anal, toate ziarele urla, lasand obiectivismul pe mai tarziu si discutand despre nemernicia Bisericii. ( Daca tot e sa generalizam, atunci pot si eu sa discut despre leprele de jurnalisti romani, nu!?) Da coltul nevasta nush carui manelist, avem parte de titluri pe prima pagina. Moare Michael Jackson, mass media jubileaza.
Moare Claude Levi-Strauss la 100 de ani, ce credeti ca se intampla? Are parte de un articol minuscul. Nu ca ar avea nevoie de circ acolo unde s-a dus el, se pare ca doar jurnalistii si cei care citesc Can Can-uri au. Odihneasca-se in pace!
Am citit ‘Magul’ (vedeti ca a aparut la Polirom acum vreo 2-3 saptamani) de Somerset Maugham si m-a cam inspaimantat. Are autorul un stil de a povesti de te ia cu durere de cap. Imaginati-va ca cineva va povesteste despre un picnic cu prietenii, soare, verdeata, voie buna si apoi trece brusc la istorisiri cu fantome. Cam asa m-am simtit eu dupa ce am citit ‘Magul’. Nu ma asteptam la asemenea orori. Daca voiam orori imi luam si eu un Stephen King sau (ca sa fiu elitista) un Lovecraft, un Edgar Allan Poe. Ma rog, mai pe scurt eu ma asteptam sa mi se faca un semi-portret al lui Crowley la tinerete, (el si autorul s-au cunoscut la un moment dat la Paris) nu sa citesc despre experimente a la Frankenstein.
Banuiesc ca ideea cartii este aceea ca de multe ori ratiunea nu poate explica lucrurile care sunt de cele mai multe ori la indemana hazardului. Si Doamne feri de oameni care stiu sa controleze acel hazard, acea parte a universului care nu poate fi inteleasa cu ajutorul stiintei. Recomand cartea celor care vor sa citeasca o poveste de groaza de calitate. Eu nu asta cautam, dar ar fi tare plictisitor ca pana si cartile sa nu iasa din grafic cateodata.
Zilele astea citesc “The Forgotten Garden” de Kate Morton, o autoare de care am citit si “Casa de la Riverton”. Cartea vorbeste despre secrete de familie, mistere nerezolvate, copii abandonati si o autoare de basme pentru copii. Nu nu e chick-lit, dar nici mare filosofie nu e de capul cartii oricum. E buna de citit din perspectiva felului in care autoarea schimba planurile temporale si imbina naratiunea cu basmele Elizei Makepeace, unul dintre personajele romanului.
Meh cam atat. O sa reiau prezentarile de carti, si o sa scriu mai mult, dar asta o sa se intample mai rar, dat fiind ca nu dau prea des peste carti care sa-mi atraga atentia si/sau care sa merite randuri scrise despre ele.
De cateva zile tata tot ma bate la cap ‘Fereste-te de gripa porcina, fereste-te de gripa porcina’. Acum va-ntreb eu pe voi: exista vreun descantec special care sa ma fereasca de asa ceva?
Eu una nu cred ca-s in pericol, o sa fiu in pericol cand va aparea gripa bovina. De boala vacii nebune m-a ferit Dumnezeu, dupa cum vedeti.
Nu vreau sa mai aud despre gripa asta, naiba sa o pieptene. Acum vreo 2 saptamani am avut o raceala nasoala, d-aia cu nitica febra si dureri in piept etcaetera, dar mi-a trecut. Poate am avut chiar porcina d-asta si eu n-am stiut, cum am putut sa ratez acest eveniment? Sper sa nu ma pedepseasca zeii pentru ca ma amuz si eu putin. Adica sa fim seriosi, Europa a vazut chestii mai serioase. Ciuma, lepra. Astea da boli. Desigur, omul modern, care are impresia ca se ajunge incet la 80 de ani si ca 80 de ani = nemurire e foarte speriat de o raceala. Dau si eu drumul la TV, pac! da-i cu porcina. Ma mir ca Diaconescu nu a zis ca Elodia a fost asasinata de H1N1.
Uitati-va sa vedeti ce scrie pe Wikipedia de gripa asta. E clar. Pai daca ar fi existat televiziuni si ziare atunci cand era epidemie de ciuma, victimele s-ar fi dublat. Pai cum de ce? Pentru ca oamenii s-ar fi sinucis inainte sa-i loveasca ciuma.
Unii destepti spun ca o sa moara 20% din populatia planetei. Asa, si? O sa murim toti, noroc cu reproducerea, dar ce ne facem, ca si ei vor muri la un moment dat. Fiind o fire sensibilitica si destul de imaginativa, ma cam deranjeaza prezumtiile astea. Pot sa vad in fata ochilor un peisaj dezolant plin de ingeri sculptati, pietre funerare, cosciuge samd. Brr. Nu-mi place cand o iau razna/am atacuri de panica. Asa ca ii rog pe distinsii nostri jurnalisti sa inceteze cu mediatizarea acestei gripe. Da ok, am inteles, suntem copii cuminti si ne spalam pe maini, nu vorbim cu strainii, tusim in batista. Sincer, nu vreau sa stiu cine s-a mai imbolnavit de gripa si cine nu. E ca si cum am face recensamantul bolnavilor de cancer. E adevarat, cancerul e mai rau. Dar nu e mediatizat. Pentru ca serios, daca am vedea tot timpul la tv doar oameni bolnavi, saraci, morti, eu cred ca ne-am trage un glont in cap. Eu una asa as face. Daca vezi peste tot doar boala si moarte, ce rost mai are sa traiesti? To be a part of it? Nu mersi, mai bine ma integrez in absolut. (fara ajutorul lui Grig) Deci incetati for fuck’s sake. Lasati-mi norisorul pufos sa pluteasca in continuare. Nu vreau sa stiu cand o sa faca poc!, nici nu ajuta la nimic sa devin paranoica in legatura cu gripa porcina.
Voi da copy/paste unui pasaj din GOG de Giovanni Papini, capitolul in care vorbeste Berumbi, secretarul evreu al lui GOG.
“[...] dupa ce s-au imprastiat evreii au fost intotdeauna fara tara, fara conducere, fara armata: grupuri slabe in mijlocul multimilor care-i urau.
Ca sa nu fie exterminati, au fost siliti sa sa inventeze mijloace de aparare si au gasit doua: banul si inteligenta.
Evreii nu iubesc banul.Literatura lor, incepand cu profetii, e pe trei sferturi o glorificare a saracilor. Dar ca sa te aperi de oameni, trebuie sa ii distrugi cu fierul si sa-i cumperi cu aurul. Evreul devenit capitalist in legitima aparare, s-a pomenit din cauza decaderii morale si mistice a Europei, unul din stapanii pamantului, insa impotriva vointei si a geniului sau.
Ceea ce fusese un instrument de protectie pentru ei a devenit, cu vremea, un instrument de razbunare; si dupa mine, mai ales inteligenta, care e mai puternica decat aurul , a fost un altfel de instrument. Ce putea sa faca evreul calcat in picioare si scuipat pentru a se razbuna pe dusmanii sai? Sa umileasca, sa injoseasca, sa dizolve idealurile goimilor, sa distruga valorile gratie carora se zice ca dainuieste crestinismul. De fapt, daca observati bine, inteligenta evreiasca n-a facut altceva, de un secol incoace, decat sa sape din temelie si sa murdareasca credintele voastre cele mai scumpe, coloanele care sustineau edificiul gandirii voastre.
Romantismul german crease idealismul si reabilitase catolicismul: iata ca vine un jidanas din Dusseldorf , Heine , care cu verva sa vesela si rautacioasa isi bate joc de romantici, de idealisti si de catolici.
Oamenii au crezut intotdeauna ca politica, morala, religia si arta sunt manifestari superioare ale spiritului, care n-au nimic de-a face cu punga si cu pantecele, iata ca vine un ovrei din Trier, Marx, si demonstreaza ca aceste lucruri foarte ideale se amesteca in gunoiul economiei vulgare.
Ne inchipuim ca traim linistiti, intr-un univers solid, avand ca baza Timpul si Spatiul: iata ca apare un evreu din Ulm, Einstein, si stabileste ca timpul si spatiul absolut nu exista , ca totul e bazat pe o vesnica relativitate, si edificiul vechii fizici, mandria stiintei moderne, este distrus.
Acest efect dizolvant al otravurilor pe care le picuram de secole este marea razbunare evreiasca impotriva lumii grecesti, latine si crestine. Grecii ne-au dispretuit, romanii ne-au decimat si ne-au imprastiat, crestinii ne-au torturat si ne-au jefuit, iar noi, prea slabi pentru a ne razbuna prin forta, am pornit o ofensiva tenace si coroziva impotriva pilastrilor pe care se sprijina civilizatia nascuta din Atena lui Platon si din Roma imparatilor si a papilor. Ca mari capitalisti, noi dominam pietele financiare intr-o vreme in care economia este totul, ca ganditori, dominam pietele intelectuale, sfaramand vechile credinte sacre si profane, religiile revelate si pe cele laice. Evreul reuneste in sine doua extreme dintre cele mai redutabile: e despot in domeniul materiei si anarhic in domeniul spiritului. Poporul acuzat de a fi ucis un Dumnezeu a vrut sa-i ucida si pe idolii inteligentei si ai sentimentului si va sileste sa ingenuncheati inaintea celui mai mare idol, singurul care a ramas: Banul. Umilinta noastra, care tine de la sclavia babiloniana pana la infrangerea rascoalei lui Bar- Kochba si se perpetueaza in ghetouri pana la Revolutia Franceza, e in sfarsit razbunata. “
Nu am scris atata doar pentru a-i ponegri pe evrei, in niciun caz. Am scris pentru ca citesc din ce in ce mai des ca nu exista Bine sau Rau, ca toate sunt relative, iar autorul spunand asta, are impresia ca tocmai a impartasit lumii o mare farama de intelepciune si originalitate.
Da, o farama de intelepciune de la Einstein citire. Un intreg sistem de valori bazat pe gandirea altora. (da. de asta am dat copy/paste citatului. Pentru a vedea omul modern cat din ce crede el despre lume este de fapt -al lui-) De fapt, nu exista bine si rau atunci cand ne raportam la noi insine: oh, dar exista bine si rau ( mai ales rau) atunci cand actiunile cuiva ne influenteaza in mod negativ viata. In momentul in care X ti-a dat cu o piatra in cap il caracterizezi automat drept un om rau, nu stai sa-ti explici ca probabil X a avut doar un punct de vedere diferit de al tau si ca probabil pentru el e bine sa-ti dea tie cu piatra in cap.
Ma intreb cum isi vor creste copiii cei care au notiuni confuze asupra binelui si raului.De obicei, copiii nu percep subtilitati de genul:
-Mami te rog frumos sa nu bagi mana in priza, desi daca bagi mana in priza si te electrocutezi s-ar putea sa fie bine pentru omenirea suprapopulata. Totusi pentru tine personal, n-ar fi bine deloc.
Buey, nush. Eu am fost crescuta intr-un anumit fel: mi s-a spus ca nu e bine sa minti, sa furi, sa omori, sa violezi. Acum, citind oameni destepti am impresia ca am trait intr-un balon cu aer in care ma tot ridicam, noroc cu mainile generoase ale celor care m-au tras in jos. Inainte, cand spuneam o minciuna nu puteam dormi noaptea gandindu-ma ca am facut un lucru rau, daca totul e relativ, acum pot dormi linistita, pentru ca totul e relativ si minciuna mea, desi s-ar putea sa fie rea pentru ceilalti, e buna pentru mine. Criminalii pe care ii vedeam la televizor mi se pareau rai, acum de fiecare data cand aud de vreun criminal bagat la inchisoare ma gandesc ‘Saracul, el a facut doar ce era bine pentru el, nu inteleg de ce justitia asta e atat de tampita incat sa-l bage la puscarie doar pentru atata lucru’. Pedofilii! Da, pedofilii, cu ce-s vinovati ei daca s-au nascut cu alt fel de orientare? Chiar trebuie sa-i privim ca pe niste monstri? In virtutea inexistentei Binelui si Raului, ar putea fi la fel de bine priviti ca niste oameni normali.
Daca nu exista bine si rau, intregul nostru sistem de comunicare e compromis. Antonimele trebuie excluse din dictionare, nu exista frumos/urat, harnic/lenes, destept/prost. Si chiar daca ar exista, cine a spus ca prostia ar fi un lucru rau. Nu e, eu zic sa ii facem statuie, ca prea a fost discriminata atata timp doar pentru ca oamenii aveau impresia ca exista lucruri bune si lucruri rele, fapte bune si fapte rele etc.
Pfff. Ce prosti am fost. Nu ca asta ar fi un lucru rau. Era doar o constatare, nu trageti in mesager.
Oare sunt singurul om caruia concursul asta i se pare o mare tampenie?
Ah iubitule hai sa facem un copil pentru ca asa ne roaga Radio Zu.
Vor fi oameni pentru care se vor stradui sa conceapa un copil doar pentru a primi bani de tigari .
‘Let’s do the little Zu’??? Si daca progenitura va deveni o creatura anti-sociala care va asculta doom metal? Ha-ha, pupa-ma-n cur, Radio Zu!
Nush cum sa va spun dar oamenii nu fac dragoste la comanda. Oamenii nu fac copii la comanda. Spermatozoizii nu se iau la intrecere doar pentru ca asa vor piaristele de la Radio Zu.
Mnoh, e musai sa primim ceva ca sa facem copii acum. E chiar ok, serios. Desi ma gandesc ca tampitii care se vor duce sa se inscrie acolo de dragul premiilor nu merita copii. Radio Zu va da bani, dar Radio Zu nu va fi acolo ca sa schimbe scutecele pline de cacat ale bebelusului. Nu Radio Zu va sta toata noaptea treaz pentru ca bebelusul vrea sa manance. Radio Zu nu va plange atunci cand copilul se va imbolnavi. In final, pe cei de la Radio Zu ii doare in cur de voi si de copilul vostru. Ei vor doar reclama. Uau, primul radio din Romania care a participat activ la conceperea unui copil. So long Frankenstein, esti perimat.
Nu stiu de unde fascinatia pentru nord, poate pentru ca nu-mi place caldura. Sau poate pentru ca nu-mi mai place caldura superficiala pe care o emana unele calorifere umane din Romania. Prefer frigul, e mai onest si trece cu o vodca.
Am deschis pagina si ma holbez la ea de cateva minute bune si nu stiu cu ce s-o umplu.
A da, sunt o ratata. Bineinteles, eu ma consider printesa, dar in ochii celorlalti sunt ratata fara drept de apel. Nu imi aduc aminte care a fost momentul in care m-am hotarat sa fiu asa, dar sunt sigura ca s-ar gasi cativa sa imi reimprospateze memoria.
Poate a fost momentul ala cand am fugit acasa. Sau ziua in care m-am hotarat sa nu imi fac insulina ca sa demonstrez lumii ca eu pot fara. Eram un copil de 13 ani independent. Tot ce am facut a fost sa ii demonstrez veceului ca il pot umple de sange. I-am aratat eu lui, that sonovabici.
O prietena de-a mamei, pasionata de psihopupu mi-a facut harta astrala si mi-a zis ca o sa fiu un om important. Din ziua aceea, am facut tot posibilul ca s-o contrazic.
Mi-am dat seama ca suntem 2 ratati. Stiti, ratatii sunt importanti unul pentru celalalt. Si au un mod special de a se recunoaste pe strada. Nu trebuie sa fii cautator de comori prin tomberoane ca sa fii ratat. Ratat poate sa fie si tipul ala care conduce ditai masina, doar ca el e un alt fel de ratat. E un ratat care nu se accepta pe el insusi. Are impresia ca intr-o zi va deveni mare, va fi promovat la slujba, va conduce lumea. Un mare fas. Un om care da din coate si face orice ca sa reuseasca. Si nu reuseste. Niciodata. Pentru ca, statistic vorbind, el face parte din aia 90% care dau din coate. Si nu reusesc. Pentru ca cei care reusesc nu-s ratati. Sunt aia care stiu ce vor de la viata. Sunt oamenii care ar OMORI (ma rog, am luat cazul cel mai extrem, intelegeti voi ce vreau sa spun. Sper) pentru ceea ce vor. Sunt cei care sunt siguri ca ei sunt speciali si ar face orice ca sa le-o demonstreze si celorlalti. Astia-s cei 9% carora le ies treburile asa cum vor. Sunt un fel de zei mai mici, se intalnesc la banchete si se gandesc cum pot controla vietile celor 90% care au teluri si vise si sfarsesc prin a plati toata viata ratele la banca. Daca sunteti curiosi, nu cred ca se numesc masoni zeii astia mici. Se cheama tot oameni ca si noi. Cu un pic mai multa ambitie, cu un pic mai multa inteligenta, cu un pic mai mult sange rece. Aruncati-va cartile care trateaza teoria conspiratiei. Acea conspiratie nu exista. Nu e nimic secret in faptul ca unii oameni sunt facuti pentru a conduce turmele. Ca sunt buni sau rai asta e mai putin important, niciodata n-o sa faca vreun pas pentru a scapa puterea din maini.
Nu ma simt speciala, s-au aliniat planetele in asa fel la nasterea mea incat sa fiu unul dintre aia care isi accepta statutul de ratati. Sunt oaia neagra a turmei, aia care se rataceste tot timpul. Daca am trai intr-o frumoasa pilda biblica, conducatorul si-ar parasi turma pentru a-si salva mioara ratacita, din fericire nu e chiar asa. Oamenii facuti sa conduca gandesc la scara mare. S-au ratacit 3 oi? Duca-se pe pustii, atata timp cat noi le avem pe celelalte 1000.
Deocamdata pot sa ratacesc pe campii, sa-mi distrug lana pretioasa, suntem liberi sa fim noi, cu toate astea nu iesim din grafic. Nu vrem sa dam foc la stana. E chiar foarte posibil sa ne intoarcem cu coada intre picioare si sa ne rugam pentru a fi primiti inapoi. Sa dam lapte. Sa pastem alaturi de celelalte surate. In noi insine vom sti intotdeauna ca suntem niste ratati. Si nu ne va fi teama s-o spunem in gura mare chiar daca primim ciomege-n cap.
La urma urmei, suntem liberi sa plecam oricand vrem noi. Chiar daca ni se taie picioarele.
We still have them wingz. Tu pe-a mea si eu pe-a ta.
Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei.
Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi
Că nimenea nu este mai trist şi mai uman.
Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate,
Dar totuşi nu mi-e teamă: curat am fost în toate.
Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!
[Omar Khayyam - Autoportret]
Nu prea stiu cum sa ma descurc in lume, nu prea am stiut niciodata. Ciudat e ca unii cauta validarea altora, desi se conving pe ei insisi ca de fapt nu o fac.
Sa fim seriosi, pentru ce alt motiv credeti ca exista bloguri? Literatura? Pictura? Poti sa scrii doar pentru tine pana innebunesti si o sa innebunesti cu siguranta daca nu te citeste nimeni. Poti sa combini niste culori pe o panza si pe urma sa-i dai foc. Dar ai lua-o de la capat. Si ai spera ca urmatoarea ta panza va fi destul de buna in urmatorii 100 de ani astfel incat va ajunge expusa la Luvru.
O prietena imi zicea ca ea picteaza pentru ca vrea sa lase ceva in urma ei, pentru arta. Ca nu o intereseaza oamenii, ci arta in sine. De parca arta ar exista pentru ratoni si zebre.
Presupun ca asta inseamna a-ti cauta nemurirea in celalalt. Pasii din nisip nu-s ai nisipului, sunt ai copiilor care vor veni sa construiasca castele.
Vorbesc prostii si am divagat. Nu stiu sa ma descurc aici, aici unde lumea te eticheteaza dupa cum arati, dupa cum te imbraci, dupa cum te machiezi. Eu nu ma machiez niciodata. Ma rog, aproape niciodata. Nu pentru ca as avea o fata draguta de la natura, pur si simplu cred ca machiatul e o pierdere de vreme. Desigur, nu e pierdere de vreme pentru femeile carora le place cu adevarat sa faca asta, dar pentru mine este. Nu stiu, poate incalc vreo regula nescrisa a feminitatii cu nemachiatul, dar chiar as vrea sa stiu daca exista femei carora le place sa se machieze. Daca n-au nimic mai bun de facut. Intrebarea mea e: va place cu adevarat ce faceti sau o faceti pentru ca asa fac si altii? Sunteti cine vreti sa fiti sau sunteti doar o simpla oglindire a celorlalti? Si daca si ceilalti sunt acelasi lucru, pana unde trebuie sa mergem ca sa gasim originalul?
Ieri tata imi zicea ca imi pierd timpul la librarie, ca trebuie sa fac mai mult, sa lucrez in marketing sau PR, sau la vreun ziar. M-a pus pe ganduri. Pentru ca incerc sa ma ridic la nivelul asteptarilor celorlalti, dar la un moment dat eu voi ajunge sa nu mai stiu ce vreau. Mie imi place la librarie. O alta prietena, sa-i spunem I. mi-a zis si ea ca ma irosesc, ca la mintea mea trebuie sa am si o ambitie/vointa pe masura. Point is: I don’t. Eu sunt asa. Fara ambitii si fara teluri marete, fara sa ma gandesc ca vreau sa ajung pe post de director la nush ce companie cu un salariu baban. Desigur, mi-ar placea sa am bani, dar nu ii consider o prioritate, n-am de gand sa putrezesc intr-o corporatie doar pentru a face rost de ei. Altul imi spune sa slabesc, ca as arata mortal daca as face-o si ca asta conteaza. Intr-o oarecare masura conteaza. Pentru ceilalti. Incerc sa ma prefac ca si pentru mine conteaza, dar minciuna are picioare scurte. Cred ca tot ceea ce incerc eu sa spun aici e sintetizat mai bine in Micul Print. Oamenii nu mai au prieteni. Doar oglinzi in care sa se priveasca si sa vada ca-s frumosi, destepti si devreme acasa. Eu una nu cred ca exista placere mai mare pe lume in afara de a avea prieteni. Da stiu, sexul e mult mai fain, vor spune unii. Doar ca, vedeti voi, aia-s oamenii care n-au avut niciodata o discutie adevarata cu un prieten.
‘Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: “Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?” Ei vă întreabă: “Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?” Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut.’ [Antoine de Saint-Exupery]
Da, ne plac numerele. Traim intr-o lume de contabili. Contabilizam bani, kilograme, partide de sex, oameni. Domnia cantitatii. Reducem oamenii la felul in care arata, ce muzica asculta, cat de populari sunt, cati bani castiga. In final ne alegem tot cu numere.
POPESCU GHEORGHE
1946-2003
IONESCU ANA
1936-1995
Si tot asa… O viata de om redusa la niste cifre pe o piatra. Cand auzim ca a murit un om primul lucru pe care il intrebam este ‘Cum?’, apoi ‘Cati ani avea?’. Daca avea peste 60 e ok, daca avea sub 60 incepem sa oftam ‘Saracul, atat de tanar’. De fapt nu intrebam nimic despre viata lui, retinem doar numarul anilor pe care i-a trait.
Si nu avem prieteni, nu avem oameni cu care sa vorbim lucrurile importante. A inventat diavolul o chestie foarte desteapta care sa impiedice asta: teama de ridicol. Ne e frica sa le spunem oamenilor lucruri pentru ca ne e frica. Daca vor rade de noi? Stiti, si ei au de spus lucruri. Incet incet, invatam si noi sa radem de acele lucruri care ne deosebesc de animale. Faptul ca noi suntem constienti ca murim si ca nu prea stim bine ce e dincolo. Ca noi am vrea sa vedem miracole desi glumim la tot pasul atunci cand ne gandim la ele. Nu spunem lucrurile astea pentru ca oamenii ne vor judeca. Sau, mai rau, nu ne vor lua in serios. La dracu’, si ei au de spus chestii. Si vor sa intrerupa sirul lung de cifre, altfel de ce credeti ca se machiaza? Din pacate nu fac decat sa intretina aceleasi stereotipuri vechi de sute de ani. Suntem contabili. Triburile din Africa, aia care umbla fara chiloti si mananca carne cruda sunt mai evoluati ca noi.
Am ajuns sa ne reprezinte masinile pe care le conducem, hainele pe care le imbracam, apartamentele pe care le detinem, joburile pe care le avem. Si nimic din toate astea nu conteaza. Tot niste cifre pe o piatra vom fi.
Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei.
Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi
Că nimenea nu este mai trist şi mai uman.
Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate,
Dar totuşi nu mi-e teamă: curat am fost în toate.
Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!
Though we share this humble path, alone
How fragile is the heart…
Imaginati-va o casa mare, somptuoasa. Sufrageria e imensa, biblioteca la fel. Priviti-o de aproape. Fiecare carte e aranjata frumos pe raft, nu putem observa nici macar un firicel de praf pe lemnul bine lustruit. Toate cartile sunt noi, niciuna nu este indoita sau patata de timp. Totul este in ordine.
A doua casa este mult mai mica si nu exista biblioteca.Cartile stau pe jos, unele au notite pe margine, altele par uzate de multe generatii de cititori. Nimic nu este in ordine.
Cateodata totul este in ordine in noi pentru ca nu mergem niciodata la rafturile care ar putea declansa schimbarea. Lasam cartile acolo, neatinse, doar pentru ochii oaspetilor si ne deranjeaza acel cineva care scoate o carte de pe raft pentru a o rasfoi. Am vrea sa o lase unde e, ar putea sa strice aranjamentul. Avem o biblioteca din ratiuni estetice. Avem un suflet pe care-l scoatem la parada doar atunci cand sunt altii de fata, mergem la biserica cu camera de filmat dupa noi, apreciem muzica pe care ne-o indica ceilalti fara a avea o parere proprie. Parerile proprii creaza dezordine. Dezordine in care am putea gasi ceva. Dar ne e teama ca tot ce s-ar putea sa gasim sunt monstrii din dulap ai copilariei.
Eram ca un punct negru pe campia ninsa.
Eram ca un cioclu ajuns din greseala la o nunta. Undeva, la orizont, cerul se casatorea cu pamantul prin ceremonia pagana a fulgilor de zapada.
Multimea mergea si eu mergeam odata cu ei. Ma miscam, de mers nu mergeam nicaieri, trebuie sa ai o destinatie ca sa poti merge. Destinatia mea: nicaieri.
Ultimele zile au fost traite de altcineva, eu m-am retras intr-un loc in care ei nu pot sa ma gaseasca. Inca astept sa fiu inghitita de o balena, ca Iona. Eu nu sunt trimisa pentru a fi profet, deci sper ca Dumnezeu are sa ma lase in pace.
S-au mirat ca am rezistat atat intrebarilor. Mi-au zdrobit picioarele si am tacut din gura, nu am recunoscut. La ce bun? Moartea ar fi venit fie ca as fi recunoscut sau nu, prefer sa mor fara minciuna pe care ei voiau sa o adauge lungului sir de pacate pe care un om le face in viata asta. Nu ca as fi avut prea mult timp la indemana pentru a il mania pe Dumnezeu desi parerea mea este ca Dumnezeul lor se infurie destul de repede. Mai am foarte putin timp si ninge. Aproape am ajuns. Brusc imi dau lacrimile. Ma gandesc ca mi-au omorat pisica. Ce fel de oameni ar banui o pisica de vrajitorie? I-au facut si ei proces. Au supus-o la acelasi interogatoriu. Preotul spune ca a scos 69 de draci din ea pentru ca a miorlait infiorator si s-a zburlit de 69 de ori inainte sa-si dea sufletul. Desigur! Metodele Bisericii sunt infailibile: 69 de draci sunt liberi, pisica mea e moarta. Cat se poate de corect, ce sa zic. Daca pisica mea ar fi fost porc, calaul nu i-ar fi lasat sa o arda, ar fi taiat-o si apoi ar fi luat carnea acasa pentru a face carnati.
Gata am ajuns. Preotul tine o predica in care explica oamenilor ca sunt o vrajitoare blestemata care nu vrea sa-si recunoasca pacatele, ca o sa ard in iad pentru vesnicie. Gandul asta ma sperie putin, dar pana cand ajung pe plaiurile cu pucioasa, va trebui mai intai sa ard pe rug. O sa ma invat pana la urma si-n iad, ca doar repetitia e mama invataturii, nu?! Istoria ar face bine sa imi consemneze spusele, macar atat sa las si eu in urma.
Inainte sa pasesc intru eternitate, am si eu ceva de spus multimii, vreau sa mor demna ca Anne Boleyn a carei fana sunt.
-Fratilor, stiu ca cea care m-a creat pe mine si ma lasa sa pier in fata voastra este o fatuca proasta dintr-o tara unde oamenii erau trasi in teapa, nu arsi pe rug, deci nu inteleg de unde obsesia ei pentru lucrurile astea. Totusi, pentru a nu muri degeaba, doar de amorul artei, tin sa spun ca sunt nevinovata. Dracii-s in biserica, nu in mine, dracii tin slujbe imbracati in sutana si vand indulgente pentru iertarea pacatelor. Bineinteles ca acum dati din cap dezaprobator, pentru ca inca nu a afisat Martin Luther cele 95 de teze, dar vedeti voi pe urma. Va holbati ca viteii la poarta noua si nu stiti despre ce vorbesc, dar asta nu e important. E destul de trist faptul ca ati venit azi sa asistati la o moarte, in loc sa observati ca afara ninge. Ninge si voi ati putea sa va tavaliti in zapada, sa construiti cazemate si oameni de zapada sau pur si simplu sa stati in fata focului pentru a va bucura de caldura si de privelistea primilor fulgi de nea. Pareti mai morti ca mine. Peste vreo 600 de ani o sa va pierdeti timpul la fel, uitandu-va la crime si violuri in fata unei cutii care va va acapara intreaga viata. Eu ar trebui sa stiu asta deoarece sunt vrajitoare. Mortilor, va pup si va respect, dupa cum ar zice Bendeac.
Si dupa ce ritualul arderii fu indeplinit, Haggard au compus In A Fullmoon Procession demonstrand ca pana si Inchizitia a fost buna de ceva.
M-am pomenit azi intr-un magazin admirand o pereche de blugi tip pana, total nepotriviti pentru silueta mea. Nu-i nimic, abia am luat salariul, de ce sa nu-l cheltuiesc? Apoi am sesizat ca blugii erau doar doua numere: 38 si… 48. Ok, am inteles, traim intr-o vreme a extremelor. Femeile sunt ori prea slabe, ori vor sa concureze cu Moby (the) Dick. Mmm, am oftat dezamagita. Apoi m-am oprit sa suspin in fata unei rochii rosii, iarasi nepotrivita cu stilul meu de ‘iata-ma-s gata imbracata si nici nu m-am chinuit prea tare’ sau ‘de ce oare s-a diversificat imbracamintea de la Eva incoace si de ce nu ne putem acoperi partile rusinoase cu frunze?’ Serios, sunt multe tipuri de frunze pe lumea asta. Si ecologii sa ma scuteasca, e mai etic sa jumulesc un copac ca omorarea unui animal nevinovat, nu? Ma rog. Eram extaziata in fata rochitei rosii si m-am gandit ca mi-ar sta bine pe tzatze. Desigur, de la tzatze in jos ar fi un dezastru, dar si eu sunt o calamitate a naturii. De la tzatze in jos, zic. Imi cer scuze pentru faptul ca nu stiu sa ma descurc ca PR-ista.
Apoi m-am trezit intr-un magazin de ziare si reviste cautand Historia. Dupa ce am gasit-o m-am dus ca si teleghidata inspre raftul de reviste pentru femei. Si pentru prima oara in existenta mea demna de mila am cumparat revista Avantaje. Mi-a placut salul pe care il dadeau cadou. Si costa doar 12.5 lei. Un chilipir. Ma rog. Primul gand care mi-a venit in cap a fost ‘Ce afacere am facut’. Al doilea a fost ‘Rahat, unde ascund revista asta ca sa n-o vada Silviu?’. Al treilea gand fugar ‘ Te transformi intr-o pisica proasta si obsedata de cum arata’. (sa nu intelegeti gresit, ador pisicile. Alea patrupede. Care mananca Whiskas si dau din coada) Macar daca as fi cumparat Star sau Click. Mi-ar fi validat conceptia despre ce inseamna a fi pitipoanca ieftina si superficiala. Insa deja am trecut la un alt nivel. Ma vad peste cativa ani adunand vrafuri de Elle si Avantaje in dulap, apoi ducandu-le la reciclat. Pentru ca voi fi o pitipoanca inteleapta si eco-aware. Sunt o snoaba care deja mananca branza de capra si somon afumat. Mi-e rusine cand spun ca imi plac fructele de mare iar multi dintre amicii mei spun ca printre mancarurile lor favorite sunt sarmalele. Am frunzarit revista si am vazut o bluza gen tunica. Si o rochie superba. Si chiar in timp ce constiinta mea urla ‘Nuuuu’, diavolul din urechea stanga imi soptea ‘Da, da, trebuie sa le ai’. Chiar trebuie?, am intrebat eu inocenta. DADADA. For fuck’s sake, trebuie sa imi cumpar o rochie noua. Pentru ca se poarta. Rochiile. Rochiile cele noi. Rochiile cele noi ale imparatasei. Si imparateasa goala pe dinauntru. Goala si gaunoasa. Rudotel, Diazepam, Extraveral. Cred ca e o gama larga, am de unde alege.
Cand Doamne ma iarta, am devenit eu victima a modei? Pentru ca inainte, adica inainte sa intre diavolul in mine (nu Silviu, nu te-am inselat. Nu cu diavolul. Sau nu in sensul ala), consideram pe oricine e interesat macar de oricare aspect mic al modei o victima. Asta e o gluma proasta, eu nu sunt asa. Eu discutam despre carti si despre filosofie si despre istorie…si aveam idei mai departe de ‘ce bine mi-ar sta cu acei cercei’. Si oamenii ma placeau tocmai pentru ca nu eram crispata sau intepata din cauza faptului ca nu-mi sta bine cu nu stiu ce geanta. Insa… M-am pomenit intr-o zi uitandu-ma dupa o duduie si comentand in gand ‘Pantalonii aia nu se potrivesc deloc cu bluza. Dar deloc-deloc. Si ce sa mai zic de geanta si pantofi’. Daca asta va deveni o obisnuinta? Am inceput deja sa ma revolt la gandul de a ma mai duce cu mama in piata si a cumpara orice oricum in orice fel doar pentru a o satisface pe mama. Acum ma duc singura in Mall. Cacat! Se pare ca superputerile mele nou dobandite de pitipoanca nu pot anihila totusi sindromul Tourette. Inca mai am o sansa de scapare.
Si n-o sa ma duc la sala.
Si nu ma voi apuca de regim.
Si nu, nu voi renunta la Cola pentru sucuri de fructe si/sau apa plata.
Hm, oare asta face parte din renumitul proces complex numit de unii, atat de neinspirat, maturizare? Dar de ce eu? Ar fi fost mai usor daca m-as fi transformat intr-un gandac. Macar atunci as fi avut o scuza in a lipsi de la facultate. Si de la serviciu. Hah! Hah!
Aceasta mostra de intelepciune a ajuns la mine pe cale orala, de la taica-miu citire. Mare om taica-miu. Desi are 1.70. In fine, nu e ora si ziua in care sa fac apologia calitatilor lui taica-miu. Trebuie doar sa retineti ca taica-miu e un om plin de calitati. Altfel n-avea cum sa dea nastere (metaforic vorbind, ca m-a nascut mama de fapt -alta mare romanca) unui asemenea specimen reusit si ravisant. C’est moi.
En fin… ma enerveaza oamenii fatarnici si prosti. Cu prostia mai e cum mai e, ca nici eu nu-s un Einstein al vremurilor moderne. Dar combinatia mai sus amintita este letala. Sa stabilim ceva: si eu am un anumit grad de pateticitate (patetism? Patetica? pateu? foie gras de rata?), dar nu ma feresc de asta, nu imbrac totul in matasea prea-convenabila a superioritatii intelectuale. Nu vorbesc de Kant sau de Nietzsche pentru a da o poleiala ieftina elucubratiilor metafizice venite din adancurile tenebroase ale neuronului meu singuratic.
Am acelasi respect pentru oamenii care vorbesc cu tine ca sa faca parada de aroganta si de inteligenta pe cat am pentru unghia mai lunga de la degetul mare de la mana dreapta a lui unchi-miu. Si acum sa va zic de unghiile lasate sa creasca mai mult decat este legal. In general barbatii isi lasa o unghie sa creasca excesiv de mult, nu stiu din ce motive. Probabil pentru a se scobi mai cu spor in ureche/cur/nas. Pe mine ma sperie aceasta unghie. E ca un simbol falic in locul care nu trebuie. “Ma scuzati ca intreb, dar de ce v-ati lasat o unghie sa semene cu pula lui Terente?’ Imi trezeste sentimente bolnave de mila si frustrare. Dar niciodata nu-mi pot lua ochii. E ca si cum toata concentrarea este absorbita de un singur punct de maxima importanta. Imi creeaza disconfort dar nu pot sa imi indrept atentia in alta parte. Cam asa este si cu intelectualii de carton: vorbesc si te aburesc, si chiar daca esti constient ca spun tampenii ieftine te uiti la ei ca la al doilea soare pentru ca, efectiv, n-ai cum sa scapi. N-ai unde sa te ascunzi. Prostiile debitate te vor urmari toata ziua, ba chiar toata viata, daca nu esti norocos sa dea titiul peste tine a doua zi.
De asemenea, daca esti frustrat nu inseamna neaparat ca esti si poet. Mai ieri citeam o poezie intr-o revista care suna cam asa:
‘perversa o invidiam pe cosanzeana pentru ca il tot refuza pe zmeu’.
sau ceva de genul:
‘Ce simti cand te mangai pe buric?’
Sincer nu stiu, dar stiu ce simt cand citesc asta. La asa poeti, mai bine imi fac gasca cu Nikita, Bahmuteanca si Sexy Braileanca. Sa mergem sa bem sa cadem sub masa. pe urma pot sa spun ca vad zmeusori cu aripioare roz care au venit sa ma mangaie pe buric lasand-o pe cosanzeana cu buza umflata. Dupa capul meu de ne’ntelectuala (si mandra de asta) poezia s-a terminat odata cu moartea ultimului romantic, a avut o perioada de resuscitare in simbolism si pe urma si-a dat obstescul sfarsit atunci cand dadaistii au inceput s-o ia la laba – ‘ntelectual vorbind. In plus, singurul intelectual roman contemporan demn de luat in seama, intelectual in toata puterea cuvantului este Dan Puric. Dar nu voi bate apa-n piua pe treaba asta pentru ca semidoctii imi vor aminti de nume ca Plesu, Liiceanu, Patapievici, Cristian Gava (cum? N-ati auzit de Gava? HAHAHA!). Dan Puric are darul de a vorbi pe intelesul tuturor. Spune lucruri mari fara a te face sa te simti prost ca n-ai mai consultat de trei luni dexu’. Are darul acela de a te face sa te simti bine ca roman si ca om. Ne aduce un pic mai aproape de Divinitate – pe fiecare in mod individual si pe toti deopotriva. Si asta e lucru mare. Nu cretineii care dau 2 citate din Noica, 1 din Heidegger si la final concluzia personala ar fi ‘ Ce bine ne-ar mai sade cu streangul de gat’. Nici nu-i de mirare ca sunt atatia emo pe lume.
In alta ordine de idei ma enerveaza tutele care au senzatia ca a primi limbi este o dovada irefutabila (= de necontestat) de dragoste mareata. Proastele deja se vad casatorite, cu copii, dupa prima partida draceasca de segz oral si au brusc impresia ca uratul cu cosuri de langa ele s-a transformat in Romeo si ele in Julieta. Cat de cretina sa fii? De asemenea, faptul ca nu a uitat cum te cheama nu e o dovada ca te iubeste, ci ca are o memorie foarte buna. Sau poate isi alege taranci care au toate aceleasi nume, ca sa nu mai fie nevoit baiatul sa va tina socoteala intr-un carnetel. Schimband un pic registrul, donjuanii care-si imprastie samanta in cele patru zari spunand ca ei iubesc si flori si ochi si buze si morminte sunt cel putin oligofreni si merita tratati la psihiatru. Frazele gen ‘ Iubesc toate femeile’ ar trebui sa devina cazuri de studiat pentru neofreudieni. Nu le iubesti pe toate, ti-ai dori sa le futi pe toate. E o diferenta. Pentru ca s-ar putea, ca atunci cand una dintre iubite este lovita de autobuz si ramane paralizata pentru tot restul vietii, tu, ca un indragostit sadea ce esti, s-ar putea sa pui palma-n cur si sa pleci motivand ca ai iubit-o destul. Cat de nobil din partea ta. Ce iubitor esti tu. Am un mult mai mare respect pentru pitiponcii notorii care recunosc ca-s curve masculine decat pentru romanticii pulii care spun ‘fiecare femeie e speciala in felul ei’. A se citi ‘Fiecare femeie are o pizda de futut’ . Uau. – Te iubesc! – Am leucemie limfoblastica acuta. -Aaa, cred ca am ceva de facut, te sun eu mai incolo. Cu alte cuvinte sa ma suga toti si toate cele care au impresia ca dragostea inseamna trei lacrimi ca nu te-a sunat sambata seara, doua partide de secs pe saptamana si o floare adusa la onomastica. Pam-pam !
Aproape am terminat de citit ‘In genul… tinerilor’ de N. Steinhardt. Atat de diferit omul Steinhardt din anii ‘3o fata de omul Steinhardt din Jurnalul fericirii. Nu mai putin interesant, insa cu totul altul. Nu am citit introducerea cartii, am intrat direct in carte, crezand ca voi gasi farame de intelepciune. Cam ca in Jurnal. Insa aici Steinhardt este un anticomunist care nu a trecut inca prin inchisoarea comunista, un om caruia taria crestina nu i-a fost pusa la incercare. Am gasit un om sagalnic care ii ia peste picior pe Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica, Geo Bogza. Scrie cu patima – ironizand si cu admiratie – imitand. M-a intristat cartea o tara… ma gandeam ca daca atunci s-a gandit cineva sa ii ia de ureche pe intelectualii tarii acuzandu-i voalat de fariseism si fatarnicie, atunci azi probabil ar trebui sa se balangane multe trupuri in copaci…
Ma intreb ce ar zice Steinhardt despre generatia de azi?! Atunci oamenii se pierdeau in betia de cuvinte dorind sa exprime ceva. Azi lumea se pierde in necuvinte, interjectiile, lol-urile, cmf-urile au luat locul limbajului articulat. Nu se mai extaziaza nimeni patetic in fata nefiintei ca Cioran, insa asta nu e din cauza ca am fi mai putin patetici. Suntem mai putin umani. Si nu mai avem cuvinte – disperarea si extazul se vindeca prin Cuvant. Echilibrul ni-l regasim prin Cuvant. O fi tacerea de aur, dar ce ne facem atunci cand noi vorbim, vorbim si nu comunicam nimic? O comunicare in genul tinerilor de azi ar fi cam asa:
-Sal. CMF? BN. Ji eu.
Nu e de mirare ca sunt atat de goi si de infricosati atunci cand vine vorba de a se imprieteni cu restul, de a socializa, de a-si trai viata.. (da, chiar de a-ti trai viata – intr-o comunitate – necesita un oarecare altruism si o oarecare deschidere ) O minte neteda provoaca neincredere. In tine si in ceilalti. Si din punctul asta de vedere suntem niste ratati. Pentru ca ne-am lasat mesajul inghitit de vremuri. Si pe noi odata cu el.
Împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Şi fiecare obţine ce vrea, dar ceea ce vrea cu adevărat, nu ceea ce spune că i-ar plăcea să aibă; ceea ce se obţine prin neprecupeţit sacrificiu, înfrângând lenea, nestăruind asupra scrupulelor. Împrejurările nu pot fi scuză decât pentru rataţi; şi rataţii pe plan social sau duhovnicesc sunt cei care s-au dat bătuţi, n-au avut mesaj, sau nu le-a fost destul de scump. [ Jurnalul Fericirii ]
De dimineata voiam sa scriu un articol despre revistele pentru femei. Despre superficialitatea si inutilitatea lor, despre incapacitatea de a intelege Femeia. Despre un articol din Avantaje unde sunt descrise descantece wiccane de dragoste. De parca femeia ar dori ca cel pe care il iubeste sa se indragosteasca din pricina unor farmece. De parca ar dori ca el sa fie legat cu lanturi, nu sa ramana de bunavoie.
Dar am dat azi de dimineata peste un alt articol ce m-a enervat. Multe multe vorbe. Vorbe care justifica un anume comportament, vorbe care parca sunt scoase cu forta din Amantul doamnei Chatterley si aruncate pe ici pe colo pentru a scuza.
Oamenii frumosi care stiu ca sunt frumosi se indragostesc de cei asemenea lor, e vechi de cand lumea. Din pacate, e multa frumusete goala in lume. Si e greu sa alegi. De aceea, lacomia e un viciu al celor frumosi. Ratuste urate insa exista din ce in ce mai putin. Uitati-va doar la rata divorturilor, ele sunt trademark-ul celor frumosi. Ratustele urate nu se indragostesc, iubesc pur si simplu. A te indragosti e un verb cu inceput si sfarsit. Pleaca dintr-un punct X pentru a sfarsi in Y. A iubi nu dispune de aceleasi subtilitati. E aproape sinonim cu a fi. Sau daca nu e sinonim, e partenerul sau de joaca. Nu presupune vreun coup de foudre, nu are suisuri si coborasuri. Probabil e mai putin intens, insa cunoaste semnificatia lui ‘intotdeauna’. De asemenea oamenii frumosi isi fac din trup un fel de zeu. Viata lor se inchina altarului ridicat in cinstea viscerelor. Cand se indragostesc, patima cu care isi venerau propriile membre se revarsa asupra celuilalt. Sunt de neintrecuti in erotism, insa obosesc. Pentru ca, odata cu trecerea timpului, nu se mai (re)cunosc pe ei insisi.
Eu ma recunosc in tine. Chiar si atunci cand ma fluiera si cainii pe strada am constiinta urateniei mele. Sa ii fereasca Dumnezeu pe cei frumosi de aroganta celor ca mine. Ma mulez perfect in gaoacea facuta de trupul tau atunci cand ne intindem unul langa altul. Altceva ar fi bizar: nu am dormit niciodata bine in alta parte. Ma duceam sa iti iau medicamente si m-am gandit ca eu nu m-as fi dus nici pentru mine sa iau medicamente. Nu cu durerea aia de ovare. Nici macar nu m-am mirat in fata altruismului atat de nepotrivit mie, ma miram pentru tine. Ai ales-o pe cea mai urata, insa uneori te trezesti langa Mine. Sunt o zeita in sinea mea. Sau in sinea ta. Si atunci mi-am zis, ce stiu ei despre iubire pana la urma? Stiu doar ce simt atunci cand fac dragoste sau rad. Noi stim cum e sa plangem impreuna. Stii cum imi sta cu perfuzii. O priveliste nu tocmai grozava, daca stau bine sa ma gandesc. Dar dragostea iarta si spala. Vindeca. Nu am ajuns la 21 de ani degeaba, sa stii. Am crescut intr-un an cat altii in 4, de aceea sunt batrana. La 17 ani spuneam ca o sa renunt sa lupt. Nu sinucidere pentru ca nu-s emo, pur si simplu renuntare. Sunt un discipol idiot al lui Schopenhauer: intotdeauna m-am gandit ca viata ia sfarsit odata cu renuntarea benevola la vointa. Mie mi-ar fi fost usor. Tu oricum spui ca ma sinucid lent cu tigari si Cola. Insa acum vreau sa traiesc si sunt mai sanatoasa ca niciodata. Ma agat de colacul de salvare (tu) al existentei cu disperarea inversa lui Cioran; nu conteaza unde are sa ma poarte. Nu importa de ce stanci ma voi izbi sau ce maluri nedescoperite voi afla. Sunt, esti!
