Va urez sarbatori fericite, un Craciun frumos si toate cele.
Ma gandeam sa dau link la inregistrarea facuta de mine, dar nu vreau sa surzeasca nimeni de Craciun, puteti surzi si mai incolo sau daca tineti neaparat pot sa pun link catre Guta. Sa pun, sa nu pun? Hai ca nu pun, de Craciun trebuie sa fim si noi mai buni mai bla bla generosi si empatici ca asa zice americanul. Americanul, duh, unde ati citit voi ca a zis Iisus sa fim mai buni -de Craciun-? Recomandarea era, pare-mi-se, sa fim mai buni tot timpul. Da’ las’ ca-i bine si de Craciun, desi eu nu profit de bunatatea asta generala, deoarece n-o sa ies in casa. Puteti sa-mi puteti totusi bani in cont, daca asa spune Hollywood-ul sa facem.Puteti considera pe urma ca ati bifat punctul ala cu ‘De Craciun fii mai bun, fii trv’.
Normal ca glumeam, nu va cer bani. Adica, putem sa rezolvam si cu niste cadouri, nu ma deranjeaza. De fapt, ce voiam sa va zic dar iar m-am intins in stilu-mi caracteristic este ca nu e musai sa aveti un Craciun fericit, nu va somez eu sa faceti asta, puteti sa aveti un Craciun cum vreti voi. Da’ sa fie al vostru si al familiei voastre, al oamenilor pe care ii iubiti si cu care ati vrea sa va petreceti nu numai Craciunul ci si… Revelionul. Mnoh, n-a iesit bine. Va doresc o infinitate de Craciunuri asa cum vreti voi alaturi de cei care va fac sa va simtiti -acasa-. Cam asta voiam sa zic.
Va pup.
Si va recomand:
-o carte
-un film
-o veverita si un arici (da, stiu, credeati ca va recomand o melodie. N-a fost sa fie.)
M-am mai linistit. Nu mai sunt asa nervoasa, stresata. Nu, nu cred ca e din cauza sarbatorilor, de obicei acestea imi creeaza un sentiment de agitatie: ce facem? ce gatim? unde mergem?
Nici nu ma mai intereseaza asa tare ca lucrez pe 24, sper ca totul sa iasa bine, sa fie vanzari si sa fie o atmosfera placuta intre colegii mei de la librarie. Nu ma mai intereseaza nici ca nu avem unde sa petrecem Revelionul, probabil voi merge cu Silviu intr-un club gol din capitala si ma voi relaxa, nu e musai sa fie dezmat de Anul Nou. Prefer liniste si odihna mai degraba decat galagie si aglomeratie. Anul trecut am facut revelionul la mine acasa si stiu ca a doua zi dimineata m-am trezit cu un gust amar. Dezordine (pentru ca nu, invitatii nu m-au ajutat la curatenie), farfurii murdare si o durere imensa de cap. Dupa ce am mai strans ce era de strans stiu ca am avut un sentiment extraordinar de bine cand m-am ghemuit langa Silviu, am mancat tort si ne-am uitat la televizor.
Am priceput ca nu e musai sa te distrezi de anul nou, e doar o alta zi, o alta zi in care traiesti. Cred ca asta e motiv sa te bucuri, orice zi din an ar fi. Si a mai trecut un an, asta e un motiv de tristete, fie ca e 1 ianuarie sau ziua de nastere.
Cred ca sunt printre putinii oameni care pot gasi un echilibru intre aceste stari: pot fi bucuroasa si trista in acelasi timp. Si asta pentru mine inseamna liniste, nu o fericire vulgara, zgomotoasa, o fericire care tropaie atunci cand intra in casa si apoi pleaca lasand urme de noroi pe covor.
Nu stiu ce am realizat anul asta. Am mai trait un an, asta e singurul lucru notabil pe care pot sa-l spun. Si, dupa mine, esential.
Am fost azi sa vad Avatar si chiar n-am fost dezamagita, duceti-va sa-l vedeti, e o experienta cinematografica reusita.
In alta dezordine de idei azi m-am tinut de prostii/. Da, aia e vocea mea, interpretand una dintre melodiile mele favorite Therion. Stiu, suna groaznic a capella, dar cred ca daca ar avea si fond muzical ar fi ascultabila. Acum ca am microfon (ca multa vreme n-am avut) o sa tot fac experimente d-astea pentru ca, daca nu stiati, imi place sa cant. Probabil ca si masurile si respiratiile vor deveni mai apropiate de variantele originale. Nu, nu vreau sa dau lovitura sau sa scrie Cabral despre mine spunand ca imi urmez visul. Asta nu-i vis, e o distractie asa ca radeti si daca va place si daca nu va place. Ah, m-am mai inregistrat cantand si Sleeping Sun, dar nu pun link ’cause I sound awful.
Cu ocazia sarbatorilor de iarna tin sa le transmit domnilor manageri de la Baneasa Development SRL un futai fericit intre dinti.
De ce?
Pentru ca nenorocitii ne obliga sa tinem magazinele deschise pe 24 decembrie pana la ora 19.00, pe 31 decembrie si pe 2 ianuarie. Daca nu tinem magazinul deschis, amenda, ca deh, asa-i contractul, respecti programul pe care il fac ei. La fel, azi ma obliga sa stau cu libraria deschisa pana la 2 noaptea pentru ca au ei nush ce noapte a reducerilor.Ceea ce nu pricep eu este cu ce ii ajuta pe ei ca tin eu magazinul deschis, atata timp cat chiria e fixa, nu creste pe masura vanzarilor.
Cu aceeasi ocazie as dori sa le transmit fix acelasi lucru si stimabililor clienti care stiu sa-si faca cumparaturile pe ultima suta de metri, in ajunul Craciunului. Din cauza lor nehalitii de la Baneasa ne obliga sa ne facem sarbatorile la serviciu.
Proasta miscare de PR pentru Iisus sa se nasca de Craciun,perioada anului (cat se poate de laica de altfel)in care toate animalele ies din casa pentru a face cumparaturi sau pentru a face bani, dupa caz.