Am citit la Ene un articol despre o fata, Alexandra Aron care a fost depistata cu tumora cerebrala maligna. Partea stanga ii e paralizata si are nevoie de 20.000 de euro pentru un tratament in Turcia pentru a avea o sansa. A fost operata deja de 3 ori. Gasiti detalii mai multe aici: http://lenebarbie.wordpress.com/2009/03/10/speranta-este-ca-un-vis-cu-ochii-deschisi/
20.000 de euro nu este o suma extraordinara. Exista oameni care dau atata pentru o masina. Sau pentru o jumatate/un sfert de masina. Nu vreau sa ii judec sau sa ii arat cu degetul. Stiu ca in Cer se contabilizeaza o suma oricat de mica pe care o dai din putinul pe care il ai, insa din pacate, in viata reala, cartea de credit nu se incarca cu fapte bune. Bunavointa imbinata cu saracia nu salveaza viata unui om. Ce bogati si sanatosi am fi atunci cu totii. (pentru ca eu inca mai cred ca exista Om si nu jivina) Insa, dupa cum ziceam, nu vreau sa arunc cu pietre, dar as vrea sa ne gandim ca ceea ce e cu adevarat al nostru este ceea ce lasam in urma noastra. Nu detinem decat ceea ce daruim… si o masina, o haina sau o bijuterie nu sunt nimic fata de sansa acordata unui om.
Cred ca ziua de ieri a fost cu (ne)noroc…am citit pe blogul Ioanei ( http://matasealbastra.wordpress.com/2009/03/10/la-cat-mai-putini-ani ) un articol despre bunici si m-am simtit oarecum vizata. Nu am mai trecut s-o vad pe bunica de cateva saptamani bune. Si sta doar la 3 statii de tramvai. De asemenea, azi, dupa un control medical am aflat ca are Alzheimer…
Si odata ce am aflat ca memoria ei slabeste, eu mi-am amintit. Pe mine m-a crescut bunica pana pe la 10 ani. Sau aproximativ. Stiu ca era cicalitoare si ca eu tipam la ea. (nu vreau sa colorez faptele in roz- s-au intamplat si e bine ca s-au intamplat) Stiu ca avea multe basmale colorate in care ma infasuram si imi inchipuiam ca sunt o printesa din 1001 de nopti. Mi-am amintit si de bunicul, Dumnezeu sa-l ierte. Desigur, nu era bunicul meu biologic si nici nu eram foarte apropiati, dar stiu ca unii oameni pot iubi in tacere. Si el tacea. Avea o carte de istorie din care citea tot timpul. Atat cat putea, nu avea decat 4 clase. Dar inca mai tin minte cartea aia de istorie. Si ciudat, imi amintesc exact descrierea mortii lui Gheorghe Doja. Cred ca asta a fost prima idee a mea despre ce inseamna sacrificiu. Si cruzime omeneasca. Imi aduc aminte ca bunica-mea vorbea intruna ( si mama si eu facem acelasi lucru – it’s in our genes) si bunica-miu ii spunea :
-Jano, mai taci din gura, lasa si pe maine.
Asta e printre primele mostre de umor simplu, taranesc pe care le-am intalnit. Mai tin minte ca bunica-mea imi facea o tocanita de pui extraordinara, de-abia asteptam sa plec de la scoala ca sa ma indop (probabil d-aia am ajuns rubensiana – premizele nu erau tocmai favorabile anorexiei)… acum a uitat sa gateasca. Si mai tin minte ca bunica m-a invatat sa ma rog. Asa ca oricat as rataci acum, oricat de nihilisti ar fi cei din jurul meu, fondul meu a ramas unul crestin. Deoarece genele, mele nu concep sa fie altfel. Din cartea lui Dan Puric ‘Cine suntem’ m-a impresionat cel mai mult pasajul asta:
“…Si intr-o zi Bismarck, cancelarul de fier, in a carui armata erau multe nationalitati, in inspectia armatei, se opreste in fata unui soldat si spune: ‘Tu stii sa te rogi??. El raspunde ‘Da, Inaltimea voastra, stiu Tatal Nostru. ‘Sa-mi spui Tatal Nostru.’ Si el in pozitie de drepti spune in germana Tatal Nostru. Bismarck se uita mai atent la el si zice ‘Ce natie esti?’. ‘Polonez, sa traiti.’ ‘Spune-mi in poloneza’. Si-n clipa aceea el ingenuncheaza si spune Tatal Nostru. Iar Bismarck zice ‘De ce ai ingenunchiat cand ai spus in poloneza?’ ‘Asa m-a invatat mama’. “
Asa m-a invatat bunica… Bunica mea, femeie simpla de la tara nu stia limbi straine. Se exprima intr-o romana cu accent moldovenesc. Am refuzat din clipa aceea sa ma rog intr-o alta limba. Bunica nu stia nici cuvinte mari sau rugaciuni complicate. Stia doar ceva ce poate azi a uitat: sa multumim pentru ca traim. Deoarece viata crestinului se desfasoara in bucurie, nu cu fricile absurde de care ne acuza cei care ataca crestinismul. Dar asta e o alta poveste. M-a invatat recunostinta si smerenia. Tin minte ca intr-o zi, in timp ce eu tipam si ma enervam la ea a venit la mine si mi-a spus cu blandete:
-Haide, da-mi o palma.
M-am calmat instantaneu. Lectia intoarcerii celuilalt obraz este una dintre cele mai dureroase pentru cel care palmuieste.
Bunicii mei nu stiau multe, nu erau cititi. Acum bunica nu o sa mai stie nimic. Dar cred ca mai exista in ea acea farama de om care intelege totul.
Asa ca pot sa spun ca azi mi-am facut o favoare si am decis sa ma duc la RoBlogFest, in club Fabrica, desi sunt total pe dinafara in ceea ce priveste bloggingu’, bloggerii, pozitiile in zelist sau alte frivolitati de gen. Ma duc pentru ca am aflat ca se dau jucarioare pentru copiii din Valea Plopului. Si ca sa nu par total siropoasa si fatarnic-altruista, ma duc si ca sa beau vreo douaj’ de beri. Stiu ca va uitati chioras, e greu pentru o fiinta a sexului slab sa bea douaj de beri fara sa intre in coma alcoolica. Puneti-o in seama eternului feminin care este o taina. Si tainele nu se discuta, se executa. Adica se dau pe gat, una dupa alta.
Nu va zic ca o sa ne vedem acolo, pentru ca doar eu o sa va vad, eu fiind mai mult sau mai putin invizibila. Ceea ce e bine. Asta daca nu ma imbat prea tare si n-o sa incep sa dantuiesc goala pe mese incercand s-o imit pe Isadora Duncan si urland din toti rarunchii ultima strofa a poeziei ‘Epitaf’ de Esenin. Strofa foarte frumoasa de altfel, sa vad daca neuronul meu singuratic nescaldat in alcool si-o poate aminti. *searching searching no brain found*. Doar ca eu nu cautam creier, asta stiam ca n-am. A da, iaca:
As dori si eu sa stiu de ce falusul paricopitatelor primesc eu newsletter de la Diverta, newsletter care suna cam asa:
A MAI RAMAS O ZI PANA LA LANSAREA ECLIPSEI
Femeie proasta si simpla, adica io, m-am gandit cu mintea mea prealuminata care luceste-n bezna ca farul din Alexandria:
‘Ia uite baaa, astia nu mai lanseaza rachete-n spatiu, lanseaza eclipse!Ce evolutie domne, ce evolutie’
WTF!?
Pe urma am deschis mailul si am vazut ca nu este vorba de o eclipsa la propriu, ci de romanul lui Stephanie Meyer, al treilea din seria tadadam Twilight. [inserati injuraturi cat mai porcoase aici] Iata inceputul sau lead-ul sau cum vreti sa-i spuneti:
Vă aşteptăm la DIVERTA Magherumâine, 13 martie 2009,ora 19.00, să fiţi primii care află continuarea poveştii de dragoste dintre o adolescentă şi un vampir.
Sigur ca voi fi acolo! Adica cine nu si-ar dori sa afle cum se continua saga iubirii dintre o pitipoanca emo si un sugator de sange???
Daca se intampla cumva sa afle cineva niste trebsoare alchimice speciale, va rog eu frumos sa ma criogenizati pana in anul 2020 cand o sa se termine toata isteria asta Twilight. Si pentru oamenii pe care chiar ii intereseaza treaba asta, pentru ca desi sunt proasta, am totusi suflet bun voi da copy/paste la rezumatu’ noii carti, bestseller cea mai tare carte eveer ! ! ! 111oneoneon sau cum doriti sa-i spuneti
‘Aventurile muritoarei Bella şi ale vampirului Edward continuă în romanul ECLIPSA. Prietenia fetei cu Jack, care se întâmplă să fie vârcolac, nu este deloc pe placul lui Edward, însă Bella e în primejdie, iar asta îi va apropia pe Edward şi pe Jack şi va duce chiar la o alianţă între vampiri şi vârcolaci. Bella suferă neputând răspunde iubirii lui Jack, dar trebuie să-şi urmeze pasiunea – să fie împreună cu Edward oricât de mare ar fi preţul pe care trebuie să-l plătească. Pentru asta însă trebuie să rupă legăturile cu lumea oamenilor, pas pentru care nu este încă pregătită. Zbuciumul din inima Bellei, iubirea nemărginită a lui Edward şi umanitatea vârcolacului învolburează de pasiune acest roman în care nu întâmplător personajele se regăsesc în trăirile eroilor din La răscruce de vânturi.’
Vai vai, sarmane Heathcliff…
Pe aceleasi principii zicea si J.K. Rowling ca ea nu si-a dat seama ca Harry Potter e roman fantasy. Nu, o fi fost vreo reinterpretare a lui Ulise de Joyce. Terry Pratchett i-a zis-o la un moment dat:
I would have thought that the wizards, witches, trolls, unicorns, and hidden worlds would have given her a clue?”
HA!
PS: Uitati ce mai scrie in mail:
Este, în acest moment, cel mai răspândit fenomen în rândul tinerilor. Dana Musceleanu, redactor-şef al revistei Popcorn România, confirmă : « A început nebunia! Parte din cititorii mei vor să fie ori vampiri, ori să aibă un iubit din această categorie ! »
Intelegeti ce vreau eu sa spun? Dati-i unui copil sa citeasca Dostoievski. Credeti ca o sa vrea unul sa fie Ivan Karamazov? Sau sa poarte discutii despre Dumnezeu cu Aliosha? Se prea poate sa-l admire pe Miskin pentru candoarea lui de idiot, dar deocamdata sfera intelegerii lor se afla undeva intre Twilight si Harry Potter. Si societatea ii incurajeaza! Cititi copii, dar doar Coelho si Stephanie Meyer, ca-i de bine.
Dupa cum ziceam si ieri, am fost la festivalu’ ala de i s-a facut reclama pe toate blogurile.
Am descoperit ca-s o fiinta antisociala, ehee. Cum am ajuns, ma gandeam cum sa-i zic lui Silviu ca vreau sa plec mai repede, am de citit Orbirea de Canetti. Cum sa-i zic asta fara ca Silviu sa ma injure. Si ma mai asteapta vreo douaj’ de carti pe care vreau sa le citesc, de ce stau eu aici? A da, am crezut ca va fi amuzant. Si a fost.
La un moment dat am auzit pe cineva strigand in spatele meu ‘Iar bei ba? Jegule’. M-am intors panicata, crezand ca respectivul vorbea cu mine si pregatita sa-i dau un sut in partile moi. Dar nu vorbea cu mine, logic!, era zoso cu un amic. Zoso ranjea fasolea la ala, ala ranjea fasolea la zoso, toata lumea fericita. Silviu cara doua pungi cu jucarii dupa el, eu caram o geanta ticsita cu carti, cred ca eram cel putin bizari. Voiam sa las jucariile si sa plec. Acuma, ideea era cui sa las jucariile. M-am vazut la un moment dat cu o prietena din copilarie, Diana (salut Diana, daca se intampla sa treci pe aici) si am intrebat-o pe ea daca stie de faza cu jucariile. Ea si prietena ei m-au ghidat catre Piticu. La care eu:
-Ok…cine e Piticu?
Au inceput sa rada. Sa ne intelegem, eu nu stiu pe nimeni. Nu citesc pe nimeni. (a ba da, il citesc pe DeMaio si hm, din cand in cand pe Andy Vasilescu. Plus Ene si fetele de la mine din blogroll) Pentru mine intalnire de oameni cu blog va fi cand Dina se va muta in Bucuresti la facultate si ne vom intalni amandoua sa ne bem neuronii si sa discutam despre ce carti am mai citit. In aceste conditii este aproape un miracol dumnezeiesc faptul ca stiu cum arata zoso si FisUrat. Apoi Diana si prietena ei m-au intrebat ce blog am si le-am zis. Au zis ‘Hmmm..suna cunoscut’. Well, da, probabil e cunoscut tinand cont ca ‘fleur de lys’ a fost simbolul casei regale franceze o gramada de timp. Sunt o burgheza, ce pana mea! Sau poate am ajuns vedeta peste noapte si nu mi-am dat seama. Daca-i asa, stati la coada, 1 leu autograful. Ma rog, m-am mai invartit eu pe acolo ca un coi intr-o caldare, i-am zis lui Silviu sa-mi dea sa beau. M-am dus la bar si i-am zis lui nenea:
-Buna seara, as dori si eu un Corrido Sangria, va rog. (da stiu, bautura de p**da, dar na, am zis ca macar intr-o seara sa fiu si eu delicata)
-Un ce???
-Un corrido sangria, spun eu facandu-ma din ce in ce mai mica.
-Nu stiu ce e aia, se zburleste ala la mine.
Ma ner’fez si ridic tonul.
-E o sticla de vin mica, la 8 lei! Uite acolo.
Ala s-a uitat urat la mine. De jena nici nu am mai luat restul, na ma sa te imbogatesti, poate data viitoare vii si cu aparat auditiv.
Ta na na! mi-a adus alcoolul si eu am injurat in gand genele recesive, alea care se fac vinovate de raraiala mea atunci cand discut cu oameni surzi. Apoi am zarit o tipa imbracata cu o bluza asa…eleganta, cu sclipici si toate cele. Sirena si alta nu. M-am gandit eu in sinea mea:
‘ Oare am ajuns printr-un portal d-ala special la decernarea premiilor Oscar??’
M-am mai linistit cand am vazut ca mai erau oameni in tricouri, blugi etc. Am vazut si cativa nene la costum, tare scortosi pareau. Apoi am zis ca trebuie sa indeplinesc misiune de dat jucarii si l-am vazut pe DeMaio, l-am intrebat si pe el unde si cum si ce, m-a trimis si el la Piticu. Pana la urma, ghidata de intuitie si fler (sac!) am dat intr-un final de Piticu, care m-a intrebat cine sunt. Pai cum cine sunt? Simona! Adica ceea ce vreau sa spun e ca aici oamenii pareau ca se recomanda cu numele blogului, nu cu numele lor. Da’ pe mine mama si tata m-au botezat Simona, asa ca din respect pentru ei, ma recomand cu numele pe care-l port. Ar fi trist sa ma strige lumea pe strada fleurdulys (mai ales daca n-au accent de frantuji) sau mai rau, Floricica sau Flior sau mai stiu eu cum. Piticu a parut fericit ca i-am dat jucarii, pentru o secunda m-am gandit ca nu cumva jucariile sa fie pentru el. Eh, asta e macar am facut un pitic fericit. Sa nu vada stanga ce face dreapta. Nu de alta, dar dreapta de multe ori face lucruri mizere. He he. De maini vorbesc aici. Sa nu fim rai, sunt convinsa ca jucariile vor ajunge unde trebuie, macar atata. Deci mission accomplished! Am mai stat eu un pic cu Silviu pe acolo, am mai ras de unul si de altul, pe urma am plecat.
A, sa nu uit, oamenii de la garderoba m-au speriat. Tipul ala mai negricios asa era sa ma bata cand i-am zis ca mi-am uitat ceva in geaca si vreau sa mi-o aduca. Uuu ce friendly suntem.
Si ca sa nu inchei intr-o nota vesela voi imparti cu voi un minunat poem in engleza, scris de Sylvia Plath. Se cheama Lady Lazarus si mie imi place, desi vorbeste despre suicid. Ultimele trei versuri sunt ge-ni-a-le!
I have done it again.
One year in every ten
I manage it—-
A sort of walking miracle, my skin
Bright as a Nazi lampshade,
My right foot
A paperweight,
My face a featureless, fine
Jew linen.
Peel off the napkin
0 my enemy.
Do I terrify?—-
The nose, the eye pits, the full set of teeth?
The sour breath
Will vanish in a day.
Soon, soon the flesh
The grave cave ate will be
At home on me
And I a smiling woman.
I am only thirty.
And like the cat I have nine times to die.
This is Number Three.
What a trash
To annihilate each decade.
What a million filaments.
The peanut-crunching crowd
Shoves in to see
Them unwrap me hand and foot
The big strip tease.
Gentlemen, ladies
These are my hands
My knees.
I may be skin and bone,
Nevertheless, I am the same, identical woman.
The first time it happened I was ten.
It was an accident.
The second time I meant
To last it out and not come back at all.
I rocked shut
As a seashell.
They had to call and call
And pick the worms off me like sticky pearls.
Dying
Is an art, like everything else,
I do it exceptionally well.
I do it so it feels like hell.
I do it so it feels real.
I guess you could say I’ve a call.
It’s easy enough to do it in a cell.
It’s easy enough to do it and stay put.
It’s the theatrical
Comeback in broad day
To the same place, the same face, the same brute
Amused shout:
‘A miracle!’
That knocks me out.
There is a charge
For the eyeing of my scars, there is a charge
For the hearing of my heart—-
It really goes.
And there is a charge, a very large charge
For a word or a touch
Or a bit of blood
Or a piece of my hair or my clothes.
So, so, Herr Doktor.
So, Herr Enemy.
I am your opus,
I am your valuable,
The pure gold baby
That melts to a shriek.
I turn and burn.
Do not think I underestimate your great concern.
Ash, ash —
You poke and stir.
Flesh, bone, there is nothing there—-
A cake of soap,
A wedding ring,
A gold filling.
Herr God, Herr Lucifer
Beware
Beware.
Out of the ash
I rise with my red hair
And I eat men like air.
Am aflat bunaoara mai ieri ca nu stiu cand va fi Earth hour si ca toata lumea va stinge luminile si va trai pentru o ora intr-o bezna totala (nu a mintii, ca in aia traim zi de zi) de dragul ecologiei. Imi pare rau ca va spun, dar eu abia astept sa pornesc cele doua calculatoare, sa aprind toate luminile (intr-un apartament de 3 camere, vai mie! ), sa dau drumul la masina de spalat etzetera.
Pe principiul Our world is dying, asa ca de ce sa nu profitam si noi, s-au infiintat zeci de organizatii ecologiste care urla in stanga si-n dreapta ca suntem in pericolul de a fi absorbiti de gaura de ozon daca nu incetam sa ne purtam ca niste consumatori lacomi si fara suflet. Sau ceva de genul asta.
Tin sa ii anunt ca munca lor e in zadar, eu zic sa renunte la lupta si sa o lase mai moale ca oricum suntem pe duca. O data la cateva mii de ani, lumea se duce dracului si oamenii care raman trebuie s-o ia de la inceput. Imi pare rau pentru ei, dar in momentul asta omul est e in stadiul de euglena verde. Mananca, doarme, se duce la munca fara tragere de inima cu gandul de a se duce acasa pentru a manca si a dormi. Generatiei LOL si CMF i-ar prinde bine o calamitate. Poate ar invata sa se mai uite si dincolo de lungul nasului. Vai ce mizantroapa sunt. Dar sa continui. Cred ca un dezastru natural ar fi cea mai naturala cale de a iesi din inertia in care ne aflam in momentul asta. Un cutremur, un taifun, un ciclon, o maslina, o atentie. Daca cutremurul s-ar petrece in jurul datei si locului in care se desfasoara Miss Piranda, cu atat mai bine, accept si eu sa mor. (tocmai mi-am adus aminte ca mi-a zis cineva ca as putea fi arestata pentru ce scriu pe blog haha) Ca mort, nu mai trebuie sa faci nimic. In rest, numai de bine…
Sincera sa fiu, am eu o usoara banuiala ca pe natura o doare fix in partea dorsala de faptul ca faceti voi economie la lumina. Ea isi conserva singura speciile care merita sa fie conservate. Asa ca stati calmi, totul va renaste din cenusa mai ceva ca pasaruica Phoenix.
O alta gluma buna a ecologilor sunt pungile de la carrefour, cora etc. Mai nou trebuie platite deoarece sunt din hartie, deci ecologice. Am o intrebare: cati copaci trebuie taiati ca sa faci 100 de pungi din alea? Pam-pam!
Si inca ceva: daca are cineva impresia ca trebuie sa fii ecolog ca sa nu arunci mizerie in padure/pe jos inseamna ca e putin diliu. Nu trebuie sa ai o dragoste nemasurata fata de natura (adica nu trebuie sa fii druid si sa te inchini la Zeita-Mama) ca sa nu faci mizerie in jurul tau. Nu de alta, dar daca o faci esti un porcusor grohaitor si meriti sa fii inchis intr-o cocina impreuna cu confratii tai.
Bunul-simt e mult mai vechi ca ecologia. Folositi-l!
Ma enerveaza lepsele din blegosfera; pe langa faptul ca nu primesc si eu niciuna (pffft) mai sunt si cretinele. Circula de ceva vreme o leapsa despre carti pe care se inghesuie toata lumea s-o onoreze pentru a arata fiecare cata cultura zace-n el. Una dintre intrebarile acestei lepse este ‘Poate literatura schimba lumea?’. Majoritatea oamenilor care au raspuns au zis ‘Da, bineinteles, da’ cum sa nu’.
Literatura (vorbind strict de beletristica aici) nu poate schimba nimic. Pamantul va face o rotatie in jurul Soarelui indiferent de literatura produsa in cele 365 de zile ale anului. Legea gravitatiei va functiona in continuare, iar pestii nu vor fi in stare sa zboare chiar daca ar scrie Haruki Murakami vreo suta cincizeci de carti pentru a contrazice asta.
Sau poate aveti impresia ca dupa ce au citit Anna Karenina femeile nu si-au mai inselat barbatii de teama mortii sub tren. Sau toate femeile care au citit Amantul doamnei Chatterley l-au luat pe ingrijitor/postas/om de serviciu drept amant .
Stiu, veti replica, da, dar la nivel profund… La nivel pro-fund nu se intampla nicio explozie, nu se pogoara Sfantul Duh, nu incepem sa vorbim in asiriana veche si sa ne intelegem. Aveti senzatia ca Stalin daca l-ar fi citit pe Orwell ar fi inceput sa planga de mila umanitatii si ar fi transformat lagarele din Siberia in biblioteci? Acum cateva zile un elev din Germania a intrat in liceu si a impuscat 16 oameni. Daca ar fi citit si nu ar fi fost campion cantar straic probabil i-ar fi omorat aruncandu-le cate un dictionar in cap. Fondul lui nervos nu era capabil de altceva. Aratati-mi o carte care sa scoale mortii din mormant si atunci o sa zic ‘Da domne, literatura a schimbat mersul lumii’. Astept sa gasesc leacuri pentru cancer la librarie.
Omul pasionat de literatura este nascut cu abilitatea de a-si imagina fapte noi, de a-si insusi realitati care nu accentueaza sau diminueaza cu nimic sensul lui in univers. In microcosmosul reprezentat de fiecare dintre noi, in adancurile personale, acelea care nu se divulga si nici nu se impun literatura provoaca revolutii. Literatura schimba omul -> omul schimba lumea.
Literatura nu schimba lumea, transfigureaza -omul-. Pentru cateva clipe. Acele clipe cuprinse intre prima si ultima pagina. Realitatea imediata nu este alterata de carti in nici un fel. Nu, literatura nu schimba lumea, ar fi prea simplu. Literatura creeaza alte lumi.
Ma intereseaza in principal primele doua fraze. As dori sa-i adresez cateva cuvinte nefericitului:
Bai boule (sa ma scuze animalele ca le inrudesc cu un asemenea specimen), in primul rand esti analfabet, ai nota 2, treci la colt. Sau o sa motivezi faptul ca ai scris ‘hotara’ in loc de ‘hotari’ prin faptul ca te grabeai? Desigur, tu un adevarat artist, in frenezia creatoare…
In al doilea rand, cine p… c…… esti tu ca sa iti dai cu parerea de Tutea? Esti un nimeni. Esti un rahat cu ochi pentru univers, esti un nimic pentru tara, probabil ca devii cineva doar atunci cand iti permiti sa arunci cu noroi in ceea ce nu intelegi.
Imi pare rau ca m-am enervat, nu mi se intampla des. Si nu raspund la provocari. Accept si pareri diferite de parerea mea (cu condescendenta, dar le accept). In schimb ma irita la culme ‘tanara’ generatie carcotitoare care are tendinta de a se pisa pe trecut, de a darama totul fara sa puna nimic in loc.A ba da, se pun pe ei insisi. Au senzatia ca-s destepti, cand le sufla vantul prin cap si prin suflet. Si nu e zefiru’, asta e clar. Sunteti goi, ma! N-aveti nimic: nici eroi, nici morminte. Si stiti si voi asta, d-aia va doare.
si iar mi-am adus aminte ca anul trecut am ratat doua concerte. Din prostie.
+
nu stiu de ce, dar de fiecare data cand aud o muzichie ceva mai veche imi amintesc de iaurturile la borcan de sticla de prin ‘90. Cred ca madeleina lui Proust e de vina.Oricum, iaurturile alea erau bestiale, nu se mai gaseste asemenea delicatesa acum. Valabil intr-o oarecare masura si pentru muzica.
Abia azi am aflat si eu ca, ieri, in Danemarca s-a votat proiectul de lege prin care homosexualii pot adopta copii.
Pe acelasi principiu homosexualii de la noi probabil vor incepe sa ceara si ei acelasi lucru. Intrebarea mea este: ce ar invata un copil de la unul/una ca Naomi, cici balerina etc?
Daca sare cineva si spune ca homosexualii se iubesc si exista cupluri homosexuale mai unite ca cele heterosexuale permiteti-mi sa va rad in nas. Daca doriti sa vedeti mostre de integritate homosexuala aruncati un ochi pe gaygeneration.blogspot.com. Ati vazut? Bine. Acum imaginati-va ca unui individ de teapa asta i se poate incredinta un copil. In alta dezordine de idei, eu nu inteleg ideea de dragoste omosecsuala. Incerc sa-mi imaginez doi barbati in mijlocul actiunii soptindu-si cuvinte de amor la ureche. Brrr. Mai bine nu. ‘Hai pisi sa ne iubim in fund’. Mmm. E peste puterea mea de intelegere. Numiti-ma limitata, dar nu pot pricepe cum se pot iubi doi barbati. A da, inteleg ca le place sexul anal. Ca le plac castravetii mai mult decat rosiile. Dar ca se IUBESC??? WTF? Sunt desueta de felul meu, dar vad dragostea mai mult ca pe ceva spiritual, sexul venind sa o completeze. Si eu una nu as putea sa iubesc o femeie par example. Pentru ca nu ne indragostim numai de om, ne indragostim si de un concept. Iar barbatul e facut ca sa ocroteasca, sa aduca un plus de echilibru si am senzatia ca un alt barbat, paros si urat (nu, Naomi nu e o fiinta delicata) nu prea da senzatia de fiinta sensibila si diafana. Yin si Yang, you know. In plus, s-au facut niste studii prin care s-a demonstrat ca in general homosexualii sunt foarte … instabili. Si mno, asta ce demonstreaza? Ca ei iubesc prea mult, nu?
Da, da, dati-le copii catre adoptie. Nu de alta, dupa ce s-au saturat sa se futa in cur, sa mai futa si ei altceva. Creiere.
Azi au intrat in librarie vreo 5-6 dubiosi. Cautau o punga de cadou. Sa nu intelegeti gresit, ca vanzatoare nu pot discrimina, am zambit la evrei, tigani, indieni, spanioli si alte natii. Pe blog insa, e cu totul alta mancare de peste.
Carevasazica in sinea mea, chiar daca am ceva cu oamenii dubiosi care-mi miros mie a necaz, tot trebuie sa fac un megaefort de vointa pentru a-mi controla aversiunea. Ca sa le iau banii zic. Pentru ca asta este menirea vanzatorului in principal, sa ia banii clientului. Hai sa nu mai jucam tontoroiul in jurul cozii: amabilitati, siropuri, vai buna ziua, o zi buna va urez, va iubesc de mor. Nu. Pe de o parte imi place la mine-n librarie, imi plac cartile, imi plac jucariile. Pe de alta parte nu imi plac toti oamenii carora trebuie sa le zambesc tamp si sa le inmanez sacosa cu carti sau jucarii. Imi este fizic imposibil. Si chestia asta vine de la un om care este amabil cu ceilalti. Nu mi se pare un lucru extraordinar sa schimbi doua vorbe cu omul care vine sa cumpere ceva de la tine, dupa cum mi se pare de la sine inteles ca trebuie sa il ajuti daca iti cere ajutorul. Mai deunazi a trecut unul pe langa magazin, a bagat capul inauntru, a exclamat ‘ce tzatze ai’ si pe urma a plecat. Nu sunt singurul om cu tate, nu sunt singura tipa grasa cu tate, ba chiar exista femei slabe cu piept generos, chiar nu inteleg de unde marlania si lipsa de bun-simt. Faptul ca ai bani nu inseamna ca eu iti sunt inferioara cu ceva. Ba chiar cred ca am ceva in plus fata de multi indivizi care vin sa ia jucarii (sic!, niciodata carti) si au impresia ca totul li se cuvine. Nu te-a nascut ma-ta client si nici pe mine nu m-a nascut mama ca sa fiu vanzatoare. E doar o tranzitie, rolurile se pot schimba oricand.
Dubiosii. Sa revenim. Dupa ce m-au frecat ca ei vor punga nush de care, ca nu le place cutare masura, le place masura, dar nu le place culoarea, le place culoarea, le place masura dar nu le place modelul… au plecat fara sa cumpere nimic. A nu se intelege gresit. Nu trebuie sa intri intr-un magazin si sa cumperi neaparat ceva. E datoria mea sa te ajut, bineinteles. Dar conteaza atitudinea. Esti amabil, sunt amabila. Esti marlan si condescendent, sunt rece. Tot amabila, dar fortat. Nu sunt eu dusa cu pluta – dai un ban, ti-am dat un produs. Insa in relatiile dintre oameni moneda de schimb este respectul. Pe mine tata m-a invatat sa-i spun ’sarumana’ si femeii de serviciu si femeii de afaceri. O fi corect, o fi gresit, asta este. Nu sunt impresionata de bani si nici de haine de firma. Mai degraba m-a impresionat un nene in varsta mai ponosit care, desi n-a cumparat nimic mi-a povestit o gramada de lucruri, ba despre viata, ba despre poezie (il cunoscuse acum ceva timp, in treacat pe Nichita Stanescu), ba despre oameni. Stiu ca nu am castigat niciun leu in plus datorita lui, nu mi-a crescut bonusul din vanzari, insa sunt recunoscatoare ca a pierdut aproape o ora cu mine, discutand cate si mai cate desi nici nu ma cunostea. (am avut de asemenea noroc ca la ora aia nu intra nici dracu-n magazin). Am castigat insa si am daruit ceva mai mult, sau asa imi place mie sa cred. Imi plac copiii cu ochi curiosi care ganguresc si zambesc sau cei care sunt un pic mai mari si foarte vorbareti si prietenosi. Imi plac copiii care darama jucariile si isi cer scuze incercand sa le puna la loc. Nu ii las. Nu stiu daca ei au idee despre ce inseamna ala respect, dar adultii ar trebui sa se uite mai des la ei in relatiile interumane. Copiii cunosc foarte bine valoarea banilor, indiferent de ce cred parintii lor. Ei stiu ca atunci cand ai bani poti cumpara o jucarie sau o carte, insa afectiunea unui om nu o poti cumpara.
Cu oamenii astia sunt eu. Cu adevarat. Vorbesc, rad, glumesc, le recomand carti. Cu ceilalti port o masca. Este tot a mea si mi-o asum, insa nu sunt eu. Nu cred ca asta conteaza pentru cei care vin, trantesc teancul de bancnote in stil becalian si apoi incearca sa-ti arate ce mari si tari sunt ei, in comparatie cu tine. Am noroc ca masca mea e dotata cu un lacat si o cheita, astfel incat nu lasa orice dobitoc sa intre.
Nu stiu care e concluzia…vad din ce in ce mai multi oameni plangandu-se de vanzatoare in ultima vreme. Daca as fi un om acru, fara alte perspective in afara de asta poate m-as simti cu musca pe caciula. Insa de prea multe ori cei care intra in magazin au senzatia ca brusc sclavia a fost reinstaurata. Iar pentru mine libertatea omului este sfanta. Fie ca munceste ca vidanjor, fie ca este proprietar de terenuri si case. Nu pot sa-i respect cu adevarat pe oamenii astia.
Vreau sa fiu VIP de Lauren Weisberger. Sincer, eu n-as publica daca as avea numele asta. Bine nu as publica nici daca m-ar chema Daniil Harms, dar asta e cu totul alta mancare de somon. Va spun eu, gagica asta este ultra-norocoasa pentru ca eu sunt fata de treaba si i-am retinut numele. Mai mult, i l-am scris corect. Si uite asa imi pot incepe propria companie de PR. Cum sa-ti alegi cel mai bun nume atunci cand vrei sa publici romane-etalon pentru si despre tampitele. Nu mi-a placut cartea, same old story.
O tipa cuminte si buna de pus pe rana, un fel de maica Teresa a pitipoancelor isi da demisia de la banca unde lucreaza pentru a se angaja la o companie de PR.
Sincera sa fiu, intotdeauna m-au enervat relatiile publice. Nu le vad rostul. Inainte se dadeau niste bani, un club sau un parc si toata lumea se distra si era fericita. Acum, daca vrei sa-ti promovezi tancul de 5 ani trebuie sa angajezi o intreaga echipa PR pentru a-i organiza boracului cea mai simandicoasa petrecere si cea mai scandaloasa de la orgiile lui Caligula incoace. La fel, inainte aveai un produs. Era un produs bun si folositor, lumea il cumpara. Acum trebuie sa angajezi piariste ca sa angajeze la randul lor o siliconata ieftinata ca sa iti faca reclama la produsul care oricum nu foloseste nimanui, dar toata lumea doreste sa-l aiba pentru ca siliconata zice ca e misto. In fine, concluzia scurta si la obiect este: asasinati cate un piarist pe luna si lumea va fi mai frumoasa si mai aerisita. Dar am divagat. Asadar, aceasta tuta se angajeaza la o firma de PR si acolo este aruncata in lumea GLAM a vedetelor. In finalul cartii (da, va dezvalui si finalul, ca sa nu va mai obositi sa cititi cartea) ea isi da seama ca all we are is dust in the wind, renunta la stralucirea vietii superficiale si artificiale pe care o traieste, se converteste la budism si se retrage-n munti ca sa scrie romane dulcegaroase pentru proaste ca ea si ca mine. (ca si eu am citit romanul, de) Ma rog, nu chiar, dar tot pe acolo. Deci romanul asta mi s-a parut ca o reeditare a Alchimistului, varianta feminina. Lauren Weisberger, diavolul nu s-o imbraca de la Prada, da’ sigur te poseda cu patima in fiecare noapte, obligandu-te sa scoti porcarii d-astea.
Babyville de Jane Green. Asta chiar mi-a placut. Si Jane Green e un nume comestibil. Sau, ma rog, vandabil.
Mi-a placut pentru ca e scrisa cu umor si cu empatie.Chiar daca e tot cliseu. Mi-a placut pentru ca nu discuta prea mult despre moda, magazine sau cacaturi d-astea. In plus Jane Green pare ca stie sa scrie: foloseste tot felul de mici artificii narative, trece cu usurinta de la persoana I la a III-a. Romanul e structurat in trei parti, fiecare parte despre o femeie care vrea sau ajunge in situatia de a face un copil. Mi-a placut deoarece nu exista un singur personaj central prin care autorul sa-si vomite aberatiile si frustrarile – exista trei. Carevasazica tipa are demnitatea omului frustrat suferind de personalitate multipla. Sunt trei parti: Julia, Maeve si Sam. Julia e slaba, vrea sa aiba un copil, nu poate. Maeve e slaba si roscata, nu vrea un copil, dar il are. Sam e grasa (ah simteam nevoia de un personaj de chicklit gras hehe) are barbat, are copil, dar ii lipseste ceva. Pana la urma toata lumea traieste fericita pana la adanci batranete. Finaluri previzibile. Emotionante totusi. All in all, cititi-o, daca sunteti pasionate de literatura roz/lila/verde-n picatele. Mie mi-a luat 2-3 ore sa o termin.
Mi-e dor de un om care sa iubeasca cartile mai mult ca propria viata.
Mi-e mila de Kien.
Kien este personajul central a cartii Orbirea de Canetti.
Obsesia lui pentru carti si valori culturale impinge cartea catre suprarealism. Celelalte personaje sunt verosimile. Therese -nevasta arivista si adulterina. Fischerle – pitic frustrat si dornic de imbogatire. Dar Kien este din alta lume. Valorile lui contrasteaza puternic cu valorile fiecaruia dintre noi. As putea sa il acuz ca este interesat mai degraba de carti decat de oameni. Dar nu ar fi corect. In orbirea sa, bietul personaj ii crede pe ceilalti capabili de a iubi cartile la fel de mult. De aceea se casatoreste cu Therese. Dupa ce aceasta se dovedeste tocmai inversul unui om insetat de cultura, Kien se reintoarce la cartile sale. Este notabil discursul sau in fata cartilor atunci cand li se adreseaza ca unei osti. Nebunia lui atinge cote paroxistice atunci cand isi vede cartile amenintate.
Insa Kien nu este orb, dupa mine. El vede dincolo de mizeria umana care il inconjoara. In momentul in care un ochi se inchide in fata realitatii imediate, se deschide un altul. Naratorul batjocoreste acest personaj si gandurile sale referitoare la semeni, insa cu cat tonul devine mai aspru cu atat personajul lui Canetti este mai induiosator.
Cititi romanul Orbirea ca pe o critica adusa societatii. O societate pe care banul o intereseaza mai mult decat valorile. O societate bantuita de fantasme si obsesii. O societate in pragul unui dezastru pricinuit de lipsa de empatie si de umanitate. A noastra.
Sistemul sanitar din Romania e la pamant. Faptul ca nu sunt fonduri explica (intr-o oarecare masura) ca nu exista posibilitatea de a face operatii complicate aici, conditii in spitale, aparatura ultra-moderna.
Insa nu explica in niciun fel calitatea umana a cadrelor medicale. Parca depuneau juramantul lui Hipocrat. Adica juramant care suna cam asa:
“Ma angajez solemn sa-mi consacru viata in slujba umanitatii;
Voi pastra profesorilor mei respectul si recunostinta care le sunt datorate;
Voi exercita profesiunea cu constiinta si demnitate;
Sanatatea pacientilor va fi pentru mine obligatie sacra;
Voi pastra secretele incredintate de pacienti chiar si dupa decesul acestora;
Voi mentine prin toate mijloacele onoarea si nobila traditie a profesiunii de medic;
Colegii mei vor fi fratii mei;
Nu voi ingadui sa se interpuna intre datoria mea si pacient consideratii de nationalitate, rasa, religie, partid sau stare sociala;
Voi pastra respectul deplin pentru viata umana de la inceputurile sale chiar sub amenintare si nu voi utiliza cunostintele mele medicale contrar legilor umanitatii.
Fac acest juramant in mod solemn, liber, pe onoare!”
Mda. V-am zis acum cateva articole ca bunica mea are Alzheimer. Dar nu v-am zis prin ce policlinici s-a plimbat.
Policlinica Dr. Taberei 34 este un loc foarte bizar. In primul rand toate toaletele din aceasta policlinica sunt incuiate, nu stiu pe ce considerente dat fiind ca majoritatea pacientilor sunt in varsta, deci nu pot fugi cu recipientele de veceu. Nu pot sa inteleg cum poti lasa ca doctor oameni bolnavi de rinichi sau care au baut 2 l de apa pentru ecografie sa se pise pe ei in fata cabinetului. In al doilea rand, tin minte ca acum cativa ani un batranel venise sa se roage de asistente pentru sotia sa care nu se putea misca si avea nevoie sa i se faca o glicemie deoarece avea diabet. Sub nicio forma asta nu a fost posibil, asistentele mai aveau putin si ii sareau la gat. Probabil ca batranelul era prea ponosit pentru gusturile lor. M-am dus eu si i-am luat glicemie doamnei. In fine. In al treilea rand, la etajul 2 al policlinicii unde se afla cabinetul de psihiatrie doamna doctor, sa-i dea Dumnezeu sanatate isi ia pauza de cate o ora si o lasa pe asistenta sa se descurce in locul ei. Adica asistenta hotaraste cat de grava e situatia pacientului si cand il programeaza. Bunica-mii i-a zis ca nu e nimic grav, sa vina peste o luna. Dupa doua zile am aflat ca bunica-mea are Alzheimer.(asta se intampla acum cateva saptamani) Nimic grav, ca un fel de raceala. In afara de asta, a existat o discutie intre asistenta si maica-mea:
-Da,va fi programata pe 30 martie.
-Nu se poate putin mai devreme?
-Ah, daca nu va convine o programez pe 30 aprilie.
-Nu, programati-ma pe 30 martie.
-Nu, pentru ca nu mai vreau io.
Cam asta e comunicarea cadru medical- pacient. In plus, inainte fusese o doamna care fusese programata pentru a lua o reteta si a indraznit (a avut tupeul) sa intarzie 10 minute. Asistenta nu i-a mai dat reteta si a reprogramat-o peste o luna. Nu stiu ce medicamente avea doamna de luat, dar era totusi cabinetul de psihiatrie. Probabil avea probleme, ca doar nu venise sa ia reteta pentru Orbit Professional. Pe acelasi principiu eu personal ii doresc asistentei sa faca diabet si sa aiba nevoie de insulina. Sa intarzie si ea 10 minute si sa fie reprogramata peste o luna pentru reteta. Sa vad cum o duce in luna respectiva.
In fata cabinetului de oncologie, daca ii vine cuiva rau si e bolnav de inima nu poate veni nimeni sa ii ia tensiunea sau sa vada ce are, deoarece nu e voie. Probabil e o noua lege in codul lor etic ‘Nu ajuta un pacient pe moarte, daca nu e in fata cabinetului care trebuie’. Adica “Fii atent ba, ai si tu grija unde iti vine rau’. Pai ce dracu’, tre’ sa fim organizati. Nu mori si tu pe unde apuci, ca doar nu esti animal. Hai mars, ca noi avem treaba, nu ne jucam. Adica sunt spagi de impartit.
PS: Mai exista, multumesc cerului, si medici cu har care isi fac meseria de dragul oamenilor, apoi de dragul banilor. Asistente dragute si saritoare. Din pacate sunt din ce in ce mai rari.
M-a convins tata sa fac scoala de soferi, asa ca luni o sa ma duc sa-mi faca cineva controlul psihologic.De preferinta un doctor.
In acest sens propun sa inaltati toti rugaciuni la ceruri pentru a nu trece de acest control (sunt sanse…) deoarece se preconizeaza ca, daca profetia se va implini, voi fi inca o femeie la volan. O femeie isterica la volan. Probabil ca nu voi sti sa fac parcari laterale, insa cu siguranta la cate semne obscene stiu as putea sa-l fac si pe cel mai porcos om sa roseasca. Voi organiza accidente in lant si blocaje-n intersectie.
Daca totusi se intampla sa iau si controlul psihologic si carnetul voi posta pe blog orele si zilele in care voi scoate masina la plimbare, deoarece sunt un om inimos si nu-mi doresc sa va am pe constiinta.
Concluzie: mi-e mila de oamenii care nu-mi citesc blogul.
1. Femeile cu decolteu sunt curve. Si sunt rele. Malefice. Feriti-va de ele. Pff, curvelor care sunteti voi curve. Veti fi linsate. Arse pe rug. Trase pe roata.
Beware, beware.
Promit ca ma voi sinucide, insa nu inainte de a mai distruge cateva vieti nevinovate.
2. Am inteles ca a fost ales noul presedinte PNL, Crin Antonescu. Nu ma intereseaza prea tare, ca oricum nu e nicio schimbare de fond, doar de forma. Cu toate astea il sustin si il respect deoarece este un barbat bine. Mai frumusel ca Tariceanu, oricum. In rest nu ma intereseaza, puteti sa ma numiti frivola.
3. Un medic roman, practicant in Marea Britanie a fost suspendat deoarece si-a numit colegii asiatici ‘urangutani’. Vai, vai ce rusine. Dupa ce acestia au amenintat-o cum sa-si permita ea sa faca asemenea fapte reprobabile? Ntz ntz. Click.
voua pula vi se scoala singura sau are nevoie de aprobare?
Si daca se scoala in fata cui nu trebuie… o taiati?
Si asta e pentru ca unii oameni au senzatia ca sunt buricul pamantului, centrul universului si nu au nevoie sa se mai gandeasca si la ceilalti, chiar daca nu ii priveste o problema. Partea si mai proasta este ca nu incearca sa se descurce ei singuri cu problema si dau fuguta la altii. Se enerveaza cu lag. Convenabil, lag-ul tine pana se vad cu cineva care poate lua o decizie in locul lor.
Iar eu trebuie sa fac pe mesagerul vestilor proaste?
Poate ca am o limba ascutita, dar macar o folosesc in fata omului, nu in lipsa lui.
In ultima vreme sunt fascinata de peisaje marine. Asadar, vi-l prezint pe William Turner, pictor romantic englez. Nu ma intereseaza daca deja il cunoasteti sau nu.
Muzica este fix pe gustul meu si ma uimeste ca nu am auzit pana acum de Galt Aureus. Am intrat pe site-ul lor si am vazut o istorie care mi-a placut. Redau un pasaj: I was in the Palais Garnier, the Paris Opera House. I wanted to experience a masterful work in a place of real beauty. It was my final chance for redemption. Chopin’s Op. 11 was playing before me and I was wholly entranced. Nothing else existed. I saw a ballet of hands dancing over the keys. I saw a triumphant salute of bows beckoning my enraptured gaze. And then, I saw something else. In the highest balcony to my right, something stole my attention. It was her. My Muse. I forgot where I was. I forgot my own name. And, for the first time in my life, I forgot about the music. She could not even see me but her power was clear and I knew that I needed her. That I wanted her.
And that’s all there is to tell of our beginning. In the interminable fever since that moment, we have become one – an irrepressible force – and in our union, reborn, the grace of romantic era classical music against the fury of alternative rock: Galt Aureus.
Aparent, cineva a ajuns la blogul meu cautand cuvantul ’sex’ pe google.
WTF???
‘ Rezultatele 81 – 90 din aproximativ 7.800.000Română pagini pentru sex. ‘
Sunt la pagina 10 si inca nu am gasit blogul meu. Ma gandesc ca sunt undeva pe la pagina 100… si ma mai gandesc ca individul/individa avea mult timp la dispozitie. Probabil chiar cauta ceva. Oare ce?
Ce e mai ingrijorator e ca ma gandesc: daca a gasit acel ceva la mine?
Am vreo 10 drafturi. Nu pot sa le public. Nici nu o sa le public. Sunt neterminate si fortate, le voi sterge. Eu cand scriu ceva duc pana la capat, fie bine, fie mai putin bine. Nu am lucrat niciodata cu ciorne. Nici la bac, nici la admitere, nici la examene. Nicaieri. Doar aici mai simt nevoia sa imi salvez incercarile. Doar ca incercarile intotdeauna vor ramane incercari, nu se vor materializa vreodata. Pentru ca stiu ca nu sunt bune, si orice le-as adauga, nu ar fi bune. Probabil s-ar transforma in ceva cu totul nou fata de menirea lor initiala.
De fapt conceptul de ciorna mi se pare oarecum inutil. Toata lumea gandeste cand scrie ceva. Sau ar fi preferabil sa. Da, dar daca ai omis ceva? E bine sa ai ciorne, poti sa adaugi, sa tai.Asta fac scriitorii. Dar sa va zic un secret: noi nu suntem scriitori. Doar oameni care scriu. Am dori sa fim sinceri si sa ne facem intelesi. Insa ciornele sunt dovada nesinceritatii noastre. Si a dorintei de a ne face placuti.Este blestemul lui ‘daca’ in fata foii de hartie. Daca as spune asta, poate nu ar placea. Spune-o oricum. Este gandul tau X in momentul Y. Nu lasa alte ganduri sa copleseasca ceea ce era deja al tau.
Refuzul meu de a lucra cu ciorne se datoreaza lipsei mele de perfectionism. Ce nu-i al meu, nu-i al meu. Ii admir pe cei care nu dorm noaptea din cauza nevoii stringente de a atinge absolutul, insa nu pot sa nu constat ca perfectionistii (din ce in ce mai multi) sunt intr-o continua competitie cu ceilalti. Refuza sa se mai ia la intrecere cu ei insisi. Acum etalonul este celalalt. Asa ca, incapatanata fiind, refuz sa iau parte la cel mai mare flagel al omenirii: nevoia de a te compara mereu cu altul si a iesi mai [inserati cuvant laudativ ce primeste grad de comparatie aici].
Intotdeauna am crezut ca lucrurile cu adevarat sublime au iesit de cele mai multe ori din prima…si au izvorat dintr-o dragoste nemasurata fata de oameni sau obiectul muncii, nu din dorinta de a fi mai tare ca X.
Si mestesugul de a scrie mi se pare oarecum diferit de felul in care anumiti indivizi scriu astfel incat sa para cei mai buni, cei mai draguti, cei mai corecti politic oameni. Scopul lor final pe hartie este ‘Sper ca intreg mapamondul sa-mi dea dreptate’.
…Si asta e pentru ca unii se straduiesc prea tare fara a spune nimic.
Ta da daaaa! O asteptam de cateva luni bune si azi a venit. Din Anglia pachetel. Hehee! Are si poze. Am observat ca Russell era un copil urat. A crescut pentru a fi un lebadoi in toata splendoarea. Da, sunt superficiala. Ma duc sa ma masturbez intelectual cu vorbele de duh ale lui Russell.
Acum cateva saptamani a intrat in librarie un mosulet simpatic, dar ponosit. M-a intrebat de ultimile aparitii de carte si i-am aratat raftul Humanitas. Am mentionat si Apa pentru elefanti, moment in care el reactioneaza prompt ‘Am citit-o. E geniala, ar trebui sa primeasca Nobelul’.
Eu fac ochii mari la el apoi, cand mosnegutul pleaca pufnesc a dispret. In primul rand pentru ca nu auzisem de Sara Gruen si in al doilea rand nu puteam sa imi dau seama ce anume ar putea fi atat de briliant intr-o carte care se cheama ‘Apa pentru elefanti’. Pe undeva, coperta imi aducea aminte de cartile lui Boris Vian, si sa fie clar, eu nu pot sa-l diger pe Boris Vian, dar nu vorbesc despre asta acum. Curiozitatea a fost mai tare ca mine si am deschis cartea…
Acum 2 si ceva ani voiam sa scriu un roman despre circ. Era doar o dorinta, insa noaptea visam intrigi si personaje. Lenea a fost mai puternica. Si iata ca acum am vazut ca Sara Gruen a fost mai harnica si a publicat romanul cam in perioada in care eu visam la el.
Da, e un roman despre lumea circului. Poate ca sunt subiectiva, insa m-au fascinat intotdeauna clovnii si mai ales, dresorii de animale. Povestile despre dresori ucisi de animalele de care aveau grija. Nu imi explic lipsa loialitatii la animale…la oameni da.
Ne trezim in America anilor ‘30, in plina criza. Jacob, personajul central, student la Medicina veterinara afla de moartea stupida a parintilor sai, survenita in urma unui accident. Ramas fara casa (e totusi Marea Criza), Jacob sare intr-un tren in miscare si patrunde intr-o lume necunoscuta lui. Odata cu noi, el invata despre lumea circului si oamenii ce o populeaza. Avem clovni artagosi de o duiosie nemaivazuta, avem un director de circ care isi arunca angajatii din tren atunci cand acestia nu mai sunt de folos, avem o dresoare de cai de care Jacob se indragosteste. Il avem pe sotul acesteia ce are accese de manie si se poarta crud cu animalele din menajerie. Insa personajul cel mai interesant este elefantica Rosie. Elefantica actioneaza ca un alter-ego al lui Jacob, ducand la bun sfarsit ceea ce acesta nu poate face.
Avem animale cu atitudini asemanatoare omului, atat in ceea ce priveste dragostea, cat si ura.
Ca fapt divers m-a mirat ca personajul negativ al romanului, August, este evreu. Ma intreb cum de a trecut acest lucru de tipar. Adica nu e deloc corecta din punct de vedere politic aceasta carte. Si asta e un alt motiv pentru care mi-a placut. Vorbeste de credinta si de religie de parca ar fi un fapt de la sine inteles, nici vorba ca vreun personaj sa fie ateu.
Apoi perspectiva din care e scrisa cartea… vocea naratorului, Jacob, un barbat acum de 93 de ani, care parcurge ca prin vis intamplarile extraordinare de la circ. Cum a ramas cu femeia vietii lui pana la sfarsit.
Si sfarsitul:
‘pentru mosneagul asta, circul e casa lui’
Pentru cei care au senzatia ca descrierile autoarei nu sunt de ajuns, cartea e intesata cu poze de arhiva din istoria circului american. De asemenea, in nota de la sfarsit, Sara Gruen ne spune povestea reala a lui Topsy, un elefant ce si-a ucis dresorul care o maltrata in 1903. Thomas Edison a fost chemat pentru a o electrocuta in piata publica, acesta fiind cunoscut pentru experimentele sale pe animale, dorind sa arate primejdia curentului alternativ.
In final, cartea o sa va faca sa va intrebati ce anume ne deosebeste de animale. Si care este granita dintre noi si ele, cat poate iubi sau uri un animal? Cat poate iubi si uri un om…
Am mai scris despre asta dar simt nevoia s-o fac din nou dat fiind ca deja este isterie in masa cu ora pamantului.
Ceea ce ma enerveaza cel mai tare este faptul ca toata lumea se da cu poponeata de pamant. Gestul lor conteaza. Desigur. Brusc pamantul o sa se simta mult mai bine, vom respira mai linistiti, vom alerga fluturi in dimineata de dupa, eventual vom avea si orgasm multiplu, din cauza ca, nu-i asa?, am putut trai o ora fara electricitate.
Sunt sigura ca si corporatiile, reactoarele, centralele electrice se vor opri din aceeasi marinimie…NOT.
Imi aduc aminte de penele de curent din Militari de prin anii ‘90, cum stateam seri intregi fara curent, intrebandu-ma cu ce dracu am gresit si de ce trebuie sa-mi fac temele la lumina lumanarii.
Ma gandesc la satele care n-au nici acum curent electric. Duceti-va sa-i pupati in cur, pentru ca DA!, ei supravietuiesc fara curent. Desi si-ar dori un lux la care noi renuntam pentru o ora deoarece suntem oameni buni si ecologisti. Si nu e de ajuns ca traim o ora fara curent, cum ar putea fi? Trebuie sa si trambitam in cele 4 zari ca faptul ca noi stam in intuneric pentru o ora este un mic sacrificiu pe care ni-l cere Mama Pamant. Iar noi ne simtim mai bine, mai frumosi, mai curati, mai uscati…
Pe majoritatea ii doare la basca faptul ca exista oameni care si-ar da juma de viata pentru un bec in casa, ei sunt eco domne. Si vor trai in semi-obscuritate, inconjurati de lumanari parfumate ca intr-un film horror prost despre voodoo. Dupa aceea se vor intalni, isi vor strange mainile cu caldura si vor discuta:
“Si tu ai stins lumina? Si io”
“Data viitoare vino la mine sa stam amandoi pe intuneric”
Doamne, nu v-ar lumina si pe voi odata Sfantu’ Neuron…
Daca un orgasm este o mica moarte, atunci moartea este un mare orgasm?!
Sunt racita cobza, de aici si glumele sinistre. Nu imi place ca pamantul sa continue sa se invarteasca cand eu sunt ingropata-n servetele, ampiciline si paracetamoale.
Nici sa fumez nu mai pot. (desi ma straduiesc) Not fair!
Desi sunt racita si nu prea am chef sa stau in fata calculatorului, desi tusesc de parca plamanii ar dori sa-mi decoleze din piept, desi ma simt de parca as fi baut 2 litri de tuica, eh, cu toate astea nu ma pot abtine.
Stiu, o sa-mi spuneti ca eu nu sunt nimeni sa ma iau de cutare si de cutare, ca nu-s jurnalist de succes ca dumnealui, ca nu am aceeasi carisma, totusi trebuie sa imi vars oful.
Asadar.
Domnule Ciutacu, esti un dobitoc. Stii de ce esti dobitoc? A, nu? iti zic eu atunci.
De catva timp, circula prin facultatea de jurnalism o fituica denumita Paula. Nu stiu cine-s indivizii care scot fituica ‘realist-dadaista’, cert e ca nu mai citisem de mult timp chestii atat de tembele ca-n acest mirific ziar de studenti la jurnalism. Mi-e rusine ca folosesc aceeasi toaleta cu acesti tampiti. In fine, redactia fituicii cauta oameni cu care sa imbecilizeze si mai tare etajul 6, asa ca au facut ei anunt pe care l-au lipit pe holurile facultatii.
Anunt care suna cam asa:
‘Esti mai turbat ca Ciutacu?’
Va dati seama ca orice jurnalist in devenire are ca vis sa fie mai turbat ca Ciutacu. Probabil d-aia sunt atatia caini in fata facultatii, facem provizii. Poate, dupa ce ne tocim creierii pe bancile facultatii, investigand viata de camin si betiile de la barul din Leul, poate ne angajeaza si pe noi domnul Voiculescu, nu-i asa?! Daca as cunoaste pe cineva mai turbat ca Ciutacu, l-as trimite la doctor sa-si faca niste antirabice, dar se pare ca nici turbarea nu mai e ce a fost. Cainii nu mai latra la motani, din contra… dar sa nu fim melodramatici.
Eh domnul Ciutacu a luat fituica in serios si scrie mandru pe blogul dumisale ‘Sunt brand’. Sa mori tu?!
Exista 2 lucruri infinite: universul si prostia umana, dar nu bag mana-n foc pentru univers.
Uau. Revista Paula, citita de 3 studenti l-a mentionat pe Ciutacu intr-un afis amarat. Asa si-a dat seama ca a devenit brand. Brand pentru ce? Pentru turbare?
TURBÁRE,turbări, s.f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului şi animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitaţie, urmate de paralizie şi apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă2
Sper sa fie clar pentru toata lumea ca nu imi place de Gigi Becali. Nu mi-a dat niciodata bani, desi stiu si Crezul si Tatal Nostru si alte rugaciuni. Probabil pentru ca nu ma duc la discoteca.
Dar asta nu inseamna ca arestarea lui nu ma irita.
Sa fim seriosi, si-a facut omul dreptate singur? A batut niste hoti?
Asa o fi.
Bravo lui.
Politia romana nu face nimic. Acum un an cand am facut reclamatie la politie pentru ca i s-a furat masina maica-mii nu au miscat un deget dragii politai de la sectia 21. Nimic n-au facut. Mai faceau si misto, ca ei au alte lucruri de facut. Indraznesc sa spun ca impartirea spagii intotdeauna e un lucru mai bun de facut.
Nu, nu e frumos sa improsti cu rahat in institutiile statului, insa e sanatos. Poate se trezeste cineva. Daca tacem toti, astia or sa aiba impresia ca asta-i starea de normalitate la care visam de la revolutie-ncoace.
Si da, daca as avea banii lui Becali, nu numai ca as bate hotii care mi-au furat mie masina. As bate si alti hoti. De fapt m-as angaja intr-un fel de cruciada a prinderii hotilor. Si i-as bate nene. Nu i-as omori ca nu io i-am fatat, dar le-as rupe si maini si picioare. Na si fura. Pe langa asta as bate si politisti corupti. Si jandarmi prosti care isi demonstreaza forta lovind pusti luati de pe stadioane. A, si sa nu uitam de judecatori care decid ca batranei de 80 de ani ar trebui sa faca puscarie, insa violatorii nu-s un pericol pentru societate. Da, daca as avea prea multi bani, as fi un -vai, ce surpriza!- un pericol public. Poftiti de ma bagati in duba.
Sa fim seriosi, se desfasurau mascatii in fata casei lui Becali, de parca tocmai il descoperisera pe Bin Laden. (da, cu totii stim vorba aia… ‘cea mai proasta meserie etc etc) Daca avea arme nucleare ascunse pe undeva? hmm
Si tind sa cred ca astea sunt niste gesturi electorale de mare clasa, motiv pentru care eu nu ma voi prezenta la vot. Ma voi prezenta la vot cand mi se va da dreptul prin constitutie, ca atunci cand nu sunt multumita cu aia pe care i-am votat, sa ii pot impusca pac-pac. Atunci voi putea spune linistita ca da domne, votul meu conteaza!
Nu am mai scris de mult timp despre carti. Se simte nevoia. Nu voi vorbi despre cartile pe care le citesc acum pentru ca deocamdata nu am gasit nimic interesant de spus despre ele.
Insa as dori sa vorbesc despre cartile care mi-au marcat mie viata. Cartile cu care m-as muta pe o insula pustie si as incepe lucrare de misionarism printre canibali. Cartile pe care, daca esti om, trebuie sa le citesti macar o data in viata. Cartile cu care se deschide gustul pentru literatura. Nu o sa spun Biblia pentru ca stiu ca exista oameni care abia asteapta sa spuna ‘Aha, deci recunosti ca e fictiune’, dar trebuie sa mentionez cartea asta. Noul Testament este de un adevar profund si covarsitor. Sa ne iubim unii pe altii. Este, poate, singurul adevar in care merita sa crezi. Chiar daca nu exista un atom sau o molecula de iubire in univers. Trebuie sa credem pentru a face anumite lucruri sa fie adevarate.
Hai sa va zic cate ceva si despre celelalte:
Quo Vadis
Cine nu a citit Quo Vadis ar trebui sa fuga la biblioteca si sa o ia. Am citit-o la 9 ani, la 15 ani si la 19 ani. Am citit-o de i-au mers fulgii. Adica am rupt pagini din ea, am facut sublinieri, ingrosari, adnotari. In viziunea mea, Ligia si Vinicius sunt cuplul perfect, complet. Este o carte despre cum dragostea poate transforma si innobila. In afara de faptul ca e o fresca a ultimilor ani ai lui Nero. Si da o noua dimensiune viziunii sale nebunesti asupra lumii. Am realizat, citind Quo Vadis la 15 ani (in perioada mea oarecum anti-crestina) ca nu in numele lui Dumnezeu se fac crime, crime se faceau si in numele lui Jupiter si/sau al imparatului. Crimele se faceau deoarece fiara din om are gust pentru sange. O carte care m-a facut sa ma intreb de multe ori… Unde mergem? Pentru ca nu merg singura, deoarece in ciorba asta fierbem cu totii.
Crima si pedeapsa
Am citit-o tarziu, la 17 ani. Dupa cartea asta nu ma mai puteam desparti de Dostoievski. Nu am gasit nicaieri o mai buna intelegere a sufletului uman in general, a sufletului rus in special. Tind sa cred ca daca poporul rus ar disparea, insa ar ramana Dostoievski, sufletul rus ar dainui in veci. Candoare si brutalitate, umanitate si violenta, gama de sentimente umane pe care le ofera aceasta carte este atat de larga, incat probabil un dictionar nu ar putea sa o cuprinda.
Hristos rastignit a doua oara
de Nikos Kazantzakis. Este mai mult decat o carte. Este o pledoarie a unui credincios dezamagit de Biserica. Este o carte despre sacrificiu si prietenie. Despre cum il rastignim pe Hristos cu rautatea noastra, doar pentru ca El sa invieze in cei mai buni ca noi. E o carte frumoasa.Si prin frumoasa intelegeti ca o sa va faca sa plangeti. Sa plangeti frumos.
Agonie si extaz
O carte despre viata lui Michelangelo. As minti daca nu as spune ca m-a lasat tanjind dupa un talent plastic. As fi vrut sa ma apuc de sculptat imediat dupa ce am intors ultima pagina. E o carte despre un geniu. Despre un om care arde pe altarul creatiei. Traieste pentru si prin arta. Este o carte despre conditia artistului in lume.
Inainte de tacere
O carte-testament a unui scriitor exceptional, Ernesto Sabato. Am citit-o o data la 14 ani, o data la 21 (adica acum cateva luni bune) si m-a impresionat la fel de mult. Ernesto Sabato este un om cu idei. Nu scrie banalitati, insa scrie pe intelesul oricui. M-a facut sa plang de la primele pagini pana la ultima. O carte a unui om indragostit de ceilalti oameni. Speriat de societate si progres, increzator in oameni si in eroii care apar atunci cand toata lumea isi pierde speranta.
Cam astea sunt. Eu cu ele am crescut. si fara sa exagerez, o mare parte din ceea ce sunt acum, datorez si acestor carti. Nu ai cum sa le citesti si sa ramai acelasi. Nu se va schimba nimic la nivel exterior, insa in mine au schimbat aproape totul.
Azi am fost in parcul Cismigiu cu niste copii sarmani. Nu ma laud, dar a fost o experienta aparte. Sunt atat de recunoscatori pentru o banala vata de zahar. Si sunt lipiciosi. Nu ii mai vazusem de o gramada de timp si o fetita, cand m-a vazut m-a luat in brate. Eu nici nu mai stiam daca o cunosc, ea si-a amintit. E extraordinar sa te imbratiseze un copil. Sau sa te tina de mana. Sa se certe intre ei pentru a te tine de mana. Te simti special. (nu, nu retardat, special) Sper sa am timp sa merg si in alte week-enduri. Nu se compara nimic cu zambetul copiilor. Si nici cu nastrusniciile lor.
Apoi, o persoana pe care o cunosteam superficial si aveam o prejudecata ciudata legata de ea m-a surprins extrem de placut. Note to self: nu mai pune etichete oamenilor inainte sa ajungi sa-i cunosti.
Am fost si la o piesa de teatru mai pe seara, ‘Sunt propria mea sotie’, despre un travestit. Am fost intr-un grup de aproximativ 10 persoane. Tanti de la intrare ne-a atras atentia ‘Sa nu faceti galagie!’ Pai noi suntem copii? A. Nevermind. Nu m-a impresionat piesa, dar nu mai ajunsesem de mult timp pe la teatru. Per total a fost ok.
Oricum, doresc tuturor oamenilor care imi citesc blogul sa aiba duminici la fel de frumoase cum am avut eu azi.
PS: La multi ani Alexandra! (cu intarziere pe blog, in realitate ti-am zis la timp ) Sper sa fie pe placul tau cartea.
Una dintre cele mai cunoscute soprane din lume… mai putin in Romania, tara de unde vine.
Am vazut-o sambata intr-un interviu pe TVR2… este cu adevarat o doamna si se vede ca ii curge muzica prin vene. Desigur nu se compara ca poPULAritate cu Simona Sensual ai carei chiloti la vedere (si neuron lipsa) au propulsat-o intre vedetele autohtone. Insa pentru Simona Sensual nu creeaza rochii Oscar de la Renta. Si nici nu se intretine cu Jose Carreras.
Ma bucur ca mai exista oameni ca Angela Gheorghiu… asta e singurul mod in care ne putem recapata demnitatea nationala si dreptul de a sta cu capul sus in fata celorlalte natiuni europene. Doar asa il mai impiedicam pe Guta sa devina reprezentativ pentru cultura noastra.
Angela Gheorghiu in Tosca de Puccini:
Cantand Habanera (L’amour est un oiseau rebelle) in Carmen:
Am aflat cu ocazia asta ca azi s-a nascut Ion Aldea Teodorovici. Si ca acum 20 de minute un grup de tineri a dat foc unui portret al lui Vladimir Voronin.
Nu pot decat sa le tin pumnii. Si sa sper ca la un moment dat, portretul acela se va materializa intr-un om in carne si oase. Stiti voi care.
La noi se face miting la ora 8, la universitate. Pentru cei de peste Prut.
Later edit: Si Ciutacu este idiot, dar asta stiam deja si nu ne mai mira. Doi voinici, falnici ca brazii, ambii din trustul lui Felix. Niste dobitoace care respira degeaba, mananca rahat degeaba, primesc salariu ca sa linga curul lui Voiculescu si sa-si propage ideile cretinoide la televizor si pe bloguri. Asa democratie… mai rar. Mai bine ma lipsesc.
As dori sa adresez scuzele de rigoare cititorilor mei (aia 3 ) pentru ca nu am mai scris pe blog. Am fost extrem de ocupata bre. De aici se va intelege ca nu am mai trecut pe la librarie, asadeci nu am mai avut de unde sa ma inspir.
Aveam de gand sa scriu un articol lung si incoerent, plecand de la placerea mea de a cumpara carti, de a le aranja in biblioteca, de a le aranja in ordine alfabetica, pe subiecte.
E adevarat, gasesc o satisfactie extraordinara in a arunca banii pe carti. Dar nu vreau sa ma labartez pe subiectul asta. Deocamdata.
Zilele trecute mi-am pierdut telefonul. Nu ma intrebati cum, habar n-am. E al doilea telefon pierdut in decurs de 3 luni. Tot ce stiu e ca am ajuns acasa, mama m-a intrebat de ce nu raspund la telefon, eu mirata o intreb ‘Da’ ce, ai sunat?’. Apoi a urmat o adevarata epopee a cautarii mobilului. Epopee sfarsita tragic, cu mine suspinand si oftand si mama urland ‘Ti-am zis eu ca esti aeriana’. Da, doar ca faptul de a-mi spune ceva nu rezolva problema.
Citesc Sonata Kreutzer de L. Tolstoi. Ma sperie ideile lui despre femei si barbati. Ma sperie ideea de abstinenta proferata in paginile nuvelei. Ma mira faptul ca Biserica l-a acuzat ca ar indemna la promiscuitate. Nimic mai fals. Omul indeamna la o viata curata, habotnica. Altfel ajungi sa-ti omori nevasta.
In alta dezordine de idei, am observat ca m-au adaugat niste oameni la blogroll, tin sa le multumesc. Daca as avea bani as face si eu ca Fluture si as spune ca dau cate un milion la niste sarmani pentru fiecare link primit. Saracul Fluture, o sa dea faliment. Concluzia e ca eu nu am bani, dar pot sa zic ‘multumesc frumos’, apreciez. Si lucrez in librarie, incerc sa imprastii (pseudo-)cultura. Doar asa voi putea sa cuceresc lumea. Nu de alta, dar am planuri mari. Voi construi primul imperiu blegosferic. Oamenii care ma au la blogroll vor detine functii importante in stat. Iar Mihnea Georgescu va fi bufonul Curtii. Nu, Maria Barbu nu va fi poeta curtii. Nu imi voi da demisia de la librarie, orice imperiu trebuie sa aiba un sediu central.
Sa ne citim cu bine.
Doream sa scriu un articol despre motivele pentru care imi place mie piticigratis, dar n-am chef de filosofat in jurul cozii si nici nu vreau sa ma acuze cineva ca vreau sa urc in trafic lustruind dosuri, pen’ ca eu chiar as vrea sa urc in trafic doar ca nu tin neaparat daca asta presupune sa stau in genunchi si sa fac felatii virtuale necunoscutilor.
Apoi as fi vrut sa scriu un articol despre omul frumos pe care l-am vazut alaltaieri in piata universitatii, un pletos inalt cu barba si cu ochi blanzi, dar mi-e teama ca se supara Silviu. Totusi era un barbat frumos. Si daca intra pe aici (slabe sanse), da, eu eram aia care se tot holba cu coada ochiului la tine. Ma rog, ‘coada ochiului’ e o metafora, eu nu prea pot sa fiu suptila.
Am dat cu banul si am hotarat ca voi scrie despre prieteni. Prietenii sunt oamenii aia cu care iti place sa razi, sa plangi, sa bei bere, sa muncesti, insa pe care nu i-ai fute ferici sub nicio forma. Bine, poate nu chiar sub nicio forma…poate ca dupa o bere, doua cine stie?! (a se intelege ca vorbesc de prietenii de sex opus aici) Si e de preferat sa-ti fie prieten si ala langa care ti-ar placea sa te trezesti dimineata, altfel s-ar putea sa ajungi maniaco-depresiv dependent de sex.
Eu una fac parte din specia aceea (la limita extinctiei) de oameni pentru care prietenia e sfanta. Sunt genul de om care a invatat mai intai sa dea, pe urma sa ceara, iar daca e posibil sa isi limiteze cererile la minim. Cu toate astea nu reactionez intotdeauna pozitiv la oameni care se gudura sau oameni care te lauda excesiv de mult. Vreau sa cred ca imi cunosc prietenii (asta insemnand ca nu stiu ce cadavre ascund in dulap si nici nu vreau sa stiu, insa stiu ca detin un dulap in casa) si ca le cunosc limitele, dupa cum cunosc si limitele pe care le am eu.
Cu toate astea, de multe ori m-am inselat. Deh, si eu sunt om. Poate unica mea calitate este faptul ca, desi mi-am luat suturi in fund de multe ori, nu mi-am pierdut increderea in oameni. Pentru multi ar fi un defect catalogat drept naivitate, eu prefer sa il numesc inocenta. Insa am un mesaj pentru cei care au impresia ca-s idioata: nu sunt tampita si nici nu scrie pe mine ‘Poftiti de profitati!’. Am niste limite ale afectiunii care, atunci cand sunt incalcate nu mai lasa loc de ‘Buna ziua’. Eu nu umblu cu frica-n san ca cineva ar putea sa ma pacaleasca deoarece eu nu sunt pusa pe pacalit sau profitat. Insa vad. Asa ca hotul care striga ‘hotii’ nu ma impresioneaza, am trecut de varsta la care credeam ca toti oamenii buni fac numai fapte bune. E o vorba din batrani care spune ‘Radem glumim futem platim’. Si sa n-aveti impresia ca am datoria de a plati eu in locul vostru. Imi incasez si imi platesc doar politele proprii. Iar daca uneori aleg sa le platesc si pe ale altora este pentru ca uneori cred ca acei oameni merita. Nu este intotdeauna cazul, asa ca nu faceti din asta o obisnuinta.
Am ajuns la concluzia ca unicul om pentru care merita sa ma sacrific intotdeauna (insa care nu mi-a cerut-o niciodata si din cauza asta mi-a demonstrat ca merita ) este tot omul langa care m-as trezi in fiecare dimineata. Adica singurul prieten care mi-a fost mai prieten decat zecile de prieteni care au impresia ca ei stiu mai bine. Nu, nu stiti mai bine. Asa ca nu ma sunati doar cand aveti nevoie de ceva pentru ca nici eu nu stiu.
De cateva zile e mare tam-tam pe bloguri deoarece se inchide blogul Teroristei. Mie mi se pare exagerata reactia oamenilor. I-am rasfoit blogul si am constatat ca citea mult. Ceea ce nu poate fi decat un lucru bun , orice ar spune rautaciosii. Ca nu sunt de acord cu valurile de simpatie (sau antipatie) pe care le-a starnit anuntul inchiderii blogului, asta e altceva. Nu e ca si cum, brusc, lumea s-ar opri din citit. Deoarece, privind cu luciditate lucrurile, cine sunt oamenii carora le place sa citeasca recenzie de carte? Eh, sunt cei carora le place sa citeasca -punct-. Daca vreun incult batut in cap cu lant de sapte kile de platina tinichea la gat s-a apucat sa citeasca (macar) chick-lit dupa ce a trecut fugitiv cu ochii peste blogul Luciei T, eu ii fac statuie. Luciei T, nu incultului pocait.
Destul preambul. Voiam sa ajung la Firmin. Aparent, cel din cauza caruia Lucia T isi inchide blogul spune ca nu va citi niciodata Firmin deoarece Vali Florescu (traducatoarea despre care spune I.Suciu ca este Lucia T) traduce numai carti proaste. Din punctul meu de vedere, nu e adevarat. Mie mi-a placut Apa pentru elefanti. Si pot sa spun ca Firmin mi-a placut aproape in aceeasi masura. De ce?
Pentru ca, pagina cu pagina, Firmin imi aducea aminte din ce in ce mai mult de Albatrosul lui Baudelaire.
Societatea noastra este incapabila de a recunoaste geniul. Fie ca valoarea se incarneaza intr-un sobolan, intr-un clovn sau intr-un cocosat, noi trecem pe langa fiintele cu adevarat speciale fara a intoarce capul. Ar trebui sa ne plecam in fata lor ca in fata ultimelor farame de rezistenta umana, insa oamenii invata sa batjocoreasca inainte de a admira. Firmin nu este (doar) povestea unui sobolan doct. Este povestea unui ultim strop de umanitate intr-o lume care se naruie, o lume in care librariile sunt demolate si inlocuite cu cartiere industriale.
In loc sa fie mandru de faptul ca nu e ca toti ceilalti sobolani, Firmin se rusineaza deoarece nu arata ca o fiinta umana. Nu poate comunica cu cei pe care ii crede asemenea lui. Invata sa vorbeasca prin semne si tot ceea ce reuseste sa spuna este ‘Adio fermoar’. Nu este inteles, doar alungat. Va mai aduceti aminte ce s-a intamplat cu Galilei? Eppur si muove. Adio fermoar!
Poate ca Firmin e doar o experienta ludica, insa am preferat sa citesc romanul ca pe o pilda ce incearca sa ne invete ceva. Sa ascultam. Sa privim. Sa intelegem sau sa incercam sa pricepem ceea ce la inceput pare respingator.
Souvent, pour s’amuser, les hommes d’équipage
Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers,
Qui suivent, indolents compagnons de voyage,
Le navire glissant sur les gouffres amers.
À peine les ont-ils déposés sur les planches,
Que ces rois de l’azur, maladroits et honteux,
Laissent piteusement leurs grandes ailes blanches
Comme des avirons traîner à côté d’eux.
Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!
Lui, naguère si beau, qu’il est comique et laid!
L’un agace son bec avec un brûle-gueule,
L’autre mime, en boitant, l’infirme qui volait!
Le Poète est semblable au prince des nuées
Qui hante la tempête et se rit de l’archer;
Exilé sur le sol au milieu des huées,
Ses ailes de géant l’empêchent de marcher.
(L’albatros -Charles Baudelaire)
PS: Si nu este atat de important cate carti citesti sau cati critici celebri cunosti, important e ce intelegi dupa ce inchizi o carte. Aviz celor care au impresia ca lectura e un sport cu un singur sens. Sens pe care e musai sa-l dea doar nistearbitri criticii literari.
De multe ori mi-am zis ca oamenii cei mai liberi sunt cei bogati. Sunt liberi sa calatoreasca, liberi sa cumpere orice doresc. In timp ce citeam ‘Pe drum’ de Jack Kerouac m-am gandit ca poate nu e chiar asa.
‘Pe drum’ este o carte a libertatii cantate pe ritmuri de jazz, o carte a autostopistului care nu mananca o zi intreaga pentru a avea bani de benzina. O carte despre cum ar arata paradisul aici daca am fi gata sa renuntam la orice forma de materialism. Sal, un alter-ego al autorului ,se plimba prin America anilor ‘50 intalnind tot felul de personaje ciudate si marinimoase. Pleaca din New York si ajunge in San Francisco intalnind prieteni vechi si noi, fiinte ciudate si mocnind a revolta impotriva Guvernului, a politiei si a oricaror forme de conformism social. Partenerul sau de drum este Dean, un fost hot de masini, indragostit de viata si de orice femeie frumoasa ce ii iese in cale. Amandoi folosesc Timpul pentru a experimenta droguri, foamete si iubire.
Mi s-a parut interesant ca, desi anarhici, eroii cartii cred intr-un Dumnezeu pe care il venereaza prin comportamentul lor de oameni saraci, insa fericiti. Daca pretutindeni omul este in lanturi, in America anilor ‘50 au existat cativa indivizi care au rupt lanturile conventiilor sociale si au incercat sa traiasca. Fara bani si fara un domiciliu stabil, supravietuind de azi pe maine, insa bucurandu-se de mancarea pe care o primesc din cand in cand, de femeile ce le ies in cale, de prietenii pe care ii castiga facand autostopul.
Pe drum este un imn inchinat generatiei Beat, generatie din care au facut parte Kerouac, Burroughs, Ginsberg si alti scriitori ai anilor ‘50. Descrie un stil de viata alternativ, a nomadului lipsit de responsabilitati, gata sa plece oricand si oriunde, gata sa se imprieteneasca cu oricine, gata sa se casatoreasca cu prima tarfa iesita in cale.
E interesant ca femeile lui Kerouac se revolta impotriva barbatilor hedonisti, lipsiti de responsabilitati, incapabili sa aduca bani in casa, insa ii insotesc in calatoriile lor si ii iubesc printre lacrimi si isterii. Iar atunci cand acestia le parasesc,ele ii asteapta docile sa se intoarca, fiind constiente ca reprezinta singura dependenta demna de a fi luata in seama. In afara de dependenta fata de aventura.
In final, cartea e o declaratie care ne spune pe scurt cam asa:
‘Vedeti, viata e frumoasa chiar si fara sa ai prea mult. Trebuie doar sa fii intotdeauna in miscare’.
A ajuns un amuzant la mine pe blog cautand Mircea Badea pe gugal.
Tipul ori prezinta un comportament de tip schizoid crezandu-se insusi Mirciulica cel Voinic, ori este un dusman declarat al acestuia dorind sa-l afunde si mai mult in oala cu rahat in care deja este… parerea mea! In orice caz, inainte sa ma injurati si sa ma faceti bou si altele as dori sa se ia la cunostinta ca sunt muiere ca gen, deci in cel mai rau caz sunt boaua.
Iata ce mesaj imi lasa ipochimenul care traieste in Romania (asta neocupandu-i tot timpul!, evident, omul trebuie sa mai traiasca si in blegosfera):
Am vazut azi un videoclip de la Britain’s Got Talent cu o tanti de 47 de ani care canta.
E trist sa vezi ca atatia oameni talentati raman pe dinafara deoarece industria muzicala se bazeaza in mare pe funduri si tate. Da, Susan Boyle e urata, nu e pensata, pare o gasculita batrana si obeza, dar CANTA. Si nu am mai vazut de mult timp ceva mai emotionant si mai frumos. Inca o data ni se demonstreaza cat de superficiali si goi suntem. (uitati-va la reactiile publicului inceput/sfarsit) O pasare nu e frumoasa decat in zbor…
Later edit: videoclipul nu il pot pune, dar va dau link. Asta daca nu-l stiati deja pentru ca e de cateva zile bune pe youtube.
Am vazut azi o emisiune cu CTP si chit ca imi este antipatic a zis cateva chestii bune. Adica a incercat sa sublinieze ca religia romanului este una de forma, fara niciun fond. Si a mai zis un lucru fain: ca noi, ca ortodocsi avem impresia ca Invierea e buna ca sa ne putem duce viata mai departe, pentru ca Dumnezeu ne iarta orice am face. Ceea ce e total fals. Daca copilul tau ar muri ca sa salveze viata unui om rugandu-l sa faca pentru el ceea ce este bine si acesta nu o face (ba chiar persista in greseli desi i s-au dat o sansa, doua, trei), tu l-ai ierta?
Am avut o multitudine de revelatii cand l-am auzit pe omul asta vorbind. Una a fost aia ca mi-e cam greata de mutrisoara lui, dar nu despre asta vreau sa vorbesc. As vrea sa vorbesc despre greata care m-a cuprins gandindu-ma la cei (inclusiv la mine) care se bat cu pumnul in piept ca sunt crestini si se duc o data pe an la Biserica, tin post de Paste, se spovedesc si se impartasesc, apoi se culca pe o ureche tot anul. Spunand ‘Lasa ca ma iarta Dumnezeu’.
Pe multe bloguri citesc articole anti-crestine. Pe dracul din mine il bucura asta. Ma gandesc cat o sa fiarba respectivii intr-un cazan cu smoala. Iar eu voi sta pe un norisor pufos cu niste aripioare delicate, cantand frumos la harpa. Dar apoi ma gandesc ca nu asta ar trebui sa fie atitudinea unui crestin. Ma intorc pe cealalta parte si ma culc pe o ureche. Io’s mai bun decat cutarescu. HA! Da, ce bine ca unii il injura pe Dumnezeu de Pasti, mai multe locuri in Rai pentru d-astia credinciosi cu gura, ca mine. Nu e corect. Nu suntem mai buni ca unii care au impresia ca injura o fiinta imaginara si o fac doar de dragul spectacolului. Nu. Ei sunt mai buni ca noi pentru ca macar traiesc viata pe care au proiectat-o in sufletul lor. Nu au Divinitate, recunosc asta si isi traiesc viata in consecinta. Noi, pe de alta parte il cunoastem pe Dumnezeu de Paste si de Craciun. Il preamarim cu gura, insa gandurile noastre sunt catre urmatoarea tigara aprinsa, urmatorul sprit baut cu prietenii, catre banii care ne pot aduce fericire, catre ‘cat de faini suntem pentru ca noi credem in timp ce altii nu cred’.
Poate ca ar trebui sa avem ceea ce zicea CTP in emisiune: echilibru. Sa nu tinem post negru o zi intreaga ca sa ne imbuibam a doua zi. Sa nu mergem la Biserica ca sa injuram imediat dupa ce am parasit incinta. Sa nu dam o data pe an bani unui cersetor si sa pastram in acelasi timp ranchiuna cuiva care poate ne-a gresit la un moment dat.
Becali da bani la saraci cand il filmeaza camerele. Vorbeste de Dumnezeu si ortodoxie de parca ar fi gata sa mearga sa moara si el pe cruce. In realitate sta in ditamai casa, casa care ar putea fi transformata lejereanu in azil de batrani sau orfelinat. Vede cineva paradoxul?
Credinta fara fapte e moarte, iar vorbele pufoase si cucernice lipsite de orice baza sunt minciuna. Se mai cheama si fatarnicie. Si multi suferim de ea.
Azi. Carrefour. Nu m-am dus de placere sau la cumparaturi. Lucrez la librarie in galerie. Si da, conducerea Carrefour ne obliga sa tinem deschis a doua zi dupa Paste.
Credeam ca n-o sa vand nimic toata ziua. M-am inselat. Pentru romani (majoritar ortodocsi, intr-o proportie covarsitoare ca asa spun statisticile) Pastele e o sarbatoare ATAT DE SPECIALA incat in duminica Invierii mananca tot ce au din frigider. Bineinteles ca a doua zi e necesara o sesiune de shopping. Si trec prin fata magazinului (mai si intra, sa ia copilului jucarie pentru iepuras, a doua jucarie de iepuras, ca deh! e o zi minunata de Paste. Iepurasul a inviat! Adevarat a inviat!) cu carucioarele pline cu mancare si ma uit la ei cum trec, ca niste vitei dusi la taiere si imi vine sa le urlu ‘Hristos a inviat!’, insa ei probabil ar ridica din spranceana a haz si mi-ar zice ‘Care Hristos? I believe in shopping’. (aluzie la o reclama tampita la mall -nush care mall, sunt prea multe- care zice believe in shopping). Ceea ce e mai grav e ca lor li se pare totul firesc si natural. Si daca i-as lua, in mod aleatoriu si i-as intreba ce religie au, pariez ca ar spune mandri ‘crestin-ortodox’. Din pacate, pentru acesti botezati, Hristos invie doar pentru a le mai da o ocazie de a iesi sa cheltuiasca bani si sa se imbuibe.
Trist.
Patriarhul Daniel la slujba de Inviere spunea oamenilor Hristos a inviat de parca era gata sa il ingroape la loc daca enoriasii n-ar fi contribuit cu ceva la resurectia Lui. Facea afaceri la slujba de Inviere, cam asta era trairea religioasa pe care mi-o transmitea.
Tin minte ca primul jurnal care mi-a placut si m-a fascinat a fost ‘Jurnalul unei fiinte greu de multumit’ de Jeni Acterian. Aveam 15 ani si profesoara de romana mi-a spus ‘Citeste-l. Seamana cu tine’.
Jurnalele mi s-au parut intotdeauna o incalcare a dreptului la intimitate. Un fel de fruct oprit pus pe tava care te imbie si te sperie in acelasi timp. Cand citeam din ‘Jurnalul dragostei’ de Anais Nin aveam senzatia apasatoare ca tocmai am ajuns in mijlocul unei orgii si ca am gonit toti participantii. Nu doream sa ma alatur. Inca mai cred ca sunt unele lucruri care nu trebuie aratate oamenilor. Totodata, cred ca ceea ce e cu adevarat al tau ramane ascuns de ceilalti. Cateodata se ascunde si de tine.
Michel Tournier, in jurnalul sau, propune un experiment: scrie un jurnal fara a vorbi despre el. Noteaza calatorii, intamplari, citate ale autorilor celebri insa nu interiorizeaza aproape nimic. Este un obiectivism aparte: dorinta scriitorului de a se regasi in ceilalti, de a-si spune povesti pe care deja le cunoaste. Noteaza in jurnal aparitiile la emisiuni televizate, conferintele pe care le tine, cunoscutii care mor si pare ca el nu este prezent decat pentru a face cateodata comentarii ironice, alteori amare. Intotdeauna scurte si concentrate. Prefera sa-i lase pe Verlaine, Valery, Bernard Shaw sa vorbeasca in locul lui.
Jurnalul este structurat pe lunile anului, iar cititorul are acces la o mostra de cultura franceza. Eu una nu sunt familiarizata cu cartile lui Tournier, insa acest jurnal a fost ca un antreu menit sa-mi deschida pofta. Deja am pus ochii pe Vineri si viata salbatica. Scriitorul nu-si expune viata in vazul lumii reusind totodata sa ne arate o anumita parte a omului Tournier. Un om cult si indragostit de oamenii din juru-i. Lipsit de narcisism.(probabil de aceea prefera sa tina un jurnal -extim- sic!)
In final, citate:
O invatatoare imi trimite fisa scolara a unuia dintre elevii sai, care a scris la rubrica Viitor: “Vreau sa devin scriitor si sa fac parte din Academia Goncourt”. Duc fisa la restaurantul Drouant si ii trimitem urmatorul mesaj, scris pe un meniu: “Grabeste-te sa scrii o opera, te asteptam in Piata Gaillon” cu semnaturile celor zece membri ai Academiei Goncourt.
Filmul E.T. al lui Spielberg, frumos festival de iubire-mila. E.T. este un fat. Copiii il protejeaza de oamenii in halat alb (avortori) care vor sa-l ucida.
Saracia unui popor se masoara dupa splendoarea sarbatorilor sale. Invers, cresterea treptata a nivelului de trai e insotita de treptata disparitie a festivalurilor.
Pentru traiul in doi, e mai important sa dormi bine decat sa te culci bine cu celalalt.
Sa fii, cum se zice, “cu un picior in groapa” nu inseamna sa fii bolnav, inseamna sa fii ingropat jumatate din oamenii pe care-i iubesti.
Sfantul Ioan. Era cel mai tanar si cel mai frumos dintre ucenici. “Cel pe care Iisus il iubea”, scrie el pentru a se autodesemna. Inainte de a muri, Iisus ii fagaduise ca va vedea sfarsitul lumii. Exilat la Patmos, Ioan nu inceteaza sa rumege formidabila aventura al carei ultim martor ramasese. Dar, neintamplandu-se nimic, a sfarsit prin a invia Apocalipsa pe hartie. Rareori si-a jucat creatia literara rolul compensator intr-un mod atat de grandios.
Eram mai mult eu si mai putin tu. Nu intreba care tu, chipurile tind sa se confunde atunci cand ma gandesc la ceea ce a fost.
Traiam in umbra conditional-optativului pana ai ajuns. Si mi-ai furat toate verbele. Traiesc acum intre o interjectie si un semn de mirare. Iubeam cu furie si nu mi-era rusine sa infierez sau sa preamaresc. Erau momente cand vulnerabilitatea nu se transforma in slabiciune. Stiam ca fericirea in dragoste asasineaza orice act creativ, facusem o arta din a fi ne-iubita. Pe hartie, in mine ma iubeam trupeste cu fiecare frumos ce-mi iesea in cale. Muream in fiecare zi mai mult pe hartie si iubeam din ce in ce mai putin.
Erau vremuri cand puteam spune ca am diabet fara sa para ca as cauta compasiunea semenilor. Fara rusine. Nu sunt un pancreas bolnav cu maini si picioare. In interiorul celor 21 de grame am organe alcatuite din celule stem ce se regenereaza vesnic. Un semn de mirare si o interjectie, atata a ramas din acel Cuvant din care eram capabila sa compun Fraze infinite.
Nu eram sclava fricii de ridicol.
Acum ai venit tu si m-ai invatat ca oamenilor nu le plac povestile naive. Ii doare suferinta altora. Ii doare atat de tare incat ajung sa o dispretuiasca. Emotiile sunt puse la zid, se trage in ele cu injuraturi, umor de calitate, ratiune.
Acolo as fi putut sa scriu ca ma simt ca un mesaj intr-o sticla. Plutesc in deriva si ma rog sa ma dizolv in apa sarata a marii. E trist atunci cand realizezi ca nici macar hrana pentru pescarusi nu poti fi. Ma simt orfana. Si tradata! De ce atunci cand doi oameni traiesc aproape o viata impreuna (viata mea, sa zicem. 21 de ani batuti pe muchie. aproape 22, dar vreau sa ma simt tanara) nu pot sa continue pur si simplu? Orgolii si onoare. Ce vorbe de barbati. Nu au habar ce inseamna. Cand primesti onoarea de la ursitoare, prevederile contractului sunt foarte clare: accepti sa traiesti cu frica ca vei putea oricand sa sfarsesti ca samuraii? Semnezi sau nu? Si de fapt nici macar nu semnezi tu, semneaza altii in locul tau. Si pentru ei au semnat altii. Este corect din punct de vedere politic si social si ce mai vrei tu: circuitul predarii stafetei in natura. Cateodata ma gandesc ca oamenii fac copii doar pentru a se razbuna pe parinti.
Nu ma temeam sa fac profetii care nu se implinesc. Nu, nu am prevazut Apocalipsa, dar nicio grija, vine fie ca o prevad eu sau nu.
Aici spun povesti cu frica, soptite, scriu si ma gandesc unde trebuie sa pun virgula, unde punct. Pentru ca ei vad. Ne construim masti din semne de punctuatie. Si arme din vanarea greselilor gramaticale. Iar el, scrisul, zace uitat undeva prin caietul de romana al unui elev de liceu. Asta pana cand nu-si vinde si el sufletul lui Belzebut. Prostitutia a inceput cu ‘Am uitat sa pun o virgula’.
Sa fii blestemat WordPress-ule, m-ai transformat intr-o curva dependenta de trafic.
Am citit Robinson Crusoe cand eram mica si nu-mi amintesc prea multe. Tin minte ca stilul era greoi si documentat. Cartea a fost considerata ca o capodopera iluminista: Robinson Crusoe intruchipeaza triumful civilizatiei, al ratiunii asupra instinctului, al colonistului britanic ce salveaza si domesticeste.
Vineri sau viata salbatica propune o alta abordare a aceluiasi arhetip al naufragiatului fortat sa traiasca pe o insula pustie. Turnier creioneaza portretul unui Robinson care traieste intre ratiune si vis, dependent de drogurile usoare pe care insula i le putea oferi. Baia cu namol sau mai apoi pestera, ii creau halucinatii menite sa il faca sa uite de singuratate.
Cu toate astea, Tournier nu se afunda in observatii filosofice asupra conditiei omului solitar, ci incearca sa arate o alta fateta a izolarii. Pe Robinson munca il izbaveste, gonind plictiseala si gandurile suicidale. Bineinteles ca il salveaza la un moment dat pe Vineri, ce ii devine servitor. De aici, romanul ia o turnura aproape ridicola: Vineri este obligat sa faca treaba stapanului, sa ii cultive campurile, sa aiba grija de animale. Insa interesant este momentul cand Vineri, din greseala, arunca in aer fortareata pe care Robinson o construise de-a lungul anilor. Am privit asta ca un atac la adresa civilizatiei fortate, a lanturilor pe care oamenii si le construiesc fara a avea nevoie cu adevarat de ele. Vineri dorea sa fie liber si, cu rabdare il invata si pe Robinson sa traiasca ca un salbatic, sa se lepede de hainele pe care le purta fara rost pe o insula pustie.