LE: Oameni buni, eu n-am de ce sa ma scuz sau sa spun ca imi pare rau daca voi va recunoasteti in randurile de mai sus. Nu am zis ca toti clientii sunt animale, am zis doar ca toate animalele ies de Craciun din vizuina in care hiberneaza tot anul. Vreti sa mai repet o data ca sa intelegeti? Pentru a va face o idee mai buna despre ce vreau sa spun, iata cateva dintre lucrurile care s-au intamplat in aceasta sfanta perioada a anului (sfanta pentru shopping, desigur):
- cativa oameni minunati au gasit ca ar fi hazliu sa lipeasca guma de mestecat intre paginile unor carti
- alti oameni minunati au spart niste globuri de portelan (scumpe), desi e scris langa ele ca e musai caclientii sa aiba grija. Bineinteles ca nu le-au platit, mai degraba au incercat sa-si justifice greseala dand vina pe vanzator, spunandu-i ca locul unde le-a asezat nu este bine ales.
-aseara la ora 12, dupa ce toata ziua mi-a urlat in urechi muzica house (s-au gandit astia de la Baneasa ca vor atrage clientii in mall daca le pun niste muzica house, de altfel o muzica prea in concordanta cu spiritul Craciunului) un nene m-a intrebat de ce tip la el, era greu sa priceapa ca asa am vorbit toata ziua cu ceilalti din cauza muzicii care bubuia sub picioare.
-o cucoana mi-a facut scandal pentru ca a trebuit sa plateasca punga de plastic. Dupa ce i-am explicat ca e lege si ca niciun magazin nu da pungi pe gratis, m-a intrebat pe mine ‘Dar cand o sa ne civilizam si noi?’ Cand vor disparea oamenii ca tine, cucoana. Da, dupa ce dai 100 de lei pentru un plus adunator de praf e de-a dreptul inuman sa-ti cer 40 de bani pentru o punga, sigur vei saraci.
-suntem un magazin mic si in general suntem maxim 2 oameni pe tura. Bineinteles ca nu facem impachetari de cadouri, nu avem timp si nici spatiu. Ghiciti cati oameni au facut scandal pentru ca nu le impachetez eu cadoul si nu le pup picioarele din recunostinta ca au cumparat de la mine. Aha, ati ghicit. Destui.
-in ultima vreme s-au inmultit tiganii care vin sa fure (sau macar incearca) sau care vor sa te pacaleasca la bani. Deh, trebuie sa aiba si ei un cozonac sa puna pe masa si munca e greu.
-o alta dama minunata m-a batut vreo 5 zile la cap sa ii fac o comanda speciala de truse de traforaj. S-a facut, s-au comandat mai multe decat trebuia. Ce credeti, a venit sa cumpere? Yeah, right.
-s-a intamplat si Florin Calinescu. Florin Calinescu care e un om de-a dreptul scarbos. Emana energii negative si cand deschide gura nu poate face altceva decat sa te insulte. Nu ma intereseaza ca e client fidel, felul in care se comporta cu tine te face sa vrei sa ii dai cu niste cutii in cap.
-se intampla indivizi care vin la cumparaturi doar pentru a face scandal. Sigur ceva nu le va conveni, oricat de frumos te-ai purta tu cu ei. Probabil isi uita manierele pe perioada hibernarii.
-sunt indivizi care stau si te freaca juma de ora ca sa cumpere ceva, pe urma, cand ajung la casa incep sa urle daca ceva nu merge dupa ceas si trebuie sa mai astepte putin ca sa cauti tu un cod de bare, merge greu softul etc.Tu esti obligat sa ai rabdare cu ei, invers nici nu se pune problema.
-anul trecut un nene vine sa cumpere pe 24 seara un anumit joc si, pentru ca nu-l mai aveam, ma ia pe mine la rost, de parca e vina mea ca el a venit in ultima clipa si ca acel joc s-a vandut.
Thank God ca mai am si clienti fideli care chiar sunt -oameni-, care stiu sa vorbeasca, care sunt in stare sa spuna ‘multumesc’. Doar ca pe oamenii astia ii vad mai tot timpul anului, pe indivizii de mai sus doar in aceasta perioada.
Azi m-am trezit cu o amintire veche si m-am gandit sa o impart cu voi.
Eram in clasa 1, cam in primele mele zile de scoala. Eram in pauza si ma duceam la toaleta. In drum ma uitam la ceilalti elevi, mi se pareau amenintatori si stranii. M-am pomenit holbandu-ma la o tipa mult mai mare (probabil era clasa a 8-a) pentru ca avea un par superb (negru, bogat si lucios) in contrast cu un ten foarte alb. Semana cu Alba ca Zapada si cu multe alte printese din povesti ce-mi impuiasera capul de cand invatasem sa citesc. A se retine ca eram un copil foarte timid si abia scoteai doua vorbe de la mine, preferam sa fiu considerata retarda decat sa vorbesc cu oameni pe care nu-i cunosteam. In fine, tipa a observat ca ma holbam la ea si a venit intr-un suflet la mine, m-a apucat de mine si a zbierat:
-Auzi, de ce te holbai asa la mine? Am cumva ceva pe fata?
Tacere totala. Mai aveam putin si plangeam, pentru ca nu voiam sa spun de ce ma uit la ea. Vedeti voi, pe vremea aceea era la fel de greu sa faci un compliment pe cat era sa insulti. De fapt, era mai greu (pentru mine). Bineinteles ca pustoaica (hei acum pot sa-mi permit sa ii zic asa, acum am 22 de ani, ea avea atunci doar 14. Totusi, ce inspaimantatoare era diferenta de varsta pe atunci) banuia ca gandeam ceva urat despre ea si nu voia sa para ca se lasa pagubasa in fata unei asemenea insulte in fata prietenelor ei.
-Tu n-auzi, de ce te uitai la mine?
Si atunci mi-am adunat tot curajul ( nu voiam sa fiu batuta in fata intregii scoli, ok?!) si i-am zis:
-Pentru ca ai un par foarte frumos.
Nu stiu de ce, dar m-a crezut. Probabil a fost tonul vocii mele sau felul in care ma uitam la ea, dar m-a crezut. Si mai stiu ca si-a cerut scuze si ca m-a luat in brate si ca m-a pupat. Mi-a multumit de vreo douaj’ de ori si eu m-am bucurat ca de fapt, Alba-ca-Zapada nu ma uraste.
[Ok, ca sa fie clar, nu am impartasit aceasta chestie cu restul lumii ca sa ma psihoanalizati si sa scoateti la iveala lesbiana din mine, unei parti din mine ii plac femeile frumoase, intotdeauna am recunoscut asta. Imi place sa le privesc, iar daca as fi pictor la naiba cu peisajele sau naturile moarte, as face doar portrete de femei. Nu, nu imi plac femeile in modul acela, imi place frumusetea. De fapt imi place sa ma uit si la femeile care sunt considerate in general urate (adica ma uit chiar si la mine), ma uit pentru a surprinde o anume expresie, un anumit gest care sa le transforme. Pentru ca nimeni nu e cu adevarat urat, doar ca majoritatea oamenilor nu au rabdare sa priveasca. Sau pur si simplu nu sunt antrenati in a recunoaste frumusetea. Chiar si pe fundul unei lazi de gunoi se pot gasi diamante.]