In momentul in care fortareata este distrusa, ierarhia in roman este inversata. Pana atunci Robinson era stapan absolut, din acel moment Robinson este dependent de Vineri pentru a supravietui. Vineri devine personajul central al romanului si lui ii apartin cele mai intelepte replici.
‘-Un fluture alb este o margareta care zboara’
sau vazand o piatra alba in nisip:
‘- Asculta-ma. Oare luna e piatra cerului, sau aceasta pietricica este luna nisipului?’
In final, romanul este in opozitie cu cel al lui Defoe: reprezinta ratiunea pusa la colt si ingenuncheata de catre spirit si instincte, este dorinta omului educat de a trai liber, lipsit de constrangeri sociale.
Nu, nu va ganditi la printesele autohtone, alea colorate si cu kilogramele de aur atarnand gratios la gat.
Ma gandeam la printesele Disney care mi-au incantat copilaria si care, ei bine, cantau toate ca niste privighetori. Cred ca tocmai am descoperit o noua voce de printesa Disney. O cheama Chloe Agnew si canta cu grupul Celtic Woman. Probabil nu toata lumea agreaza genul acesta de voce, mie insa mi se pare ca asa ar cam trebui sa cante si ingerii asezati pe norisori pufosi.
Nu, nu fac recenzie chick-lit. Si nici recenzie Twitter deoarece nu am Twitter. Dar o sa am cont pe Twitter. De ce? Dintr-un motiv foarte simplu.
Sunt o fiinta superficiala. Si am varsta mentala undeva intre 12-14 ani.
Dupa cum stiti sunt indragostita iremediabil de Russell Brand. Daca ati vazut Bedtime Stories, presupun ca ati realizat (daca nu, inseamna ca nu aveti spirit de observatie) ca cel mai bun lucru din film era Russell. Mai ceva ca Bugsy. Trecand peste… In paralel, pana vine Russell sa ma ia de nevasta, imi petrec timpul cu Silviu. Care, apropo, seamana foarte bine cu Russell. Doar ca nu imi permite sa-i tapez parul si/sau sa-l dau cu dermatograf. Si nici haine mulate nu ma lasa sa ii cumpar.
Imi voi face cont pe twitter deoarece russell brand are cont acolo. Are 262.009 followers. Eu voi fi a 262.010-a. Eu voi fi cea care va face diferenta.
Pana atunci as dori sa imi raspundeti la o intrebare filosofica. Este chiar o leapsa daca vreti. Nu de alta, dar am vazut ca se poarta intrebarile astea venite dupa ore indelungate de meditatie yoghina.
Acum urmeaza intrebarea dududum :
cum cuceresti un star de cinema???
Sau, una mai usoara, pentru neinitiati:
Cum il conving pe Silviu sa-si tapeze parul si sa se dea cu dermatograf?
Astfel incat sa arate asa:
Hihi.
Nu, serios, maine imi revin. O sa scriu chestii serioase. Urmeaza un articol despre ‘Jurnalul lui Adam si al Evei’ de Mark Twain si una despre ‘Insula preafericitilor’ de Strindberg.
Daca vrea cineva sa citeasca o istorie a societatii din cele mai vechi timpuri pana astazi trecand prin aproximativ toate regimurile politice, incercati sa cititi ‘Insula preafericitilor’ de August Strindberg.
Autorul nu se pierde in detalii, povesteste la obiect cum niste suedezi eliberati din inchisoare pleaca pe o nava pentru a intemeia o noua colonie pe o insula din Atlantic. In fine, ca si in Robinson Crusoe, nava e prinsa de furtuna si naufragiatii se gasesc pe o insula cu clima calda (datorita unui vulcan), plina de fructe si legume. ‘Inteleptii’ insulei hotarasc ca pe aceasta insula nu va exista autoritate si nici proprietate pentru ca insula are destule fructe si legume pentru a-i indestula. De asemenea, ei sustin ca este prea cald pentru a construi case. Si asa, localnicii insulei intemeiaza prima societate fara reguli, fara invidii, fara temeri legate de moarte si/sau supravietuire. Pana intr-o zi cand vulcanul erupe, iar ei sunt obligati sa se mute pe o alta insula.
Si de aici incepe istoria. Cu o clima rece si fara pomi fructiferi, ii obliga pe localnici sa se ocupe cu vanatoarea. Incet incet, un ‘intelept’ descopera focul si incep sa practice si agricultura. Din pacate, societatea noua vine si cu un nou set de reguli.
Din acest punct, cartea incepe sa se asemene din ce in ce mai mult cu ‘Ferma animalelor’ a lui Orwell. Este o satira la adresa puterii care corupe, a ierarhiei impuse artificial. Nu va mai povestesc, putem privi si acum in jurul nostru. Vedem cum cei bogati profita de munca celor saraci, vedem cum ni se baga pe gat lucruri si idei care sunt departe de a fi juste. E interesant ca Strindberg priveste scoala ca pe o metoda a celor puternici de a-i supune si a-i face sa taca pe cei slabi. Prin educatie si o noua religie (a iadului), oamenilor de pe insula le este impus sa munceasca pentru rege si armata. Le sunt atarnate etichete de dobitoace. Cativa incearca sa le respinga, cei mai multi se reseamneaza. Strindberg isi afirma dezgustul fata de arta sau stiinta menita sa elogieze conducatorii, acea arta capabila de a se prostitua doar pentru comfort.
Cartea este dezolanta. Nu aveam chef de inca o oglinda a societatii contemporane. Am citit destul Orwell. De interes doar pentru cei care vor sa se sperie si sa inteleaga -inca o data- ca am ramas fara speranta.
Sau poate nu.
Citate care se potrivesc ca o manusa Romaniei de azi:
Ca urmare a faptului ca oamenii vedeau an de an cum cretinismul era onorat, remunerat si cautat, multi nefericiti isi doreau sa faca si ei parte din tagma cretinilor, pentru ca aducea cinste si bani. Cretinismul se raspandea acum si prin scoli, numai ca nu mergea chiar asa de repede, deoarece simturile oamenilor erau inca legate de memoria unui trecut unde existase multa intelepciune, chiar daca in unele privinte o dusesera mai rau. Dar vazand mereu si mereu ca erau respectati numai daca impartaseau parerile celor de la putere, oamenii se vazura obligati sa rosteasca parerile acceptate, chiar daca in sinea lor nu erau de acord cu ele, si cand, in fine, ajungeau sa-si formeze aceleasi opinii precum cei sus-pusi, acestea erau deja invechite.
Societatea atinsese acum punctul culminant sau ideal al absurdului. Se dispretuia tot ce era de folos si se tinea la mare cinste tot ce nu era de folos. Spre exemplu, se considera mai onorabil sa desenezi un mar, fapt care iti aducea postul de profesor sau un titlu de noblete, decat sa cultivi niste meri, fapt care nu-ti aducea decat obligatia de a plati impozit.
Taranii erau platiti foarte prost si banii li se duceau pe impozite, in plus, li se permitea sa priveasca tablouri in ulei, sa asculte prelegeri, sa asiste la spectacole, la care nu aveau niciodata timp sa mearga, dar vina era a lor, fiindca de avut voie, aveau tot timpul – sigur contra unei taxe speciale; puteau beneficia si de profesori care sa le predea invatatura iadului si cartea de lauda- sigur contra unei taxe speciale, iar duminica aveau dreptul la o portie de aiureli din gura preotului, care le spunea ca erau niste ticalosi si ca-i astepta castrarea daca nu-si plateau impozitele.
In primul rand trebuie sa mentionez ca il ador pe Mark Twain. Felul persiflant in care scrie l-au propulsat in Top 10 Autori Morti De Care Ma Pot Indragosti.
Din jurnalul lui Adam si al Evei este o colectie de schite si povestiri care satirizeaza societatea si care, printre hohote de ras, dezvaluie adevaruri amare.
Povestirea care da titlul volumului, pentru ca asupra ei ma voi opri, trateaza cu luciditate problemele existente in orice cuplu, fie el si de protoparinti. Mark Twain pare sa rememoreze propria casnicie, si ea problematica si cu dificultati de adaptare.
Adam nu o intelege pe Eva, o denumeste ‘creatura ciudata’, insa este atras de farmecul ei ciudat, atat de atras incat accepta cu resemnare caderea din Rai.
Eva il considera pe Adam un prost, doar ea da nume lucrurilor si este interesata de frumusetea Paradisului. Spune ca pe Adam nu-l intereseaza nimic. Nelamuririle referitoare la celalalt starnesc zambete interioare: cu totii am trait momente in cuplu in care pur si simplu nu pricepeam cine este cu adevarat creatura de langa noi.
In final, ei incep sa invete iubirea.
Din jurnalul Evei dupa izgonirea din Rai:
‘Nu pentru agerimea mintii il iubesc. Nu, nici gand. Nu-i el de vina pentru agerimea asta – atata cata este – fiindca nu si-a facut-o singur. Mintea o sa i se ascuta cu timpul, chiar daca nu dintr-o data. Si-apoi nu-i nicio graba. [...]
Nu pentru harnicia lui il iubesc. Nu, nici gand. Stiu c-o are in el si nu-nteleg de ce-o ascunde de mine. Asta-i singura mea mahnire. [...]
Nu pentru invatatura lui il iubesc. Nu, nici gand. A invatat de unul singur si stie o multime de lucruri. Partea proasta e ca lucrurile cu pricina nu sunt cum le stie el. [...]
Da, cred ca-l iubesc pur si simplu, pentru ca-i al meu si pentru ca-i barbat. Banuiesc ca n-am niciun alt motiv. Cred, prin urmare, ca-i asa cum am spus la-nceput: genul asta de dragoste nu e un produs al rationamentelor si statisticilor. Ea vine nu se stie de unde si nu se poate explica. Nici nu-i nevoie. Asa gandesc eu. Dar eu sunt numai o fetiscana, prima care a stat sa studieze aceasta problema, si s-ar putea, in ignoranta si lipsa mea de experienta, sa n-o fi inteles bine. [...]
…dar daca trebuie ca unul din noi sa plece mai intai, ruga-mi este sa fiu eu aceea. El e puternic, eu sunt slaba. Eu nu-i sunt atat de necesara pe cat imi este el mie. Fara el, viata n-ar mai fi viata. Cum as putea-o indura? Ruga asta e si ea nemuritoare si-o sa dainuie cat o sa dainuie stirpea mea. Sunt prima sotie. Si in ultima sotie o sa ma repet. ‘
Si acum sa-l lasam si pe Adam sa-si spuna parerea.
Ati putea sa spuneti ca va obosesc cu noua (ok ok poate nu atat de noua) obsesie Russell Brand. Nimic mai fals!
Aici doresc sa ofer o mostra de divertisment britanic. Cu celebritati de la ei, necenzurat. Ca un fel de discutie amuzanta intre prieteni. Comparati cu divertismentul de la noi si cu umorul profundpe care il emana vedetele mioritice: Simona Sensual, Naomi, Nikita.
Dupa ce am hotarat ca ma mut in Marea Britanie, am decis de asemenea ca televizorul este totusi un accesoriu pe care il pot cara dupa mine.
Asa deci Big Fat Quiz Of The Year 2006:
Mai sunt vreo 4 parti, dar banuiesc ca v-ati dat seama despre ce vorbesc. Si nu, Mondenii nu sunt amuzanti nici pe departe…
Ghiciti ce nume folosesc pe Twitter! Nu e nevoie sa va ganditi prea departe, trebuie doar sa stiti ca nu sunt o fiinta cu multa imaginatie. Mi-a luat vreo 3 luni doar ca sa gasesc nume de blog. Inca vreo 5 pana am descoperit cu ce sa-l umplu. Spun ‘descoperit’ pentru ca de fapt articolele sunt plagiate.
L-am mituit pe VisUrat sa le scrie.
Glume proaste.
Daca ma gasiti pe Twitter, ca scuza as dori sa folosesc faptul ca Twitteru’ nu mi se pare un lucru serios. Va rog lasati-ma sa am 14 ani pe Twitter. Multumesc. De fapt chiar am 14 ani, am o groaza de probleme incepand cu eterna intrebare specifica sexului frumos: ‘Oare sunt grasa?’ Desigur ca sunt, asta am lamurit de la inceput, vreau doar sa aud cum lumea ma minte frumos. Nu esti grasa, esti doar dolofana. Intr-un univers lingvistic diferit as putea sa ii fur hainele lui Mos Craciun si sa-mi man renii catre victorie. iuhu! Acum ca am lamurit cam cate probleme am, va rog inmultiti-le de 7 ori cate 7 si imaginati-va ca rezultatul ar fi hormoni.
Dap, cam asta e viata unui adolescent de 14 ani. Nu esti gras, ai doar propria gravitatie.
Cum ar suna o recenzie de carte pe Twitter?
Azi am citit Mizerabilii.Stop. Javert este o metafora pentru institutiile…stop…rahat mi se termina spatiul.
Pauza de publicitate. Mi-a placut Mizerabilii. Probabil o sa o recitesc.
Asa cum mi-a placut si My Booky Wook.
E greu sa vorbesc despre o carte scrisa de un individ care mi se pare apogeul frumusetii, al inteligentei al al al.
Probabil ca din cauza acestor lucruri subiective, a fost prima carte pe care am facut multe sublinieri. Trebuie mentionat ca sublinierile au fost executate cu cel mai fin marker roz pe care l-am gasit. Russel m-ar iubi pentru asta. Desi sper ca nu o sa afle. Daca ar afla, as intra la zdup pentru hartuire sexuala intelectuala.
Cum am mai spus, imi plac oamenii sinceri. Si imi plac cartile sincere. De parca as sta la o sueta cu autorul si am depana impreuna amintiri. Sau am face schimb de idei. Si, la un moment dat, el (autorul) imi spune ceva ce mie imi pare a fi emotionant. Insa inainte ca lacrima aia sa apara in coltu’ ochiului si sa il bat pe umar cu simpatie spunandu-i platitudini gen ‘Stiu cum e’, el adauga ceva si izbucnesc in hohote de ras.
Cam asta e impresia pe care mi-a lasat-o cartea.
Da, povesteste cum a fost internat intr-o clinica pentru a-si vindeca dependenta de sex (!?). Apoi povesteste despre copilarie. Despre parinti, femei, droguri, despre cum s-a lasat de droguri.
Este o carte profund umana, cu un autor profund uman pe care nu poti sa nu-l iubesti, chiar daca la un moment dat iti propui asta.
Stiu ca la un moment dat vorbea despre faptul ca neaga autoritatea oricarei institutii si imi spuneam ‘Dar asta este -ANARHISM-’. Probabil, insa am adunat bucatile ramase si a rezultat un om cu adevarat frumos. Ciudat, destul de greu de inteles, bizar, cu un control total asupra limbii engleze (pe care o manuieste cu gratie), purtand haine stramte si incomode si cu o dragoste pentru ceilalti sintetizata intr-o propozitie simpla:
I always wanted to make people laugh.
Si nu ma pot abtine sa nu dau si cateva citate:
When I look back, it’s not those misdeeds I regret – I’d do them again, I tells ya – but the times when I conformed. I regret that I didn’t realise that actually they’ve got no power over you at school – it’s all just a trick to indoctrinate you into being a conditioned, tame, placid citizen. Rebel, children, I urge you, fight the turgid slick conformity with which they seek to smother your glory.
Atunci cand povestea ca incerca sa le atraga atentia celorlalti copii mancand furnici:
‘I never, ever ate ants alone. I was a social ant-eater, never an ant-wanker.’
Despre Craciun,zile de nastere si alte sarbatori:
‘I’m against the prescription of, say, “Ooh, it’s Christmas o’clock. Smile everyone!” For me happiness occurs arbitrarily: a moment of eye contact on a bus, where all at once you fall in love; or a frozen second in a park where it’s enough that there are trees in the world. I don’t like New Year’s Eve. I don’t think bliss could ever be preceded by a countdown and the chiming of a pompous clock, unless that’s what death’s like. ‘
Si favoritul meu:
In the film Citizen Kane, there’s that scene where Kane is dying, clutching a snowstorm globe. As he dies, he drops it on the floor and utters the word Rosebud. Because when he was a kid he had that sledge, Rosebud, that he used to bomb down hills on, and he really loved it. In spite of the fact that in later life he became a millionaire and built a bussiness empire and had all that power and all that success, when it came down to the moment of his death, it was being a child on that sledge that he remembered. Perhaps for all of us there is a moment that epitomises our lives – a moment when you’re more yourself than at any other time, an instant of absolute self-realisation. Well, that was Kane’s and this is mine…
Si daca vreti sa stiti despre ce anume vorbeste cumparati cartea de pe E-bay. Sau dati-mi un semn si comand la librarie. Nu e scumpa si chiar merita toti banii.
Probabil ca nu stiati, dar pana acum vreo 3 ani, cand Tarja a plecat, Nightwish erau trupa mea favorita.
Inca nu am redescoperit pasiunea cu care sustineam sus si tare ca Tuomas Holopainen este poetul meu preferat. Nicio alta trupa nu mi-a incalzit sufletul asa cum au facut-o Nightwish. Erau vremuri in care ma indragosteam doar ca sa cant si eu cu ei ‘Ever felt away with me, just once that all I need…‘ Dezvoltam o depresie maniacala de fiecare cand auzeam
Created a kingdom, reached for the wisdom
Failed in becoming a god…
De la concertele lor (alea 2 pe care le-au avut la Bucuresti) plecam fara glas si cu un ranjet tamp latindu-mi-se de la o ureche la cealalta.
Inca astept ca Tuomas sa se scuze pentru faptul ca a inlocuit-o pe Tarja cu Anette. Rabdatoare, inca mai sper ca o sa spuna intr-un concert ‘I live no more to shame nor me nor you.’ Pentru ca sincer, mie chiar imi crapa obrazul cand ii aud acum.
Am ales 3 piese pe care vreau sa le impart azi cu voi, azi cand m-au coplesit nostalgiile, 3 piese dintre care una este epica si 2 sunt sfasietor de triste. Pregatiti lamele dara.
In my world
Love is for poets
Never the famous balcony scene
Just a dying faith on the heaven’s gates.
Crystal pond awaits the lorn, tonight another morn for the lonely one is born.
Va mai amintiti de copilul frumos de care v-am zis intr-un articol? Stefanut il cheama. Si are o boala care se numeste talasemie, avea nevoie de bani pentru un transplant.
Acum Stefanut a strans banii pentru transplant, iar el cu parintii lui vor sa ajute in continuare si alti copii.
Nu cred ca aveti idee de cat de mult ma bucura vestea asta.
De la Stefanut am invatat o lectie importanta: cateodata oamenii chiar se opresc din graba lor catre (catre ce?) si ofera o mana celuilalt. Mi se pare frumos si ma face sa cred ca iubirea de aproape nu e o utopie.
Va zic si eu multumesc ca l-ati ajutat pe Stefanut. Si mai ales pe parintii lui. Pentru ca de fiecare data cand aud ca un copil e bolnav ma gandesc la parintii lui, la toata dragostea aceea care se simte tradata si confuza, la toate lacrimile al caror gust il cunosc doar cei care au pierdut pe cineva drag. Un copil nu e doar cineva drag, e un legamant cu Timpul, e o sfidare a mortii. Si toti avem dreptul de a avea un copil sanatos. Nimeni nu pacatuieste indeajuns de mult pentru a justifica imbolnavirea unui copil. Asa ca : multumesc.
Mai dau o data link-ul ca poate il ajutam cumva si pe Andrei.
Cartea lui R.B. m-a ruinat emotional. Nu glumesc! Nu pricep de ce toata recenziile pe care le-am citit vorbeau despre cat de amuzanta si optimista e. Dragii mei trebuie sa va dau un indiciu -nu ca ati intelege voi vreun strop de romana- uitati-va la conotatiile pe care le da lumii noastre cartea asta. O lume in care cei talentati se imprietenesc cu cersetori si traficanti de droguri doar pentru a evada. O lume in care oamenii recurg la heroina ca la o ultima sansa de a se intalni din nou cu Dumnezeu. Ceea e si mai trist e ca lucrurile astea sunt spuse pe un ton de gluma, ca si cum suferinta nu trebuie luata prea in serios. Din carte se scurge ca o otrava un suvoi de singuratate si izolare, iar oamenii rad. E ca la circ, zau. Clovnii au fetele triste, de aia sunt caraghiosi. Adevar zic voua: aia de ne fac sa radem sunt cei mai deprima(n)ti oameni.
Fictiunea e usor de suportat, te detasezi incet spunand ‘asta nu se intampla in realitate’.
Biografiile si autobiografiile pe de alta parte sunt exact ceea ce un om ca si tine a trait. Egocentrismul meu la un moment dat urla ‘La 15 ani asta a experimentat mai multe decat voi experimenta eu toata viata!’. Asta ar fi putut fi inca un motiv de depresie, doar ca ratiunea ma impiedica sa invidiez un fost dependent de droguri. Desi am empatizat cu aceasta poveste mai mult decat cu altele. Si eu am o natura ‘addictive’ (nu am gasit corespondent in romana, bite me!, nu stau sa ma gandesc acum ca n-am chef.) Insa mai sunt si comoda, d-aia am fost ferita si nu am consumat droguri. Bine asta daca tigara Viceroy rosu fumata acum cativa ani nu avea cumva marijuana in ea: mi-a dat ameteli dupa. Mi se pare prea mare deranjul de a te duce sa gasesti un dealer, sa te intalnesti cu el, sa iti ascunzi tot timpul drogurile. Alt motiv ar fi ca imi cunosc indisciplina si felul in care ajung sa depind de anumite produse (vezi tigari), de aia n-am pus gura nici macar pe iarba. Da, stiu iarba e inofensiva bla bla. Ei bine, iarba la un moment dat te face sa vrei mai mult. Si viata mea ar deveni un cliseu pentru dependenta. Asa ca lucrurile astea nu-s pentru mine.
Dar sa ne intoarcem la impactul emotional pe care cartea asta l-a avut asupra mea. Nu cred ca o sa ma mai pot uita nici macar la Eddie Izzard (care, apropo, este unul dintre cei mai buni comici din Marea Britanie) fara sa fie apasat un buton care sa-mi reveleze adevarul imuabil al universului: suntem niste tristi. Sub machiajul de scena (ca toti suntem actori, asta am stabilit mai demult), sub hainele scumpe, sub zambetele cuceritoare purtam toti un bagaj de carne, oase si fecale. Ceea ce n-ar fi atat de nasol daca n-am fi pierdut undeva in analele istoriei ceva ce ne lipseste acum. Ceva ce facea existenta noastra in Timp mult mai usoara. Partea mai proasta este ca nu stim prea bine ce anume trebuie sa gasim asa ca ne umplem viata de surogate menite sa aduca uitare: unii recurg la droguri. Altii fac din a avea bani telul vietii lor. Altii vor faima. Din pacate, toate aceste teluri fiind indeplinite, inca nu cunoastem ceea ce am pierdut.
Ma rog.
Ceea ce a fost ok la carte este ca mi-a facut cunostinta cu Robert Burns (R.B. sac!), marele poet al Scotiei si cu una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste pe care le-am citit: A Red, Red Rose. In carte, poezia era recitata de doi betivi indragostiti. Inca o data, am aflat, parafrazandu-l pe Blaga, ca doar in lacuri cu noroi cresc nuferi.
O my Luve’s like a red, red rose
That’s newly sprung in June:
O my Luve’s like the melodie
That’s sweetly play’d in tune.
As fair art thou, my bonnie lass,
So deep in luve am I:
And I will luve thee still, my dear,
Till a’ the seas gang dry:
Till a’ the seas gang dry, my dear,
And the rocks melt wi’ the sun; I will luve thee still, my dear,
While the sands o’ life shall run.
And fare thee weel, my only Luve!
And fare thee weel a while!
And I will come again, my Luve,
Tho’ it were ten thousand mile.
As dori sa lamuresc faptul ca nu am nicio treaba cu economia. Intr-a 12-a la orele de economie eu dormeam sau citeam. Nu voiam sa dau la ASE si nici sa dau bacul ( DOAMNE FERESTE!) la aceasta materie plictisitoare. Pentru ca orice s-ar spune, economia este aducatoare de mos ene pe la gene. Banii sunt distractivi totusi.
Am o filosofie de viata destul de simplista: mananca, iubeste, citeste, fii draguta cu oamenii, mai scrie din cand in cand. Cam atat. Nu vreau sa fac vreo descoperire epocala cum a fost penicilina, nici vreo eroare cum e gripa porcina. Acestea fiind zise, sunt un geniu al vietii de zi cu zi, finantele mi le administrez dezastruos (intotdeauna imi inchid aia de la Vodafone telefonul deoarece uit sa-mi platesc factura), insa AM PARERI!
Fara alta introducere mie criza asta mi-e simpatica. As dori sa falimenteze toate bancile lumii. Bancile sunt inventia SATANEI. Si a evreilor. Dar in principal, a satanei. Asta la scara globala. Venind in tarisoara noastra mica si draguta, e trist ca au ramas atatia someri. Se preconizeaza ca vor fi vreun milion pana la sfarsitul anului. Nasol. Dar, cu riscul de a parea idioata si fara suflet, o sa spun ca erau aproximativ la fel de multi someri si inainte, doar ca luau salariu, nu ajutor de somaj. Asadeci, imi convine criza deoarece mai triaza din firmele si firmulitele care sugeau bani de la tine fara sa iti faca macar o felatie pe bune. M-as bucura ca o anumita categorie de oameni sa fie lasata fara serviciu, poate in sfarsit, isi cauta si ei de MUNCA. Nu ma contraziceti, de exemplu piaristele nu fac nimic. Nimic concret si nimic productiv. PR-ul este inutil. Este un cancer, o gripa porcina al carei vaccin este tadadam criza! Si acum sa ajung totusi la categoria mea preferata de firmulite falimentare pe timp de criza.
Firmele care fac cursuri de cum sa vorbesti aiurea si sa primesti si bani pentru asta
Stiti, exista genul acela de cursuri la care sunt trimisi corporatistii, unde stai si dormi, nu inveti nimic, iar firma care organizeaza cursul primeste bani pentru asta. Gen cursuri de marketing, cursuri de cum sa reusesti in viata bla bla bla. De fapt tot ce fac ‘profesorii’ la aceste cursuri e sa-ti spuna truisme de genul ‘Daca te scoli mai devreme, o sa ai timp sa te speli si pe dinti si n-0 sa faci carii’. Sau cacaturi gen ‘Daca te duci la munca iei bani’. PE BUNE? Si brusc incep epifaniile sa te loveasca din stanga si-n dreapta si simti ca l-ai prins pe Dumnezeu de picior asa ca de atata bucurie si entuziasm incepi sa sforai. In sfarsit cineva te ajuta (ma scuzati, eram in febra creatiei) invata cum sa-ti eficientizezi munca. Cineva iti arata calea. Adevarul si viata le vei descoperi cand vei ajunge la 2 m sub pamant, dar asta e alta poveste. Intelepciunea e atat de palpabila incat poti sa-i apuci mainile si sa incepi a te scarpina cu ele in nas. Dar acum s-a terminat!
Cretinii care primeau bani ca sa ne invete NIMIC nu vor mai avea acei bani, deoarece corporatiile nu-si mai permit sa cheltuiasca bani pe onanisme imbracate in ‘cel mai mare strateg te invata sa…’. Care cel mai mare strateg? Napoleon? Hai sictir.
Poate in sfarsit unii dintre noi vor invata sa munceasca… nu sa spuna cu mandrie-n suflet ‘Sunt piarista’ de parca au atins Nirvana si au stat la sueta cu Trinitatea hindusa. Atat de important e job-ul lor. Fix un rahat. La munca, ba!
Voi puteti sa va ridicati o spranceana a mirare si a ironie atunci cand e cazul? Eu una nu, si intotdeauna mi-a fost ciuda pe oamenii care pot face asta. E o figura interesanta. Dar m-am obisnuit sa ma mai stramb din cand in cand astfel incat sa para ca ridic spranceana, mimand un aer inteligent. Emfaza este pe ‘a mima’.
Atunci cand citesc cartile lui Lodge intotdeauna ridic o spranceana in gand. Si surad. Lodge scrie carti ’surazatoare’ , chiar el recunoaste asta.
‘Cit sa-ntindem coarda’ este o carte surazatoare si amara. Ca o sticla de Coca-Cola: stii ca o sa-ti cada dintii si-o sa iti imbolnavesti ficatul, insa acidul si cofeina te fac sa te simti bine in momentul in care o bei.
In primul rand, Lodge e catolic. In al doilea rand, Lodge e catolic si nu pare sa fi fost excomunicat. In al treilea rand, am ras de m-am prapadit. Asta nu e o recenzie de carte, deoarece sunt prea multe personaje carora nu le-am retinut numele, prea multi copii pe care acestia ii au impreuna (deoarece folosesc Metoda Calendarului- cea recomandata de Biserica), prea multe erori pe care mi-e greu sa le povestesc. Tot ce trebuie sa stiti este ca aceasta carte este despre frustrari sexuale versus religie. Personajele sunt cele care pierd.
Serios, cartea asta e savuroasa. Si nici nu comite (prea multe) blasfemii. Stati sa vedeti niscaiva citate.
‘Inainte sa mergem mai departe, poate ca am face un lucru bun daca am explica metafizica sau conceptia despre lume pe care au dobandit-o acesti tineri in urma educatiei lor catolice din scoala si din familie. Acolo sus e Raiul, acolo jos e Iadul. Numele jocului este Mantuirea, iar scopul lui este sa ajungi in Rai si sa scapi de Iad. ‘
‘Existau doua tipuri de pacate: pacate minore sau scuzabile si pacate capitale. Pacatele scuzabile erau pacate marunte, care iti incetineau foarte putin inaintarea prin casutele jocului’
‘De asemenea, mai exista ceva numit indulgenta absoluta, care era o chestie gen lozul cel mare, pentru ca anula intreaga pedeapsa ce ti se cuvenea pentru pacatele comise pana in momentul obtinerii acelei indulgente. Teoretic, daca reuseai sa obtii o asemenea indulgenta absoluta chiar inainte de a muri, mergeai direct in Rai si nu mai conta cate pacate ai comis inainte de asta. ‘
Miriam inainte sa se converteasca la catolicism despre cultul Fecioarei Maria:
‘-Vreti sa-mi spuneti ca daca A se roaga la Iisus prin intermediul Mariei, iar B se roaga direct la Iisus, iar A si B sunt identici in toate privintele, A are sanse mai mari decat B sa-i fie ascultata rugaciunea?
Azi o colega de facultate imi prezenta beneficiile unui medicament minune pentru slabit… Beneficiile ca beneficiile dar cand am ajuns la inconveniente… vedeti si voi ce-a iesit.
Irinuca : ah
Irinuca : si ca incovenient
Irinuca: ar fi ca bei FOARTE multa apa
Irinuca: asa k inarmeaza-te cu rabdare si cu sticlute de apa
Irinuca: pentru ca vei bei pana la 4 litri pe zi
Irinuca : *bea
Irinuca : si…o sa ai insomnii in primele 3-4 zile in care le iei
Io: ah
Io: si eventual o sa-mi cada dintii din gura
Irinuca : nu mah
Irinuca :
Io: si-o sa-mi distrug ficatii, nu?
Io: dar nu-i nimic
Irinuca: hai mah k exagerezi
Io: macar o sa fiu slaba
Irinuca :
Irinuca : da exact
Irinuca : look on the bright side
Irinuca :
Io: o sa arat secsi in cosciug
Irinuca:
Irinuca : dap
Irinuca :
Io: ba nush
Io: dar incepe sa mi se para o idee proasta
Io: daca iti da insomnii
Io: inseamna ca actioneaza asupra sistemului nervos
Io: ceea ce e de cacat
Irinuca: nu
Io: nu? atunci de ce ai insomnii?
Io: de bucurie ca vei fi slaba?
Irinuca : ceea ce face este sa iti dea energie mai multa
Irinuca : si din cauza asta nu poti dormi asa mult
Io: ahaaa
Io: bine ma
Io: o sa fiu aschilambica
Io: asta e
Io: ia zi, cum il iau? o data pe zi de dimineata?
Irinuca : adik eu de exemplu in primele nopti ma culcam la 1-2 noaptea si la 7 eram in picioare
Irinuca : de unde eu niciodata nu ma trezesc asa devreme
Irinuca : si nu atipeam pana pe la 3
Irinuca : le iei o data pe zi, dimineata, inainte sau dupa masa
Irinuca: si tre sa incerci pe cat posibil sa mentii ora sau intrevalu orar de administrare
Io: frate deci stiu si eu o metoda de slabit
Io: heroina
Irinuca :
Io: slabesti asigurat
Irinuca : da?
Irinuca: pe bune?
Io: da
Irinuca : cat?
Irinuca :
Irinuca : pana mori?
Io: pai poti sa slabesti si douaj’ de kile
Io: ei nu, ca mai dureaza pana mori
Io: si oricum poti sa te lasi intre timp
Io: pana sa ajungi sa mori
Io: asta daca te prinzi ca mai ai putin de trait
Io: daca nu, ghinion
Irinuca :
Irinuca : hai k esti haioasa
Irinuca :
Io: stiu
Io: in plm
Io: as putea sa ma duc sa fac si eu stand-up comedy
Io: doar ca sunt cam timida
Irinuca : )))))))
Irinuca : clar
Irinuca : tu si timiditatea
Irinuca :
Io: chiar sunt
Irinuca :
Io: muama
Irinuca : ce?
Io: o sa am atata energie incat o sa inot canalul manecii
Io: desi nu stiu sa inot
Irinuca : ))))))))
Irinuca : aoleu
Io: de fapt, daca ma gandesc mai bine, o sa-l zbor
Irinuca : ai innebunit de tot
Irinuca : nu fratica, eu am alergat cate 4 km pe zi in primele 3 zile cand le-am luat
Io: si dupa, inca o sa am destula energie incat sa ma duc la russell acasa si sa fac secs cu el in pozitii ciudate
Irinuca : si in urmatoarele am urcat pe munte cate 5-6 ore
Io:
Irinuca : ))))))))
Irinuca : )))))))))))))))
Io: DA! vreau acest medicament
Irinuca: ))))))))))))))))))
Irinuca : clar
Irinuca : cred k medicamentu asta te va duce direct la russell in pat
Io: cred ca voi pune conversatia pe blog
Irinuca : aoleu nu!!!!
Irinuca : k eu chiar am ajuns sa fac sesc in pozitii ciudate de la medicamentu asta
Irinuca : ))))))
Irinuca : *secs
Io: si ai inceput sa imbarligi cuvintele
Io: eniuei, daca asta e drumul catre russell, medicamentu’ poa’ sa fie si verde de paris
Irinuca : eh draga, m-am intimidat
Io: IL IAU!
Am vazut ca se poarta pe bloguri sa pui poze cu tine. Mnoh, ma uit la Ene, ca ea are poze din Barcelona si Portugalia, io n-am cu mine de la Luvru, ca atunci cand am fost la Luvru filmam pe sestache deoarece n-am platit taxa pentru filmat si fotografiat, deh, romani si noi. Da’ in schimb am gasit niste poze in care arat si eu omenesc si am de gand sa vi le arat. Stiu ca probabil multi dintre cei 5 cititori vor fugi speriati de pe blogu’ meu, dar aia care vor ramane vor mosteni Imparatia Cerurilor. Ma rog, nu chiar.
Deci aici eram eu, agresata fiind de Silviu.
Aici sunt eu cu o gargarita. Observati ce privire inteligenta am, pana si gargarita rade.
Aicea sunt io incercand sa par isteata, dar nici ochelarii nu ma ajuta. De asemenea am o doza considerabila de alcool la bord. Nu, nu port ochelari.
Cam astea-s pozele, nu am poze mai recente, da’ nu m-am schimbat prea tare. Inca arat ca un copil cu sindromul Down care hoinareste pe coclaurile capitalei. Asadar, daca ma vedeti pe undeva nu va sfiiti, veniti de ma injurati felicitati.:)
Ma gandeam ca daca mai aterizeaza vreun fan ametit de-al lui Guta la mine pe blog ar trebui sa ii dau ce sa asculte. Salvarea de la poluare fonica ar trebui sa devina un tel important al fiecarui roman cu IQ ce depaseste 70.
Deci nu o sa fac articole wikipedice ca sa iluminez bezna unde urla austrul. Muzica isi face treaba ei, eu imi fac treaba mea. Adica dau copy/paste la link-uri de youtube in speranta ca urechile nu-s total infundate.
Fara alta prezentare, azi avem Robert Plant si 29 Palms.
Da, stiu ca n-au nicio legatura una cu cealalta. Sau poate ca au. De exemplu nu e politicos sa-l pocnesti pe celalalt copil in mecla doar ca sa ii iei jucaria. NU NU! Politicos ar fi sa il ademenesti cu gratie astfel incat sa creada ca ai castigat privilegiul de a-i darui jucaria. Mai apoi, este politicos ca el sa te lase sa imprumuti jucaria care de fapt era a ta. Insa, -si aici e schepsisul- daca nu-i dai jucaria la timp vei plati ca tribut toate jucariile tale. Cam asta e politicos sa faci. Sistemul bancar este bazat pe o astfel de politete.
Dar nu vorbim aici de banci sau de privilegii ntz ntz.
Sa discutam despre politete.
Eu una sunt unul (da, stiu ’eu una sunt unul’ – poate sufar de sindromul Naomi) dintre cei mai nepoliticosi oameni pe care i-am cunoscut. Cand ma intreaba cineva ‘Ce faci?’ incepe sa sune clopotelul de alarma. Daca ma intreaba ‘Ce MAI faci?’ deja e motiv de panica. Cum adica ce MAI fac? Ai cumva idee de ce faceam inainte? Stii de cadavrul din ghena?!? Stii cine l-a asasinat pe Kennedy? Tu stii cine a pornit razboaiele mondiale? Sfinte Sisoe! Unde ma ascund? Ca sa am pe unde scoate caciula la o adica ( in caz ca-mi suna vreodata politia la usa, voi sti atunci ca e din cauza ca am raspuns sincer la “Ce mai faci?”) balmajesc niste cuvinte greu de inteles pentru a da impresia ca ma ocup cu neste activitati intelectuale demne. In realitate cel mai probabil zic ‘ma *ut’, dar oamenii, fiind grei de ureche, inteleg ca meditez sau ca filosofez sau alte lucruri de genul.
Intrebarea ‘Ce faci’ este cea mai inutila intrebare din istoria umanitatii. Pe nimeni nu intereseaza ce mai faci, cum o mai duci, ce crime ai mai comis, ce afaceri mai invarti. Insa este politicos sa intrebe ‘Ce faci’ inainte sa inceapa sa povesteasca ce au mai facut ei, cum au mai dus-o, ce crime au mai comis, ce afaceri au mai invartit. Sau te intreaba ‘Ce faci?’ ca sa nu taca din gura. Le este extrem de greu sa nu faca risipa de cuvinte. De exemplu. Astazi, ma duceam si eu la munca, adancita in ganduri (sau mai degraba adancita in non-ganduri, pentru ca eu nu gandesc) cand ma intalnesc cu un pusti, vecin cu mine. N-am nimic cu pustiul, n-am nimic impotriva, exista pur si simplu, asa cum exist si eu. Dar pustiul a tinut sa-mi spuna ‘Buna’ (nu, nu se dadea la mine, era doar politicos). I-am zis si eu ‘Buna’ (ca totusi oameni suntem, nu?!) cand pustiul a lansat intrebarea. ‘Ce faci’? Ce dracu’ sa-i spun ca fac? Eram in mers deci nu puteam sa ii explic ca ma duc la munca si ca ma gandesc la chestiuni sinistre legate de moarte si mai ales de viata. Pana sa apuc eu sa murmur ‘Mmmmbine’, pustiul deja trecuse de mine. De ce pun oamenii intrebari de genul asta daca in poponet ii doare? (mai ales daca-s omosecsuali) E un reflex? E ca respiratul? Il inveti o data si nu-ti mai iese din cap? ‘Ce faci’ e noua hartuire moderna. Este hartuirea unde obiectul hartuirii se simte deopotriva victima si calau.
Ce mai faci?
Pai stai sa-ti spun. Aseara am fost, mai draga, in Bamboo si-am spart vreo douaj’ de mii de euro. Apoi am agatat doua tipe tari si…
AAA stai asa, sa-ti zic ce-am facut eu. Am fost la munte…
Daaa, mi-am adus aminte. Ultima oara cand am fost in Alpii Francezi…
Si tot asa… NIMENI nu mai asteapta ca celalalt sa isi termine frazele. Intreaba ‘Ce faci’ si intoarce spatele sau intreaba ‘Ce faci’ si incepe sa povesteasca ce a mai facut el. Da’ pe tine nu te intereseaza ce a mai facut el, tu vrei sa spui ce ai facut tu. Doar ca tu nu ai intaietate deoarece nu ai folosit intrebarea magica. Adica nu ai initiat actul comunicarii. ’Ce faci’ e un pretext. Un rahat de pretext cu care incep toate tragediile umanitatii: ‘Ce faci papusa, iesi la un suc?’ sau ‘Ce faci, mergi la vot?’ sau ‘Ce faci, vii si tu sa-ti injectezi ceva in vena?’. Banati ‘Ce faci’-ul si trimiteti-l pe o insula pustie, sa-si petreaca eternitatea corupand maimute. Veti vedea ca in cateva luni insula se va scufunda in mare cu tot cu maimute.
Probabil Einstein a descoperit bomba atomica doar pentru a raspunde la “Ce faci’ si a fi ascultat de cineva.
Ce faci?
Uite, incerc sa descopar o arma de ucidere in masa.
N-ai ce sa raspunzi la asta. N-ai ce poveste sa bagi. Ramai tacut. N-ai cum sa intorci spatele ca pe urma, toata lumea o sa te creada mizantrop.
Hitler a pornit razboiul ca sa ii dea oamenii atentie nu doar sa-l intrebe
Ce faci?
Fac lagare.
Ups. Si toata lumea a fost brusc atenta la Hitler.
Am hotarat ca de fiecare data cand ma va mai intreba cineva ‘Ce faci’ (fara a avea cel mai mic interes fata de persoana mea ) voi raspunde surazator ‘Transez virgine’ sau ceva de genul asta.
PS: nu scriu nimic de jucarii, a fost doar asa de amorul artei. Ca sa vad ce faceti.
Trei fete. Una ii povesteste alteia despre cum o colega de munca incearca sa slabeasca mancand doar fructe. Replica celeilalte vine prompt:
-Degeaba slabeste ca e foarte urata la fata. Inutil!
Logica acestei fiinte ce respira acelasi aer cu mine m-a luat pe nepregatite. Adica individa crede ca oamenii care i se par ei urati ar trebui sa nu se mai straduiasca sa faca nimic in viata deoarece orice ar face, tot perdanti raman. Singurul lucru pentru care pot sa lupte este, eventual, un permis port-arma, respectiv un pistol . Eventual si niste gloante ca sa aiba cu ce sa-si gaureasca mecla diforma. Nu vreau sa o bag pe respectiva prea mult in seama. Ea insa reprezinta un tipar: tiparul omului care are impresia ca daca poseda un nas mai carn sau niste ochi mai migdalati are succes garantat in viata. In orice situatie. Cateodata omul asta mai scuipa din bezna mintii sale dume filosofice de genul celei de mai sus, crezand ca a emis un adevar absolut. In universul asta intors pe dos, probabil ca multi il vor privi ca pe un nou Aristotel. In mintea mea, acesti indivizi nu merita nicio flegma de caine. I-as aduna pe toti intr-o cusca, le-as pune oglinzi ca sa se admire (da stiu, sunt un suflet nobil) si eventual le-as arunca din cand in cand ‘X are ochi mai albastri ca tine’ ca sa-i vad cum isi scot lamele sa se taie. Lamele sunt incluse, vin odata cu oglinzile si cusca. Promotie nene!
PS: individa care a facut comentariul inteligent avea 3 straturi de fard pe fata, un bronz dureros (asa parea) capatat la solar, blugi care lasau sa i se vada juma’ de posterior si unghii portocalii. Era o adevarata placere s-o privesti… si mai ales s-o asculti.
1) Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecã?
Hmm… Dostoievski sau Sabato, nu sunt sigura. De la Sabato stiu sigur ca am tot ce a aparut la noi, de la Dostoievski imi mai lipsesc. (bine, oricum el a fost un scriitor prolific)
2) Din ce carte ai mai multe exemplare?
N-am bani ca sa am mai multe exemplare dintr-o singura carte.
3) De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezată în secret?
De Jean Valjean – acum mi-ati descoperit gerontofilia. Si un pic de Leo din Istoria iubirii de Nicole Krauss.
4) Ce carte ai citit cel mai des?
Quo Vadis. Am tocit-o de atata citit. Tre’ sa cumpar alt exemplar, vechiul nu mai e de folosit.
5) Care era cartea ta preferată la 10 ani?
Probabil Mizerabilii. De fapt trebuie sa ma hotarasc intre Mizerabilii si Ciresarii. Nu, nu pot. Le las pe amandoua.
6) Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
Heheee. Nu ma pot gandi la o carte extrem de proasta, stiu sa ma feresc de ele. O carte care nu prea m-a atras, desi subiectul era interesant a fost In clipa mortii de Jim Crace. A, si Jemima J (chick-lit)
7) Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Nikos Kazantzakis – Hristos rastignit a doua oara de departe.
Dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
Pai am mai facut o lista de recomandari la un moment dat. Dar ca sa nu ma repet: Fratii Karamazov. Are acolo Ivan un vis interesant, numai pentru ala merita sa citesti toata cartea.
9) Cine crezi că ar trebui să câştige premiul Nobel pentru literatură?
Umberto Eco.
10) Ce carte ti-ar plăcea să vezi ecranizată?
Nasterea lui Venus de Sarah Dunant.
11) Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
Nu imi tin minte visele. Poate doar daca sunt cosmaruri sau vise umede. Si personajele literare sau cartile nu ma excita decat mental intelectual.
12) Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
Mormantul lui Zeus de numaistiu cine. Nu stiu daca a fost neaparat cea mai inculta, dar cu siguranta a fost cea mai plictisitoare. Si nu am ramas cu absolut nimic. Si oricum asta e citita anul trecut, dar eu inca nu sunt adult. Poate ar suna mai bine ‘Cea mai puerila carte citita’. Asta ar fi cu siguranta ‘1001 de nopti’.
13) Care e cartea cea mai dificilă pe care citit-o?
Probabil ‘Pendulul lui Foucault’ de Umberto Eco.
14) Preferi autorii francezi său ruşi?
Rusi
15) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?
Pot sa nu aleg niciunul? Serios, stiu ca o sa par o inculta, dar Shakespeare ma adoarme (la propriu). Piesele lui puse in scena sunt absolut fabuloase, dar sa-l citesc regulat? Poate l-as alege pentru sonete… Milton n-am citit spre rusinea mea, iar Chaucer e chiar mai adormitor ca Shakespeare.
Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
Cateodata manelele de la vecinul. Altadata ciripitul croncanitul pasarelelor.
17) Care e romanul tău favorit?
In prezent? Casa somnului de J. Coe sau Salvand pestii de la inec de Amy Tan. Adica astea imi plac mie azi. Maine o sa se schimbe. Cele favorite pentru eternitate le-am spus in ‘Recomandari’, cautati si voi pe blog.
18) Joci ceva?
Err. Zuma. Ma jucam Age of Mythology, da’ m-am plictisit. Si nici n-am gasit alt joc care sa imi placa la fel de mult.
19)Povestiri scurte, schiţe?
Mark Twain, Borges, Haruki Murakami, I.L. Caragiale.
20) Non-ficţiune?
Steinhardt, Paler, Canetti.
21) Scriitorul favorit?
Nu poci si nu vreau sa raspund la aceasta intrebare. Este perfida si indeamna la discriminare.
22) Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Gogol. E amaro-amuzant pana la un punct, pe urma devine extrem de plictisitor. Cel putin pentru mine.
23) Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
Istoria religiilor de Mircea Eliade, poate o sa am timp pe insula sa citesc. Asta daca nu-mi gasesc si eu un negru simpatic pe care sa-l invat sa faca giumbuslucuri.
24) Şi…acum ce citeşti?
Autobiografia lui Mark Twain. Si ‘Din jurnalul ultimilor ani’ a lui Tolstoi.
Si gata. C’est fini. Nu dau leapsa la nimeni, ca-s zgarcita. Daca vreti, furati-o.