Oricum, sarind peste parantezele patrate, am scris asta pentru ca e o amintire frumoasa. Pentru ca e micul meu miracol pe care il tot derulez in minte. Am facut un om care la inceput voia sa ma loveasca sa ma imbratiseze. Puteam bineinteles sa ma enervez si eu, sa ma simt umilita de faptul ca eu o admiram si ea a venit sa se certe, dar nu am facut-o. Pentru ca nu stiam ce inseamna orgoliu sau minciuna pe vremea aia. De asemenea am vrut sa scriu asta pentru ca de multe ori m-am simtit si eu privita si imi venea sa-l omor pe cel/cea care facea asta. Dar acum o sa-mi aduc aminte ca nu toate privirile sunt priviri de dispret sau scarba. Mi-as dori sa mai am si eu timp si curaj sa privesc ca atunci. Pentru ca oricat de mare ar fi cliseul pe care o sa-l spun, o sa-l spun oricum. Ar trebui sa privim mai des cu admiratie la ceilalti. Ne uitam la miracole.
Voua, celor care nu va pasa. Atunci cand vedeti un om la pamant incepeti sa-l loviti cu picioarele in burta spunand ca o faceti pentru a-l ajuta sa se ridice cand de fapt e pura placere de a-l vedea pe celalalt infrant. De a umili si de a scuipa unde au scuipat si ceilalti. Va insusiti cu aroganta statutul de purtatori ai adevarului cand, in fapt, traiti in minciuna.
Minciuna ca esti special. Ca vei reusi in viata, ca trebuie sa ai in loc de a fi. Doar ca o nulitate nu poate detine nimic, nulitatea este contagioasa.
Iar modul in care ma motivati sa ma ridic ma face sa ma ghemuiesc si mai tare in mine, sa ma aplec mai mult catre tarana pentru ca tarana e REALA. Nu ma dor loviturile aplicate de fantome. Dar imi creeaza un oarecare disconfort, deoarece nu ma pot abtine, trebuie sa ma intreb daca nu aveti ceva mai bun de facut. Poate sa mirositi si voi pamantul, sa-l pipaiti, ar fi cazul sa va obisnuiti de-acum cu textura lui, va fi deasupra voastra o eternitate. Apreciez incercarea, ceea ce nu pot aprecia este incapatanarea. Sunteti apostoli ai carnii si traiti cu impresia stupida ca salvand carnea veti ajunge la suflet. Ajunge! Lasati-l unde este, la pamant, se va ridica atunci cand va veti lepada de 3 ori de toti cei pe care ati incercat sa-i salvati. Sa va culcati Iisus si sa va treziti un simplu Petru.
Au existat momente cand am crezut ca e bine sa aplic lovituri in burta pentru a salva. Problema a inceput cand am observat ca picioarele nu-mi mai apartin. Mi le smulsesera ei pentru a se lovi singuri, pierduti intr-un soi de extaz mistico-masochist. Cine e victima si cine calaul? N-am de gand sa tai capete si sa spanzur vrajitoare in perspectiva ca asa le-as putea gasi sufletul, daca il au, n-au decat sa si-l gaseasca singuri. Sa moara cu el de gat, eu asa am de gand sa fac.
Scriam despre vina. Vina mea cea mai mare a fost ca v-am lasat loc sa intrati. Dar acum e destula lume inauntru, vom face un banchet. S-au inchis portile, de-acum ne vom pune mastile pentru a nu recunoaste.
‘And Darkness and Decay and the Red Death held illimitable dominion over all.’
Nu stiu daca vreau sa scriu despre sentimentul de vinovatie sau despre Vina lui Rushdie care, orice s-ar spune, este un personaj interesant. Doar ca nu as alege sa fiu o muza care elibereaza muzica din om, as prefera sa fiu eu omul.
Vina de a manca ceva dulce cand stii ca e interzis. Pana la 8 ani am crezut ca o sa mor pe loc daca o fac, apoi n-am putut rezista in fata unei caramele si-am zis ‘ce-o fi o fi’. La varsta aia aveam certitudinea Paradisului. Si am rostogolit-o in gura ceva timp pana am inghitit-o gandindu-ma daca merita si o da, a meritat. Nu s-a intamplat nimic, desi daca as fi murit atunci as fi avut certitudinea paradisului. Vina de a-mi fi profanat paradisul cu o caramea. Apoi cu o tigara, apoi cu prima picatura de alcool, cu alta. Iadul e o casuta din turta dulce si tutun.
Vina de a nu putea sa ma ridic la nivelul viselor mele. Vina de a fi (si) din carne in loc de a fi doar spirit.
Vina de a ma imbata ca Bukowski, dar a nu scrie ca el.
Am vise ciudate pe care nu pot sa le astern pe hartie. Incerc. Am visat ca fusesem rupta in doua, eu eram doi oameni. Amandoi aveam cate un suflet pereche. Daca as fi invatat ceva matematica in liceu as fi putut descoperi algoritmul viselor. Aici mi-e peste putinta.
Exista momente cand ma parasesc pe mine. Intru, fara sa bat la usa, in ceilalti. Caci daca eu nu mai sunt in mine, cum as putea sa mor? Pierderea identitatii inseamna nemurire. Dar nu e viata, e… altceva. Vina de nu putea explica ce anume.
Azi a trecut.
J’ai tant de haine contre ceux qui ont,
Cree mes peines et mes passions.
Nu ma pot hotari daca ar trebui sa ma duc in Germania sau in Rusia.
Germania e mai aproape si concertul e in vara cand n-am facultate, pot sa-mi iau concediu de la librarie, insa concertul din Rusia se-ntampla mai devreme si n-am calcat niciodata pe meleaguri rusesti si tare mult as vrea sa schimb asta.
In alta dezordine de idei, sambata, pe 12 se intampla asta si parca as vrea sa ma duc, dar nu stiu daca vor mai fi bilete atunci cand o sa am eu banii (adica pe vineri). Nu ca mi-ar placea cine stie ce Spiritual Front sau ORE, singura chestie care imi place ar fi Of The Wand & Moon, dar sunt curioasa de felul in care va decurge evenimentul, tinand cont ca e unul dintre cele mai mari de acest gen din Europa de Est.
Schimband registrul am gasit acest site, intitulat Academia Austera care pare promitator asa ca dati si voi o raita pe acolo.
Aseara am visat ca am avut intalnire cu un blogar (nu, nimeni dintre oamenii cu care m-am vazut, asta asa ca sa va linistiti, se poate sa-l fi visat chiar pe zoso, you’ll never know), asa ca voi renunta pentru cateva zile la blogarit ca sa-mi vindec sinapsele si sa mai am si eu viata cu Silviu care s-a gasit sa fie gelos pentru vise pe care nu le pot controla si in care oricum nu fac nimic porno, doar vorbesc. Vorbesc asa mult in vis incat ma intreb cum de nu-s ragusita atunci cand ma trezesc. Se pare ca-s o supa nesfarsita de cuvinte.
Si ma apucara nostalgiile si ma-ntreb ce mai face A. De fapt ma intreb ce mai fac si C. cu N. cu care m-am certat dintr-o…prostie. Da’ prostie mare. Mie mi-e dor de ei, lor le-o fi dor de mine? Bineinteles ca nu, doar eu am iesit ca fiind aia -rea- din toate povestea asta. Cel mai probabil…chiar am fost aia rea. Dar eram asa oarba incat nu mi-am dat seama. De restul nu-mi pasa, prefer un prieten unui camarad de arme, din nefericire nicio optiune nu mai e valabila acum. Chestia e ca nu ma simt singura. Pentru ca fiind singura o mare parte a vietii mele mi-am dezvoltat abilitati de a comunica fara a avea auditoriu. Cand eram mica ma prefaceam ca sunt altcineva, sunt in alta parte, am multi oameni in jurul meu cu care puteam vorbi. Ma rog, vorba vine, mai degraba eu tineam monoloage si ei aprobau. V-am zis ca am veleitati de dictator, imi place sa ma aud vorbind. Mai tarziu, in copilarie, ca sa nu-i las pe altii sa ma infricoseze ma prefaceam ca vorbesc cu Dumnezeu si bolboroseam ca un mormon in transa sau ca un dependent de droguri, your choice. Pe urma am invatat sa scriu si mi-au trecut aerele de schizofrenica pentru ca foaia de hartie mi-a oferit toata libertatea pe care oamenii nu mi-au dat-o. Aici nu-s pauze, nu sunt intreruperi, nu incep sa ma balbai, nu uit ce aveam de zis, pot sa fiu chiar mai logica si mai convingatoare ca in realitate. Aici nu trebuie sa inventez fiinte care sa fie de acord cu mine, trebuie doar sa le ignor pe alea care nu sunt. Si cand am chef sa nu mai stiu nimic, inchid blogul si ma intorc la foaia de hartie. Totusi iata de unde am plecat si cat de departe am ajuns. Mda, mi-e dor de 3 oameni. Si sper mai degraba sa ma urasca in loc sa ma uite. Trebuie.sa.ma.opresc.
A iesit iar bunicuta. Peste o luna o sa scoata si Nasti capul de la naftalina, ca doar n-am mai auzit demult de el.
Ah da, si am fost la vot pana la urma. Cu toate astea tin sa multumesc celor care au votat cu Geoana in speranta unui viitor mai bun. Viitorul va fi de-a dreptul luminos: nimeni din presa nu va mai spune nimic despre cei de la putere. Ambalajul va fi intotdeauna frumos si stralucitor, in rest nu are nicio importanta cum e, important e ca cei din PSD nu lovesc copiii. Ei cheama minerii ca sa faca treaba in locul lor.
M-am pomenit azi intr-un magazin admirand o pereche de blugi tip pana, total nepotriviti pentru silueta mea. Nu-i nimic, abia am luat salariul, de ce sa nu-l cheltuiesc? Apoi am sesizat ca blugii erau doar doua numere: 38 si… 48. Ok, am inteles, traim intr-o vreme a extremelor. Femeile sunt ori prea slabe, ori vor sa concureze cu Moby (the) Dick. Mmm, am oftat dezamagita. Apoi m-am oprit sa suspin in fata unei rochii rosii, iarasi nepotrivita cu stilul meu de ‘iata-ma-s gata imbracata si nici nu m-am chinuit prea tare’ sau ‘de ce oare s-a diversificat imbracamintea de la Eva incoace si de ce nu ne putem acoperi partile rusinoase cu frunze?’ Serios, sunt multe tipuri de frunze pe lumea asta. Si ecologii sa ma scuteasca, e mai etic sa jumulesc un copac ca omorarea unui animal nevinovat, nu? Ma rog. Eram extaziata in fata rochitei rosii si m-am gandit ca mi-ar sta bine pe tzatze. Desigur, de la tzatze in jos ar fi un dezastru, dar si eu sunt o calamitate a naturii. De la tzatze in jos, zic. Imi cer scuze pentru faptul ca nu stiu sa ma descurc ca PR-ista.
Apoi m-am trezit intr-un magazin de ziare si reviste cautand Historia. Dupa ce am gasit-o m-am dus ca si teleghidata inspre raftul de reviste pentru femei. Si pentru prima oara in existenta mea demna de mila am cumparat revista Avantaje. Mi-a placut salul pe care il dadeau cadou. Si costa doar 12.5 lei. Un chilipir. Ma rog. Primul gand care mi-a venit in cap a fost ‘Ce afacere am facut’. Al doilea a fost ‘Rahat, unde ascund revista asta ca sa n-o vada Silviu?’. Al treilea gand fugar ‘ Te transformi intr-o pisica proasta si obsedata de cum arata’. (sa nu intelegeti gresit, ador pisicile. Alea patrupede. Care mananca Whiskas si dau din coada) Macar daca as fi cumparat Star sau Click. Mi-ar fi validat conceptia despre ce inseamna a fi pitipoanca ieftina si superficiala. Insa deja am trecut la un alt nivel. Ma vad peste cativa ani adunand vrafuri de Elle si Avantaje in dulap, apoi ducandu-le la reciclat. Pentru ca voi fi o pitipoanca inteleapta si eco-aware. Sunt o snoaba care deja mananca branza de capra si somon afumat. Mi-e rusine cand spun ca imi plac fructele de mare iar multi dintre amicii mei spun ca printre mancarurile lor favorite sunt sarmalele. Am frunzarit revista si am vazut o bluza gen tunica. Si o rochie superba. Si chiar in timp ce constiinta mea urla ‘Nuuuu’, diavolul din urechea stanga imi soptea ‘Da, da, trebuie sa le ai’. Chiar trebuie?, am intrebat eu inocenta. DADADA. For fuck’s sake, trebuie sa imi cumpar o rochie noua. Pentru ca se poarta. Rochiile. Rochiile cele noi. Rochiile cele noi ale imparatasei. Si imparateasa goala pe dinauntru. Goala si gaunoasa. Rudotel, Diazepam, Extraveral. Cred ca e o gama larga, am de unde alege.