Acum 10 minute, pe Antena 3, unicul Marian Vanghelie emite aceasta duma:
‘Stanga inseamna tot ce tine de societatea civila si intelectuali. Pai intelectualii nu pot fi decat de stanga, nu pot fi de dreapta. ‘
A vorbit tata lor, Aristotelu’ mioritic. Ca vorba ‘ceea, 2000 de ani de civilizatie europeana parcata pe stanga nu-s joaca. A avut Marean ce sa adune de la inaintemergatorii sai. Leibniz si Descartes astia.
Cu cateva minute inainte sa fim luminati ce si cum, era aratat discursul lui Marean la conferinta PSD. Redau o fraza:
‘Ne ajunge 5 ani cu Traian Basescu.’
Deci cum sa va zic, acest ‘telectual de stanga, ca de dreapta n-are cum sa fie, acest doct absolut sparge canoanele limbii romane si ne prezinta, asa, in subtext, ca noi de fapt putem fi liberi daca scuturam lanturile gramaticii fasciste. Diferiti dar e gali! (sper ca ati inteles si-mi pare rau ca am scris atat de corect. Se pare ca educatia fascista mi-a distrus spiritul. )
Ma rog, nu in totalitate, dar sunt credula si curioasa.
Poate va mai amintiti ca acum cateva zile vorbeam cu o colega de facultate pe mess despre niste pastile revolutionare de slabit. Ce m-am gandit eu cu mintea mea luminata? N-am timp sa ma duc la scoala, am serviciu, am facultate, am carti de citit, ia sa incerc si eu pastilele astea. Zis si facut. Vin pastilele, incep sa le iau. Asta se intampla marti. Miercuri, brusc simt ca nu mai am pofta de mancare. Atentie, nu foame! Pofta. Oamenii supraponderali nu se ingrasa deoarece mananca de foame, se ingrasa pentru ca au pofte. Bun. Mananc banane si mere. Joi se intampla aproximativ la fel. Doar ca simteam un gol in stomac care se marea si se tot marea. Dar eu nu aveam pofta. Foame insa mi-era. Ameteli. Am zis ca e din cauza ca mi-e foame. Mananc. Tot asa pana azi-noapte. Azi noapte pe la 4 ma trezesc cu mana stanga amortita. Inima mi-o luase razna. Nu mai aveam aer. Incerc sa ma calmez. Imi iau tensiunea. Era buna. Pulsul, in schimb, foarte mare. Am incercat sa ma calmez ca sa nu inrautatesc lucrurile. Am adormit la loc.
Primul lucru pe care l-am facut cand m-am trezit a fost sa caut pe net pareri despre medicamentul asta lu’ peste prajit SuperSlim. Asa am ajuns la amfetamina. Iata ce efecte are amfetamina (folosita si ca drog de catre soldati, pentru a le da mai multa energie) pe termen scurt:
-previne somnul
-reduce apetitul
-accelereaza respiratia
-mareste viteza inimii
-deshidrateaza organismul
Cam aceleasi efecte pe care le produce si miraculosul SuperSlim, care este facut exclusiv din plante si extrem de sanatos. Pe termen indelungat amfetamina afecteaza vasele de sange, inima, poate duce la moarte.
De asemenea cei care consuma amfetamina devin deseori dependenti psihic de acest drog, neadministrarea lui ducand la depresii, violenta si chiar suicid.
Acuma sa nu imi spuna mie cineva ca faptul ca medicamentul asta are aceleasi efecte ca amfetamina este doar o coincidenta miraculoasa, ca am trecut de varsta de frumoasa varsta de 5 ani. As dori sa sesizez cu aceasta ocazie, proastelor ca mine, ca se drogheaza fara sa stie ca se drogheaza. Pana si medicamentele de slabit recomandate de medici gen Reductil contin mici doze de amfetamina si isi fac efectul intr-un timp mai indelungat. Va dati seama ca un medicament care isi face efectul atat de prompt nu poate sa contina doar ananas, nu!?
Pot sa mananc banane si mere si daca sufar un pic de pofta. Medicamentul asta mi-a demonstrat inca o data ca nimic in viata nu se castiga usor. E ca si cum as vrea sa stau in pat si sa-mi creasca masa musculara. Sau sa vreau bani fara sa ma duc la munca. A, da, amfetamina chiar ajuta la slabit. Asa face si heroina. Dar cu ce pret? Pentru 5 kg in minus, imi asum doar riscul de a face o intindere de muschi. Sau de a face o hipoglicemie. In niciun caz nu-mi asum riscul de a face infarct. (mai ales daca nu sunt anuntata dinainte ca exista riscul asta)
PS: Infarctul, contrar credintei populare ca de inima se moare cel mai usor, este una dintre cele mai groaznice si dureroase modalitati de a muri.
PPS: Daca stie cineva cum fac o plangere sau o sesizare ( orice) pentru a fi scos medicamentul asta din farmacii inainte sa moara cineva sa ma anunte si pe mine. Va multumesc.
Later edit: de pe site-ul de pe care am comandat produsul exista rubrica Intrebari frecvente. Una dintre ele este :
Pot lua mai mult de o capsula pe zi?
Raspunsul: Nu! Nu se ia NICIODATA mai mult de o capsula de zi.
Daca aceste pastile contin doar ananas si nuci si pepene, de ce nu se pot lua mai multe? Doar nu a intrat nimeni in coma de la supradoza de ananas, nu?
De asemenea, pe site, la recomandari si precautii nu scrie nimeni ca sunt NERECOMANDATE persoanelor cu insuficienta renala, diabet zaharat sau probleme cardiace. De asemenea nu scrie nimic de consultarea unui medic in prealabil deoarece multi oameni nu au de unde sa stie daca au probleme cardiace sau renale. (ca o curiozitate: consumul de amfetamine poate duce si la insuficienta renala sau hepatica)
Deci citeam si eu ca tot omul de legea asta prin care e interzis sa avortezi dupa 24 de saptamani. Acuma ca e bine, ca e rau intrebati-va constiintele (daca le aveti la purtator, daca nu, sunati si voi la un nr d-ala TelVerde -e gratis.) Stiu ca la 24 de saptamani avortul in principal se cheama de fapt nastere provocata sau prematura si se face pentru a salva viata mamei (altfel oricum ar muri amandoi).
Ce m-a oripilat pe mine in schimb este ca oamenii destepti care comenteaza isi dau cu parerea despre un bebe deja format ( ca la 6 luni e-n perioada de adolescenta embrionala -da stiu ce poetica mi-s) si despre ma-sa la bebe spunand ‘Daca femeia afla in luna a 6-a ca copilul sufera de sindromul Down ar trebui sa-l avorteze, de ce sa aduca pe lume un copil care sa o chinuiasca pe ea si care sa ocupe un loc degeaba in societate.’
Alo, Hitler, nu fi trist. Militantele (si militantii ca-s si homosexuali reprimati care ar vrea sa posede uter ) Pro-Choice iti duc mostenirea mai departe.
Deci io am dreptul sa-mi omor copilu’ in orice luna am chef pentru a nu ingreuna societatea cu inca un handicapat. Ce imi garanteaza mie sanatatea celui de al doilea copil? Nimeni. Am dreptul sa il omor pe asta. N-a iesit cu ochi albastri si par negru? Ghinion, la gunoi. N-a iesit cu alunita pe buca stanga? Omoara-l domn’ doctor, e defect.
Ba, noi chiar ne=am tampit ca tara? Sarim de cur in sus de 2 m cand auzim de evrei (saracii, saracii) omorati in lagarele de concentrare, dar noi am tria oamenii exact pe aceleasi criterii. (Hitler ii considera pe evrei un popor bolnav. )
Deci un Florin zice:
‘un alt aspect pur economuic, (ca nu are rost sa bagam religia in chestiunea asta) un copil malformat, sau cu dizabilitati pshice( fie ele congenitale sau induse de mediul nesanatos si aici ma refer la parintii care nu is vor copilul respectiv) vor fi o tara pt societate, care si asa merge cum merege.’
Alta desteapta:
‘crezi ca daca ai putea intreba fatul, el ar spune ca vrea sa se nasca pentru a fi apioi chinuit cand altii alearga si se joaca…. ma indoiesc ca ar spune da….’ <- probabil aici se referea la propria viata, tipic adolescentului emo. (nu ma contraziceti ca scriam si eu dume d-astea la 14 ani : ce pacat ca n-am fost intrebata daca vreau sa ma nasc. la dracu, ce ghinion. cata nefericire. Dumnezeu ma uraste. Cioran, trage-mi-o! )
Si sa nu credeti ca vorbesc aici ca sa fac pe pioasa tampita. Sunt sensibilitica zilele astea. Si-s pe punctul de a vorbi despre unul dintre cele mai personale lucruri.
Acum cateva zile eram aproximativ 90% sigura ca am ramas insarcinata. (existau toate sansele) Nu mint, m-am gandit la un avort. M-am gandit la un avort pentru ca, in momentul in care ai diabet zaharat, sarcina e cumplit de grea si copilul se poate naste la randul lui cu diabet sau cu probleme mai grave. Abia apoi m-am gandit ca am doar 21 de ani. (desi peste asta am trecut repede) Am hotarat totusi, ca daca se intampla il pastrez. Diabet? Si eu am avut si am. Suferinta? Doar 2 come diabetice si saptamani de stat in spital cand altii se jucau. Daca as lua-o de la inceput cu aceleasi conditii? Hell, yeah. As fi preferat sa fiu avortata daca maica-mea ar fi stiut, cum zicea mademoazela de mai sus?Un cacat. A, da, diabetul nu este sindrom Down sau altele. Nu, dar poate, intr-un fel, diabetul este mai rau. Este nasol sa te gandesti in fiecare dimineata ce complicatii iti vor aparea si cand. Sa te gandesti in fiecare moment la Marea Plecare. Totusi, un sarut spala orice lacrima. Nicio suferinta din lume nu ar fi mai mare ca necunoasterea. Stiu ca suna patetic, da’ daca conteaza pentru cineva (si la un moment dat o sa conteze): am avut mai multe momente fericite decat nefericite. Nu ma plang, I’m just sayin’. Si nici n-am fost o tara pentru societate, n-am furat, n-am cersit. Si am fost incadrata toata viata la persoane cu dizabilitati. Adica handicapatii aia pe care daca ati putea, i-ati omori.
Nu sunt insarcinata, azi am aflat. Intr-un fel am fost usurata. In alt fel dezamagita. Ar fi fost marea mea aventura. Poate unicul lucru care mi-ar fi validat existenta. Pentru ca, fie si bolnav, un copil ar fi fost o parte a noastra. Ar fi fost noi fara sa inceteze a fi el. Si va garantez ca ar putea fi fericit.
Poate singura indoiala pe care o mai am in privinta unui copil este: oare chiar vreau sa cresc un copil intr-o societate care nu e-n stare sa vada viata nici daca le dai o harta?
Am evitat sa scriu despre cartea asta deoarece nu prea stiu ce ar trebui sa spun.
Cartea asta n-are actiune, are idei. Si pleaca de la o premiza simpla: chiar si supraomul are nevoie de un terapeut. Mie mi-a placut sa o citesc gandindu-ma ca orice supraom are nevoie de un prieten.
Personajele sunt reale si delicioase: il avem pe tanarul Freud,pe mentorul sau Joseph Breuer si, pe cine altul, Nietzsche. Nu va ganditi ca o sa aveti o imagine de ansamblu a Vienei de sfarsit de secol XIX, Yalom scrie despre indivizi, nu despre epoca. Iar indivizii lui Yalom se nasc prea devreme. Cartea lui ofera o analiza psihologica a unuia dintre cei mai mari filosofi si a unuia dintre stramosii psihanalizei. Gasim in carte tot felul de informatii legate de psihanaliza si de conceptele filosofice nietzscheene. Dialogurile dintre Nietzsche si Breuer dezbat probleme universale : Dumnezeu, Adevar, Devenire. Mi-a fost greu sa ma las prinsa de carte tocmai din cauza asta: e aproape imposibil de crezut ca doi oameni pot discuta in acest fel de fiecare data cand se vad.
Nu este o carte de citit in metrou. Are substanta, nu este scrisa in ideea de a arunca inca o forma frumoasa dar lipsita de fond pe piata. Nu cred ca exista o pagina in toata cartea care sa nu expuna o idee sau care sa nu incerce sa distruga un concept.
Cititi-o incet si dati-i timp sa-si exercite farmecul asupra voastra. E o carte din care se poate desprinde o farama de intelepciune. Frumoasa nu-i.
Io nu-s competitiva din fire. Nu de alta, dar n-am avut niciodata incredere in talentele mele. De cate ori mi se zicea ca am voce frumoasa si ca ar trebui sa fac ceva in sensul asta (du-te si ia lectii de canto, du-te la Megastar), ceva in mintea mea imi zicea ca sunt prea …nustiucum ca sa ma ia cineva in seama. Cand am incercat sa urmez sfaturile binevoitoare, am fost dezamagita. O avea ratusca bondoaca voce de privighetoare da’ lumea tot ca pe o vaco-ratusca o s-o priveasca.
Pe urma mi s-a spus ca am talent la scris. S-a pus vaco-ratusca pe scris da’ la un moment dat a abandonat (nu pentru eternitate bineinteles) acest demers deoarece considera ca tot ceea ce era de spus s-a tot spus. Adevarurile ni s-au dat, ce facem cu ele? Vaco-ratusca e si un pic mofturoasa – n-are chef sa vorbeasca-n dadaisme pentru a exprima platitudini. Ori scrie ceva absolutamente genial ori moare anonima. Singurul loc in care vaco-ratusca a incercat sa exceleze a fost natura umana, da’ si-n asta a dat gres cu brio deoarece oamenii au limba lor pe care vaco-ratustele n-o inteleg.
Acuma nu-ncerc sa imit pe Esop si sa vorbesc in fabule ci vreau sa subliniez faptul ca lucrurile in care am reusit cu adevarat au fost alea pe care nu le-am luat in serios de la inceput. Exemplu: bacalaureatul si intratul la facultate. Lucratul in librarie -am zis ca lucrez aici maxim 6 luni, acum am devenit dependenta – iubesc locul asta. Exemplul cel mai important: relatia cu Silviu. A inceput ca un experiment si ca o curiozitate (dupa ce vaco-ratusca tot incercase timp de 5-6 luni sa intre in gratiile cuiva care nici n-o observa) si continua si acum. Cu suisuri si coborasuri, certuri, gelozii si doua mici despartiri (una a durat o zi, cealalta 3 zile) . A devenit cel mai important lucru din viata mea. Si cred ca va continua sa fie asa.
In principiu, privesc competitia (la orice nivel) cu o oarecare detasare. Stati asa oameni buni, pentru ce atata alergare? Adica vad toata truda ca pe o piramida umana unde fiecare incearca sa se catere pe umerii celuilalt pentru a ajunge in varf. Nimeni nu sta pe locul lui incercand sa faca ceea ce stie mai bine. (in cazul multora: nimic) ‘Vreau sa fiu doctor ca sa ajut oameni’ de cand eram mici s-a transformat in ‘vreau sa fiu doctor ca sa ajung ca Oprescu’. Putini cei care incearca sa devina ceea ce sunt cu adevarat: oameni. As dori sa vad o competitie a celor care se zbat pentru a lasa o tusa de mai bine in tabloul grotesc universal. Pe oamenii astia ii privesc cu admiratie si invidie. Ceilalti… noi alergam la un maraton pe care oricum il vom pierde. Nu de alta, dar cu cat ne apropiem de finis, cu atat mai constienti devenim de faptul ca a pune o piedica celui care era inaintea noastra este inutil si ridicol.
Dar am divagat destul. Nu am incredere in mine si nu particip aproape niciodata la concursuri. Cand particip, o fac ca sa ma amuz pentru ca sunt sigura de la inceput ca n-o sa castig. Jocuri de noroc nu servesc din principiu. Chiar si-asa, voiam sa va zic o patanie virtuala care mie mi se pare amuzanta. Acum cateva zile (aproape o saptamana chiar) ma uitam eu pe Hotcity si am vazut un concurs in care puteai castiga doua carti pentru copii de la editura Tritonic. Nu ma omor dupa carti pentru copii, dar demonul curiozitatii fiind mai puternic ca mine am zis sa vad macar despre ce e vorba. Era o intrebare despre lecturile pe care le-am recomanda barbatilor din viata noastra. Hai ca-i amuzant mi-am zis. Si am raspuns si eu in gluma:
Ar trebui sa citeasca ‘Istoria calvitiei mele’ de un nene pe care am uitat cum il cheama. Nu, eu nu am citit-o. Dar eu nici nu sunt in pericol sa am o asemenea istorie. Si eventual, ‘Jurnalul unei fiinte greu de multumit’ de Jeni Acterian. Ca sa stie la ce sa se astepte. Recomand cu caldura ‘Povesti nemuritoare’. -> poate invata si ei odata ca zgripturoaica e rea, zgripturoaica e rea.
Se pare ca oamenii m-au luat totusi in serios ca m-au premiat. Si-s mandra posesoare a 3 carti pentru copii: Coraline (mi-a placut filmul!) si Razboiul reginelor (vol I si II).
Deci eu m-am amuzat. Probabil ca o sa mai particip la concursuri si-o sa iau premii. Asa, in gluma.
Sa va speriati atunci cand o sa-ncep sa ma iau in serios. S-ar putea sa candidez la presedintie.
Este cartea care a beneficiat de cele mai multe ecranizari. Desene animate, filme, balet si un muzical. Este cartea care la sfarsitul anilor 1800 a salvat o catedrala de la distrugere.
O citesc acum. Mai bine acum decat niciodata. O citesc si realizez ca nicio ecranizare nu a reusit sa-i zugraveasca frumusetea. Sunt carti despre care nu scriu pentru ca nu imi dau materialul necesar pentru a scrie. Nu am ce pentru ca nu ma ating cu nimic. Si mai sunt carti despre care mi-e greu sa scriu pentru ca a scrie despre o capodopera seamana cu o blasfemie. Ce poti scrie despre Biblie? Ce poti analiza atunci cand te afli in fata singurelor adevaruri pe care ar trebui ca un om sa le stie? Notre Dame de Paris e una dintre acele carti pe care le-am deschis si am aflat ca nu poate fi privita cu aceiasi ochi rationali ce diseca stiluri si curente literare atunci cand se afla in fata maculatorilor de genul Codul lui DaVinci. Nu are importanta cum scrie Victor Hugo, conteaza ce simt atunci cand il citesc pe Victor Hugo. Se foloseste de artificii literare, citate in latina, trimiteri la autori clasici, insa ceea ce este cu adevarat important in carte poate fi priceput si de un copil de 12 ani. Poate ca un copil ar intelege mai mult decat noi, cei care odata cu varsta am invatat cinismul. Nu are niciun sens sa-i faci portretul lui Quasimodo, atata timp cat nu intelegi ce reprezinta Quasimodo. Este pueril sa o incadrezi pe Esmeralda in spiritul epocii daca nu ai dat nimanui niciodata apa atunci cand a avut nevoie. Sfidand canoane si reguli.
Pentru cei care au citit-o, cinste lor. Pentru cei care inca nu au facut-o, cititi-o. Cu sufletul unui copil de 12 ani.
Poate ca singurul Notre Dame de Paris care merita sa fie bagat in seama este muzicalul canadian de prin 2000 cu Garou si Helene Segara, printre altii. E unul dintre cele mai frumoase muzicaluri pe care am avut placerea sa le vad. Iar muzica surprinde sensibilitatea cartii. Nu ma pot abtine asa ca o sa va dau sa ascultati 3 melodii. Daca vreti mai mult, e tot pe Youtube.
Quasimodo si Esmeralda (interpretati de Garou si Helene Segara)
Phoebus si Fleur-de-lys ( Patrick Fiori si Julie Zenatti)
Esmeralda : Vivre pour celui qu’on aime/ Aimer plus que l’amour meme/ Donner sans rien attendre en retour/ Aimer jusqu’a en mourir d’amour.
De aseara se tot vorbeste despre ce s-a intamplat in cazul Tomatei…eu nu vreau sa adaug paie pe foc spunandu-i don’soarei Cameliei ca este … si …
Eu vreau doar sa subliniez ca oamenii ca Camelia si Mircea Badea ma ingretoseaza. Si le doresc tuturor sa fie sodomizati cu blandete, da’ fara alifie intr-un cazan cu smoala mirosind a J’adore de Dior de catre un Adonis incornorat. Drac sa fie, da’ frumoooos. Si eventual sa n-aiba par pe picioare, iar furca sa fie incrustata cu cristale Swarowski. Sa nu fie dracu nici prea gras, dar nici prea slab. Nici prea inalt, nici prea scund. Totul intr-un decor de vulcani erupand, dinozauri pufosi planand si black-metal brutal cantand. Nici Goya cu ale lui aratari ciudate nu putea zugravea un tablou mai frumos si mai ritmat ca mine.
Pentru oamenii astia totul e poleiala. Sa va zic un secret: epilarea doare. Ca dracu. Aproape la fel de rau ca chinurile facerii, da’ ce proasta ar dori sa faca un copil? Un copil iti strica silueta. Ai naibii boraci mai si plang noaptea, nu te lasa sa dormi si de dimineata te trezesti cu cearcane. Adica… cu cearcane! Cine ar indrazni sa iasa din casa cu cearcane? Doar o mama poate. Si oricum si ele-s nesimtite ca un copil nu e un motiv sa nu te ingrijesti. Chiar asa! Daca te deranjeaza cand iti faci siesta ii dai un pumn gratios intre coaste si-l adormi. Oricum revenind la epilat: e nasol. E groaznic. Sa se inteleaga. Nu sustin pletele pe picioare sau la subtiori. Dar nu vad de ce ar trebui sa pun oamenii sa se epileze pe maini, genital, anal, sa slabeasca, sa se ingrase atata timp cat io nu ma fut cu ei.
Io’s genul ala de om nesimtit care face ce vrea el si cand vrea el. Daca imi zice cineva ca-s naspa si ca-mi sta prost vopsita (ma rog exemplu, o data-n viata mi-am facut si eu suvite) albastra de-a dracu’ ma fac si mai albastra. Nu ma-ntereseaza parerea ta decat daca vreau sa te fut. Si la cat de prost esti si la ce pareri ai, sunt slabe sansele. A, daca imi zice un destept (dupa parerea mea, desigur) ca-s proasta, incep sa-mi pun probleme. Sau, eventual, plang. Ca o muiere proasta. Sau daca imi zice doctorul (si nu orice doctor, ca am si eu preferintele mele, nu orice putache care termina medicina pe segz oral e doctor) ca tre’ sa slabesc ca altfel fac infarct miocardic si imi face tot felul de scheme si tabele, atunci da, exista posibilitatea sa ma pun la cura drastica. Sau acum, cand mi s-a pus mie pata pur si simplu. Da’ daca vreun bagator de seama (vorbesc la masculin ca e pluralu’ general da’ se aplica si la femei)zice despre mine ca-s grasa si urata, il mananc. La propriu. Ca d-aia-s de dimensiuni de m-a bagat Rabelais in carte. Mananc copii (hai s-aud glume rasuflate) . Si oameni prosti. Te-a obligat cineva sa ma futi? Sau sa ma iei de nevasta? A, scuza-ma tu te oripilezi cand vezi oameni urati pe strada. Imi dau seama ca-n casa la tine e ca-n ‘Portretul lui Dorian Gray’, nu stie lumea ce-i cu garguii aia de-i tii acoperiti. ( e o poanta pe care unii n-o s-o inteleaga, deci le-o traduc: sunteti urati la suflet si-n curand toata uratenia aia din suflet o sa vi se citeasca pe chip: nu scapati de asta nici cu operatii estetice, nici cu tone de machiaj)
Ma enervati ma. Cu cat citesc mai mult Notre Dame de Paris si empatizez cu personajul Quasimodo cu atat mai vrednici de dispret mi se par indivizii carora defectele fizice le starnesc rasul. Cei care sunt oripilati de nush ce fire de par sunt de fapt oripilati de faptul ca in curand, o sa li se scurga machiajul. Naspa. As vrea sa zic ca mi-e mila. Da’ pentru ca uneori tre’ sa ma cobor la nivelul vostru de intelegere: ma tavalesc pe jos de ras. Mai ales ca n-o sa se gaseasca nici macar o tiganca sa va dea apa.
…care mi-a zis ca e in Iad deoarece Satana nu discrimineaza. Magia alba e egala-n drepturi cu magia neagra. Toti diferiti toti egali.
Am si eu un cont de hai faiv ca tot omul ce se respecta. Asta cred ca o banuiati.
Ceea ce nu banuiati voi si nu banuiam nici eu este ca minoritarii (si nu ma refer aici la gay) mult ma iubesc. ..
Vad eu ca mi-a cerut prietenia Flory Flory. Eu dau accept aproape oricui. (pe hai faiv) Ma uit asa fugitiv pe poza si zic ‘da, ok, ce poa’ sa se intample?’ Nu de alta, dar nu mi-e frica de fani disperati capabili de hartuire. Eniuei. Curiozitatea, mama ei de plictiseala ma-mpinge sa ma uit pe profilul lui Flory.
Haoleu mancatzash!
Deci ce scrie la flory pe profil:
Dezleaga de farmece, blesteme, vindeca bolii de trup si suflet.Dezlega cununii legate, impaca iubitii.mail eflorentina92@yahoo.com,tel.0757395488,id eflorentina92
Eu ma mir ca inca se mai pune botul la asa ceva. In momente ca astea imi pare rau ca Inchizitia a dat rateu. De asemenea imi pare rau ca BOR n-a imprumutat modelul occidental. Fetelor, suferiti ca v-a parasit iubitul? Nu-i nimic: Flory va invata ce sa faceti.
‘Ademenirea Barbatului La miaza-zi, cind data zilei e para, amestecati o lingura de miere cu o lingura de otet de mar. Inmuiti in aceasta componenta degetul aratator, insemnati-va cu el pieptul, genunchii, bratele si soldurile. Aprindeti o luminare si punete-o jos pe podea. Rotiti paharul, cu componenta data ce va mai ramas, in jurul luminarii de trei ori. Uitati-va intr-o oglinda mica, apoi, astupati cu ea paharul cu fata in jos.Rostiti de trei ori numele barbatului apropiind buzele de flacara luminarii, sezind pe genunchi. Paharul acoperit cu oglinda punetil intr-un colt al camerii. Dimineata aprindeti luminarea si stingeti-o cu lichidul din pahar. Pentru a avea success in acest act magic, trebue ca barbatul dorit sa sa uite in aceasta oglinda.’
Slab nene, slab. Doar vreo 4 greseli gramaticale. Apropo, mie mi-e cam fricuta. Daca vrajitoarele astea gasesc vreo formula alchimica prin care pot mari coeficientul de inteligenta? Va dati seama!? Toate tigancile vor ajunge la Harvard.
Pauza de publicitate. In timp ce scriam acest articol mama ma intreaba:
‘Auzi, tie nu iti miroase a gaze?’
Ups! O fi deschis vro’ acolita de-al lui Satan robinetul cu pucioasa la mine-n casa. Nu de alta, da’ astea pot sa citeasca ganduri si cred ca au ele impresia (complet eronata de altfel) ca doresc sa le denigrez. Mda, unele momente-s nepretuite, pentru restul exista (Satan my )Mastercard.
In fine. Eu una ma gandesc la asa-zisele crestine care se duc la vrajitoare d-astea. Ca-s ele indragostite si vor sa le iubeasca printul. Bai tutelor, cretinelor, dobitoacelor, idioatelor, vaci incaltate cu pantofi din Obor – voi aveti idee de ce inseamna liberul arbitru? Stiti ce inseamna sa vrei sa-i faci vraji unuia ca sa faca ceea ce nu vrea de fapt sa faca (aia nu vor sa va iubeasca deoarece sunteti proaste. Toate tampitele care se duc la vrajitoare sa le dea-n ghioc sunt proaste. Imi pare rau, da’ imi mentin parerea) ? Inseamna ca poti deja sa te duci sa-i faci o muie lui Aghiuta. Nu de alta, dar cam tot aia e. Io recunosc, sunt pacatoasa, am o gura spurcata, fac magarii da’ nici in visele cele mai rele nu mi-am imaginat ca ar trebui sa apelez la vrajitoare ca sa fac pe cineva sa ma iubeasca. (deci as dori sa se contorizeze. nu as vrea totusi sa ard in acelasi cazan cu d-alde Mama Amiba, pardon Omida) Pai aia e iubire? Sa te duci sa te invete o alta tuta cum sa-ti smulgi trei floci si sa-i amesteci cu sange de capra ca sa te iubeasca Pulica far’ de frica? Aoleu. Sunt nervoasa.
Deci ce mai zice asta la ea acoloshea. Despre barbati care vor sa ‘ademeneasca’ femei. (nu vreau sa cred ca exista barbati care apeleaza la vrajitoare)
Ademenirea Femeii In prima vinere dupa luna noua, cumparati o panglica rosie , aproximativ 35 de centimetri. Faceti un nod si cititi rugaciunea “Tata al nostru” pina la cuvintul “ispita” inlocuind cuvintele “ ci pazeste-ne de cel rau” cu cuvintele “Liudea, liudei, liudeo”, si imediat ascundeti nodul. Apoi in fiecare zi faceti inca cite un nod, tot in asa mod, si asa pina la 9 noduri. Dupa aceea legati panglica de mina dreapta si atingeti persoana iubita cu mina dreapta.
Tatal nostru? Liudea liudei liudeo? brrr. Da’ de Iuda, Iude, Iudo ce zici?
Nu pot sa-nteleg ce criza de personalitate poate indemna un om sa foloseasca misticisme ieftine ca sa capete ceva pentru care nu e in stare sa lupte. (din moment ce apeleaza la misticisme ieftine).
Concluzia este ca io-mi sterg contul de pe hai faiv. Sa nu cumva sa-mi faca asta farmece. Am vazut multe filme de groaza cand eram mica. La final o poza de mai mare angajament cu tarfele lu’ ala mic negru cu coarne:
De multe ori am senzatia ca m-am nascut mai tarziu decat ar fi trebuit. Simt o nostalgie vaga de fiecare data cand citesc o carte ce descrie vremuri apuse. De aceea am hotarat sa impart cu voi cateva carti care ne poarta inapoi in trecut, acele carti care ne fac cunostinta cu alte civilizatii, ne dau sa gustam un pic de istorie.
Am hotarat ca o sa vorbesc despre autorii ce scriu carti istorice, autori, zic eu, nu foarte cunoscuti, dar care merita sa fie cititi. Pentru ca sunt destui, am hotarat sa scriu odata pe saptamana despre asta pana ce imi va fi secat izvorul cunoasterii.
In saptamana asta ii avem pe
Leo Perutz – Leo Perutz este unul dintre autorii subevaluati ai secolului trecut dupa parerea mea. La noi se gasesc doua carti in traducere: Calaretul suedez si Iuda lui Leonardo. Ambele sunt superbe, insa as dori sa vorbesc un pic despre cea din urma. Fundalul istoric este Renasterea, iar pretextul cartii e constituit de dorinta lui DaVinci de a gasi un chip dupa care sa-l zugraveasca pe Iuda in Cina cea de taina, tabloul sau faimos. Cartea aceasta ne arata cu adevarat ce inseamna tradarea. La inceputul cartii avem un dialog interesant intre DaVinci si o parte a clerului unde pictorul ii intreaba pe acestia de ce nu i-a acordat Dumnezeu iertarea lui Iuda. Toti raspund ca din cauza faptului ca a fost un om rau, ca a fost lacom, insa DaVinci spulbera aceste ipoteze numind rautatea si lacomia pacate in principal ale carnii, nu ale spiritului. Raspunsul vine de la un copil servitor care spune, daca imi aduc eu bine aminte, ca Iuda nu poate fi iertat deoarece a pacatuit iubindu-l pe Iisus. Avem o noua perspectiva asupra pacatului si a tradarii. ‘Yet each man kills the thing he loves…’
Sarah Dunant – au aparut la noi trei carti ale autoarei: Nasterea lui Venus, Transgresiuni, In compania curtezanei. In afara de Transgresiuni, care e un thriller psihologic, celelalte 2 romane se petrec in aceeasi perioada renascentista, in Italia. Ambele ofera o mostra de feminism renascentist, prima prezantand lupta unei femei pentru talentul si iubirea sa.
Philippa Gregory . A scris ‘Surorile Boleyn’ un fel de cronica romantata a domniei regelui Henric al VIII-lea. Desi cartea nu este corecta din punct de vedere istoric, te prinde, deoarece este accesibila si are un subiect interesant. Singurul lucru pe care pot sa i-l reprosez este ca autoarea a oferit o imagine demonizata asupra Annei Boleyn. Multi englezi o considera si azi, pe regina decapitata, o sfanta.
Cam atat pentru azi. O sa mai vorbesc despre carti de genul asta si saptamana viitoare. Pana atunci, daca mai stiti si altele care, nefiind cunoscute, sunt frumoase, lasati comentarii. V-am pupat.
Tocmai am aflat ca mi se va da nota pentru blog. Poftim educatie.
Daca as fi scris pornografii pe blog? Ma trec toate sudorile. *shock and awe* (adica soc si groaza. Adica imaginati-va ca mi se perinda prin fata ochilor gaini in flacari.) O sa-mi citeasca un profesor blogul. Cacatul fecalele cainelui.Ma gandesc sa-mi sterg blogul si sa dau copy/paste la articole de pe wikipedia. Stefan cel Mare, mama lui Stefan cel Mare, bunica-sa, tot neamul lui Stefan cel Mare. As putea sa o fac. Dar mie imi place sa traiesc palpitant. Acum o sa ma duc sa ma rog de zoso sau de visurat sa ma bage-n blogroll, poate primesc si eu 10 la scoala. Nu tre’ sa ma tina decat 2 saptamani, imi creste coiu’ in zelist si pe urma profu’ o sa spuna ca-s un geniu internautic si ca merit un 10. Sa stiti dom’ profesor ca eu nici degete nu folosesc. Tastez cu puterea mintii. Zece, zece, dati-i Simonei 10. Glumeam. Cred. Nu stiu. E nasol sa stii ca o sa-ti citeasca cineva elucubratiile. Adica eu scriam in ideea ca cel mai rau lucru care mi se poate intampla este sa intru-n competitie pentru Nobel si sa castige Mircea Badea. Da’ sa primesc nota? Cacatu’ excrementul cainelui.
Azi profu’ la lab(ah ce-mi place)orator : ‘puteti sa ma adaugati si pe mine in blogroll’. Hai na. Esti pe undeva prin saizeci pe Zelist si mai vrei. (in blogosfera vorbesc la pertu, nu de alta, dar aici suntem toti diferiti toti sunt gali) A si m-am uitat in zelist la el, aproape doar femei il au in lista.
Adica as putea sa spun ca alea l-au adaugat ca sa le creasca nota. Sau pentru ca e proful futabil (optiuni d-alea cu doua sau trei linii peste nu-s?) bun la ce face.
Cum ma sa primesc nota pentru blog?
PS: cititi articolu’ asta cat de repede puteti, maine sau poimaine il sterg. Ma simt ca-n 1984 – Big Brother is watching.
Nu va speriati. Mi-am schimbat aspectul blogului ca sa iau nota mai mare, iar tema cealalta nu-mi permitea sa pun header. Nu de alta, da’ trebuie sa am header ca sa demonstrez ca ma descurc la butoane. Hehe. (rad eu, dar nu-i rasul meu)
Daca stiam cum se numesc toate chitibusariile astea, nu-mi mai faceam blog. Foloseam si eu mijloace traditionale pentru a ma exprima, gen jurnal cu cheita.
Headerul l-am ales aleatoriu, as fi vrut sa pun niste floricele, dar majoritatea pozelor pe care le am in calculator sunt cu pisici sau cu Russell Brand asa ca am zis sa combin cele doua mari pasiuni. In plus, miorlaitoarea lui Russell imi aduce aminte de fosta mea miorlaitoare. Este destinul probabil.
PS: Citesc Albine de sticle de Ernst Junger, probabil o sa va zic despre carte in cateva zile cand nu o sa mai trebuiasca sa ma lovesc de lucruri tehnice si pamantene.
oameni care intotdeauna sunt nemultumiti de cineva sau ceva. Universul intotdeauna conspira fix la nefericirile lor. De parca Universul se invarteste in jurul cozii urzind planuri de a i-o coace lui X. Usa de la frigider nu se inchide deoarece cineva a facut vraji. Rufele nu se usuca la timp deoarece atmosfera e prea umeda. De ce e atmosfera prea umeda? Pentru ca fatalitatea nu doreste sa ajungi la timp la serviciu. Viata nu e frumoasa pentru ca nu poate fi. Niciodata.
Silviu mi-a compus niste versuri atunci cand i-am reprosat ca nu e foarte liric:
Poezia asta e una de tristete/pentru ca viata imi tot pune-n roata bete. (stiu, e filosof Silviu hehe)
Cateodata ma urasc pentru alegerile facute. Insa traiesc macar cu certitudinea ca, in fata cosciugului, pot fi sigura de drumul pe care l-am urmat. Nu pot da vina pe altcineva. Nu exista coincidente nefericite. Exista doar miracolul libertatii. Daca nu ar fi acela, ne-am agata de pantecele matern si ne-am retrage inauntru. In noapte, acolo unde libertatea dispare.
Exista oameni care au senzatia ca lumea trebuie sa se roteasca in jurul lor. Soarele rasare si apune doar pentru ca ii dau ei voie sa faca asta. Atunci cand li se demonstreaza contrariul devin nervosi. Si mici. Asa cum numai furnicile pot fi. Si totusi, ce vietati frumoase si harnice.
Ma mir. Cu toate astea, n-am incetat nicio clipa sa va iubesc. Fie asta blestemul.
Desi probabil nu-s Carmen Bruma si nu voi fi vreodata, am mai multe idei despre ce inseamna viata echilibrata fara a trebui sa te scoli de dimineata gandindu-te ‘la naiba, iar vine o zi in care va trebui sa ma hranesc cu iarba si morcovei’ decat ar avea vreodata tipa asta care a scris super bestselleru’ Slim… Pentru fanele mele, ascultati ce va zice mama voastra, hehe. Nu de alta, dar exista o gramada de oameni pentru care organismul uman este inca un mister mai ceva ca OZN-urile. Este un miracol faptul ca acestia reusesc sa faca sex (sau copii) din prima.
In primul rand, faptul ca esti slab de la mama natura (m-am nascut intre Carpati dintr-o mama si cinci tati) nu inseamna neaparat ca esti sanatos. Daca bagi in tine de parca n-ar mai exista ziua de maine si nu te ingrasi, asta nu inseamna ca organele tale nu sufera. Chiar daca nu e vizibila, grasimea se poate aseza pe organe, vase de sange. Dupa aia o sa ma suni intr-0 dimineata si-o sa ma intrebi de ce am colesterolul mic desi-s cat Zidul Chinezesc, iar tu esti cat o musca si il ai mare. (da, intotdeauna oamenii au senzatia ca faptul ca ei au patit ceva este consecinta directa a faptului ca prietenii lor nu au patit-o. Stiu, umanitatea…e minunata)
In al doilea rand, as dori sa va scot din cap faptul ca doriti sa slabiti 5 kile pentru voi si pentru sanatatea voastra. Uitati-va bine in oglinda: nu sunteti niste vaci! Majoritatea fetelor care sunt obsedate de diete nu au mai mult de 10 kg peste greutatea ideala (si asta in cazurile extreme, cand deja ajung in pragul sinuciderii), insa ele au senzatia ca deja sufera de obezitate morbida. V-as arata niste poze…dar mai bine ma abtin. Nu de alta, dar probabil unii inca sunt la micul-dejun. Revenind. In cazul in care ar trebui sa slabesti vreo 30 de kile ca sa arati uman, atunci da, poti sa zici ca slabesti pentru tine. Esti in pragul unui infarct sau al unei insuficiente hepatice. Pana atunci, restul vor sa slabeasca… pentru ce credeti? Pentru barbati? Nici vorba. (oricat de sluta sau grasa te simti tu, se gaseste unul sa te .) Femeile vor sa slabeasca pentru a arata bine in fata celorlalte femei. Asa cum barbatii de obicei se afla intr-o continua competitie pe plan profesional sau intelectual, femeile, mai superficiale din fire, sunt in competitie pentru ‘care-i mai frumoasa?’. Din pacate multe isi stabilesc idealuri greu de atins, se uita la tot felul de emisiuni cu modele emaciate si au senzatia ca acela este apogeul frumusetii feminine. Sa arati de parca ai fi cuier de haine reprezinta scopul ultim al oricarei femei care se respecta. Sau, sa arati de parca ai fi pogorata din Hustler, cu sani mari, fund bombat si talie de viespe. Ceea ce pentru multe femei e destul de greu, tinand cont ca o silueta supla din nastere nu vine la pachet cu protuberante mari. (sau se intampla, dar rar)
In al treilea rand, nu vad niciun motiv pentru care cineva ar vrea sa se pedeapseasca mancand numai patrunjel si varza de Bruxelles, cand mancarea e una dintre marile placeri ale vietii. Doar ciudatilor nu le place sa manance ceva bun. Ciudatilor nu le place nici sa citeasca, mai bine se duc in Bambu ca sa dea o suta de mii pe un pahar cu apa de la chiuveta, deci ar trebui sa-i intelegem. Mancarea are si un mare avantaj din start: si la batranete vei putea sa mananci. Multe alte placeri iti vor fi interzise atunci. Asa ca pune mana si invata ce si cum sa mananci. Sa fie gustos. :D Si aici am de spulberat cateva mituri si de dat cateva sfaturi.
1. Chestiile prajite NU sunt mai gustoase. De vreo 4 ani nu mai pun gura pe cartofi prajiti decat o data-de doua ori pe an. Nu salivez cand vad cartofi prajiti si nu ma simt discriminata cand toata lumea comanda la restaurant garnitura de cartofi prajiti si eu comand orez sau cartofi natur. Carnea la cuptor sau pe gratar e mult mai gustoasa decat carnea prajita in tone de ulei. In plus are atuul de a putea fi mancabila si atunci cand e rece. Incercati pui fiert cu salata verde si niste iaurt - e delicios. Exista o gramada de feluri in care poti manca ocolind uleiul si tigaia. Nu trebuie decat sa lasi imaginatia sa zburde. Incercati de asemenea carne de vita (sunt canibala – imi mananc suratele), e un pic mai grasa decat carnea de pui, insa puiul din comert e ingrasat cu tot felul de chimicale si prin tot soiul de procedee inumane.
2. Mancati peste de orice fel si de orice culoare. Somon. Este sanatos, desi are carnea mai grasa ca cea a altor pesti. Pune in miscare rotitele creierului. Sa nu credeti ca va mint: o femeie inteligenta va fi intotdeauna o femeie frumoasa.
3. Renuntati la diete minune. Acum cativa ani, niste colege scosesera pentru cateva saptamani carbohidratii din alimentatie. Adica mancau doar carne, oua si branza. Din pacate, carbohidratii sunt aia care ne ajuta in a avea energie pe parcursul unei zile. Nu am chef si nici spatiu sa va explic in ce fel este oxigenat creierul, d-aia aveti gugal la-ndemana. Problema cu dietele astea ‘minune’ este ca ne ajuta sa eliminam apa din organism. Eliminand apa din organism, suntem mai slabi, insa mai degraba pierdem masa musculara, nu grasime. De aceea, atunci cand renuntam la aceste diete (ca nu le poate tine nimeni o viata-ntreaga, poate doar budistii- aia nu mananca deloc) o sa ne ingrasam dublu deoarece muschii au rolul lor de a lupta impotriva grasimii.
4. Faceti sport. Adica stiu ca tot se spune treaba asta. Pentru multi insa asta e o corvoada, deoarece 8 ore cu fundul lipit de scaun la birou ne face sa dorim sa ne aruncam direct in pat atunci cand ajungem acasa. Plimbati-va daca nu aveti chef de alergat. Nu trebuie sa fim extremisti. Poate ca un an de plimbari de 30 de minute in fiecare zi va va ajuta mai mult decat o luna de alergat 15 minute. E adevarat, joggingul este sportul complet, tonifica muschii, micsoreaza tesutul adipos mult mai repede decat orice alta activitate, insa nu toata lumea e in stare sa alerge prin parc in fiecare zi. Plimbarea ajuta mai putin, arde mai putine calorii, dar le arde. Mai bine ca nimic.
5. Mancati regulat. De 3 ori pe zi. Mancati ciocolata daca nu va puteti abtine. Mancati o inghetata, da’ nu mancati friptura de porc dupa. Cand suntem copii si ne aflam intr-un magazin de jucarii parca am dori sa le avem pe toate. Suntem pusi sa alegem. Alegeti. Azi puteti alege o inghetata si salata de rosii. Peste o saptamana veti putea alege somon la cuptor fara inghetata de dupa. Nu e greu, trebuie doar sa traim cu ideea ca nu le putem avea pe toate. ( exista vorba aia din batrani: nu se poate cu p***-n c** si cu sufletul in Rai – foarte inteleapta)
6. Nu disperati daca dupa o luna nu ati slabit deloc. Un regim disciplinat este o munca de o viata, nu de cateva luni. Nu disperati daca intr-o zi ati facut ravagii in frigider, dupa ce ati mancat doua luni fara prajeli si fara sa faceti excese. Luati-o de la capat, o abatere nu reprezinta sfarsitul. Nu trebuie sa ne deprimam de fiecare data cand ceva nu ne iese, perseverenta e cheia.
7. Cartea lui Carmen Bruma e de cacat. Imi explica cineva cum a slabit ea douaj’ de kile, mancand doar ierburi si stand zece ore pe zi la sala. Foarte frumos, esti o zeita. O zeita care nu stie ce e aia placinta. Mersi frumos, a savura o placinta nu e similar cu a inghiti trei placinte pe nerasuflate.
8. Cel mai important: opreste-te din mancat. Esti satul. Te ridici de la masa si pleci, nu mai ciugulesti vreo 3 farfurii de pofta. Mai lasa si pe maine, e criza, fa economie. Pofta inseamna sa gusti ceva, nu sa-l mananci pana ti se apleaca. Unde mai e placerea??
Deci cam astea ar fi secretele unei vieti sanatoase si echilibrate. Acum ca le-am descoperit, incerc si eu sa le aplic. Cateodata dau gres, da’ incerc din nou. Si tot asa. Chiar daca n-o sa am vreodata patruj’ de kile si n-o sa fiu desprinsa din reviste o sa-ncerc sa fiu sanatoasa.
PS: Am uitat. NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM!NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM!
PPS: Pentru aia care comercializeaza minunatul supliment nutritiv : _|_ Pot sa ma abtin de la mancare si fara drogurile voastre.
…dar mai ales lipsa de creier. Cel putin la mine. La voi?
Dupa ce acum cateva zile am cheltuit vreo 500 de lei in librariile Anthony Frost si Eminescu, azi m-a lovit strechea iar. Am comandat vreo 2 albume de arta (Taschen) de pe Tamada. Am cumparat alte 2 albume (Litera) de la serviciu. Noroc ca la munca am reducere. Uf. Sunt leftera. Nu mai am bani nici de hartie igienica. Dar sunt mandra de biblioteca mea. Se mareste pe zi ce trece. Si stiu exact de ce cumpar atatea carti. Ma gandesc ca intr-o zi o sa am copii. Si daca nu am copii, o donez eu pe undeva. Iubesc cartile, mi-as dori sa le iubeasca si altii. Taica-miu si-a pus mainile in cap. Mai are putin si organizeaza un rug al vanitatilor. Io probabil o sa fiu pe post de combustibil.
Sunt mandra de mine. Am zis pas la parfumuri, rujuri si alte cosmeticale. Pas la haine de firma si sofisticareli inutile. Venitul meu (si al lui Silviu, ca ce-i al lui e si al meu hehe) il investesc in maculatura. Hartii. Hartii dragi. Sunt copiii si parintii mei. Am o familie mare. Hihi.
zilele astea port un zambet mare pe fata. si coada de cal. habar n-am de ce. probabil e din cauza ca a venit vara si nu mai am nevoie sa ma imbrac in par. nu ca as avea prea mult par. il mostenesc pe tata.
sunt ca un hopa mitica. cad si nu ma lovesc. sunt ca un bumerang. ma arunci departe si ma-ntorc la tine. sunt ca o jucarie. orice jucarie. toate mi-s dragi. mai putin bakuganii. (parintii de copii intre 5-12 ani stiu de ce) sunt ca o poveste – nu ma termin niciodata. sunt un fel de gripa porcina. mi-s mortala. dar si asta trece.