Cand Doamne ma iarta, am devenit eu victima a modei? Pentru ca inainte, adica inainte sa intre diavolul in mine (nu Silviu, nu te-am inselat. Nu cu diavolul. Sau nu in sensul ala), consideram pe oricine e interesat macar de oricare aspect mic al modei o victima. Asta e o gluma proasta, eu nu sunt asa. Eu discutam despre carti si despre filosofie si despre istorie…si aveam idei mai departe de ‘ce bine mi-ar sta cu acei cercei’. Si oamenii ma placeau tocmai pentru ca nu eram crispata sau intepata din cauza faptului ca nu-mi sta bine cu nu stiu ce geanta. Insa… M-am pomenit intr-o zi uitandu-ma dupa o duduie si comentand in gand ‘Pantalonii aia nu se potrivesc deloc cu bluza. Dar deloc-deloc. Si ce sa mai zic de geanta si pantofi’. Daca asta va deveni o obisnuinta? Am inceput deja sa ma revolt la gandul de a ma mai duce cu mama in piata si a cumpara orice oricum in orice fel doar pentru a o satisface pe mama. Acum ma duc singura in Mall. Cacat! Se pare ca superputerile mele nou dobandite de pitipoanca nu pot anihila totusi sindromul Tourette. Inca mai am o sansa de scapare.
Si n-o sa ma duc la sala.
Si nu ma voi apuca de regim.
Si nu, nu voi renunta la Cola pentru sucuri de fructe si/sau apa plata.
Hm, oare asta face parte din renumitul proces complex numit de unii, atat de neinspirat, maturizare? Dar de ce eu? Ar fi fost mai usor daca m-as fi transformat intr-un gandac. Macar atunci as fi avut o scuza in a lipsi de la facultate. Si de la serviciu. Hah! Hah!
Aceasta mostra de intelepciune a ajuns la mine pe cale orala, de la taica-miu citire. Mare om taica-miu. Desi are 1.70. In fine, nu e ora si ziua in care sa fac apologia calitatilor lui taica-miu. Trebuie doar sa retineti ca taica-miu e un om plin de calitati. Altfel n-avea cum sa dea nastere (metaforic vorbind, ca m-a nascut mama de fapt -alta mare romanca) unui asemenea specimen reusit si ravisant. C’est moi.
En fin… ma enerveaza oamenii fatarnici si prosti. Cu prostia mai e cum mai e, ca nici eu nu-s un Einstein al vremurilor moderne. Dar combinatia mai sus amintita este letala. Sa stabilim ceva: si eu am un anumit grad de pateticitate (patetism? Patetica? pateu? foie gras de rata?), dar nu ma feresc de asta, nu imbrac totul in matasea prea-convenabila a superioritatii intelectuale. Nu vorbesc de Kant sau de Nietzsche pentru a da o poleiala ieftina elucubratiilor metafizice venite din adancurile tenebroase ale neuronului meu singuratic.
Am acelasi respect pentru oamenii care vorbesc cu tine ca sa faca parada de aroganta si de inteligenta pe cat am pentru unghia mai lunga de la degetul mare de la mana dreapta a lui unchi-miu. Si acum sa va zic de unghiile lasate sa creasca mai mult decat este legal. In general barbatii isi lasa o unghie sa creasca excesiv de mult, nu stiu din ce motive. Probabil pentru a se scobi mai cu spor in ureche/cur/nas. Pe mine ma sperie aceasta unghie. E ca un simbol falic in locul care nu trebuie. “Ma scuzati ca intreb, dar de ce v-ati lasat o unghie sa semene cu pula lui Terente?’ Imi trezeste sentimente bolnave de mila si frustrare. Dar niciodata nu-mi pot lua ochii. E ca si cum toata concentrarea este absorbita de un singur punct de maxima importanta. Imi creeaza disconfort dar nu pot sa imi indrept atentia in alta parte. Cam asa este si cu intelectualii de carton: vorbesc si te aburesc, si chiar daca esti constient ca spun tampenii ieftine te uiti la ei ca la al doilea soare pentru ca, efectiv, n-ai cum sa scapi. N-ai unde sa te ascunzi. Prostiile debitate te vor urmari toata ziua, ba chiar toata viata, daca nu esti norocos sa dea titiul peste tine a doua zi.
De asemenea, daca esti frustrat nu inseamna neaparat ca esti si poet. Mai ieri citeam o poezie intr-o revista care suna cam asa:
‘perversa o invidiam pe cosanzeana pentru ca il tot refuza pe zmeu’.
sau ceva de genul:
‘Ce simti cand te mangai pe buric?’
Sincer nu stiu, dar stiu ce simt cand citesc asta. La asa poeti, mai bine imi fac gasca cu Nikita, Bahmuteanca si Sexy Braileanca. Sa mergem sa bem sa cadem sub masa. pe urma pot sa spun ca vad zmeusori cu aripioare roz care au venit sa ma mangaie pe buric lasand-o pe cosanzeana cu buza umflata. Dupa capul meu de ne’ntelectuala (si mandra de asta) poezia s-a terminat odata cu moartea ultimului romantic, a avut o perioada de resuscitare in simbolism si pe urma si-a dat obstescul sfarsit atunci cand dadaistii au inceput s-o ia la laba – ‘ntelectual vorbind. In plus, singurul intelectual roman contemporan demn de luat in seama, intelectual in toata puterea cuvantului este Dan Puric. Dar nu voi bate apa-n piua pe treaba asta pentru ca semidoctii imi vor aminti de nume ca Plesu, Liiceanu, Patapievici, Cristian Gava (cum? N-ati auzit de Gava? HAHAHA!). Dan Puric are darul de a vorbi pe intelesul tuturor. Spune lucruri mari fara a te face sa te simti prost ca n-ai mai consultat de trei luni dexu’. Are darul acela de a te face sa te simti bine ca roman si ca om. Ne aduce un pic mai aproape de Divinitate – pe fiecare in mod individual si pe toti deopotriva. Si asta e lucru mare. Nu cretineii care dau 2 citate din Noica, 1 din Heidegger si la final concluzia personala ar fi ‘ Ce bine ne-ar mai sade cu streangul de gat’. Nici nu-i de mirare ca sunt atatia emo pe lume.
In alta ordine de idei ma enerveaza tutele care au senzatia ca a primi limbi este o dovada irefutabila (= de necontestat) de dragoste mareata. Proastele deja se vad casatorite, cu copii, dupa prima partida draceasca de segz oral si au brusc impresia ca uratul cu cosuri de langa ele s-a transformat in Romeo si ele in Julieta. Cat de cretina sa fii? De asemenea, faptul ca nu a uitat cum te cheama nu e o dovada ca te iubeste, ci ca are o memorie foarte buna. Sau poate isi alege taranci care au toate aceleasi nume, ca sa nu mai fie nevoit baiatul sa va tina socoteala intr-un carnetel. Schimband un pic registrul, donjuanii care-si imprastie samanta in cele patru zari spunand ca ei iubesc si flori si ochi si buze si morminte sunt cel putin oligofreni si merita tratati la psihiatru. Frazele gen ‘ Iubesc toate femeile’ ar trebui sa devina cazuri de studiat pentru neofreudieni. Nu le iubesti pe toate, ti-ai dori sa le futi pe toate. E o diferenta. Pentru ca s-ar putea, ca atunci cand una dintre iubite este lovita de autobuz si ramane paralizata pentru tot restul vietii, tu, ca un indragostit sadea ce esti, s-ar putea sa pui palma-n cur si sa pleci motivand ca ai iubit-o destul. Cat de nobil din partea ta. Ce iubitor esti tu. Am un mult mai mare respect pentru pitiponcii notorii care recunosc ca-s curve masculine decat pentru romanticii pulii care spun ‘fiecare femeie e speciala in felul ei’. A se citi ‘Fiecare femeie are o pizda de futut’ . Uau. – Te iubesc! – Am leucemie limfoblastica acuta. -Aaa, cred ca am ceva de facut, te sun eu mai incolo. Cu alte cuvinte sa ma suga toti si toate cele care au impresia ca dragostea inseamna trei lacrimi ca nu te-a sunat sambata seara, doua partide de secs pe saptamana si o floare adusa la onomastica. Pam-pam !
Aproape am terminat de citit ‘In genul… tinerilor’ de N. Steinhardt. Atat de diferit omul Steinhardt din anii ‘3o fata de omul Steinhardt din Jurnalul fericirii. Nu mai putin interesant, insa cu totul altul. Nu am citit introducerea cartii, am intrat direct in carte, crezand ca voi gasi farame de intelepciune. Cam ca in Jurnal. Insa aici Steinhardt este un anticomunist care nu a trecut inca prin inchisoarea comunista, un om caruia taria crestina nu i-a fost pusa la incercare. Am gasit un om sagalnic care ii ia peste picior pe Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica, Geo Bogza. Scrie cu patima – ironizand si cu admiratie – imitand. M-a intristat cartea o tara… ma gandeam ca daca atunci s-a gandit cineva sa ii ia de ureche pe intelectualii tarii acuzandu-i voalat de fariseism si fatarnicie, atunci azi probabil ar trebui sa se balangane multe trupuri in copaci…
Ma intreb ce ar zice Steinhardt despre generatia de azi?! Atunci oamenii se pierdeau in betia de cuvinte dorind sa exprime ceva. Azi lumea se pierde in necuvinte, interjectiile, lol-urile, cmf-urile au luat locul limbajului articulat. Nu se mai extaziaza nimeni patetic in fata nefiintei ca Cioran, insa asta nu e din cauza ca am fi mai putin patetici. Suntem mai putin umani. Si nu mai avem cuvinte – disperarea si extazul se vindeca prin Cuvant. Echilibrul ni-l regasim prin Cuvant. O fi tacerea de aur, dar ce ne facem atunci cand noi vorbim, vorbim si nu comunicam nimic? O comunicare in genul tinerilor de azi ar fi cam asa:
-Sal. CMF? BN. Ji eu.
Nu e de mirare ca sunt atat de goi si de infricosati atunci cand vine vorba de a se imprieteni cu restul, de a socializa, de a-si trai viata.. (da, chiar de a-ti trai viata – intr-o comunitate – necesita un oarecare altruism si o oarecare deschidere ) O minte neteda provoaca neincredere. In tine si in ceilalti. Si din punctul asta de vedere suntem niste ratati. Pentru ca ne-am lasat mesajul inghitit de vremuri. Si pe noi odata cu el.
Împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Şi fiecare obţine ce vrea, dar ceea ce vrea cu adevărat, nu ceea ce spune că i-ar plăcea să aibă; ceea ce se obţine prin neprecupeţit sacrificiu, înfrângând lenea, nestăruind asupra scrupulelor. Împrejurările nu pot fi scuză decât pentru rataţi; şi rataţii pe plan social sau duhovnicesc sunt cei care s-au dat bătuţi, n-au avut mesaj, sau nu le-a fost destul de scump. [ Jurnalul Fericirii ]
De dimineata voiam sa scriu un articol despre revistele pentru femei. Despre superficialitatea si inutilitatea lor, despre incapacitatea de a intelege Femeia. Despre un articol din Avantaje unde sunt descrise descantece wiccane de dragoste. De parca femeia ar dori ca cel pe care il iubeste sa se indragosteasca din pricina unor farmece. De parca ar dori ca el sa fie legat cu lanturi, nu sa ramana de bunavoie.
Dar am dat azi de dimineata peste un alt articol ce m-a enervat. Multe multe vorbe. Vorbe care justifica un anume comportament, vorbe care parca sunt scoase cu forta din Amantul doamnei Chatterley si aruncate pe ici pe colo pentru a scuza.
Oamenii frumosi care stiu ca sunt frumosi se indragostesc de cei asemenea lor, e vechi de cand lumea. Din pacate, e multa frumusete goala in lume. Si e greu sa alegi. De aceea, lacomia e un viciu al celor frumosi. Ratuste urate insa exista din ce in ce mai putin. Uitati-va doar la rata divorturilor, ele sunt trademark-ul celor frumosi. Ratustele urate nu se indragostesc, iubesc pur si simplu. A te indragosti e un verb cu inceput si sfarsit. Pleaca dintr-un punct X pentru a sfarsi in Y. A iubi nu dispune de aceleasi subtilitati. E aproape sinonim cu a fi. Sau daca nu e sinonim, e partenerul sau de joaca. Nu presupune vreun coup de foudre, nu are suisuri si coborasuri. Probabil e mai putin intens, insa cunoaste semnificatia lui ‘intotdeauna’. De asemenea oamenii frumosi isi fac din trup un fel de zeu. Viata lor se inchina altarului ridicat in cinstea viscerelor. Cand se indragostesc, patima cu care isi venerau propriile membre se revarsa asupra celuilalt. Sunt de neintrecuti in erotism, insa obosesc. Pentru ca, odata cu trecerea timpului, nu se mai (re)cunosc pe ei insisi.