Ptiu, sa nu-mi fie de deochi. As vrea sa ma vad mai des asa. Astazi nici macar oglinda nu s-a spart atunci cand m-am uitat in ea. M-am simtit mai mult Esmeralda, mai putin Quasimodo. Si totusi… sa nu fim pesimisti. Nu-s asa prostuta. Si nu-s nici tiganca. Cred.
Erati si voi pe aici, nu? mda, intotdeauna ma pierd atunci cand discut cu mine. Mi-e tare greu sa ascult si sa vorbesc in acelasi timp. prefer sa le fac pe rand.
Voiam sa va spun…
Voiam sa va spun ca mi-am editat sectiunea ‘despre mine’ si am adaugat acolo o adresa de mail. poate vreti sa-mi scrieti. poate va credeti toti mici printi si vreti sa ma domesticiti. poate. oricum, e bine sa fie acolo. Just in case.
Am scris cam mult. Proful de lab a zis ca nimeni nu sta sa citeasca articole lungi. Imi pare rau. Inseamna ca doar eu ma citesc. Mie nu-mi plac articolele scurte. N-au personalitate. Si nici suflet. Io-s una, voi sunteti multi totusi.
Am cam obosit sa tot repet aceleasi lucruri si sa se uite unii ca boii fara a intelege ceva.
Dar ce vorbesc eu de inteles cand ei nici macar nu asculta? Sunt plina de rautati azi, nu stiu de ce. Am invatat sa ignor oamenii care au pareri opuse cu ale mele. Exista oameni cu o viziune opusa ce mi-s dragi. Pentru ca stiu sa poarte o discutie in contradictoriu fara a spune ‘Da, dar putulica ta e mica’.
Mi-am facut blog ca sa ma exprim. Ca sa ma aud. Dar cred ca mai bine ma duc in munti si strig. Tot imi raspunde ecoul. Cateodata lovesc si eu oamenii peste bot. Metaforic vorbind. Nu imi iese sa fiu rea. Ma straduiesc din rasputeri, dar neuronul meu inca e functional. Nu cred ca exista oameni care imi doresc raul. Nu vreau sa cred. Probabil tot eu mi-s cel mai mare dusman.
Dar ma intristeaza. Ca vad atata neintelegere. Si oameni care nu stiu nimic, dar vorbesc.
O alta treaba care m-a izbit din senin: in lume chiar exista indivizi care nu merita sa traiasca. Sunt acei indivizi care in Romania infunda puscariile pentru cativa ani si primesc mancare pe banii nostri, pentru ca mai apoi sa iasa din nou la aer. E tiganca aia pe care am vazut-o acum o saptamana la televizor, tiganca care dadea efectiv de pamant cu un copil de 2 ani care nici macar nu era al ei. Am vazut fara sa vreau. Ne deranjeaza stirile de la ora 5. Ne deranjeaza urletele alora care mor, ne aduc aminte ca si noi tot un pumn de tarana suntem. Dar inca nu am invatat ca raul nu dispare daca inchidem ochii si ne acoperim urechile. E tot acolo. Sustin pedeapsa cu moartea. Nu stiu daca am mai spus-o, dar o zic inca o data. Drepturile omului ar trebui sa existe pana in momentul in care acesta se intoarce la starea primordiala (dupa Darwin): aceea de maimuta. A da cu un copil de pamant nu este un lucru scuzabil. Nu stiu daca este macar iertabil, asta poate sa decida doar Dumnezeu. Ii inteleg pe cei care-si feresc privirea: nu putem face nimic. Pentru ca exista drepturi ale omului, drepturi ale animalelor, drepturi ale homosexualilor, exista asociatii care lupta pentru drepturile pedofililor (da, chiar exista!). Drepturi pentru noi, astia invinsi inca dinainte de a ne naste, cand vor exista? Drepturi pentru ei, aia multi, aia cu care sunt ticsite mormintele, cand vor fi?
As fi vrut sa scriu un articol in care sa scriu pe larg de ce sustin pedeapsa cu moartea. Insa mi-e scarba. Pana la urma, suntem toti pedepsiti cu moartea. Ce e mai trist, este ca exista unii care tin neaparat sa ne pedepseasca cu viata.
Adica nu prea mai am ce sa zic. Faptul ca PostoLACHE ii injura pe crestini si pe heterosexuali pe al sau blog, la adapostul faptului ca daca ii dai peste bot esti considerat homofob, spune tot despre mentalitatea acestor oameni care vor aceleasi ‘drepturi’. Sa nu ma luati cu ‘Dar nu sunt toti la fel.’ Nu de alta, dar Acceptul are link catre Postolache. Probabil il incurajeaza. Deoarece lor li se pare ca au fost marginalizati pana acum, asta dandu-le dreptul sa se pise pe valori ca familia sau religia. Da’ chiar n-am de gand sa irosesc timpul justificandu-mi ideile, nu de alta, dar nu mai am ce discuta cu oamenii care tot apara niste erori umane numindu-le ‘normale’. Bre, nu vreau sa-i consider normali. Vreo problema? Pentru mine Naomi si Solcanu nu-s niste puncte de referinta ale normalitatii. Postolache nici atat. Sa ajung si la Cici Balerina? Mai bine nu. Iar aia care nu-s asa si mai au un dram de bun-simt nu se duc la parada ghei.
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”
7. As fi vrut sa dau link, deoarece este o poezie lunga. Nu gasesc nimic care sa fie cat de cat ok, asa ca o s-o copiez. ‘Intoarcerea lui Ulise’ de Radu Gyr. Pentru ca, uneori, e mai cald sub zidurile Troiei.
În fruntea mesei stau cu mirt pe tâmple,
dar dorm de mult sub zidurile Troii.
Mesenii beau si cupa mea se umple
-voi beti cu mortii si cinstiti strigoii,
eu am ramas sub zidurile Troii . . .
Eu am ramas sub zidurile Troii
si cu prietenii mei morti în fundul marii;
se rumenesc berbecii grasi si boii
zadarnic în miresmele frigarii.
Eu am ramas sub zidurile Troii
sau ratacesc pe mare cu vâslasii
-întors acasa cum se-ntorc strigoii
acelora ce nu mai vin cu pasii- .
Ma pipaiti pe umeri, pe vesminte,
încredintati ca m-am întors ‘napoi;
dar eu sunt numai sute de morminte
în lesul care umbla printre voi.
Voi îmi vorbiti de temple, de pilastri,
despre noi zei ce-n urma mea crescura . . .
Eu va basmesc de mortii mei albastri
ramasi sub Troia sau în mari de zgura.
Uleiuri cu miros adânc de floare
sângele Troii de pe trup nu-mi spala,
caci dincolo de orice scaldatoare,
port mortii scumpi pe mine tencuiala.
În cinstea mea chemati aezi la cina
Sa ma slaveasca ca pe toti eroii ;
dar numai umbra mea cu voi închina,
eu am ramas sub zidurile Troii.
Iar când pe sânul alb al Penelopei
las fruntea în adânc culcus fierbinte,
eu sânger înca-n lupta cu ciclopii
ori ratacesc pe mari cu oseminte.
Cu darnice saruturi ne-ntrerupte
muierea îmi dezmiarda la-ntâmplare
pe piept, pe umar, ranile din lupte,
crezând ca urma lor nu ma mai doare.
Ci eu sunt tot o rana nevazuta
si rani sunt ochii astia tristii, goii . . .
Nevasta mea sau mortii ma saruta
Întorsi acasa din cenusa Troii ?
Din nou ma vad pe valuri cu naierii,
din nou ma bat în spade cu strigoii.
Alunec dintre coapsele muierii
si ma-ntorc iar sub zidurile Troii . . .
Eu am ramas sub zidurile Troii !
10. Si in final, pentru ca mama mi-a tot recitat poezia asta si pentru ca exista acolo vreo 2 versuri care mi-au marcat copilaria ( hehe, nu va spun care) : Decebal catre popor
Ordinea e la-ntamplare, nu-mi place sa imi ierarhizez preferintele. Probabil poetul meu preferat ramane totusi, fara drept de apel, Radu Gyr. Baconski e un accident, Sorescu e vechi prieten, Blaga este o amintire draga, Stanescu e o dragoste neimpartasita. Eminescu e acolo pentru ca merita sa fie. Minulescu doare.
dar mai bine las poeziile sa vorbeasca.
As fi curioasa sa stiu si care sunt preferintele oamenilor de la blogroll in materie de poezie romaneasca. Daca are cineva chef si vrea sa impartaseasca cu noi cateva poezii frumoase io o dau mai departe. Nu ca leapsa, ca un cuvant ce merita o rima.
Am preluat inca o leapsa de la Cinabru. Sper sa ma descurc. Nu de alta, dar am o memorie scurta. Aproape la fel de scurta ca picioarele unui pitic. Inainte sa purced insa, as dori sa va spun ca cel mai frumos lucru vazut azi a fost o pisica sarind un gard de vreo 150 de cm (gardul era asa mare, nu pisica). Era atat de gratioasa, cu corpul intins la maxim… parca plana. Superb a fost. Dar nu cred ca va intereseaza. Eniuei.
Name the last book by a female author that you’ve read.
Doris Lessing – Al cincilea copil. Sau sa fie Iris Murdoch – Discipolul. Nu mai tin minte… oricum le recomand pe amandoua. Cartea lui Lessing m-a speriat putin, cea a lui Murdoch m-a inspaimantat de-a dreptul. Oricum, bine scrise.
Name the last book by an African or African-American author that you’ve read.
Nu stiu. Habar n-am. Negrii stiu sa scrie? (glumesc glumesc. hai nu va suparati, luati o banana de la mine. )
Name one from a Latino/a author.
Isabel Allende – Paula. Trista nene, trista.
How about one from an Asian country or Asian-American?
Aici am trisat un pic, ca raspunsul se potrivea si la prima intrebare. Anchee Min – Azaleea rosie. Mi-a placut. Maine povestesc mai pe larg.
What about a GLBT writer?
GLBT? Habar n-am. Oscar Wilde se pune? Hehe. Anais Nin se pune? ( Henry si June )
Why not name an Israeli/Arab/Turk/Persian writer, if you’re feeling lucky?
Amin Maalouf – Samarkand. Mi-a placut pentru ca il avea ca personaj pe Omar Khayyam. Si eu il iubesc pe Omar Khayyam. O sa citesc si alte carti de Maalouf, imi place.
Any other “marginalized” authors you’ve read lately?
Ernst Junger – Albine de sticla. Mie mi se pare marginalizat pentru cum scrie. Cel putin la noi.
Si gata, arunc cu leapsa departe. S-o prinda cine poate.
Cam asta incearca sa ne spuna cartea lui Anchee Min, un fel de carte de memorii, presarata cu amintiri din China maoista.
De fapt Min incearca sa picteze o fresca a unei lumi pe care occidentalii nu o vor patrunde niciodata. O lume plina de contradictie: nedreptate, dragoste, devotament fata de Partid. Singura carte asemanatoare cu care o pot compara este Fara speranta a Nadejdei Mandelstam. Cu toate astea, in ‘Azaleea rosie’ speranta triumfa. Licareste usor, la inceput, atunci cand autoarea ne povesteste cum, in generala, parintii erau mandri de ea deoarece facuse parte din Garzile Rosii. Apoi moare atunci cand eroina cartii isi denunta profesoara numind-o ‘ spion burghez’. Trimisa la tara, Anchee Min invata ce este dragostea – are o legatura cu sefa ei.* O legatura intre doua fete tinere, carora le este refuzata dragostea barbatilor (Partidului ii este frica de dragoste), o legatura ce le face pe acestea sa puna la indoiala ideile Revolutiei, sa se indeparteze de Mao si sa devina viermi individualisti burghezi.
* sa nu intelegeti gresit: Azaleea rosie nu este o carte LGBT. Azi Anchee Min este casatorita, mama a doi copii. Cartea vrea doar sa arate ca oamenii au nevoie de dragoste si ca, atunci cand aceasta le este refuzata, si-o revarsa asupra celor care le sunt aproape. Anchee si Yan sunt doua tinere care se folosesc una de cealalta pentru a rezista.
In cartea asta, am simtit ca niciodata blestemul lui 1984. Desigur, cartea lui Orwell este fictiune, executiile, tradarile, antipatiile din cartea lui Min sunt reale. Un om care, la 17 ani, atunci cand a fugit in America a trait mai mult ca noi toti la un loc. Un om ce a invatat ca sacrificiul este singurul lucru care defineste dragostea. Anchee Min a luptat pentru a scapa dintr-un iad ce o sufoca. Cu ajutorul celor ce o iubeau, a reusit. In final, speranta triumfa, calcand peste ideologii si reguli. Ironie: Anchee Min ajunge in America pe 1 septembrie 1984.
L-am urat pe Mao. Am urat China maoista. Dar mai mult ca pe acestia, am urat lichelele din cartea lui Min: Lu, Wong. Oameni nefericiti care incercau sa imprastie nefericirea si singuratatea, transformandu-le in idei ale Revolutiei. Ca si la noi, lichelele nu au neaparat culoare politica, ele poarta doar micimea propriei fapturi, micime ce se adapteaza oricarui fel de regim politic, micime care, pentru a inclina balanta in partea care trebuie, recurge la rautate si viclenie.
De Anchee Min recomand si Imparateasa orhidee si Ultima imparateasa – romane despre puterea unei femei ce a dorit sa-si depaseasca conditia. Anchee Min incearca sa-i faca dreptate ultimei imparatese, dorind sa stearga imaginea cruda si inumana pe care i-au dat-o comunistii.
Cu cat jucariiile sunt mai frumoase, cu atat copiii sunt mai urati.Sau astia sunt parintii?
Am revenit pentru a va aduce in atentie autori care merita cititi deoarece se pricep la reconstruirea lumii. (si sa-mi pice mie tot parul din cap daca lumea asta n-are nevoie de asa ceva. Macar o tusa-doua pentru a-i da culoare)
Mika Waltari – Este unul dintre autorii mei preferati. Finlandez de felul lui. Mort. Din nefericire. Egipteanul e o capodopera. Nu prea stiu ce sa zic despre cartea asta, le are pe toate. Concepte teologice, filosofice, multa istorie, iubire, medicina. E o carte completa si pe care poate sa o citeasca oricine. E ca un tablou care, privit din ce in ce mai aproape, dezvaluie milioane de amanunte pe care, privind superficial, nu le-ai fi observat. Iar Amantii din Bizant ne povesteste despre caderea Constantinopolului de parca s-a intamplat ieri. M-a cam facut sa vars lacrimi cartea asta. Despre Secretul imparatiei am scris aici .
Margaret Zimmer Bradley – Daca va place istoria si v-a placut si Stapanul inelelor, cititi-o pe Bradley. Negurile (seria Avalon) ne spune o altfel de poveste a Cavalerilor Mesei Rotunde. O poveste din perspectiva femeilor ce i-au influentat pe Arthur, Lancelot si Gawain. De asemenea spune o altfel de poveste a distrugerii culturii celtice, a decaderii druizilor si a primilor crestini de pe taramurile nordice. Un manifest “feminist”, insa plin de caldura si umanitate. Poate ati vazut The Mists of Avalon – filmul e facut dupa cartea lui Bradley.
Tracy Chevalier – a creat o adevarata isterie prin cartea ei ‘Fata cu cercel de perla’, o fictiune in care descrie felul in care a luat nastere tabloul cu acelasi nume al lui Vermeer. Cartea e superba, filmul reuseste cu greu sa-i surprinda frumusetea. De Tracy Chevalier au mai aparut la noi ‘Doamna si licornul’ si Albastru pur.
Va pup.
PS: citesc Stupul al lui Cela.M-a imbatranit prematur. Dar astept sa-l termin, poate ma loveste opusul Alzheimer si imi amintesc toate personajele.
Nu va panicati! Din fericire, n-am patit nimic, n-am niciun oscior rupt. Desi impactul poate fi fatal, organismul meu s-a obisnuit cu cazaturile astea. Probabil am dezvoltat eu o abilitate speciala, am inteles ca multi oameni nu supravietuiesc.
Stateam eu cazuta-n ganduri si ma psihanalizam. Ma-ntrebam de ce toti fetii mei frumosi sunt ori blonzi ori au plete. Ori si una si alta. Cel mai indicat ar fi sa le aiba pe amandoua, deci blonzi din toata lumea, nu va mai tundeti! Complexul Electrei n-are cum sa fie ca tata e chel si brunet. Nu ca ar fi tigan, e doar mai amerindian asa de felul lui. Cateodata ma pacaleste si-mi zice ‘hai sa fumam pipa pacii impreuna’. Bineinteles ca eu ma duc si atunci imi arde o scatoalca dupa ceafa si-mi spune ‘Tot fumezi, ai?!’. De fiecare data se-ntampla la fel, nu-l inteleg pe omul asta. De ce imi intinde capcane in care stie sigur ca eu voi cadea? (alta activitate periculoasa pe care o intreprind. Sunt un acrobat al vietii cotidiene. ) Unde mai e distractia? In fine.Ma gandeam ca de vina sunt cartile de povesti cu printi si printese, unde toata lumea era blonda. Cand aveam vreo 7-8 ani, prietena mea cea mai buna era blonda cu ochi albastri si cam stravezie – eu o invidiam pentru tenul ei alb ca laptele si ochii lacrimosi. Io cand eram mica eram cam negricioasa de felul meu si aveam capul cat jumate din corp. As pune niste poze da’ sunt pe calculatorul celalalt din nefericire.
Pana sa-mi dau eu seama ca de fapt sunt frumusica asa in felul meu special, au venit anii calare peste mine si mi-au adus niste kilograme-n plus. Apoi mi s-a deschis si parul la culoare – acum sunt aproape blonda. Ideea este ca, intre timp, aparuse Sailor Moon. Si desenul asta m-a complexat si mai tare. Degeaba aveam eu 2 codite lungi daca nu eram blonda. Inainte de culcare, in loc sa zic si eu Inger, ingerasul meu ca tot copilul, eu spuneam ‘Doamne te rog frumos, fa-ma blonda. Te roooooog.’ Si in fiecare seara ma culcam cu ideea ca peste noapte se va intampla un miracol si eu voi deveni blonda. Dupa multi, multi ani, miracolul s-a implinit. Datorita unei vopsele care nu se mai duce! Doamne, sa stii ca de fapt nu voiam sa fiu blonda in adancul sufletului. Fa-ma la loc cum eram. Ce copchil prost. Vreau sa fiu tiganca exotica si sa am drepturi e gale! He heee.
Ma rog. Ma gandeam de asemenea ca am fost predestinata extremismului. Pe primul baiat de care am fost indragostita il chema Al. Ioan Antonescu! Cum sa te cheme ma asa? Si Dumnezeu stie ca l-am iubit mult, dar el o iubea pe prietena mea blonda. Si serios, eram mai frumusica atunci cand eram mica. Pe onoarea mea de cercetas! Si acuma as fi frumusica daca as slabi vreo treij’ de kile si as fi de forma unei scobitori.
Despre ce vorbeam? (cazaturile astea ma confuzeaza rau)
A, da. Am descoperit de ce imi plac pletosii blonzi. A doua mea mare dragoste, pe la 10 ani (am fost un copil precoc) a fost formatia Kelly Family. *facepalm* Stiu, erau ciudati, aveau niste versuri de cacao cu lapte, dar mie imi placeau. Erau total iesiti din peisaju’ vremii. Aratau ca niste menestreli de curte. Cand m-am indragostit eu de ei, trebuiau sa aiba un concert la noi. M-am dus cu tata sa ne luam bilete. Dupa 2 luni, concertul a fost anulat din cauza ca oamenii de la noi ascultau backstreet boys, 5ive si d-astea. Cand am auzit am bocit de parca-mi murise juma’ de familie. Am avut o criza de isterie cum n-am mai avut niciodata. Pe urma stateam ca un copil autist in fata televizorului si ma uitam pe Atomic (exista Atomicu’ in perioada aia hehe) doar-doar sa mai prind un videoclip cu ei. Cand apareau, ma balanganeam si-i ziceam maica-mii pe un ton de copil oligofren :’Uite ce frumosi sunt’. Maica-mea era inspaimantata si-mi zicea ‘Uite ce plete au, il venereaza pe diavol!’ (mama are niste conceptii foarte ciudate despre Bine si Rau- pana cand l-am cunoscut pe Silviu, toti pletosii erau progeniturile Satanei. Cand i l-am prezentat pe Silviu, mama a oftat si-a zis ‘Ce noroc pe capul tau, uite ce baiat frumooos’. Femeie hotaraste-te odata! Sau te-a imbrobodit si pe tine necuratu’?). Io fiind un copil precoc stiam ca de fapt Backstreet Boys il venereaza pe diavol, altfel nu ar fi avut atatia fani. Nu aveam calculator pe vremea aia si ascultam casete, cred ca si acuma am aproape toata discografia Kelly Family pe casete. Habar n-am de ce v-am povestit toate astea, probabil ca sa ma fac de ras. Si acuma caut pe youtube videoclipuri cu Kelly Family si-mi impun sa nu-mi placa, dar nu ma pot abtine. Sunt un fel de placere vinovata. Cand ii vad pe toti pletosi, parca trasi la xerox ma induiosez toata. Si cred ca inca mai imi plac. Acum ma voi duce la coltul rusinii.
Cum pot io sa rezist la asa ceva? Na na na na na na na na na na na na na
Sau la asta? Sunt o sensibilitica in adancul sufletului.
Am terminat cartea si inca nu mi-am dat seama de ce Stupul.
Cine e regina si cine sunt albinele? Trantorii se vad de la o posta. Martin a fost printre personajele mele preferate. Sa fie regina dona Rosa cu a ei dragoste pentru Hitler? Sau sa fie guvernul franchist, cel care hotaraste, din umbra, destinele personajelor? Tind sa cred ca dona Rosa are mai multe sanse de a castiga competitia. Ea conduce cafeneaua, iar cafeneaua este locul de intalnire al tuturor personajelor.
E o carte trista si interesanta. Banal de interesanta. Imaginati-va ca stati intr-o cafenea si ca pe langa voi sunt zeci de oameni. Va uitati la fiecare in parte, ii studiati trasaturile, mimica, gesturile si apoi ii trasati un contur. Ii inventati o poveste. Poate ca e un poet sarac, poate ca e o fata orfana care se prostitueaza pentru a-si intretine fratii, poate e un negustor bogat ce isi inseala nevasta, poate este o fata al carei logodnic este deja casatorit. I-ati privit pe toti bine? Ei bine, asta e Stupul. Noi suntem Stupul. Fiecare dintre noi are o poveste care merita sa fie spusa. Doar ca, pana la Cela nu s-a gandit nimeni la asta. Viata de zi cu zi e o aventura si multi putem deveni eroi sau anti-eroi.
V-am avertizat ca nu o sa va pot povesti despre personaje, sunt prea multe. Am inteles ca au existat oameni care le-au numarat si la numaratoare le-a dat cam 300si ceva. 300 si ceva de oameni populeaza romanul lui Cela. Si o pisica. Toti au ceva de spus, toti au idei, unii sunt tare uraciosi (dona Rosa par example), altii sunt marinimosi (Victorita care vrea sa se prostitueze pentru a-si vindeca logodnicul tuberculos) . Cela nu si-a numarat personajele. El credea ca a inventat doar 100 de vieti. Se pare ca a pierdut sirul.
Cateodata e amuzanta, alteori e tragica. Cateodata albinele inteapa, alteori dau miere.
Toti meritam o poveste. Chiar si faptul ca ne trezim de dimineata pentru a avea ce manca peste zi merita o poveste. O poveste a instinctelor, a pasiunilor,a slabiciunilor.
Cred ca e unul dintre lucrurile pe care Cela le-a considerat importante.
Gata, ma duc la treaba. La urma urmei, mierea nu se face scriind pe blog, nu!?
Am inteles ca partidele noastre isi fac campanie organizand excursii cu pensionarii.
Azi de exemplu PDL sector 6 a organizat 2 excursii cu pensionarii din sector,una la Curtea de Arges, a doua la Cozia,sa-i vada stafia lui Mircea. Mi-e cam scarba. Dar sa trecem peste.
Foarte interesant. Le-au dat si de mancare. Ma mir ca n-au chemat-o si pe Udrea sa le faca mumu tuturor. Oricum,nu e timpul pierdut. Imi ofer serviciile de PR electoral.
Iata ce idei am. Adica n-am prea multe idei( ca doar nu-s idioata),dar alea pe care le am sunt geniale. Partidul care le va aplica va avea un succes total.
Ma gandeam (da,exista miracole) eu asa ca de acum vreo 2000 de ani omenirea n-a evoluat prea mult.Desigur, avem televizoare,internetz, pornografie, dar tot niste animale insetate de sange suntem. Sau poate nu e toata omenirea asa,o fi doar Romanica asa. (din cauza dacilor,ei erau foarte viteji de fel – Zamolxis era un fel de Odin la puterea a doua. ) Ne-ar placea in adancul sufletului sa vedem si noi pe viu mai o crima, mai un viol. Altfel nu inteleg de ce toata lumea se uita la stirile de la ora 5 si la telenovela Regina. Daca voi aveti alta impresie, va ascult. Eniuei. Ma gandeam sa reinviem luptele greco-romane sau Inchizitia. Desi Inchizitia isi tortura victimele in beciuri, asa ca nu e bine. Sa construim un colosseum unde sa punem membri de partid sa se bata cu leii. Sau sa le smulgem unghiile. Adica partidul cu cei mai multi membri morti sau torturati sigur va avea CELE MAI MULTE VOTURI!!! Dati-i lui Vanghelie o casca de legionar roman si sa-nceapa distractia. Uuu, va dati seama ca nici la un concert Gutacoadademaimuta nu ar fi atatia privitori.
Alta idee ar fi sexul. Sexul vinde. Sexul cumpara. Voturi. Asadar sa se ia cei mai buni tipi si cele mai bune tipe si sa presteze alegatorilor sex oral. Sincer, eu as dori sa imi presteze Crin, stiu ca acum e cam batraior, dar mie-mi placea de el cand eram mica. Si vechile iubiri nu mor asa repede. I-as da votul meu daca ar fi un bun orator, daca intelegeti ce vreau sa spun.
Acest articol este un pamflet cica. Fac si eu haz de necaz. Da’ oricum ideile sunt bune. Meritam un secs oral dupa ce ne-au tot biiiip in gura si prin alte fante de cativa ani buni incoace.
Totusi… imi ofer serviciile de piarizda. Cumpara careva? )
Am scris articolul asta lung si frumos, cu poveste si tot. WordPressul m-a scos din cont si nici n-a retinut nimic din tot ce am scris eu aici. Ma ‘nervez. M-am chinuit degeaba.
Asa ca acum trebuie sa scriu mai pe scurt, ca deja mi-au secat toate energiile creatoare. Si mi-am pierdut rabdarea.
Io cand ascult muzica ascult de la Sopor Aeternus la Chopin. Ascult aproximativ de toate. Am avut o perioada cand umblam neagra pe la ochi si sacrificam pisici negre. (nu chiar, o sacrificam un pic doar pe Fifi, – prima mea pisica-, cand uitam s-o hranesc) Au trecut vremurile bune cand la petreceri puneam Blind Guardian si dadeam din cap ca handicapata sub privirile oripilate ale tuturor invitatilor. Mai am eu o chestie cu muzica. Mie mi se pune pata. Si cand mi se pune pata, numai pete se aud la mine-n casa. Acum cateva luni am avut o obsesie pentru Emilie Autumn. Ce credeti ca era obligat saracul Silviu sa asculte? Emilie Autumn desigur. Dupa Emilie am tinut-o vreo 2 luni pe Lara. Lara Fabian. Apoi am facut o obsesie pentru melodia asta. Mai inainte avusesem pentru asta.
Dar sa ne intoarcem in trecut. Pe la varsta de 9-10 ani (nu a voastra, a mea desigur) aparusera telenovelele pe la noi si io as fi vrut sa ma uit ca sa vad cum ii spune Jose Armando Marimarei ‘Bruja embarasada’. Sau ceva de genul asta. Tata mi-a zis ca daca ma uit la telenovele ma fac mai proasta. Si eram deja destul de proasta, va-nchipuiti. Asa ca atunci cand prindeam si eu un loc liber la teveu (noi am fost saraci -am avut un singur televizor) butonam si ma uitam la genericele telenovelelor. Sau ma rog, la ce apucam si eu sa ma uit. Cand venea tata mutam inapoi pe Cartoon Network sau Jetix sau nush, programul la care se uita el. In fine… cum butonam eu canalele am dat intr-o zi peste genericul unei telenovele, adica melodie si actori. Va imaginati voi. Si-am ascultat. Am luat programul TV sa vad cand se difuzeaza telenovela. De fiecare data ii ziceam lui taica-miu “Tati te rog” si mijeam ochii la el si imi dezveleam gropitele si tata zicea ‘Bine fie’ si eu dadeam pe Acasa (cred ca pe Acasa era telenovela) si ascultam melodia de inceput. Dupa ce s-a terminat telenovela tare trista am fost (nu ca as fi urmarit-o ). Ca eu n-am mai prins melodia aia niciodata. Adica am tot intrebat de ea, am fredonat-o, am facut cursuri de spaniola din cauza ei, dar nimic. Pana azi. Cand mi-a venit prin har divin ideea de a cauta pe google niste cuvinte la-ntamplare in spaniola. Si-am gasit-o!!! Adica. Ura! Am ascultat-o ca la 9 ani. Cu limba scoasa si ochii beliti in monitor. E ca un bolero sau ca o manea mexicana. Dar mie-mi placeeeeee. E o chestie care-mi aduce aminte de copilarie si de modul in care-mi alegeam muzica. Fara prejudecati sau temeri de genul ‘Vor rade ceilalti copii’. Si acum serios, chiar daca o sa radeti, mie-mi plac melodiile de dragoste in franceza si spaniola. Chiar si foarte proaste tot imi plac. Cred ca e vorba de o slabiciune lingvistica. Oricum Armando Manzanero este eroul meu personal pe ziua de azi.
A da. Si melodia (cea mai buna varianta a ei in opinia mea- chiar am facut research pe youtube azi) :
Desi baietii de la Happyfish m-au enervat cu imnul lor turistic ‘pamfletist’ acum trebuie sa-i felicit pentru ca au facut un fel de mini-serie de filmulete cu mesaje pentru politicienii de azi. Si eu vreau alta Romanie. Din pacate, multa vreme, asta o sa ramana doar un vis. Nu de alta, dar ne auzim doar noi intre noi.
Si eu vreau sa-l vad pe Nastase scriindu-si pe blog din spatele gratiilor. Si pe Iliescu tot acolo. Da’ fara blog.
Si as dori, de asemenea, sa nu mai existe prosti care sa faca mistouri ieftine atunci cand io alerg.
Sa-ti povestesc draga daiari ce am patit. M-am apucat de alergat. Si nah, alerg si eu pe langa Lacul Morii, ca e aproape de mine si e aproape pustiu in timpul saptamanii. Ei, se pare ca sambata e populat de tot felul de fiinte neidentificabile. Un fel de OTN. (obiecte taratoare neidentificabile) Eh cum alergam eu ieri cu limba scoasa de-un metru si cu plamanul urland aud urlete si rasete si comentarii injurioase in spatele meu. Era un grup de vreo 5 cocalarus mioriticus. Intre ei era un nene care avea pe la 1.70 si 120 de kile. Cam dublu fata de mine. Daca-mi dadea o palma lesinam. Mdaaa. Eh, dintre acesti cocalarus, nenea asta gras se amuza cel mai tare. Gen ‘Uite grasa, alearga’. Uhm.
Mi se pare mie sau e ceva in neregula cu lumea in care traim? Eu pot sa-nteleg ca un om urat ca dracu’ poate sa dezvolte o inteligenta malefica cu care sa-i umileasca pe cei saraci cu duhul, da’ slabi si frumosi. Totusi nu-nteleg ce era de ras. Faptul ca doresc sa fiu mai slaba si mai sanatoasa? Faptul ca desi eram mai slaba ca el, alergam? Partea mai proasta era ca avea grasul o gagica, la fel de-mpanata, care radea si ea de se prapadea de parca se uita la Monty Python and The Holy Grail. Bineinteles ca lucrul asta il excita foarte tare pe nenea grasul care continua. De ce continua el? Pentru ca avea impresia ca e foarte destept si ca are simtirea umorului.
Deci nu faptul ca erau grasi m-a deranjat. Puteau la fel de bine sa fie fotomodele. M-a deranjat atitudinea. In Franta vedeam oameni alergand pe strada ziua-n amiaza mare si nu se uita nimeni chioras la ei. Nu li se parea nimic amuzant. Si inca am senzatia ca nu e nimic amuzant ca vrei sa faci miscare. Sau ca ai 5 kile in plus la cantar. Pe de alta parte mi se pare tare trist sa vezi la tot pasul prosti care mor de grija altuia.
Cu alte cuvinte, mi-as dori de ziua mea ca acesti oameni sa fie izolati si pusi in carantina. Am impresia ca-s contagiosi.
Am fost la vot. De cand am primit dreptul de a vota ma duc sa votez din inertie. N-am votat cu nimeni, am intrat in cabina aia de gura maica-mii care traieste cu senzatia ca VOTUL MEU CONTEAZA. Nu sunt genul care sa spuna copiilor ca nu exista Mos Craciun. Nu de alta, dar le spuneam la gradinita si radeau toti de mine si imi spuneau ca-s nebuna.
Cu toate astea votul meu a validat inca o data sistemul si mirajul construit in jurul lui. Impresia ca traim in democratie. Ca ne alegem conducatorii. Ce mai evolutie.
Conducatorii trebuie alesi cu furci si cu sabii. Ma doare-n dos ca iluzia in care traiesc se cheama comunism, fascism sau democratie. E acelasi rahat poleit : suntem Noi si Ei. Sunt parintii nostri care stau si cersesc pentru un medicament si parintii lor, cei care-si fac vacante pe Coasta de Azur. Conducatorii trebuie inlaturati cu furci si sabii. Ca pe vremuri.
Altfel, se culca noaptea crezand ca poporul ii aproba. Iar cei care nu merg la vot sunt cei care sunt un pic mai prosti, deci nu merita sa fie luati in seama. Nu e corect. Alesii nostri trebuie sa tremure de frica in fiecare noapte. Nu doar o data la 3-4-5 ani. Sistemul insa, e atat de bine pus la punct, incat noi suntem aia care tremura. Liberalism? Care liberalism?
Firme mici inghitite de corporatii imense. Pentru ca ele invart banii. Stiati ca Piata Obor nu mai exista? Cea mai mare piata din sud-estul Europei. In locul ei se va ridica mandru si semet un Carrefour. Si asa se va intampla in scurt timp cu toate. Pentru a-si putea ei impune preturile. Noi stam si ne uitam.
Inca o data: nu cred in conspiratii. Cred insa in natura umana – partea aia diabolica din om care, atunci cand are, parca ar vrea si mai mult. Partea aceea din om caruia nu-i pasa de ce se poate intampla peste 5 sau 10 ani, ci ii pasa de cat si cum are acum. Partea aceea care, atunci cand nu i se opune nimeni, crede ca detine adevarul absolut. Partii aceleia trebuie sa i se dea in cap. Acum. Nu peste 20 de ani, in 20 de ani suntem oale si ulcele.
Omul de azi, spre deosebire de cel din Evul Mediu, are senzatia ca e nemuritor. Atunci oamenii stiau ca traiesc maxim 20-30 de ani aici si o vesnicie dincolo. Acum omul traieste 60-70 de ani. Nu mai are vesnicie. Nu mai stie ca peste tot ce el agoniseste, peste toata gloria si puterea lui se asterne praful. Acelasi praf care a supravietuit stramosilor nostri si va supravietui si generatiilor viitoare. Spunea frumos Omar Khayyam:
A’ lui Bahram palate refugiu-s de gazele.
Unde cântau fecioare pândesc lei singuratici.
Bahram, neîntrecutul la prins măgari sălbatici
Sub trei movile doarme. Măgarii pasc pe ele.
Sunt trista si nu stiu de ce. Am pus niste stampile. Am validat existenta unor cadavre pe care le vor manca viermii. Niste cadavre democrate care de secole ne spun sa traim clipa. Sa fim fericiti si sa nu cracnim daca avem ce pune pe masa. Daca putem sa luam droguri usoare. Daca avem televizoare si Internet. Ceea ce au uitat sa ne spuna e ca, daca o clipa este tot ceea ce inseamna vesnicia noastra, cati dintre noi ar dori sa o traiasca-n minciuna?
PS: cer scuze pentru articolul incoerent si plangacios. Am o stare proasta. Traiesc in minciuna si ma enerveaza. Nu pot decat sa scriu pe blog ca ma enerveaza. N-am ce altceva sa fac.
Mai citesc si eu bloguri ca tot omul. Cateodata pe aceste bloguri vad articole anti-caini. Bunaoara acesta, doar ca exemplu. La acesta nu s-a intamplat nimic, nu s-au intamplat comentarii injurioase adica. Comentarii gen ‘As dori sa mori tu si ma-ta, nu catelusii dragalasi’. La acest articol insa, aparatorii javrelor s-au dezlantuit. Un Dan spune (referitor la doua femei facute zdrente de niste caini) : ‘nu am nici o strabatere pentru cele doua femei – mi se pare chiar misto. Abia astept sa ti se intample si tie.’
Iata umanitatea. Aia care n-are nicio strabatere pentru cel de langa el, pentru copii, femei sau batrani, dar are in schimb mila de bietii catelusi nevinovati. Probabil ca la fel de mila le e si de puiul pe care tocmai il pun in frigare. Sau de porcul amarat care zace sub forma de carnati in frigider. Ok, dragilor, pe acelasi principiu, eu nu mi-as dori sa moara cainii – Animalu-i animal, face si el ce stie mai bine, adica musca -, mi-as dori sa-i luati voi pe toti acasa. O sa spuneti ca nu puteti, ca e greu, ca traiti intr-o garsoniera inghesuita. Ntz. Dragostea cere sacrificii. Dormiti voi in fata blocului, lasati-i pe ei sa stea in pat. Doar si ei sunt niste suflete, nu? Si vorba aia, dati mai multe parale pe un sufletel canin decat pe un om. Asumati-va pozitia. (in patru labe) Fiti responsabili.
Mi-e rusine ca-s om. Serios, mai bine eram caine, chiar daca riscam sa fiu eutanasiat. Mai bine nu totusi, ca soarta mea ar fi depins de niste retarzi. Idiotii care le iau apararea, insa spun ca ar omori mai degraba oameni sunt buni si ei pentru castrat. Sa nu fim extremisti. Cum sa fii atat de cretin? E la moda sa fii pro-ecologie, pro-caini, pro-balene albastre. Dar nu cumva sa fii pro-oameni, asta e desuet si nasol. Adica oamenii merita rasi de pe fata pamantului ca numai rau fac. In afara de tine. Tu esti imaculat. Tu n-ai omorat niciodata niciun animal. Nici macar un tantar. Si aia-s suflete, merita sa traiasca. Si aia-s oameni. Pardon, sunt mai buni ca oamenii pentru ca oamenii-s rai si cruzi. Desi tu esti om, dar nu esti asa. Tu esti bun la suflet, parca i-ai lasa pe caini sa omoare femei si copii… de dragul pamantului ca si-asa e cam aglomerat, el saracul. Numai sa nu te omoare pe tine, nu de alta, dar cainii ar trebui sa isi dea seama telepatic daca un om merita sa fie muscat sau nu.
………………………………………………………………………………………..
Probabil citatul preferat al iubitorilor de caini este ‘Cu cat cunosc mai mult oamenii, cu atat imi iubesc mai mult cainele.’ Acuma intrebarea mea retorica pentru ei este: cine este omul maret care a zis acest citat?
Mnoh, lasa, va zic eu. Este mustaciosul de care va speriati ca de dracu’ cand auziti pe cineva ca-i spune numele cu admiratie.
Oare mi se pare mie sau am dat de niste relicve ce emana miresme de ipocrizie?
hm.
PS: chiar daca nu pare, titlul chiar are legatura cu ce am scris aici. Va las pe voi sa-l decodati.
Eu nu sunt buna la prezentat cazuri de copii bolnavi asa ca intrati si voi AICI si cititi. Tot ce-mi vine pe limba e porcaiala la adresa guvernantilor nostri.
Incerc sa rezum: 848 -> dati SMS -> dati o sansa in plus unui copil care are nevoie de 3000 de euro pe luna (pentru restul vietii) pentru a trai ca un om normal.
Am auzit si eu de comunitatea blogosferica. Cum ca ar exista.
Am auzit si de extraterestri. Cum ca ar exista.
(Eu nu i-am vazut. Pe extraterestri. Desigur, atunci cand esti pe o masa de operatii, anesteziata si cu cineva umblandu-ti in creier nu prea mai ai cum sa vezi ceva)
Dar sa lasam blogosfera sau blogocubul sau cum i-o zice, ca sa ne legam un pic de prietenie.
Pentru mine prietenia e ca inorogul pe care l-a vazut Baudolino. A spus Baudolino ca a vazut un inorog si pe urma toata lumea credea ca Baudolino e un fel de sfant pentru ca vede inorogi. Minciuna se transforma-n adevar cat ai zice peste. Mai ales daca omul crede in ea cu destula intensitate.
Eu cred in institutia prieteniei atata timp cat nu sunt implicati doi oameni. Daca sunt implicati mai multi nu mai e prietenie, e gang-bang.
Asadar…o sa se spuna ca s-a abuzat de increderea mea cand eram mica si am ramas cu sechele. Absolut corect. Sau o sa se spuna ca sunt o persoana uracioasa, incapabila de afectiune. Si cu asta-s de acord.
Eu doar socializez, nu ma-mprietenesc. Cateodata mai cad in butoiul cu prietenie si ma umplu de ca…ritate.
Paradoxal n-o sa-ti intorc spatele cand o sa spui ca ai nevoie de mine. Si o sa iti ofer un umar sa plangi cand ai nevoie. Si-o sa-ti povestesc viata mea, ca viata mea nu e secret de stat si nici nu atenteaza la siguranta Universului asa cum o fac Arhivele Vaticanului. Bineinteles ca n-o sa iti zic ce e mai important, deoarece nici eu nu stiu prea bine. Cert e ca la un moment dat o sa ne indepartam. Si eu, atunci cand se creeaza un gol, fug.
Imi pare rau, dar n-o sa mai fiu niciodata aia care suna. Aia careia i se inchide telefonul in nas. Stiu sa iert, stiu sa ma leg, dar nu stiu cum sa fac sa nu uit. Sa ma prefac dupa o perioada de timp ca inca mai avem ce sa ne spunem. Pentru mine e ori pentru totdeauna ori mi-a placut, la revedere. Mintea mea nu gandeste-n salturi si nici nu poate sa umple luni de zile cu o amintire. M-ai uitat o luna? Bine, eu te-am uitat pentru toata viata. Eu nu intretin relatii de prietenie o data pe saptamana, la o cafea sau bere.
Pentru mine prietenia nu se calculeaza-n cate sfaturi ne-am dat reciproc sau cate lucruri stii din viata mea. Pai daca eu as fi fost persoana publica, la cat imi place sa dau ‘din casa’ eram pe prima pagina a ziarelor pana-n anul 2500. Venea Apocalipsa si eu nu ma mai terminam. Deveneam legenda urbana. Imi place sa primesc atentie si-s un fel de Baudolino, asa ca povestitorului sa nu-i dati intotdeauna crezare. Hehe asta-i un fel de ‘Sunt un mincinos notoriu, credeti-ma’.
Nu stiu care-i concluzia. Concluzia e ca prietenia e la fel de rara ca trifoiul cu patru coi foi si la fel de norocos e ala care o gaseste.
Eu am gasit-o intr-un singur om si e omul langa care imi place sa adorm si omul langa care imi place sa ma trezesc. El nu mi-a oferit goluri si absente pentru a reveni apoi cu un telefon. Si am gasit-o in carti. Sunt prieteni tacuti care te-nsotesc la spital atunci cand tot in jurul tau se darama. Si te-nsotesc si atunci cand totul e reconstruit.
Cu restul socializez.
Ideea mi-a venit aseara la o petrecere, unde ma uitam la oamenii de acolo si imi doream sa ma fi dus la film la mall, ca o pitipoanca veritabila. A fost premiera Up si abia astept sa-l vad.
Ce am observat eu aseara la petrecere este ca oamenii isi aleg muzica pe care o asculta in functie de filmul in care au auzit-o prima oara. Apoi am remarcat ca instinctul de turma functioneaza pe ceas: cineva spune despre o melodie ca este supertare si toti aclama. Daca nu esti din turma si vrei doar sa asculti muzica pur si simplu, fara a iti da cu parerea folosind epitete sau metafore de genul ’supertare’ , ‘piesa de piesa’ etc, atunci cu siguranta ceilalti te vor privi cu ingaduinta: lasa-i ma, sunt si ei la-nceput de drum. O alta observatie: oamenii comenteaza house-ul si dance-ul care se da pe MTV, insa asculta si ei acelasi house, dance si rap. Doar ca muzica lor nu se da pe MTV. E underground frate, nu e comerciala.
Hah. Pai data pe MTV sau nu, tot acelasi rahat cu mot este. Facand o paranteza: eu una (acum stiu ca toti o sa-mi sariti in cap), prefer manelele in loc de house. Ma amuza manelele, ma dezgusta etcaetera, house-ul ma inspaimanta de-a dreptul. Ma gandesc ca o sa existe un fel de Judgement Day ca-n Terminator, atunci cand calculatoarele se vor revolta si vor pune stapanire pe industria muzicala. Ma rog, nu suntem departe. Eu nu inteleg nimic din house, trance sau altele. Mi se par niste sunete fara noima, mai mult, ma sacaie si ma deranjeaza la neuron. Asa ca, hint!, data viitoare, daca vreti sa ma chemati la o petrecere spuneti-mi din timp ca o sa se asculte house. Sa ma pregatesc si eu psihic. Deci prefer muzica facuta pe portativ, fie ca-i Tudor Gheorghe, fie ca-s nocturnele lui Chopin, fie ca-i Pink Floyd. In alta ordine de idei, daca vrea cineva sa dansez, nu dansez pe house, minimale sau alte dubiosenii. Dansez pe twist-uri sau muzica veche.
Da’ hai sa lasam muzica deoparte si sa continuam cu observatiile mele pertinente de aseara. Am observat ca la o petrecere, aia care spun ca-s prieteni, isi dau toata silinta pentru a se impresiona unul pe celalalt. Trebuie sa iasa fiecare cat mai mult in evidenta ca altfel nu-i petrecerea petrecere. Cand apare o tipa imbracata mai sumar si un pic mai machiata ca restul, automat este catalogata drept pitipoanca. Haideti fetelor, daca ati fi aratat -asa-, voi cu ce v-ati fi imbracat? In plus nici nu era prea exagerata, mai putin tocurile, care mie mi se pareau bune pentru sinucidere. Multaa tristete. Multa.
Toate ca toate, eu cu Silviu nu ne-am plictisit ca ne-am uitat pe Discovery la o emisiune cu niste doctori legisti care prestau autopsii.
Oricum simteam o nevoie acuta de a asculta asta ca sa ma curat psihic de toate tampeniile pe care le-au receptionat urechile mele.
N-am inventat eu titlul, e din Baudolino, mi s-a parut frumos si, desi n-are nicio legatura cu insemnarea, l-am pus ca sa va sara-n ochi.
Stiu ca am cam somat la carti…nu m-am lasat de citit, doar ca am luat o pauza din a scrie despre carti. Unele carti sunt bune de pus la pastrare in suflet, nu pe hartie. Oricum o sa va fac un scurt rezumat:
-Baudolino, bineinteles. Dupa ce am trecut de jumatatea cartii, citesc cate 10-15 pagini maxim pe zi. E asa frumoasa povestea ca nu vreau sa se termine. Mai am cateva foi si ajung la final. Si parca-s trista. O poveste are nevoie de virgula, nu de punct.