Eu ma recunosc in tine. Chiar si atunci cand ma fluiera si cainii pe strada am constiinta urateniei mele. Sa ii fereasca Dumnezeu pe cei frumosi de aroganta celor ca mine. Ma mulez perfect in gaoacea facuta de trupul tau atunci cand ne intindem unul langa altul. Altceva ar fi bizar: nu am dormit niciodata bine in alta parte. Ma duceam sa iti iau medicamente si m-am gandit ca eu nu m-as fi dus nici pentru mine sa iau medicamente. Nu cu durerea aia de ovare. Nici macar nu m-am mirat in fata altruismului atat de nepotrivit mie, ma miram pentru tine. Ai ales-o pe cea mai urata, insa uneori te trezesti langa Mine. Sunt o zeita in sinea mea. Sau in sinea ta. Si atunci mi-am zis, ce stiu ei despre iubire pana la urma? Stiu doar ce simt atunci cand fac dragoste sau rad. Noi stim cum e sa plangem impreuna. Stii cum imi sta cu perfuzii. O priveliste nu tocmai grozava, daca stau bine sa ma gandesc. Dar dragostea iarta si spala. Vindeca. Nu am ajuns la 21 de ani degeaba, sa stii. Am crescut intr-un an cat altii in 4, de aceea sunt batrana. La 17 ani spuneam ca o sa renunt sa lupt. Nu sinucidere pentru ca nu-s emo, pur si simplu renuntare. Sunt un discipol idiot al lui Schopenhauer: intotdeauna m-am gandit ca viata ia sfarsit odata cu renuntarea benevola la vointa. Mie mi-ar fi fost usor. Tu oricum spui ca ma sinucid lent cu tigari si Cola. Insa acum vreau sa traiesc si sunt mai sanatoasa ca niciodata. Ma agat de colacul de salvare (tu) al existentei cu disperarea inversa lui Cioran; nu conteaza unde are sa ma poarte. Nu importa de ce stanci ma voi izbi sau ce maluri nedescoperite voi afla. Sunt, esti!
Am citit la Ene un articol despre o fata, Alexandra Aron care a fost depistata cu tumora cerebrala maligna. Partea stanga ii e paralizata si are nevoie de 20.000 de euro pentru un tratament in Turcia pentru a avea o sansa. A fost operata deja de 3 ori. Gasiti detalii mai multe aici: http://lenebarbie.wordpress.com/2009/03/10/speranta-este-ca-un-vis-cu-ochii-deschisi/
20.000 de euro nu este o suma extraordinara. Exista oameni care dau atata pentru o masina. Sau pentru o jumatate/un sfert de masina. Nu vreau sa ii judec sau sa ii arat cu degetul. Stiu ca in Cer se contabilizeaza o suma oricat de mica pe care o dai din putinul pe care il ai, insa din pacate, in viata reala, cartea de credit nu se incarca cu fapte bune. Bunavointa imbinata cu saracia nu salveaza viata unui om. Ce bogati si sanatosi am fi atunci cu totii. (pentru ca eu inca mai cred ca exista Om si nu jivina) Insa, dupa cum ziceam, nu vreau sa arunc cu pietre, dar as vrea sa ne gandim ca ceea ce e cu adevarat al nostru este ceea ce lasam in urma noastra. Nu detinem decat ceea ce daruim… si o masina, o haina sau o bijuterie nu sunt nimic fata de sansa acordata unui om.
Cred ca ziua de ieri a fost cu (ne)noroc…am citit pe blogul Ioanei ( http://matasealbastra.wordpress.com/2009/03/10/la-cat-mai-putini-ani ) un articol despre bunici si m-am simtit oarecum vizata. Nu am mai trecut s-o vad pe bunica de cateva saptamani bune. Si sta doar la 3 statii de tramvai. De asemenea, azi, dupa un control medical am aflat ca are Alzheimer…
Si odata ce am aflat ca memoria ei slabeste, eu mi-am amintit. Pe mine m-a crescut bunica pana pe la 10 ani. Sau aproximativ. Stiu ca era cicalitoare si ca eu tipam la ea. (nu vreau sa colorez faptele in roz- s-au intamplat si e bine ca s-au intamplat) Stiu ca avea multe basmale colorate in care ma infasuram si imi inchipuiam ca sunt o printesa din 1001 de nopti. Mi-am amintit si de bunicul, Dumnezeu sa-l ierte. Desigur, nu era bunicul meu biologic si nici nu eram foarte apropiati, dar stiu ca unii oameni pot iubi in tacere. Si el tacea. Avea o carte de istorie din care citea tot timpul. Atat cat putea, nu avea decat 4 clase. Dar inca mai tin minte cartea aia de istorie. Si ciudat, imi amintesc exact descrierea mortii lui Gheorghe Doja. Cred ca asta a fost prima idee a mea despre ce inseamna sacrificiu. Si cruzime omeneasca. Imi aduc aminte ca bunica-mea vorbea intruna ( si mama si eu facem acelasi lucru – it’s in our genes) si bunica-miu ii spunea :
-Jano, mai taci din gura, lasa si pe maine.