-Prep. E despre o adolescenta problematica. Dintre toti cei care au citit cartea si cu care am discutat, cred ca-s singurul om care a simtit ceva citind Prep. Eu chiar m-am identificat cu Lee, refuzul ei de a fi o fiinta normala si de a avea prieteni l-am trait si eu, observatiile ei despre ceilalti le faceam si eu la 14 ani, poate cu mai multa amaraciune.
Azi ma apuc sa citesc Insula din ziua de ieri, cred ca acum trec prin perioada Umberto Eco. In paralel mi-am luat o carte usurica, istorica: Maria Antoaneta de Gerald Messadie.
Am trecut acum cateva zile pe la libraria Humanitas de langa Sala Palatului si am cumparat doua carti cu 20 de lei - Al saptelea licorn si Michelangelo electric. Au reduceri si pentru cartile mai noi din colectia Raftul Denisei, adica iti alegi 3 si platesti 2. Eu astept sa primesc noutatile la librarie. Mi-au atras atentia asta , asta si asta.
La Polirom am primit deja noutatile si deja salivez cand ma gandesc ca a aparut o noua carte de Tracy Chevalier, Simetria de temut, care-l are ca protagonist, printre altii, pe William Blake. Probabil ca o sa-i mai dau o sansa lui Rushdie (mie Copiii din miez de noapte nu mi-a zis nimic) citind Seducatoarea din Florenta – imi place tare mult cum suna prezentarea cartii.
Mno, sa nu va ganditi ca m-am gasit eu sa fac reclama la edituri, ca nu-s platita pentru asta, dar poate voiati si voi sa faceti un cadou, sau sa va cumparati o carte-nteresanta si nu stiati ce. Iata ca v-am iluminat. Voila.
Azi o sa-l am ca invitat pe tata. Adica o sa dau copy/paste dintr-un document Word pe care l-a scris el ieri seara, dupa emisiunea de pe postul TV Realitatea, dedicata acelor zile de 13, 14 si 15 iunie 1990.
Pentru ca atunci cand nu poti sa dai in cap, scrii…
Ce-ai facut Tovarase Popescu?
Te-am vazut la emisiunea din 15 iunie de la Realitatea TV despre crimele din 13 – 15 iunie 1990 unde, in totala cardasie semi-intelectuala cu Razvan Teodorescu si Laura Codruta Kovesi, erati in postura de carpe de sters mainile pline de sange romanesc ale lui Ion Iliescu. Ce-ai facut si cum ai putut sa faci ceea ce ai facut Tovarase C.T. Popescu? Pe cei doi ii inteleg. Unul asa e construit si nu se poate opune instinctelor primare comuniste si slugarniciei fata de Iliescu, cealalta castiga si ea o paine si un viitor linistit activand in slujba cui este la putere sau a cui plateste mai bine. Dar dumneata? Dumneata ca liber- cugetator, ca intelectual, ziarist si analist de talie ‘mondiala’, ca formator de opinie, ca inginer automatist (educat profesional si etic in spiritul acela de ura si dusmanie impotriva intelectualilor de care faci atata caz, dar totusi educat nu ca acum cand iti iei diploma de care vrea muschii tai direct prin e-mail si plata cash fara sa mai dai pe la scoala) cum ai putut sa pui chezasie ratiunea si capacitatea ta intelectuala ca sa demonstrezi poporului asta (amarat, batut, omorat, prostit si sarac deci usor de manipulat si care totusi gaseste resurse sa mai cumpere cate un ziar in care dumneata iti publici editorialele sau sa plateasca abonamentul TV ascultand la unii ca dumneata) ca Ion Iliescu este perfect curat in raport cu crimele din iunie 90. Poate nu-ti aduci aminte sau nu vrei sa-ti aduci aminte la ce ma refer. Iata aproape cuvant cu cuvant: “Ion iliescu si FSN-ul sau FDSN-ul nu pot fi acuzati de provocarea acelor evenimente si de chemarea minerilor pentru ca oricum castigasera alegerile cu 80 si ceva la suta si nu aveau nici un interes …etc” Las la o parte faptul ca ai spus de vreo trei ori acest lucru si erai deja iritat ca nimeni nu te baga in seama. Dar iti dai seama de ce gogomanie ai spus?
Ca exemplu sa-ti mai expun eu cateva cazuri, in aceiasi logica:
- un criminal in serie nu poate fi acuzat decat de prima crima pentru ca si-a mai potolit setea de sange si nu prea mai are interes.
- Hitler nu poate fi acuzat decat de omorarea primului milion de evrei din cele sase milioane pentru ca intre timp rezolvase problemele Germaniei si nu prea mai avea interes.
- Stalin n-a omorat milioane de oameni nevinovati in Rusia comunista pentru ca ii omorase deja Lenin pe cei periculosi si nu mai avea nici un interes ca oricum nu i se mai opunea nimeni.
- Ceausescu si Securitatea nu bateau si omorau oameni prin anii ‘70 – ‘80pentru ca oricum castigau orice alegeri cu peste 99%.
Te intreb inca odata: cum ai putut sa pronunti fraza aceasta? Cum ai putut sa folosesti argumentele unui om normal si crestin ca sa-l dezvinovatesti pe Iliescu si pe cei de teapa lui? Nu intelegi ca aia nu erau si nu sunt oameni normali? Nu intelegi ca aveau mintea devorata de recentul pe atunci sistem comunist si de frica de a nu obtine in totalitate puterea? In acel moment suprimarea totala a oricarei opozitii era vitala pentru intreaga clica a lui Ion Iliescu pentru ca altfel isi riscau viata, averile, libertatea. Incerci sa le justifici faptele prin argumentele logicii, moralei si onoarei unui om normal? N-ai inteles nimic Tovarase Popescu. Sau ai inteles foarte bine dar trebuia neaparat sa faci ceea ce ai facut. De ce? Nu stiu si nici nu ma intereseaza. Dar nu te voi ierta pentru asta niciodata. Sa te ierte Dumnezeu daca poate. Si poate, chiar daca tu nu prea crezi in el.
Si inca ceva. Ai acceptat sa stai langa ceilalti doi intr-o dezbatere in care:
- Razvan Teodorescu spunea ca in 13 iunie au intrat la el in birou si a stat fata in fata cu niste indivizi monstruosi care devastau si ei pe acolo televiziunea dumnealui si pe care ulterior i-a prins armata si ii batea ca pe niste saci de box de i se facuse mila saracul. Ei! Vreti sa-l cred eu pe individ ca, stiindu-i prinsi de armata, nu a avut curiozitatea sa afle cine erau, nu a raportat si el cuiva ca niste monstri i-au distrus locul de munca si cineva plateste pagubele (poporul ca doar nu i-au fost oprite lui din salariu)? Nu a retinut si el numele sau figura vreunui ofiter din armata care a intervenit acolo si inteleg ca i-a cam salvat viata? Sa fim seriosi.
- Laura Codruta de pe pozitia de procuror general al Romaniei ii raspunde Andreei ca nu mai poate face acum cercetari in dosar pe motivul ca: “Haideti Doamna Andreea ce, Dumneavoastra va mai aduce-ti aminte ce ati facut in seara de 14 iunie 1990?”
Doamna Laura! nu pe Andreea trebuie s-o intrebati ci pe niste criminali si pe victimele lor. Orice criminal isi aduce aminte seara in care a omorat. Si peste 90 de ani, nu doar 20. Orice om care isi vede prietenul, iubita, copilul sau parintele omorat de niste bestii in fata lui isi va aduce aminte toata viata acele momente pentru ca omul acela n-a dormit nopti la rand, a plans, a visat figura draga si plina de sange nopti si ani la rand, a suferit asa cum, sunt sigur, nu va suferi niciodata madam Laura. Apropo, daca v-ar fi fost omorat copilul pe care il tineati de mana in piata Universitatii in acele zile cu capul zdrobit de lovitura unui topor, daca ati fi simtit sangele inca cald al copilului pe maini si pe fata, ati fi uitat Doamna Kovesi? Nu mai tineati minte nici data, nici locul, nici figura criminalului, nimic, nimic?
Eh! Vezi Tovarasu’ Popescu de ce vin eu si va intreb, pe toti trei de data asta:
Ce-ati facut?
De ce ati facut ce ati facut?
Atat poate mintea voastra sau v-a obligat cineva sa faceti asta?
Orice motiv ati avea eu o sa va raspund invariabil:
Trebuie sa recunosc ca a fost desenul meu preferat. L-am vazut probabil de mai mult de 100 de ori.
Acum Disney are Pixarul si scot desene 3D, unele cu talc, altele doar cu distractie. Bineinteles, mai sunt si Dreamworks… dar nu are importanta cat mi-au placut Finding Nemo sau Shrek sau Up sau A Bug’s Life. Frumoasa si Bestia intotdeauna o sa fie acolo, pe primul loc. Pentru ca e un pic din frumoasa si bestia in mine, pentru ca traiesc o poveste care s-a nascut cu mult timp inaintea mea. Pentru ca poate nu voi avea niciodata succes pe plan profesional sau financiar, insa am reusit acolo unde multi au dat gres – am la cine sa ma intorc, am cui sa-i povestesc esecurile, am cu cine sa rad sau sa plang. Si in final, are importanta doar ca cineva a avut curajul sa ma iubeasca inainte sa cada ultima petala…
Tale as old as time
True as it can be
Barely even friends
Then somebody bends
Unexpectedly
Just a little change
Small, to say the least
Both a little scared
Neither one prepared
Beauty and the Beast
Ever just the same
Ever a surprise
Ever as before
Ever just as sure
As the sun will rise
Tale as old as time
Tune as old as song
Bittersweet and strange
Finding you can change
Learning you were wrong
Certain as the sun
Rising in the East
Tale as old as time
Song as old as rhyme
Beauty and the Beast
Tale as old as time
Song as old as rhyme
Beauty and the Beast
Nu stiu cum, dar in ultima vreme am citit numai articole suparate. Mai putin la Sorin, dar el dupa cum se si prezinta, nu e normal.
Asadar hai sa fac si eu un pic pe suparata.
Bre, daca voi vreti sa treceti prin viata plangandu-va de cei din jurul vostru, n-aveti decat. a, ba da, aveti decat: va raman o gramada de actiuni la-ndemana. Funia de gat, aruncarea in fata metroului, emigrarea.
Una se plange ca sunt oamenii prosti, alta ca traieste printre pitipoance, unul nu vede decat oameni grasi si urati in jur, altul ca uraste crestinismul si ca toti crestinii sunt prosti si ca din cauza ca-s crestinii prosti a ucis Inchizitia oameni, dar cateodata e bine sa mai moara oameni ca asa mai rasufla si Pamantul asta greu incercat de poluare si suflete putrede.
Buuun. Acuma nu zic, si eu am supararile mele, cateodata mi le expun public, dar nu am senzatia ca exista undeva cumva candva vreo conspiratie la adresa mea si ca planetele stau nealiniate doar ca sa-mi faca mie-n ciuda. Ma ‘nervez uneori mai mult ca X sau Y, dar ma enervez si pe mine pentru ca ma las enervata. Noi chiar nu mai stim sa vedem lucrurile frumoase? Sau le vedem, dar nu vrem sa scriem despre ele? Parca vocabularul devine mai vast cand injuri… in schimb, atunci cand lauzi sau admiri, cuvintele scapa. Articolele revoltate sunt lungi de 10 pagini, celelalte sunt 3 vorbe aruncate la-ntamplare. Ma scuzati, dar cred ca e ceva gresit aici. Poetii isi urlau de multe ori pe hartie dragostele neimpartasite, noi ne improscam veninul reciproc. Numai ca nu pe hartie, pe monitor. Gata, eu ma dau batuta. Monitoru’i manjit destul, literele au lesinat, injuraturile nu mai vor sa iasa.
Si toti aia care injura in stanga si-n dreapta dau impresia ca-s perfecti. Ei sunt elita natiunii, ‘ntelectuali de frunte, doar ca nu i-a descoperit nimeni pana acum. V-am descoperit io, iata-ma, sclava umila a domniilor voastre. Mi-s o pitipoanca grasa si proasta. Sunt si crestina pe deasupra, asa ca hai ca-ntorc si buca obrazul celalalt. Macar stiu sa recunosc adevaratele valori ale patriei. Acum fiti buni si scoateti tara asta la lumina. Salvati-o. Sau nu vreti sa faceti asta, ci doar sa-l umiliti pe cel de langa voi?
Serios vorbind, m-am gandit eu mai mult si o sa scriu probabil, mai rar pe blog. Nu o sa mai scriu sub primul impuls de furie. Da, primesc palme zilnic, dar primesc si destule mangaieri – vreau sa vorbesc si de alea. Pentru ca nu vreau sa mai expun doar lucruri urate, pentru ca de alea e mass-media plina. Exista romani rai si prosti, dar cred ca am uitat ca raman si romanii aia buni si generosi, exista o Romanie pe care nimeni nu se mai sinchiseste sa o vada, exista o lume inca nedescoperita. Si e lumea care se afla sub ochii nostri, dar pe care uitam sa o vedem din cauza murdariilor ce o pateaza. Hai sa punem atunci mana de la mana si sa cumparam un axion, un dero, un sapun de casa ceva.
Si pentru toti cei care vedeti numa’ pitipoance si prosti, poate ati uitat de omul asta. Sau asta. Sau asta. Si lista poate continua, dar ma tem ca nu sunt asa interesante link-urile astea, atunci cand noi avem hi5-ul la indemana pentru a ne hlizi la poze de ‘pitipoance’ semi-dezbracate sau ‘cocalari’ musculosi.
Asta sper ca o sa fie ultima data cand o sa fiu suparata.
Don’t matter if the road is long
Don’t matter if it’s steep
Don’t matter if the moon is gone
And the darkness is complete
Don’t matter if we lose our way
It’s written that we’ll meet
At least, that’s what I heard you say
A thousand kisses deep
I loved you when you opened
Like a lily to the heat You see, I’m just another snowman
Standing in the rain and sleet
Who loved you with his frozen love
His second hand physique
With all he is and all he was
A thousand kisses deep
I know you had to lie to me
I know you had to cheat
You learned it on your father’s knee
And at your mother’s feet
But did you have to fight your way
Across the burning street
When all our vital interests lay
A thousand kisses deep
I’m turning tricks
I’m getting fixed
I’m back on boogie street
I’d like to quit the business
But I’m in it, so to speak
The thought of you is peaceful
And the file on you complete
Except what I forgot to do
A thousand kisses deep
Don’t matter if you’re rich and strong
Don’t matter if you’re weak
Don’t matter if you write a song
The nightingales repeat
Don’t matter if it’s nine to five
Or timeless and unique
You ditch your life to stay alive
A thousand kisses deep
The ponies run
The girls are young
The odds are there to beat
You win a while, and then it’s done
Your little winning streak
And summon now to deal with your invincible defeat
You live your life as if it’s real
A thousand kisses deep
I hear their voices in the wine
That sometimes did me seek
The band is playing Auld Lang Syne
But the heart will not retreat There’s no forsaking what you love
No existential leap
As witnessed here in time and blood
A thousand kisses deep
Am aflat de la DeMaio ca se inchide Yahoo 3saizeci pe 13 iulie. Mie mi-a fost drag 3saizeciul, desi nu foloseam brizbrizuri, doar poze cu pestisori si/sau pisici. Puteam sa scriu toate prostioarele ce imi treceau prin cap acolo pentru ca oricum nu ma citea nimeni.
Parca era mai veritabil asa.
Concluzia e sa nu va mirati totusi ca o sa apara articole care nu seamana cu mine asta de-acuma, sunt de cand eram mai mica si mai ciudatica. Cand scriam fara sa-mi pese. 360ul era ca un jurnal cu cheita si lacatel, la care aveau acces doar cativa preteni. Da’ parca totusi n-as vrea sa las articolele alea sa se piarda asa, in negura yahoo-ului. Unele-s dragute, pana si eu am zambit cand le-am recitit.
De exemplu urmatorul (caruia ii voi da copy/paste aici), in care povesteam despre ce visasem eu intr-o seara.
Pai cam asa suna ce scriam eu pe-atunci:
Am visat ca:
Mi-am prefacut o fosta colega in musca, din greseala bien sur. Cum s-a intamplat? Ei bine, o vrajitoare rea o prefacuse intr-un broscoi si pusese pe ea alt broscoi imens care o flocosea si o maltrata. Din adancul marinimiei mele, cu bagheta lui Hairy Potter in mana si cuvinte alambicate pe limba am inceput sa zic : Alahamora! Pffft! Bleah! Yucks! samd pana ce sarmana broasca s-a prefacut intr-o musca. Ceea ce nu am intuit eu e ca si broscoiul celalalt s-a transformat tot in musca si acum erau amandoi unul peste altul imitand cu mare precizie un act secsual. I-am bagat intr-un borcan si m-am dus la vrajitoarea satului sa-i faca la loc, pe ea om, pe el broscoi. De unde dracu’ sa stiu eu ca or sa se sufoce? Nu stiam ca mustele respira. Asa ca vrajitoarea alb-rozalie si grasa mi-a zis cu durere-n suflet ca fosta mea colega X a sucombat si ca nu mai poate sa o resusciteze. Macar fa-o inapoi om ca sa arate bine-n sicriu.
Apoi am visat ca aveam o alta colega care era groupie si ii placea ei de nu stiu ce rockstar. Stateam noi ca fetele la sueta la ea acasa cand cine apare?! ati ghicit, era el. Cu o floare-n mana si cu fraze aburitoare , ca hai vino la mine sa-i cunosti si pe ceilalti membri ai trupei, hai ca a facut mama mancare buna, hai ca am asternuturi noi etc etc. Ea proasta era pe punctul de a se duce, dar eu ca de obicei Toma Necredinciosul ii zic ‘Stai, tu faptura cretinoida! cum a ajuns asta la tine acasa?! Nu vezi ca tot ce vrea e sa guste din floarea virginitatii tale?! Mai bine ma duc eu cu el’ si proasta m-a ascultat. Da’ ala nu ma voia frate. La naiba, nu vezi ca ea e mai grasa ca mine?! (cel putin in vis…) Ma rog. Si a plecat rockstaru’ suparat catranit si NF (as in unhappy)
Ea si mai suparata, ca i-am stricat combinatia, ca el era iubirea vietii ei, prostii. Pana la urma aud ca se misca ceva pe horn si nu, nu era Mos Craciun. Incep sa se miste obiectele din casa. AOLEU! Invazie frate. Stiam eu ca e ceva in neregula. Ma duc la usa si il vad pe rockstaru’ suparat, cu ochii cat cepele in cap, cu figura cam nehranita (gen copil somalez) si cu mult sange pe fata. Aoleu, avem varcolaci, vezi tu proasto, ca asta voia sa te manance de fapt. Si eu proasta, ca ala arata mai mult a zombie, undead, stafie, dar na, eu m-am gandit ca e varcolac. Si ma gandesc. Asta vrea carne. Ma inarmez cu aparatul meu foto si cu snitelele de pui facute de mama. Oftez din rarunchi, ii deschid usa creaturii, ii arunc un snitel (a arunca margaritarele la porci, asta se-ntelege) si pac! Il trag in poza. Nu-mi dau seama cum stiam eu ca blitzu’ o sa-l orbeasca da’ chiar asa a fost, inainta spre mine, dadea din mainile alea ca Michael Jackson in Thriller si nu vedea unde sunt. Am luat-o pe proasta de mana si pe urma am iesit din casa si am inceput sa alergam pe strazi de nebune, cu hoardele de zombie-varcolaci dupa noi. Pe drum am mai intalnit cativa prieteni si am zis ca ar fi frumos sa ii avertizez sa o ia si ei la fuga pentru ca deh! prietenu’ la nevoie se cunoaste. Asa ca ne-am luat de maini si fugeam si fugeam, sa dea naiba daca am fugit vreo data in viata mea cat am fugit in visul asta, si Gabi Szabo m-ar fi invidiat. Cred ca am slabit si vreo 5 kile.
Pana la urma am scapat, ca am ajuns la mine acasa, unde ma astepta tata urland la usa:
“Iar ai intarziat! ! !”
Si s-au speriat varcolacii.
Concluzia e ca: iar am salvat universul intr-o singura noapte.
Pfff, proxtii, cum ar zice Silviu. Cred ca ma uitam la multe filme cu Bruce Willis pe atunci.
Din vremea in care chiar experimentam cu scrisul si inventam conversatii cu personaje imaginare sau nu.
Nu luati ce e mai jos in serios. Un singur om a luat-o in serios… si n-a ajuns prea bine. Doar acolo unde trebuia sa ajunga.
PS : sunt fericita. maine e ziua mea.
I
-Am senzatia ca te-am mai vazut undeva.
-Unde? Pe vreo coperta a vreunei reviste glamour?
Rase si sorbi zgomotos din cocktail.
-Cu ce te ocupi?
-Cu ce ma ocupam adica. Eram scriitoare. Chick-lit mai exact.
-Chick-lit? Adica ‘Sex and the city’ varianta tiparita?
-Mai mult sau mai putin. Prostioare pentru femei. Tu ce faceai?
-Absolut nimic. Ma odihneam.
Facu un semn cu mana de parca ar fi alungat o musca.
-N-are importanta. Acum ca suntem aici putem sa facem absolut tot ce ne dorim.
- Sa inteleg ca nu mai vrei sa scrii prostioare pentru femei.
-Evident ca nu. Vreau sa scriu eseuri plictisitoare despre incalzirea globala, despre liberul arbitru, despre politica, istorie…
-Scuze ca te intrerup. Istorie aici? Ce fel de istorie…?
-Si moartea are draga istoria ei. E mai vasta si mai complexa decat lumea noastra tinand cont ca e vesnica. Gandeste-te numai cate povesti am putea gasi…
-Cate cadavre, atatea povesti cum ar veni.
-O sa incep cu tine.
-Ai grija, s-ar putea ca eu sa nu am inca o poveste. Sunt proaspat.
-Asa spunem toti. Asa speram toti.
-Tu iti mai aduci aminte ceva?
-Vrei sa spui…de dincolo? Nu… nu stiu. Poate atunci cand visez.
-Cineva spunea ca noi putem fi rodul imaginatiei unei alte civilizatii. Ca altii ne viseaza pe noi.
-Atunci cei pe care ii visam sunt la fel de reali ca si noi. Poate ca nu suntem niciodata intr-atat de singuri pe cat ne-ar placea sa credem. Trebuie doar sa intindem mana si sa…
Ea isi inmuie degetele in calimara din fata.
-Stii, as putea sa intind mana sa te murdaresc. As sterge totul si ne-am putea intoarce, tu la odihna, eu la scris prostioare pentru femei. Daca as fi scris eu piesa asta i-as fi dat alt final.
-Sa intindem mana si sa ne intalnim iar cu cei de dincolo. Poate chiar suntem rodul imaginatiei unui Mare Scriitor. Poate suntem doua pete de cerneala care s-au scurs si nu au mai apucat sa formeze un cuvant.
-Pata mea de cerneala ar putea deveni un roman. Nu putem sti niciodata, ramanem la stadiul de ‘in-devenire’.
-Cu siguranta ai fi fost un roman siropos.
Isi duse degetul la gura si gusta.
-E dulce.
Inchise ochii, isi tuguie buzele si rosti teatral:
-Ca si tine.
-Probabil eu m-as fi metamorfozat intr-un roman istoric, personajul principal ar fi fost un scrib din Egiptul Antic, iar… Poftim? Lara, asa ceva nu este in scenariu.
Ramase cu gura cascata in fata femeii care incepu lent sa se dezbrace in aplauzele si fluieraturile celor din sala. Usor usor, din ea nu ramanea decat o pata alba, un trup palid scaldat de lumina reflectoarelor. Cortina cazu cu zgomot.
II
-Lari ce dracu’ a fost in capul tau? Asta era sansa noastra si i-ai dat cu piciorul. Ti-ai batut joc de toata munca noastra.
-Dar lor le-a placut.
-Cui naibii i-a placut? urla regizorul. Arata-mi-l pe ala si-o sa-l spanzur ca pe Iuda de-un copac.
-Deci in zilele noastre trebuie sa te cheme Iuda ca sa-ti placa o femeie dezbracata? Sa-nteleg ca heterosexualitatea a devenit brusc un pacat de moarte?
-Uitati-va la ea. Nici macar acum nu te potolesti. Aceeasi atitudine sfidatoare. Ce sarpe am crescut la san.
-Ce Eva ai crescut la san. Ai fi putut macar sa imi dai o frunza, sa imi acopar partile rusinoase.
Partenerul Larei izbucni in ras.
- Ca sa fiu sincer, nu arata rau deloc. Cine si-ar fi dat seama? Hehe.
-Un curvar si o curva, asta am tinut. Si credeam ca va pot preface macar pentru o seara in ingeri.
-Ingeri care beau cocktail-uri? pufni Lara. Mda, ca sa spun drept, e un cacat de piesa. Poti s-o iei si sa ti-o bagi in c… Se opri la timp. Regizorului nu ii placeau vulgaritatile atunci cand erau rostite de femei si ea deja se facea vinovata de una. Continua totusi: sa ti-o bagi acolo unde nu straluceste soarele. Cat despre tine, se intoarse catre colegul ei, mai spui ceva despre asta si o sa te faci cu o noua pereche de cercei, zambi sarcastic si facu un semn catre boasele lui, pe care acesta le acoperi ca din reflex.
-GATA! S-a terminat. Iesiti amandoi afara.
Luca miorlai:
-Cu ce sunt eu de vina ca ea si-a uitat replicile si ca sa distraga atentia celorlalti a inceput sa se dezbrace.!? Lara facu un pas amenintator catre el. Luca se dadu un pas inapoi. Nu vreau sa raman singur cu ea, e … e … este psihopata.
-Este psi-piss-psii-hoppaapapahata, il maimutari Lara. Iar te-ai plimbat cu pietricele-n gura ca sa-ti exersezi dictia, Demostene?
Luca se posomori.
-Te porti ca o tarfa nefututa, zau.
-Ca o tarfa virgina, vrei sa spui. Sa nu pacatuiesti cu gandul, cu vorba si cu fapta. Si daca pacatuiesti cumva cu fapta, sa te speli pe maini dupa. Nu multumim, inca nu s-a inventat inalbitor pentru suflet.
-Vezi, ti-am zis eu. E dementa.
-E dementa, e dementa. Vezi tu, oamenii ca mine isi permit sa fie dementi. Tu esti atat de mediocru incat nici nebun nu poti fi.
Luca se apropie incet de ea si ii cuprinse umerii. Ii sopti in ureche.
-Stiu ca acolo pe scena te-ai dezbracat pentru mine. Tu, zeita scenei, ai face orice ca un biet mediocru sa te observe si sa dea macar doi lei pe tine. Din pacate, luntrea lui Caron e departe iar banutii s-au cufundat in apele Styxului.
Lara sovai putin inainte sa ii infiga foarfeca pe care inca o mai tinea in mana direct in obraz. O simpla rasucire si ridicare apoi coborare a mainii si sangele curgea suvoaie. Luca o privea mut mai degraba de uimire decat de durere. Isi duse automat mana la obraz. Era umed si cald. Zvacnea. Regizorul se agita.
-Dati-mi telefonul. Unde mi-am pus afurisitul ala de telefon? Sunati la salvare acum.
Lara radea cu lacrimi.
III
-Crezi ca suntem morti?
-Morti? Intr-un bar? Cicatricea aia pare foarte vie.
Ii atinse usor obrazul.
-Nu o sa mai pot juca vreodata. Nu aratand asa.
-Si nici femei nu o sa mai poti agata. De fapt, femeile fac multe lucruri din mila, s-ar putea sa se culce mai multe femei cu tine acum. Numai si numai din mila. Dragostea femeilor de fapt e mila dusa la extrem. Mila idealizata si eterna.
- Trebuia sa te dau pe mana politiei cand am avut ocazia. Sa nu mai aiba parte si altii de o asemenea mila.
-Daca ti-as infige un pix in celalalt obraz cred ca ar arata mult mai bine. Simetrie perfecta. Cicatricea asta ar avea pereche.
-Esti un monstru.
-Vorbea Frankenstein.
-Nu il dispretui, si el ca si tine, a fost o creatie nereusita. Si s-a revoltat impotriva creatorului si a creatiei insasi. Unii incep sa ucida, altii doar infig foarfece in obraz.
-Sa nu indraznesti sa crezi ca nu as fi in stare sa te omor.
-De ce m-ai omori pe mine, nu eu te-am creat. Eu sunt singurul nevinovat, si cel care a ramas cu o cicatrice vizibila. Tu ramai cu celelalte. Daca noi suntem morti, inseamna ca am ajuns in iad. Altfel nu imi explic de ce stau langa tine.
-Suntem doi morti intr-o colivie, fiecare iadul celuilalt.
Tacere. Luca incerca:
-Daca o sa ma ignori si-o sa te prefaci ca nu exist, o sa dispar.
-Asta de unde ai scos-o? Ai citit porcarii de Osho? Ti-a spus Zana-Maseluta asa ceva? Ca esti rodul imaginatiei mele bolnave? Nu nu, e chiar invers. Cicatricea pe care eu, Iluzia, ti-am lasat-o e foarte reala.
-Cum? Ce vrei sa spui? Ca eu te-am visat pe tine primul?
-Poate am visat amandoi in acelasi timp.
-Nu exista nici orgasm in acelasi timp. Daramite vise…
-Ai si tu dreptate, ofta Lara.
-Am gasit. Asta e sursa tuturor neplacerilor. N-ai avut niciodata orgasm. Esti frigida.
-Vai mersi dr. Freud, o sa tin cont de asta. Si-acum o sa te oferi sa ma vindeci.
-As putea incerca, dar o sa imi ia prea mult timp ca sa reusesc. Si eu nu am rabdare, cauta pe altcineva.
-Eu cred ca de fapt tu ai avut intotdeauna doua semne. Pe obrazul asta si asta. Doar ca cea innoita de mine a devorat-o pe cea veche, ca o calugarita care isi mananca partenerul dupa ce are loc actul imperecherii. Stii, incepe sa-l manance de la cap, probabil ca stie ca acolo e sursa tuturor relelor. Asa ca propun, in loc de castrare, decapitare, pentru a putea ajunge la sfintenie.
-Cat de plastic. Tipic tie.
-Vorbesti fara sa ma cunosti catusi de putin.
-Cred ca suntem legati prin asta.
Luca isi pipai sugestiv cicatricea.
-Surprinde-ma.
-Bine. O sa ma ridic si o sa plec. Si, contrar tuturor asteptarilor, tu nu o sa vii dupa mine.
-De ce as veni? Mortii nu isi parasesc mormintele decat pentru scurt timp. Ca sa ii bantuie pe cei vii. O sa revii.
Aplauze si murmure in sala. Lara, alba si goala zace fara suflare pe podea. Regizorul isi felicita actorii. Iar dramaturgul, ei bine dramaturgul este de negasit, probabil inca mahmur dupa betia de aseara, atunci cand le spunea tuturor prietenilor ce piesa proasta a scris.
Luca cel real, cel fara cicatrice o asteapta pe Lara in fata cabinei cu un buchet mare de trandafiri albi. Lara ii zambi si il saruta scurt.
-Ai fost superba draga mea.
-Bineinteles. Dupa cum se spune: despre morti numai de bine.
A da, si fie ca este sau nu plictisitor, sunt intr-o dispozitie nostalgica si n-am chef sa aud pareri rautacioase de la oameni care ajung pe aici cautand ’sex cu printese’ pe google. Pentru ceilalti, intotdeauna am timp sa-i ascult.
As pune poze, dar deocamdata nu le-am primit. Probabil o sa le pun pe cele mai nevinovate. ( Alex, exista si d-alea? )
A fost dragut, m-am dus si cu Silviu la film inainte (The Hangover – o comedie reusita. Nu dau link pen’ca mi se blocheaza rabla de calculator, dar credeti-ma pe cuvant, e faina), ne-am ciondanit in drumul spre Cismigiu pentru ca m-a urcat in 136 in loc de 336. Ne-am impacat dupa. Florile si dansul cred ca-mi revin, eu sunt aia careia ii sare tandara repede-repede. Silviu e printre cei mai calmi oameni pe care-i cunosc, da’ ieri chiar l-am enervat. Adica… am reusit! Cred ca pot sa-mi iau doctoratul in enervarea maselor, daca Silviu poate fi socotit o masa. Mai degraba un scaun, ca e confortabil atunci cand imi da voie sa stau pe el. Desi… in fine, nu-mi place sa chinui oamenii.
Apoi m-am intalnit cu 3 oameni dragi mie (da, cam astia-s toti prietenii pe care-i am) si-am fost intr-o bodega pe la Cismigiu ca sa bem. Am primit carti, multe carti. Am baut. ( mnoh, n-am baut cat pot io sa duc, dar nu ma plang). Alexandra bause o bere si spunea ca-i beata. ) Unele femei chiar sunt delicate. Am facut poze, l-am comemorat pe Eminescu (sau cel putin statuia din Cismigiu) in stil propriu si cu o oarecare intarziere, am stat si ne-am uitat la stele. Adi chiar a botezat o stea dupa mine, dar era una cam palida si silfida, asa ca pana la urma a botezat-o si pe a doua, a’ mai grasa. Deci am primit si 2 stele de ziua mea. Este ca-s bogata? Este, este.
Ii multumesc lui Sorin ca a baut pentru mine si le multumesc tuturor celor care m-au suportat 22 de ani de viata. Mai ales parintilor, ca ei ma cunosc de cand eram ca un ghemotoc.
TIGER, tiger, burning bright
In the forests of the night,
What immortal hand or eye
Could frame thy fearful symmetry?
In what distant deeps or skies
Burnt the fire of thine eyes?
On what wings dare he aspire?
What the hand dare seize the fire?
And what shoulder and what art
Could twist the sinews of thy heart?
And when thy heart began to beat,
What dread hand and what dread feet?
What the hammer? what the chain?
In what furnace was thy brain?
What the anvil? What dread grasp
Dare its deadly terrors clasp?
When the stars threw down their spears,
And water’d heaven with their tears,
Did He smile His work to see?
Did He who made the lamb make thee?
Tiger, tiger, burning bright
In the forests of the night,
What immortal hand or eye
Dare frame thy fearful symmetry?
Tocmai am terminat Simetria de temut a lui Tracy Chevalier si asa m-a apucat un dor sa ma mai uit pe Songs of Innocence sau Songs of Experience. Desi poezia Oh rose!, thou art sick mi-a bantuit o mare parte din vise acum vreo 2 ani. Si nu zic asta oftand nostalgic, nu nu.
Din cartea lui Chevalier am retinut doua lucruri importante: ca in mijlocul raului si al binelui stam noi oamenii si ca modul in care ne balansam pe linia asta subtire ce separa negrul de alb nu depinde intotdeauna de noi. Este important cine ne tine de mana.
Avem un circ, avem doi copii, ce provin din medii diferite, avem mediul rural si mediul rural. Avem pretextul romanului: mutarea unei familii dintr-un satuc in Londra. Ii avem pe Jem si pe Maggie. Jem intruchipeaza inocenta, Maggie experienta. Cateodata ei fac schimb, si tocmai de aceea William Blake, un pasager prin viata lor, le daruieste doua carti.
E fascinant personajul lui Blake: nu vorbeste mult si atunci cand o face, pune intrebari. Pare sa aiba o umbra ce il insoteste peste tot. Sotia lui. Este acuzat pe parcursul cartii ca ar sprijini Revolutia franceza. Suntem totusi in anii 1790. Lumea e in schimbare si tocmai de aceea londonezii gasesc o constanta in circul condus de Philip Astley. Constanta ce este si ea franta, din interese economice. De partea cealalta este misticismul inconstant al lui Blake. Iar la mijloc sunt cei doi copii: Maggie si Jem. Cei care vor influenta destinul tuturor personajelor.
Azi, dupa calculele mele matematice, ar trebui sa fie o data importanta in istoria acestei tari. Cine are habar despre ce e vorba primeste o ciocolatica. Si toata stima mea.
Sa va dau indicii? Nu am ce indicii sa dau, pot doar sa spun ca au existat la un moment dat niste oameni care au demonstrat ca se poate si altfel decat cu capul in pamant, ca strutul. Niste oameni care si-au dorit o Romanie altfel.
Mi-ar placea sa inchid ochii si sa dispara totul ca prin farmec, tot ce am trait pana acum, sa piara orice fel de experienta si sa ma trezesc iar copil. Sa intind manutzele catre mama, sa ma uit la ele intrebator si curios, nestiind daca imi apartin mie sau sunt doar o prelungire a unui alt suflet, poate sunt ale mamei, bucati pe care mi le-a imprumutat mie pentru o vreme, pentru a simti lumea mai usor. Si sa iau contact cu aerul rece, sa ma sperii de faptul ca nu sunt singura intr-un abis, exista viata in jurul meu, eu sunt viata, eu invat pentru prima oara sa respir, sa ating… niste falduri moi miscate cand si cand de vant, si imi mangaie ochii catifeaua lor, manutele se prind ca de franghia aruncata de corabieri si ma urc incet-incet spre lumina. Deschid ochii si vad totul alb, de parca am orbit, apoi ii mijesc, clipesc de mai multe ori (nici gene nu prea am), viata incepe sa capete culoare, o explozie de culoare, forme nedefinite si agitate, toate se intrepatrund, gust, auz, vaz…am simturile incordate la maxim si totusi nu pricep nimic. Si plang si urlu si dau din picioare de necaz ca o gramada de lucruri imi sunt refuzate doar pentru ca sunt…mica. Insa eu iubesc deja misterul lumii care in fiecare zi imi reveleaza o noua forma geometrica, un nou chip (oare stiam pe-atunci notiunea de chip?) generos si zambitor, o varietate noua de sunete in fiecare clipa. Apoi prima mea intalnire cu ele…cuvintele, prietenele mele, salvatoarele mele, frumoasele mele, am zis prima oara ‘tata’, apoi am pus degetul pe o gorila dintr-o carte frumos desenata. ‘Ce e asta?’ ‘Tata, tata’. Ce simt al umorului dezvoltat au uneori copiii. Primii pasi facuti de-a busilea, tarandu-ma, pentru ca omul a trebuit sa lupte o vreme pentru a deveni fiinta bipeda. Si-am strabatut istoria usor ca sa ajung la fiinta inteligenta, pe doua picioare. Ce minune sa ai picioare imi ziceam atunci. Ma gandeam la urmatorul pas, mai intai dreptul, apoi urmeaza stangul, apoi iarasi stangul, ah nu, m-am impiedicat. Si-apoi mama care ma ia in brate si care ma consoleaza cu pupici umezi si imi sopteste sa nu mai plang…insa nu isi dadea seama nici ea, nici eu atunci ce dulce e grija de a merge in asa fel incat sa nu te impiedici. Apoi, cand nici nu se astepta ea, eu puteam sa merg, ma dau jos usor de pe canapeaua acoperita de o patura rosie (da, mi-o amintesc si-acum) si merg tzopa-tzopa prin garsoniera mica pana la bucatarie. Voiam sa o surprind pe mama…si chiar am facut-o. Ah, apoi urletul de durere. Vasul ala de ceai fierbinte cazand din mainile ei fragile si tot lichidul oparit pe piciorul meu mic, aveam o rana deschisa, plangeam pentru ca nu stiam de ce imi aparuse o pata rosie si umeda pe piciorul alb. Apoi uleiul de masline m-a calmat, ma uitam la cicatricea care zi de zi se facea tot mai mica, in cativa ani disparuse. Aproape mi-e dor de ea, era o parte din mine, prima mea durere majora, senzatia de arsura si de frica, lucruri carora nu stiam sa le zic pe nume insa le manifestam prin lacrimi. Si sarind in ‘viitor’, prima zi de scoala, in uniforma, o vad pe invatatoare…tanara si frumoasa.Doar nasul il are un pic cam mare, insa are o fata blanda, ochi verzi si jucausi, imi zambeste… apoi il vad pe el, el care avea sa-mi manance 7 ani din viata, simt fiorul primei iubiri, iubire tacuta si consumata in liniste de imaginatia mea. Brunet cu ochi albastri, mari, foarte mari (ah..si il vad acum pe strada, suntem doi straini, ochii lui s-au decolorat, parul valvoi il face de nerecunoscut…eh si eu eram mai frumoasa atunci), poate de-atunci am ramas cu obsesia mea pentru ochi deschisi la culoare, cei mai frumosi ochi pe care ii vazusem vreodata dupa cei ai lui mami, si ma asez in rand cu el, si facem cunostinta, eu sunt alex, eu sunt simona…si eram amandoi niste copii speriati si stateam la careu tinandu-ne de mana, apoi intram in clasa, trecem pe sub niste flori si apoi in banca, unul langa altul. Apoi caietele unde faceam bastonase, mama imi rupea foile spunand ca am un scris urat, si plangeam pentru ca lenea deja se manifesta de-atunci, nu eram perfectionista, faceam lucrurile de mantuiala, fugeam de responsabilitati ca sa pot sa am timp sa visez… apoi atunci cand ma priveam in oglinda la bunica mea… si am avut pentru prima oara senzatia ca sunt eu, ca eu sunt eu, nu altcineva, daca va vine sa credeti, am facut cunostinta cu mine, si pe urma s-a rupt magia, insa ceva in mine imi spunea ca eu sunt eu, insa eu sunt mai mult decat atat, eu sunt in flori, in aer, in ceilalti, eu am fost dintotdeauna doar ca nu am avut chipul asta si pentru prima oara senzatia ca traiesc inca o viata, nu prima. Ce uimire si ce recunostinta atunci pentru simplul fapt ca exist. Si ca ma cunosc. Ca am dat mana cu mine atunci, cu mine acum, cu mine cea care a fost si cu mine cea care va mai fi. Si iar bebelus din nou, auzind impuscaturile la revolutie, ceausestii morti, mult sange si eu ingrozita de atata sange pe care il aratau la televizor, insa stiam eu al cui e sangele ala? pentru cine a curs, cine l-a spalat, ce se va intampla cu el? Si intelegeam atat de putin insa stiam tot…tot.
Si iubirea cu care imi priveam verisoarele atunci pentru ca pur si simplu erau frumoase, nu intelegeam de ce le cearta parintii ele fiind atat de frumoase, parca erau niste ingeri cu par blond, si le zambeam si nu-mi pasa ca ele ies afara noaptea tarziu si intarzie acasa si isi petrec timpul cu ‘bagabontii’, eu le iubeam pentru ca erau frumoase si pentru ca imi zambeau mie. Si pe unchiul meu betiv (D-zeu sa-l ierte) il iubeam pentru ca ma lua in brate si ma facea aeroplan si pentru ca glumea cu mine, si pe Puiu (Dumnezeu sa-l ierte si pe el) il iubeam si ziceam ca ma casatoresc cu el chiar daca el deja era casatorit, dar si el ma incuraja si imi spunea intotdeauna frumoaso, si se purta cu mine de parca eram un om mare, si cateodata, cand mergeam la tara, ma lua pe genunchi si ma pupa… si era un barbat atat de frumos, si atunci cand a murit, si inainte, cand era paralizat, nu intelegeam de ce ‘Dumnezeu care e asa de bun’ il chinuie in felul asta, nu-l lasa sa aiba macar puterea de a-si strange odata copilul in brate, si Marius, copilul, de cate ori nu l-am strans eu in brate desi eram si eu copil la randu-mi, doar pentru ca ma simteam datoare in fata tatalui sau sa-l ocrotesc. Ah si ce mare e Marius acum, are 13 ani, un adevarat barbat… si ce pacat ca Puiu nu mai e sa isi vada baiatul, seamana cu el, are aceiasi ochi incredibil de verzi si buze subtiri, si stiu ca si el sufera, nu stiu din ce cauza, dar nu mai conteaza asta acum, scriu pentru ca mi-e dor de oameni, pentru ca mi-e dor de mine atunci si de nevinovatia cu care priveam lumea si de iubirea neconditionata pe care o ofeream oamenilor, si pentru ca stiam sa apreciez un gest oricat de mic ar fi fost el, o privire, o vorba, un ras cristalin.
Si cand ieseam in fata blocului, mi-e dor de perioada aia, cand ne jucam v-ati ascunselea, si eu trebuia sa ma pun si eram o ovticata pentru ca eu nu am fost niciodata o fire sportiva si nu puteam sa alerg la fel de bine ca altii, si de multe ori stateam in casa si citeam o carte insa doream sa fiu si eu cu ei, sa ma joc, dar alor mei le era frica sa ma lase afara prea des pentru ca imi juleam genunchii pentru ca asa eram eu mai neindemanatica si ei se panicau si cata grija au avut ei intotdeauna de mine…. si de prietenii mei de atunci mi-e dor pentru ca atunci nu ne uneau decat iubirea fata de viata si joc, acum ne despart o groaza de prejudecati legate de muzica, mentalitate… si lipsa mea si a lor de toleranta.
Si mi-e dor de cate si mai cate nu imi ajunge jumatate de zi sa povestesc, insa ma opresc aici pentru ca nu vreau sa mai dau apa la moara unora ca sa se plictiseasca sau sa rada, dada, stiu ca sunt amuzanta.
Am o stare incomensurabil de proasta. Si cred ca tocmai am inventat o noua metoda de a baga adjectivele la superlativ.
Nu, nu e faptul ca nu am ocupatie, d-asta se gaseste. Nici faptul ca nu am bani, astia nu aduc fericirea. Doar tigarile.
E drumul asta pe care incerc sa merg pentru a ma regasi. Parca suna a inceput de scenariu al unui film low-budget cu influente Danielle Steel regizat de Lars von Trier. Nu ma astept sa intelegeti.
E atat de usor sa gasesc lucruri care sa ma (a se citi ‘va’) amuze. Atat de usor incat ma sperie gandul ca voi deveni un clovn plictisit si amar care va crede ca asta e calea pe care trebuie sa o urmeze. Iti rad spectatorii, razi si tu cu ei. Chiar daca scena e un rug imens care tocmai a inceput sa arda. Iti faci numarul bucuros ca azi a crescut audienta. Inchei satisfacut si pe urma te retragi in cabina sa te demachiezi, iar cand tocmai vrei sa iti dai jos nasul din plastic realizezi ca ai folosit parampam Poxipol sau un lipici de aceeasi natura si nimic nu il mai dezlipeste. E o parte din tine si il porti la nunti sau inmormantari cu acelasi aer hilar si demn. Este o marturie a faptului ca esti ceea ce faci. Si iti place sa-i faci pe altii sa rada. Doar ca din cand in cand simti nevoia sa te retragi si sa ii lasi pe altii sa iti imprumute miscarile, poantele, giumbuslucurile. Sa realizezi ca poti sa razi si tu de ei.
Si nimeni nu banuieste ca atunci cand pleci de pe scena, simti un gust sarat de lacrimi pentru ca tu esti singurul care si-a dat seama ca rasul nu e important. E doar un mod de a-ti trece timpul. Si nu asta voiai. Tu voiai sa salvezi timpul nu sa il irosesti de pomana, oferindu-le oamenilor iluzia fericirii. Pentru ca dupa ce au parasit spectacolul, dupa ce ecoul hohotelor s-a stins, oamenii vor continua sa moara. Nimic din ce ai facut tu nu le va usura clipa aceea. Daca ai fi stiut de la inceput ca raspunsul nu e aici, nu ti-ai fi pus niciodata acel nas rosu. Oamenii se simt fericiti in suferinta. In mizeria cea mai crunta rasar cele mai frumoase flori. Atunci ei pentru prima oara, uita sa mai rada si invata sa zambeasca. Pentru ca sunt singurele momente in care spectatorul devine spectacol pentru el insusi si poate sa-si joace rolul fara sa traga cu ochiul la altii. Nu ne implinim niciodata in ras… ci in lacrimi, sange si cenusa. Pentru ca fara sa ardem nu putem renaste. Din jale se intrupeaza fericirea … ca sa parafrazez o piesa celebra.
Exista o farama de divinitate in fiecare, doar ca nu iese niciodata la iveala in mod vulgar, manifestandu-se zgomotos. Ne aranjeaza colturile gurii in asa fel incat sa fie vazuta doar de cei care stiu sa priveasca.
Asa ca acest clovn isi da demisia. Trebuie doar sa gasesc o lama destul de ascutita ca sa-mi tai nasul.
Nu stiu ce sa spun despre Qntal. Mie-mi suna ca un amestec bizar de muzica de club si sunete medievale. Vocea din melodia pe care o propun spre ascultare parca e din alta lume.
A, referitor la versuri, sunt in franceza veche pentru a reda mai bine suflul medieval al grupului. ( format in ‘91, bla bla bla) Ca o curiozitate, unul dintre fondatorii Qntal este Ernst Horn, care a parasit trupa in 1999pentru a se concentra pe celalalt proiect al sau intitulat Deine Lakaien .
Ca am auzit ca a murit Michael, a murit Farah Fawcett, ieri a murit scriitorul si criticul Matei Calinescu.
Ce-nseamna asta?
Eu cred ca voi vreti sa ma deprimati.
Lasand gluma la o parte… cand aud ca moare un artist sau o persoana publica, nu moartea lui in sine ma deprima. Desigur, imi pare rau cand ma gandesc la familia lui sau la oamenii care l-au iubit cu adevarat, nu neaparat fanii pentru care ‘ce e val, ca valul trece’. Oamenii astia, chiar si trecuti dincolo, au lasat aici cate ceva. Mai ascultam o muzica, mai citim o carte. Si asta trece… Ma deprima moartea pentru ca ma gandesc la toti oamenii care au disparut brusc din viata mea, rapusi din cauza acestei epidemii.
Azi, imediat dupa ce am citit stirea despre Michael m-am gandit la Alexandra. A trecut un an de cand a murit, dar inca trec prin fata blocului ei si ma gandesc automat ‘Oare n-o s-o vad pe Alexandra iesind afara cu cainele?’ Pe urma, creierul meu incepe sa functioneze si imi aduc aminte ca ea nu mai e.
Nu sunt genul care sa planga la inmormantari…in schimb, o sa-mi port in spate toti mortii pentru ca am o memorie a dracului de buna. Boala asta numita amintire recidiveaza atunci cand ma astept mai putin. Azi, de exemplu.
Anul trecut am primit o palma – am constatat ca nu numai cei batrani mor. Oricum, cat de batrani sa fie cei dragi, ca sa ne putem impaca cu nefiinta lor? Dar…
Pe la 5-6 ani ascultam Heal The World desi nu aveam habar de engleza. Acum…
There’s a place in
Your heart
And I know that it is Love
And this place could be much
Brighter than tomorrow
And if you really try
You’ll find there’s no need
To cry
In this place you’ll feel
That there’s no hurt or sorrow
Ridica-te, ia-ti patul si mergi… unde vezi cu ochii. Exact asa i-am spus .
Trase plictisita din tigara si isi roti privirea de jur imprejur de parca ar fi cautat aprobarea auditoriului. Continua:
-Cand i-am zis sa isi ia patul voiam desigur sa spun ca ar trebui sa inceteze a mai veni in al meu. El nu platise pentru vreun pat ca sa il poata lua. Rase strident. Probabil ca ati observat si conotatia biblica a despartirii noastre. Nu era paralitic totusi. Insa si dependenta poate fi considerata drept o forma de handicap. Nu poti sa te descurci fara altul, ca atare trebuie ca ai vreun membru lipsa. Sau poate esti orb.Si spre deosebire de handicapatii autentici, asta se intampla cu acordul tau. Asa ca, eu, spunand aceste cuvinte, i-am oferit bietului om libertatea si practic l-am obligat sa isi reataseze membrul amputat, sa fie el insusi un intreg.
Isi ridica mainile in sus si declama:
-Eu sunt calea, adevarul si…
-Alfa si Omega, Yin si Yang. Din pacate si tu urmezi cursuri de recuperare la fel ca si noi. Halal profet.
Barbatul tanar se foi triumfator pe scaun. Ar fi vrut ovatii, urale si artificii pentru ca a pus-o la punct pe impertinenta.
Murmure in sala.
-Macar nu e pedofila ca Mahomed al tau, replica o femeie intre doua varste.
-E doar nebuna…
-E adevarat sopti nebuna incet.
-Ce? Vino-ti fato in fire, barbatii sunt toti porci. Bine i-ai facut. Uita-te la asta, are impresia ca din cauza unei mici crize de luciditate ne este superior. Il arata pe june cu degetul. Priviti-l. Ei au impresia ca noi suferim din cauza acelui ‘falus amputat’ , insa in secret mor de invidie pentru ca nu au clitoris.
-Nu mi-am terminat povestea inca.
-S-auzim, s-auzim.
-Azi nu mai e timp, terapia s-a terminat, voi chema asistentele.
-Dar nu am ajuns la concluzie inca, poate vorbind ma voi insanatosi.
Lumea se imprastie condusa de infirmiera, fiecare la treaba lui. Unii la tratamentul cu electrosocuri, altii in sala de mese, altii in saloane. Fata ramase singura strangand o bucata de hartie la piept, cu genele incarcate de lacrimile care inca nu se puteau hotari daca ar fi cazul sa se rostogoleasca sau nu.
-Daca as lua-o de la inceputuri…Curtezanele, vrajitoarele, Ioana d’Arc, Virginia Woolfe, Simone de Beauvoir, Sylvia Plath, Julia Kristeva. In cealalta parte, barbatii. Scriitori, mecanici, filosofi, cavaleri, pierde-vara. Iar noi suntem asa putine. Trebuia sa existe un varf de lance. Tarfe, intelectuale, sfinte. I-am spus ca-n Biblie, ‘ia-ti patul si mergi’. Si lasa-ma sa respir. Eu nu urasc barbatii, ii iubesc de la distanta. Batalie intre sexe? Nici pomeneala, este o mare dragoste, cat un ocean peste care nu a aruncat nimeni punte. Pentru ca ar fi prea mult de munca, prea multa osteneala. Idioata aia in varsta voia sa sublinieze ca traim intr-o lume falocentrica. Pe dracu, traim in doua lumi diferite, paralele, care se intersecteaza din cand in cand doar ca mai apoi sa se indeparteze si mai mult. Doar nebunii mai au curaj sa isi dea intalnire la granita. Sa calce hotarul imaginar. Altfel, comozii se uita de pe un tarm la celalalt si au impresia ca ceea ce se vede este adevarat. Au pretentia ca inteleg. Insa nu ai cum sa intelegi bucuria cauzata de nisipul ce se lipeste de tine, fericirea de a simti in sfarsit pamantul sub picioare decat daca ai inotat tot oceanul. Insa e mult mai prudent sa crezi ca intelegi. Cunosti obiceiurile, stilul de viata al celorlalti citind totul in carti, insa …insa nu conteaza. Ridica-te si mergi. Inoata. Ineaca-te daca trebuie. Construim aparate de zbor, insa paradoxal e ca distantele se maresc. Escaladam cele mai inalte varfuri muntoase insa ne sperie haul care se casca in noi. Sa inoti tot oceanul avand posibilitatea unei singure insule, care stii ca se poate scufunda, dar sa il inoti oricum. Asa apar arhipelagurile.
Se ridica si iesi in curtea sanatoriului. Incepuse sa ninga. Tanarul de la terapie o lovi cu un bulgare. Ea se imbufna si porni cu pasi repezi catre el. Ii propti un deget in piept si intreba glacial:
-Esti musulman?
-Eu…aaa… nu, dar asa presupune lumea pentru ca…
-N-are importanta. Atunci esti probabil homosexual.
-Poftim?
-Insurat? Ai copii? Ai tendinte suicidale? Sifilis? Tumoare maligna?
-Insurat sigur nu sunt, copii nu am, tendintele suicidale nu e tarziu sa le capat, de restul…habar nu am, ultima oara insa…
-Iti place Marguerite Yourcenar?
- Glumesti? Memoriile lui Adrian e printre cartile mele preferate.
Zambi si ii apuca bratul cu un gest familiar.
-Unul dintre lucrurile care imi plac la ea este ca in cartile ei nu strabate niciun fel de emotie feminina. Daca am compara-o cu alte contemporane am observa ca…
-Nicio femeie nu s-a identificat pana acum cu personajele ei masculine intr-atat.
-O fi fost lesbiana, mai stii!?
-L-a avut pe Frick.
Ramase un pic pe ganduri, apoi adauga:
-A stiut sa inoate. Toate artistele trebuie sa stie sa inoate. Pentru a fi apreciate si pe celalalt continent.
Dostoievski e mare. Nu prea am cuvinte la-ndemana pentru a putea spune cat de mare este, mai bine puneti mana sa-l cititi.
Scuzati-mi blasfemia, dar Dostoievski e ca o Biblie fara sfinti sau apostoli.
O biblie a demonilor cu fete umane.
Mi-e greu sa spun ca mi-a placut ‘Umiliti si obiditi’. M-a marcat mai mult ca Idiotul, dar mai putin ca Fratii Karamazov sau Crima si pedeapsa, asta as putea sa spun. Ma regasesc mai degraba in personajele ’schilleriene’ din romanul acesta. Totodata m-a inspaimantat usurinta cu care nenea Dosto surprinde bestia din om, felul in care cauta sa o justifice. Monologul printului-monstru din Umiliti si obiditi este o capodopera. Dostoievski a surprins profunzimile fiintei umane mai mult decat a facut-o Freud. A incercat sa-i inteleaga pe cei rai si, in ultima instanta, sa-i justifice. A reusit sa priceapa ceea ce nu multi inteleg: ca de multe ori, faptele bune sunt doar o masca peste egoismul nostru feroce. Cu toate astea, Dostoievski nu neaga ingerul dintre noi, ci doar il plaseaza intr-o realitate definita de norme si reguli care, parca ispitesc la rau.
Personajele lui Dostoievski sunt victime ale mandriei, indiferent de idealurile lor. Crestinismul lui Dostoievski este unul drept, ca un fel de justitie ce trebuie sa pedepseasca, chiar daca e moral (moralitatea este pana la urma, o virtute omeneasca) sau nu.
Dostoievski ramane totusi o incursiune literara extraordinara. Doar ca in momentul in care inchid cartea, ma sperii. De mine. De noi toti.
Scrisesem un blog frumos. o povestioara. Doar ca mi se reseta calculatorul cand eram pe punctul sa o termin. Si s-a pierdut totul.
Si-am uitat ce am scris. E ciudat ca nu putem pastra frumusetea unei clipe, sa o inghetam si pe urma sa o purtam cu noi pentru restul zilelor care vor urma.
Poate ca asa nu ne-am mai dori sa treaca timpul mai repede pana la urmatoarea secunda magica. Ne-am dezgropa raftul cu amintiri si ne-am satura de ceea ce exista deja in noi insine. Dar memoria e inselatoare, amintirile se pierd, se schimba, detaliile pier.
Si uneori in detaliile uitate gasim raspunsul la multe intrebari de azi. Prezentul se adapa din trecut, atunci cand e seceta in suflet.
Sa lasam fantomele trecutului sa se odihneasca. Asa incepea povestea mea. Insa atunci cand prezentul e o funie pe care gatul tau trebuie sa faca echilibristica scotocesti si prin sertarele vechi, iti imbraci hainele ponosite si te aranjezi pentru spectacol.
Spectacolul unde aranjezi scena, unde joci rolul principal, unde te aplauzi singur.
Spectacolul unde nimeni nu plateste bilet pentru ca toti joaca la diverse alte teatre. Unii prefera sa iasa in strada cu o portavoce si sa incerce sa induioseze publicul trecator. Sa-i faca sa ramana. Sa-i inlantuie. Sa le bata cuie in picioare pentru a nu se mai misca vreodata de acolo. Piata publica e plina de oameni care stau nemiscati, cu gurile cascate, ascultand pe un X sau pe un Y, admirandu-l pentru modul in care isi joaca rolul. Sunt atat de fascinati de prestatia lui incat uita ca mai au si ei maini pentru a gesticula si voce pentru a isi spune replicile. Si tot ce fac e sa stea…si sa stea…
Pana la urma ei sunt foarte buni jucandu-si rolul de spectatori. Si Regizorul ii rasplateste si pe ei, desi nu le da indicatii, doar sfaturi.
Sunt cativa care vor sa isi joace rolul cat mai bine, fara sa primeasca aplauze. Si nu au luat vreo lectie, pur si simplu improvizeaza. Speranta lor e ca vor auzi la sfarsit Vocea care va spune bis. Si poate ca atunci sala se va umple de privitori. Oamenii acestia trebuie sa isi cunoasca replicile trecute. Pentru ca au nevoie sa stie unde intonatia a fost nepotrivita, unde gesturile au fost prea exagerate, unde decorul i-a incurcat in desfasurarea rolului.
Stiu ca s-a mai zis ca lumea e o scena…si ca suntem toti actori…
Si ca toti avem un rol de jucat…
Insa multi joaca bine si nu sunt niciodata remarcati de critici. Nu sunt aplaudati. Nu curg petale de flori asupra lor la sfarsit.
Poate… poate ca e mai bine asa.
Cine are nevoie de spectatori atunci cand ei nu baga decat o data capul in sala, nu inteleg si exclama ‘Ce piesa proasta’!?
Insa tu stii ca e piesa ta…si ca pe alocuri este intr-adevar proasta, insa cateodata devine sublima si asta te indeamna sa o joci mai departe, sa iti imbunatatesti dictia, stilul, miscarile.
Norocosi sunt totusi cei care gasesc un partener pentru a face schimb de replici. Chiar daca este pentru scurt timp. O strangere de mana intr-o sala in care nu exista decat lumina reflectorului, fixa si indepartata conteaza cat mii de aplauze. Exhibitionism binecuvantat.
Monoloagele plictisesc pana la urma si pe cel ce le intoneaza.
Mie mi-au placut intotdeauna englezii. Mi-a placut istoria lor, civilizatia lor, tara lor (din poze). Imi place umorul lor, desi nu ma consider o cinica. Pe 24 ma duc in excursie la Londra. Aviz cititorilor: o sa lipsesc vreo 2 saptamani.
In alta ordine de idei, mie imi plac si rusii. Da, rusii aia care ne-au tot bip de la 1800siceva. Imi place literatura lor, imi place taranul rus. Dupa ce a fost mama in Rusia si a adus poze si diapozitive de la Ermitage, mi-am petrecut o buna parte din copilarie imaginandu-mi ca intr-o zi o sa vad toate acele frumuseti pe viu.
Acum vreo 3-4 ani sustineam ca daca vad Parisul pot apoi sa mor linistita. Visam sa ma urc in turnul Eiffel si sa fac poze de la inaltime. Cand am ajuns in Paris, turnul urias nu m-a impresionat. Multe schele, mult fier. Mi-a placut Parisul per total, dar abia asteptam sa ma intorc acasa. Aveam o pisica de hranit si mangaiat si prieteni cu care sa beau o bere. Aveam la ce sa ma intorc.
Nu pot sa imi injur tara cand nu am facut nimic pentru ea. Este absurd sa vrei sa faca Romania ceva pentru tine. Sa faca ce? Sa construiasca lagare pentru toti cei care te-au calcat vreodata pe picior?
Problema noastra este ca intotdeauna asteptam ceva de la celalalt. Asteptam ca celalalt sa se schimbe, sa devina mai bun, mai curat, mai uscat. Celalalt asteapta ceva de la noi. Si ne petrecem viata in asteptare…
Poate ca am vazut de cand eram mica o fata a unei alte Romanii, o Romanie pe care nu o cunosc multi. Vorbiti cu batranii care si-au petrecut cei mai frumosi ani din viata in puscariile comuniste si intrebati-i de ce… Pentru ce? Pentru cine? Apoi, puteti sa le explicati lor de ‘rromania’ si de nemultumirile personale, de felul in care Romania e o tara de cacat in care nu merita sa traiesti. Mai dati-le o palma pe obrazul ala chinuit.
Poate ma-nsel, dar cea mai mare greseala a Romaniei este faptul ca suntem o natiune de masochisti. Ne place sa presaram sare pe ranile deschise ale unei natiuni care deja urla. Fiecare pumn in fata devine o justificare pentru a muri.
Nu stiu daca sunt mandra ca-s romanca, am de meditat la asta, dar n-o sa-mi fie niciodata rusine ca m-am nascut aici. Nu o sa ii acopar de flegme pe cei de langa mine asteptand sa flegmeze si ei inapoi.
Daca urli mai tare ca cel de langa tine, inseamna ca esti mai neroman ca el?
Daca spui de indeajuns de multe ori ca Romania-i de cacat apare zana-maseluta si te transforma brusc in suedez? Te teleportezi intr-o alta tara si uiti ca exista .ro pe harta? Care e ideea de fapt? Probleme sunt destule, solutii unde?
As vrea sa vorbesc despre o gramada de lucruri care s-au inghesuit sa vina peste mine zilele astea.
Mi-a venit o idee in timp ce citeam asta, articol gasit prin DeMaio . O sa ma leg de titlul articolului deoarece nu au trecut nici 5 zile de cand mi-a reprosat cineva ca as fi ‘occidentalista’. Presupun ca se referea la faptul ca ma raportez mai degraba la valori vestice, decat la cele neaos romanesti. Mnoh, n-am cum sa ma raportez la valorile noastre, tinand cont ca acestea sunt deja in mine. Societatea apuseana e-n declin, isi devoreaza idolii, vrea sa spuna autorul articolului. Dar oare noi nu i-am devora? Avem o foame continua, tine de cateva sute de ani, ne-o mai satisfacem din cand in cand aruncand cu prastia-n vreun Eminescu, doar-doar s-ar prabusi si el in tarana ca uriasul Goliat. Ce e de remarcat este ca n-avem niciun David. La niciun David, nicio Bathseba. Nu prea avem de unde alege.
Si daca am inceput cu referinte biblice, sa continuam. Stiti povestioara cu Solomon si cu cele doua femei ce se certau pentru un copil, fiecare spunand ca este copilul ei? Solomon a luat sabia si a spus ca va taia copilul in doua oferind o jumatate fiecareia.Mama copilului a spus atunci sa lase copilul in viata, sa i-l dea celeilalte femei, dar sa-l lase in viata. Vedeti, multi dintre noi nu prea stiu cum e sa fii mama. Preferam jumatati de masura, in locul sacrificiului. Ne uitam in ograda vecinului si daca el umbla tot cu jumatati de masura atunci rasuflam usurati, ne putem duce traiul mai departe. Acceptam existenta unei jumatati atat timp cat si restul traiesc la fel. Asa-s oamenii. Cu geniile e mai greu. Ei prefera sa-si daruiasca pruncul posteritatii, in loc sa aiba doar o parte din el. Daruind ceea ce ai altora, te nasti. Atunci cand te nasti, automat, incepi sa mori. Si incepi sa bei ca sa uiti. Sau sa iei droguri. Sau sa faci sex in mod nefiresc.
Iar femeia careia i se da bebelusul intreg, il creste o perioada si apoi il lasa liber. Se intoarce cu fata catre tine si rade. Pentru ca nu esti ca ea. Nu mai ai nimic, insa iti permiti multe. Te judeca. Arunca cu pietre.
Asta e declinul occidental. Lipsa de recunostinta. Lacrimile fariseice la morminte pe care le construim piatra cu piatra.
Sunt inchisa-n casa. Sa nu radeti. Chiar sunt inchisa-n casa. Mi-am uitat cheile la serviciu si mama a plecat. Se intoarce diseara.
L-am trimis pe Silviu sa imi ia cheile si sa le aduca. Problema e ca eu tot fara tigari sunt. Si ma tot invart, ca un coi intr-o caldare, nestiind ce sa fac. Din cand in cand, ma mai tund, asa ca nu pot aplica solutia rapunzeliana: infasoara-te-n par si coboara-n jos luceafar bland. As putea sa stau linistita sa-l astept pe Silviu, problema e ca eu numai linistita nu-s de fel. Acum e 2:41. Sper sa apara pe la 3:00. Ma gandeam sa mai scriu ceva pe blog, dar n-am inspiratie pentru ca n-am tigari.
Ce ma mai deranjeaza pe mine la ora asta este ca au scos de pe piata inghetata Aloma cu placinta de mere. Da, exista Aloma cu placinta de mere. Nu, nu fac reclama firmei Delta, inghetata lor e in general odioasa si degraba aducatoriu de moarte si colesterol. Aloma de mere totusi era…este… da, eu n-am voie dulciuri, dar mai scap si eu ca pisica-n smantana. Si cand scap, imi place sa mananc ceva bun-bun-bun. Iar Aloma cu placinta de mere era mai mult decat bun-bun. Era comoara cu banuti de aur de la capatul curcubeului. Avea o parte cu gust de mere pe care o manca Silviu si o parte cu scortisoara si bucati de pricomigdale pe care o hapaiam eu. Dar tot ce e bun se termina la un moment dat. Acum cateva zile am batut tot cartierul Militari in cautare de inghetatica bun-bun-bun. Si n-am gasit. De la mine de la Orsova pana pe la Apusului am tot colindat ( a se citi ‘l-am tarat pe Silviu dupa mine) intrand in fiecare magazin si scotocind prin frigiderele (sau ce-or fi alea) cu inghetata. Vanzatorii se uitau la mine de parc-as fi fost nebuna. Nebuna sau gravida. (in ziua de azi e musai sa fii ambele). N-am gasit. Nici in Cora,nici in Carrefour. Nicaieri.
Asa ca acum voi face petitie la Delta sa reintroduca sortimentul asta de inghetata. O voi cumpara la bax. La cartus. La camion. O cumpar in rate cu dobanda de 89579879358 la suta. Nu ma-ntereseaza. Vreau inghetata.
o oaie doua oi trei oi cinci oi o mie doua sute cincizeci si sapte de oi.
Parca as vrea si tigari.
un elefant, trei elefanti, patru elefanti, trei milioane sapte sute de elefanti care se leagana bleg pe o panza de paianjen
2:57. A venit Silviu. Au venit tigarile. Nu mai trebuie sa scriu ca sa uit de nevoia de tutun.
Cand am luat de pe raft ‘In numele porcului’ si i-am citit descrierea, am crezut ca am dat peste o lectura usurica, de week-end.
Mare mi-a fost greseala. In descriere, ceva mai jos, nu stiu ce reviewer de carte spunea ca Pablo Tusset zugraveste iadul. Si avea dreptate intr-o oarecare masura.
Tusset incearca sa traseze acea granita subtire dintre iad si rai. Inca o data, noi oamenii suntem la mijloc.
Povestea debuteaza ca un thriller: niste politisti descopera la abatorul din satul de munte Horla un cadavru de femeie ce pare ca a suferit toate procedeele specifice transarii unui porc. In gura femeii, politistii gasesc un mesaj: ‘In numele porcului’, un mesaj initial interpretat ca o gluma sinistra, dar care capata conotatii adanci pe parcursul romanului.
Tomas, un politist ce doreste sa se retraga este trimis ca agent secret in satul Horla pentru a-l gasi pe criminal. Asa ia nastere Pedro, scriitorul.
Doar ca Pedro si Tomas au secrete pe care le ascund unul de celalalt. Pe munte, oamenii si porcii se amesteca, identitatile se confunda.
Cartea mi-a adus aminte de Fight Club. Pana si autorul recunoaste, in mod indirect, ca s-a inspirat de acolo.
In roman apare si o pictura, Madona in fata unui peisaj, a lui Bellini. Apare obsesiv, ca un simbol luminos intr-o lume ce isi cauta alinarea in violenta, un simbol al oamenilor buni ce mor pentru ca psihopatii sa-si recapete libertatea.
Si acum am si eu o dilema. Luati de cititi aici. Da, cititi si comentariile. Acum dilema mea este: pedepsim intentia, lipsa de intentie sau consecintele actiunilor noastre? Nu de alta, dar ma gandesc ca nazismului i s-au facut jde procese si a fost condamnat de jde ori deoarece si intentiile erau rele, criterii de rasa, etnie etcetera etcetera. Comunismul a fost condamnat mai din parti asa deoarece intentiile erau cica bune, criterii sociale, egalitate etcetera etcetera.
Deci e mai rau sa ucidem cu gandul da’ sa nu ucidem cu fapta sau e mai rau sa ucidem cu fapta da’ nu cu gandul? Sau sunt rele amandoua? (Asta cu ucisul era doar un exemplu, inlocuiti cu ce vreti voi)
Ma, eu ma gandesc ca toti marii criminali si hoti sunt gratiati deoarece se gandesc unii filosofic asa, ca ei nu reprezinta un pericol pentru societate si ca nu e intentia lor sa omoare sau sa fure, se intampla doar. Victime colaterale cum ar veni.
Prostia blogocubica ma uimeste pe zi ce trece. Sunt vreo 30.000 de bloguri in Romania. Si cresc.
Brr.
Am observat cu stupoare ca unii oameni chiar is mai prosti ca mine. And that’s not an easy task, dupa cum spune Silviu. )
Fac unii pe piosii si pe moralistii de parc-ar fi Dumnezeu din Ceruri, desemnati cu acte sa acorde iertare si viata vesnica. I-as invita sa imi faca o felatie, da’ n-am. Oricum, daca as avea, sunt convinsa ca ar face-o, intr-atat de marinimosi sunt.
Dar sa vedem cine are parte de marinimia lor.
Cititi aici.
Mie mi-a dat o lacrima in coltul gurei de mila puscariasilor. De fapt am plans in hohote. Mi-ar placea acum sa ma transform intr-un fel de Batman sa ma duc si sa eliberez toti puscariasii de la Rahova. Sa punem foc tuturor inchisorilor, sa cada mai ceva ca Bastilia, pentru ca mai apoi sa ne tinem toti de maini si sa scandam Liberte Egalite Fraternite. Ca pana nu suntem toti liberi suntem toti prizonieri. Pana nu suntem egali suntem la puscarie. Casatoria e viol. Sau ceva de genul.
As dori sa ma confesez pentru ca am remuscari. Am un suflet tare had de felul lui. Si parca ma gandesc ca hotii, criminalii si violatorii (nu ma refer la micii gainari care au furat o paine – da’ sa nu ne imbatam cu apa rece ca a trecut vremea lui Jean Valjean) o duc prea bine la mititica. Eu pentru criminali si violatori as recicla Auschwitz-ul (sau cum naiba se scrie, lua-l-ar naiba de lagar), cel putin deviza aia cu ‘Voi ch’entrate lasciate ogni speranza’, pardon, aia era la alta echipa. (aia de jucau cu Mussolini) Ma rog, aia cu munca te face liber. Mie mi se pare corect. Stiu, acum multi va veti holba inspaimantati si veti fugi mancand pamantul facand trei cruci in fata portretului cu Che Guevara si batand o metanie pentru Lenin. Da’ asta e, sunt un om rau. Deci eu i-as pune pe puscariasi sa munceasca nene, sa munceasca zi de vara pana-n seara, sa munceasca pana cad lesinati de oboseala. Asa i-as integra eu inapoi in societate. Ca doar nu integrezi d-alde hoti si pedofili lasandu-i sa se relaxeze.
Baaa. aloo, nu-mi doresc eu sa ajunga lumea la puscarie, ajung ei singuri, fara ajutorul meu. Sau ar trebui sa ajunga. Gresesti -platesti. Cauza-efect. Lege universala.
Da’ lasa ma, ca asa e cand esti prostit cu Drepturile Omului de mic copil. Se pare ca numai scursurile au nevoie de drepturi, noi oamenii normali ne descurcam si fara. Cand e ultima oara cand ati auzit un om de langa voi ca invoca drepturile omului, mila semenilor etc? Eu una niciodata. Nu de alta, noi ramanem la mila alora care se agata de legi care-s facute sa-i ocroteasca.
Pana la urma, lume, mi-am luat coaiele-n inima-n dinti si m-am prezentat la romexpo. Mi-am luat bilet la Manowar.
N-o sa fac acilisea recenzie pentru ca nu m-am priceput niciodata sa adun muzica-n cuvinte.
Cateva observatii simpatice (asa ca mine ) o sa fac totusi.
Pe langa concertul in sine, pe mine m-au impresionat oamenii. La un moment dat am vazut o doamna ( pe la 50-60 de ani) cu o sacosa de carpa. Pusese sacosa jos si dadea din cap pe Trooper. Stia si versurile. L-am pus pe Silviu sa-i faca poza, era de retinut. Apoi am vazut vreo 3 femei gravide. Din pacate, in multime nu le facuse nimeni loc asa ca au stat si privit (si ascultat) concertul mai de la departare.
Cand cei de la Manowar cantau Kings of Metal langa mine era o tipa care lucreaza in Feeria la banca. Genul de ochelarista grasuna, cu o figura bonoma pe care mi-as fi imaginat-o ascultand Rihanna. Ok, The Killers in cel mai bun (rau?) caz. Dar nu. Urla din toti rarunchii ‘Other bands play MANOWAR KIIIIIIILLLLLLLLLL!!!!’. Voiam sa-i fac si ei o poza, dar eram cam aproape si mi-era frica sa nu ma recunoasca cand merg la banca cu OP-uri si depuneri. Eh. Ok.
Cand au cantat Heart Of Steel mi se ridicase parul de pe mana si mi se facuse pielea de gaina. Asta asa intre paranteze ca am stat cu parul ridicat aproape tot concertul. Cand am iesit nu prea mai aveam nici voce, nici picioare, nimiiic.
Pai ce sa mai zic? Hm, doar ca nu eram mare fana Manowar pana aseara. Acu’ s-au ales cu inca un fan. Si nu numai din cauza muzicii. Pe mine m-a impresionat faptul ca Joey DeMaio (thanks chiticot) s-a chinuit sa memoreze ditamai monologul in romana. Ca mic exemplu. Cand a intrebat ‘credeati ca o sa spun Budapesta?’ a nimerit si intonatia specific interogativa. Faptul ca l-au lasat pe tipul ala din BV sa cante cu ei si i-au dat chitara dupa. Io-s usor impresionabila, dar aseara chiar ma bucuram cu intreaga mare de oameni din fata de la Romexpo. Parca inspiram si expiram toti in sincron. Nu m-am mai simtit asa bine de la Iron Maiden. Ma scarpin in cap si nustiu ce sa mai spun.
A fost extraordinar.
Imi pare rau doar ca n-am raspuns invitatiei la bere pe care mi-au facut-o Sorin si jumatatea lui. Eram obosita rau, acum scriu articolul de la munca. Oricum sper ca au baut o bere si ptr mine, daca nu, nu-i suparare. Oricum am ajuns la 1 acasa pentru ca am mers pana la 1 mai pe jos ca sa gasim taxi. Dar a meritat.
Uite cum pierd eu timpul de pomana cu oameni prin a caror cutie craniana bate vantu’ de primavara-vara. Catinel asa, ca daca ar bate un pic mai tare, probabil s-ar crea niste conexiuni, miscari ale sinapselor. Chestii.
Acum ceva timp am scris un articol despre pastila de slabit Super Slim. Aici. Azi primesc un comentariu care spune asa:
dar ce faci in momentul cand dorinta de slabire este mai mare decat orice in lumea asta,trebuie sa treci prin asa ceva sa faci orice iti sta in putere si sa iti dai seama ca nu ai nici o sansa …apoi apare din senin ‘capsula’ iti taie pofta de mancare si te face sa te simti admirata de toti …..”ce ai facut?cum ai facut?vreu si eu…”’etc….stiti si voi cum e
te simti in sfarsit bine ,nu iti vine sa crezi cat de usor a fost dupa atatia ani de chinuri grele,grele….iti spun eu nu renunti mergi mai departe oricare ar fi consecintele…..iti spui decat grasa mai bine moarta…
Ba, deci eu n-am mers mai departe. Da’ sa stiti ca n-am aruncat pachetul de SuperSlim. O suta de mii pastila. Glumeam. (l-am aruncat dap ) Nu fac trafic de droguri pe blog. Doar trafic de pe urma proastelor care cauta pe gugal Super Slim.
Chinuri grele, grele. Plua calului. Eu credeam ca e greu sa traiesti orb. Sau ciung. Sau cu cancer. Da’ acuma se pare ca e o adevarata corvoada sa ai niste kg in plus.
Nu stiu cum sa zic, dar orice om, cat o fi el de gras si de slut are niste oameni care tin la el. O fi ok pentru tine sa mori, dar cat de ok e pentru ceilalti? Io pun pariu ca fata care mi-a lasat comentariul n-are mai mult de 25 de ani. Deci probabil are niste parinti pentru care ea e cea mai frumoasa, cea mai desteapta, cea mai cea. Probabil ca are prieteni care o iubesc. Ea e gata sa renunte la toate astea si sa moara pentru a fi slaba. Uhm.
Problema voastra nu e ca sunteti grase (cat de grase puteti fi, serios acuma. Ati aparut la Ripley’s Believe It Or Not? Nu puteti iesi din casa decat pe baza de macara? Lumii ii e mai usor sa va sara decat sa va ocoleasca?) ci incredibil, incomensurabil si inimaginabil de proaste. Si de egoiste.
Pam pam.
Nu va ghidati dupa titlul cartii. Nu fiti superficiali ca mine. Aceasta carte nu este una usurica de week-end cu care sa va petreceti timpul mai rontaind din cand in cand alune si caju.
Englezoi fiind, Jonathan Coe, incearca prin aceasta carte sa o traga nitel de urechi atat pe madam Thatcher cat si pe alti politicieni de dreapta. Simpatiile stangiste nu sunt deloc subtile, parca la fiecare pagina cartea urla ‘Dreptate pentru proletariat!’, cu toate astea pe mine m-a pacalit un pic. In sensul ca m-a facut sa simpatizez la un moment dat cu socialistii lui Coe.
Stiti de ce? Pentru ca Jonathan Coe zugraveste tabloul unei lumi bolnave. O lume in care de fapt nu mai exista ideologii, ci doar lacomie pura. Iar ideile lui Coe macar sunt oneste, desi la un moment dat extrem de stupide. Macar sunt idei, nu dorinte.
Pai sa vedeti. Familia Winshaw, personajul central al acestei carti, este alcatuita din mai multe membre sau organe sau cum vreti sa le spuneti. Nu sunt toate la genul feminin, asta sa fie clar. Ei bine aceste ‘organe’ se impart egal in functii de autoritate si dezlantuie iadul. De la articole de ziare care se contrazic la industria de armament ce il copleseste pe Saddam cu atentii pentru ca mai apoi sa se intoarca impotriva lui, de la industria filmului pana la industria alimentara care imbolnaveste populatia, familia Winshaw este peste tot cu un singur scop: acela de a castiga.
Stiu, suna ca un thriller politic, dar este mai mult de-atat. E o carte care m-a facut sa cred ca nu exista conspiratii la nivel mondial. Doar o lacomie imensa care cuprinde sufletele unor oameni care, poate daca ar fi crescut intr-o altfel de societate, ar fi fost diferiti. Nu exista decat rautatea celor puternici impotriva inocentei saracilor. Sclavia banului este mai periculoasa ca orice alt tip de fundamentalism religios.
Singurul lucru care ii nimiceste pe cei lacomi este nebunia. Nebunia unor oameni care nu mai au nimic de pierdut.
Mi-a placut. A fost trista si pesimista, dar mi-a placut. Pentru ca la final, printre picaturile de sange specifice masacrului se intrezareste speranta. Printre picaturi.
Am stat toata noaptea treaza si am citit o carte despre violenta domestica. Chick-lit (chick lit de 700 de pagini, dar totusi.coperta era portocalie). Despre violenta domestica. Nu prea am putut sa dorm.
Apoi am ajuns la serviciu nedormita si cu organismul intors pe dos din cauza nesomnului. Sunt ca pusa pe pilot automat. Am ochii rosii si ma tot frec la ei instinctual. Cred ca sperii clientii. Acum, colac peste pupaza, am dat peste poza unei femei musulmane. Ingropata pana la gat. Pregatita pentru a fi omorata cu pietre. Sunt masochista. Am citit articole despre condamnarile la moarte din Iran si Afganistan. In legea lor Ha…nu mai stiu cum scrie ca femeia trebuie sa fie ingropata pana la gat, barbatul pana la brau. Atunci cand sunt ucisi cu pietre zic. Apoi, daca vreunul reuseste sa scape, el este liber. Ia ghiciti cine scapa cel mai des?
Asta nu-i un articol informativ despre ce se intampla in lumea araba. Este un articol plangaret despre faptul ca de azi de dimineata imi rod unghiile. Si uneori simt si eu nevoia, specifica unui emo, sa ma tai. Nu pentru ca-s neinteleasa, ci pentru ca uneori as vrea sa pedepsesc oamenii si cel mai la-ndemana om sunt eu. Dar n-o fac. E rau destul, la ce bun sa contribui si eu?!
Ma uit la astia cum vin in magazin si cumpara si cumpara si cumpara. Si nimanui nu-i pasa. Si atunci cand esti omorat cu pietre poate dura si o ora, deoarece scrie in lege ca pietrele nu trebuie sa fie prea mari ca sa nu mori din prima, ca e pacat de la Allah sa nu te chinui si tu putin, femeie imorala ce esti.
E sentimentul inutilitatii asteia care ma sufoca. Ca nu pot face nimic. Nu pot tine pe nimeni in brate spunandu-i ca o sa fie bine, deoarece am obosit sa ma prefac. Si ei stiu. Si noi stim. Toata lumea stie. Nu o sa fie bine. Nu e bine. Va fi, atunci cand vom disparea de pe fata pamantului, iar acesta va fi din nou populat de dinozauri. Mi-au fost dragi dinozaurii. Daca ar mai exista, un sauropod te-ar strivi din greseala, fara sa te urasca. Cum ar putea o fiinta atat de mare sa urasca? Noi suntem asa mici, mici, ca niste flegme ale unui Dumnezeu care parca vrea sa-ntarzie Apocalipsa ca sa ne faca-n ciuda. Sa ne lase sa ne mai balacim un pic in propria mizerie. Uf. Si-mi pare rau pentru blasfemii, dar mor (ce ironic!) de curiozitate sa stiu daca o sa ard si eu in iadul celor care au aruncat prima piatra. Si pe ultima.
Unii ignora pentru ca stiu ca nu pot face nimic. Eu sunt printre cei care nu se pot abtine. Incerc sa nu plang pentru ca sperii clientii. Iar clientii sunt in general copii. Problemele lor cele mai mari este ce sa aleaga intre doua jucarii.
Eu stau noaptea cu ochii-n tavan si ma gandesc la …La ce ma gandesc? Ma gandesc de exemplu la vecina bunica-mii care a murit singura, avand cangrena la ambele picioare si ciroza la ficat. Cum l-a sunat pe un om pe care-l ajutase ca sa o duca la spital si acesta i-a zis ca e ocupat. Cineva a strigat dupa el sa ajute si el era ocupat. Deh, patron de restaurant. Banii… Stii, daca as fi vrajitoare l-as blestema. Dar nu sunt, si-n plus imi rasuna in urechi vorbele bunica-mii care-mi spune ‘ sa te rogi si pentru dusmanul tau’. Dar nu e dusmanul meu. Nici macar nu e dusman. Doar un om. Amarat. Demn de mila. Ma-ntreb daca mai doarme noaptea. Sau poate e atat de adormit incat nici macar nu stie. Nu-si da seama. Dar eu stiu. Dracu sa ma ia, stiu. Si nu dorm. Cateodata ma-ntreb daca nu as face la fel. As fi prea ocupata pentru a cobori ochii catre suferinta. Sa aiba cineva nevoie de mine si eu sa spun ‘Nu pot, am treaba’. Ma urasc pentru toate situatiile ipotetice in care as putea sa fac asta. Sa uit. Sa nu-mi pese. Sa ignor. Sunt o criminala. Dar din fericire, nu ma ucid decat pe mine. Deocamdata. Si sper ca se va fi terminat pana sa ajung si la altii.
Mai avem putin de Dumnezeu in noi si vrem sa-l extirpam. Pentru ca doare.
Mie imi plac mai mult ca Within Temptation. Cateodata mai mult ca Epica, de asemenea. Spun asta pentru ca vin din aceeasi tara si canta mai mult sau mai putin cam acelasi gen de muzica.
Videoclipul mi se pare reusit si de aia l-am ales. De ascultat si Summer’s End, Vision Red, The Rest Of My Days.
Oare mai merita sa intreprinzi ceva, orice, daca nu poti scrie despre asta dupa?
Citesc Etica neuitarii de Monica Lovinescu. E o colectie de articole scrise in Franta, articole care se rafuiesc cu balaurul numit comunism. Povesteste despre Nadejda si Osip Mandelstam, Anna Ahmatova, Soljenitin si in general, despre toti cei din samizdat.
In general, atunci cand citesc un roman, incerc sa-mi imaginez lucrurile ce i-au dat nastere. Nu cred ca literatura e imaginatie. De multe ori literatura e mantuire. D. le-a dat unor oameni posibilitatea de a isi ispasi pacatele in fata unei hartii. De a-si ispasi pacatele sau de a spune o parte de adevar lumii. Pentru ca Scriitorul trebuie sa traiasca in adevar (da, cuvinte mari) pentru ca literatura lui sa existe. Citind cartea Monicai Lovinescu mi-am dat seama ca, in secolul XX, Rusia a dat omenirii doar scriitori disidenti. Pasternak, Soljenitin, Ahmatova, Bulgakov. Unde sunt scriitorii carora Stalin le comanda carti? S-au conformat de dragul de a nu sfarsi intr-un lagar si de a-si vedea opera publicata, insa au patit ceva mult mai grav: au fost ingropati de istorie. Asta pentru ca Rusia a avut oameni care au trait si inainte in adevar: Dostoievski, Tolstoi, Gogol. Rusia are o memorie cumplita a revoltei si o capacitate de a se salva ca natiune prin cativa indivizi. Noi, romanii am fost la inceput. Noi inca il apreciem pe Ion Ianosi ca om de litere, desi uitam cum facea apologia marxismului in ziarele vremii.
Pentru mine, cei care s-au conformat sistemului care le baga colegilor de breasla pumnul in gura, aceia care isi vedeau operele publicate si laudate de Partid, sunt morti. Nu neg, poate, valoarea estetica a operelor. Insa Cuvantul e Adevar, ne defineste si ne modeleaza fiinta. Estetica e, uneori, cand nu se-nsoteste cu adevarul, o pacaleala inspaimantatoare, o gluma artistica.
Si de ce alegeau unii sa minta? Pentru ca atunci capatau aprecieri. De la sefii de Partid. Chiar daca sefii uneori erau cizmari sau tamplari. Invidia si slabiciunea cersesc aprecierea altor oameni. Talentul dobandeste aprobarea lui D. si, implicit, a istoriei.
Si apropo de invidie… a vazut cineva The Kite Runner? La un moment dat tatal lui Amir ii spune acestuia ca nu exista decat un pacat: furtul. Atunci cand ucizi, ii furi unui om dreptul la viata. Atunci cand minti, furi dreptul la adevar al unui om. Atunci cand inseli, furi dreptul cuiva la dreptate. Dar de unde se naste furtul? Din invidie. De fapt, invidia este singurul pacat. Deoarece te face sa crezi ca existenta ta este mai importanta decat a altor persoana. Iti da ‘dreptul’ de a le lua acestora anumite lucruri deoarece nu crezi ca acestia le merita.
Iar acum cateva zile, stand in sufragerie cu televizorul deschis, am auzit o reclama la ‘The Money Channel’. Cam asa suna reclama de pe fundal : Invidia e buu-uuh-naaa. Paradoxal, in societatea egalitara pe care o propunea comunismul, invidia nu-si mai avea locul. Insa tocmai atunci, ea aparea in mod virulent, distrugand vieti. Pentru ca unde e invidie e musai si frica. Nu spunea Jean-Paul Sartre (care a facut si el apologia comunismului la un moment dat): ‘L’enfer c’est les autres’? Ce dovada mai buna de invidie rautacioasa? Mai bine am recunoaste ca iadul suntem -noi- si ca nu avem nici cea mai mica dorinta de exorcizare. Iadul nu sunt ceilalti, pentru ca in iad esti singur. Ai parte de cea mai cumplita singuratate :lipsa iubirii (pentru ca D. e iubire) si incapacitatea de a-l vedea pe cel de langa tine.
Si ce anume ne poarta catre iad? Invidia. Aia care, aparent, e buna.
Si minciuna. Croita de comunism, intretinuta in continuare de asa-zisul capitalism.
PS: Ii multumesc Monicai Lovinescu. A fost o doamna. Si o Scriitoare. Si articolele ei mi-au adus un coltisor de rai, chiar daca raiul, de multe ori, doare.
Bine, nu chiar acuma, intr-o saptamana. Dar imi place sa fiu prevazatoare. Si pentru ca nu o sa mai scriu asa des. Sunt amortita.
Bine ca mi-am adus aminte.
Sambata trecuta am trecut pe langa facultatea de teologie. Pe undeva pe acolo e si un magazin cu droguri (cica) legale. Ma rog, nu i-am retinut numele. Usa-n usa cu respectivul magazin este o librarie cu carte bisericeasca. Ma-ntreb de ce nu fuzioneaza, pun pariu ca tineretul l-ar cauta (gasi?) pe D. mult mai des. Ce lume oxiMORONica!. Nu, nu aveam treaba pe acolo ca sa imi iau droguri, daca m-as droga as lua grele. Io-s mai extremista asa. Ori heroina ori deloc. Deocamdata-s la partea cu ‘deloc’. Pall Mall Lights.
Sunt niste oameni care ma tot intreaba ‘Stii care-i cel mai scurt banc?’, si eu ca sa le fac pe voie, raspund ‘nu’. Si ei imi raspund ‘SURUB!’ si se strica de ras. Nu vad partea amuzanta. Mie mi se pare tare haios cuvantul ‘exhaustiv’ de exemplu, dar n-o sa-i spun nici unuia :
Stii care-i cel mai scurt banc? EXHAUSTIV frateeee. Ha-ha-ha!
Cred ca este o taina masculina asta, io-s prea proasta ca sa ma prind de adancurile metafizice ale surubului. Si eu oricum rad ca sa nu plang. Sau invers. Suruburile nu-mi trezesc niciun fel de sentimente.
Uite, asta-i cel mai scurt banc cu evrei: N-am!
Ssi sa spuna cineva ca-s rasSista… pai il mananc. Io ma automistocaresc, deci da. Eu n-am fobii, nu am accese de paranoia, nu vreau sa ma tolereze nimeni si nici nu vreau sa tolerez pe altcineva in afara de Silviu. El e bun la casa omului.
Nu vrea nimeni niste pui de pisica? Sunt albi cu pete negre si portocalii, sterilizati, despurecati, despaduchiati. Io’s prietena cu mama lor si a zis ca e criza, ii da spre adoptie ca sa poata sa-si ia de baut. Nu va ganditi la nimic iesit din comun, doar lapte. Dati semn pe mail. (contrar asteptarilor, io vorbesc serios acum)
Eu mi-am ales un pui nitel mai mare. E portocaliu cu dungi maronii si seamana un pic cu Garfield. Imi mozoleste mana de parca ar suge la tata. Saracu, cred ca asta-si imagineaza ca face si se chinuie, doar-doar o iesi un strop de lapte. O sa-l cheme Pompiliu, are fata de Pompiliu, nu stiu de ce.
Hm.
Eu daca as avea un copil i-as pune numele Bocanila. Just for the fun of it.
(Bine nu-s asa rea. I-as pune si un nume serios. Gen Daniel sau mai stiu eu ce. Dar i-as pune si Bocanila. Nu e dragut? Ar ramane iepurasul meu forevah and evah)
Spuneti-mi sa ma opresc din pus tag-uri aiurea la articole, ca altfel o sa zica lumea ca il copiez pe dadatroll.
Deci bloggerii ‘mari’ care au impresia ca reprezinta si influenteaza societatea civila, aia care se plang non-stop de cat de nasoala e viata, sar pe un biet om care a cerut ajutorul, iar atunci cand nu l-a primit, a incercat sa se ‘razbune’.
Ta da daaaa! O asteptam de cateva luni bune si azi a venit. Din Anglia pachetel. Hehee! Are si poze. Am observat ca Russell era un copil urat. A crescut pentru a fi un lebadoi in toata splendoarea. Da, sunt superficiala. Ma duc sa ma masturbez intelectual cu vorbele de duh ale lui Russell.
Acum cateva saptamani a intrat in librarie un mosulet simpatic, dar ponosit. M-a intrebat de ultimile aparitii de carte si i-am aratat raftul Humanitas. Am mentionat si Apa pentru elefanti, moment in care el reactioneaza prompt ‘Am citit-o. E geniala, ar trebui sa primeasca Nobelul’.
Dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