Asta e printre primele mostre de umor simplu, taranesc pe care le-am intalnit. Mai tin minte ca bunica-mea imi facea o tocanita de pui extraordinara, de-abia asteptam sa plec de la scoala ca sa ma indop (probabil d-aia am ajuns rubensiana – premizele nu erau tocmai favorabile anorexiei)… acum a uitat sa gateasca. Si mai tin minte ca bunica m-a invatat sa ma rog. Asa ca oricat as rataci acum, oricat de nihilisti ar fi cei din jurul meu, fondul meu a ramas unul crestin. Deoarece genele, mele nu concep sa fie altfel. Din cartea lui Dan Puric ‘Cine suntem’ m-a impresionat cel mai mult pasajul asta:
“…Si intr-o zi Bismarck, cancelarul de fier, in a carui armata erau multe nationalitati, in inspectia armatei, se opreste in fata unui soldat si spune: ‘Tu stii sa te rogi??. El raspunde ‘Da, Inaltimea voastra, stiu Tatal Nostru. ‘Sa-mi spui Tatal Nostru.’ Si el in pozitie de drepti spune in germana Tatal Nostru. Bismarck se uita mai atent la el si zice ‘Ce natie esti?’. ‘Polonez, sa traiti.’ ‘Spune-mi in poloneza’. Si-n clipa aceea el ingenuncheaza si spune Tatal Nostru. Iar Bismarck zice ‘De ce ai ingenunchiat cand ai spus in poloneza?’ ‘Asa m-a invatat mama’. “
Asa m-a invatat bunica… Bunica mea, femeie simpla de la tara nu stia limbi straine. Se exprima intr-o romana cu accent moldovenesc. Am refuzat din clipa aceea sa ma rog intr-o alta limba. Bunica nu stia nici cuvinte mari sau rugaciuni complicate. Stia doar ceva ce poate azi a uitat: sa multumim pentru ca traim. Deoarece viata crestinului se desfasoara in bucurie, nu cu fricile absurde de care ne acuza cei care ataca crestinismul. Dar asta e o alta poveste. M-a invatat recunostinta si smerenia. Tin minte ca intr-o zi, in timp ce eu tipam si ma enervam la ea a venit la mine si mi-a spus cu blandete:
-Haide, da-mi o palma.
M-am calmat instantaneu. Lectia intoarcerii celuilalt obraz este una dintre cele mai dureroase pentru cel care palmuieste.
Bunicii mei nu stiau multe, nu erau cititi. Acum bunica nu o sa mai stie nimic. Dar cred ca mai exista in ea acea farama de om care intelege totul.
Asa ca pot sa spun ca azi mi-am facut o favoare si am decis sa ma duc la RoBlogFest, in club Fabrica, desi sunt total pe dinafara in ceea ce priveste bloggingu’, bloggerii, pozitiile in zelist sau alte frivolitati de gen. Ma duc pentru ca am aflat ca se dau jucarioare pentru copiii din Valea Plopului. Si ca sa nu par total siropoasa si fatarnic-altruista, ma duc si ca sa beau vreo douaj’ de beri. Stiu ca va uitati chioras, e greu pentru o fiinta a sexului slab sa bea douaj de beri fara sa intre in coma alcoolica. Puneti-o in seama eternului feminin care este o taina. Si tainele nu se discuta, se executa. Adica se dau pe gat, una dupa alta.
Nu va zic ca o sa ne vedem acolo, pentru ca doar eu o sa va vad, eu fiind mai mult sau mai putin invizibila. Ceea ce e bine. Asta daca nu ma imbat prea tare si n-o sa incep sa dantuiesc goala pe mese incercand s-o imit pe Isadora Duncan si urland din toti rarunchii ultima strofa a poeziei ‘Epitaf’ de Esenin. Strofa foarte frumoasa de altfel, sa vad daca neuronul meu singuratic nescaldat in alcool si-o poate aminti. *searching searching no brain found*. Doar ca eu nu cautam creier, asta stiam ca n-am. A da, iaca:
As dori si eu sa stiu de ce falusul paricopitatelor primesc eu newsletter de la Diverta, newsletter care suna cam asa:
A MAI RAMAS O ZI PANA LA LANSAREA ECLIPSEI
Femeie proasta si simpla, adica io, m-am gandit cu mintea mea prealuminata care luceste-n bezna ca farul din Alexandria:
‘Ia uite baaa, astia nu mai lanseaza rachete-n spatiu, lanseaza eclipse!Ce evolutie domne, ce evolutie’
WTF!?
Pe urma am deschis mailul si am vazut ca nu este vorba de o eclipsa la propriu, ci de romanul lui Stephanie Meyer, al treilea din seria tadadam Twilight. [inserati injuraturi cat mai porcoase aici] Iata inceputul sau lead-ul sau cum vreti sa-i spuneti:
Vă aşteptăm la DIVERTA Magherumâine, 13 martie 2009,ora 19.00, să fiţi primii care află continuarea poveştii de dragoste dintre o adolescentă şi un vampir.
Sigur ca voi fi acolo! Adica cine nu si-ar dori sa afle cum se continua saga iubirii dintre o pitipoanca emo si un sugator de sange???
Daca se intampla cumva sa afle cineva niste trebsoare alchimice speciale, va rog eu frumos sa ma criogenizati pana in anul 2020 cand o sa se termine toata isteria asta Twilight. Si pentru oamenii pe care chiar ii intereseaza treaba asta, pentru ca desi sunt proasta, am totusi suflet bun voi da copy/paste la rezumatu’ noii carti, bestseller cea mai tare carte eveer ! ! ! 111oneoneon sau cum doriti sa-i spuneti
‘Aventurile muritoarei Bella şi ale vampirului Edward continuă în romanul ECLIPSA. Prietenia fetei cu Jack, care se întâmplă să fie vârcolac, nu este deloc pe placul lui Edward, însă Bella e în primejdie, iar asta îi va apropia pe Edward şi pe Jack şi va duce chiar la o alianţă între vampiri şi vârcolaci. Bella suferă neputând răspunde iubirii lui Jack, dar trebuie să-şi urmeze pasiunea – să fie împreună cu Edward oricât de mare ar fi preţul pe care trebuie să-l plătească. Pentru asta însă trebuie să rupă legăturile cu lumea oamenilor, pas pentru care nu este încă pregătită. Zbuciumul din inima Bellei, iubirea nemărginită a lui Edward şi umanitatea vârcolacului învolburează de pasiune acest roman în care nu întâmplător personajele se regăsesc în trăirile eroilor din La răscruce de vânturi.’
Vai vai, sarmane Heathcliff…
Pe aceleasi principii zicea si J.K. Rowling ca ea nu si-a dat seama ca Harry Potter e roman fantasy. Nu, o fi fost vreo reinterpretare a lui Ulise de Joyce. Terry Pratchett i-a zis-o la un moment dat:
I would have thought that the wizards, witches, trolls, unicorns, and hidden worlds would have given her a clue?”
HA!
PS: Uitati ce mai scrie in mail:
Este, în acest moment, cel mai răspândit fenomen în rândul tinerilor. Dana Musceleanu, redactor-şef al revistei Popcorn România, confirmă : « A început nebunia! Parte din cititorii mei vor să fie ori vampiri, ori să aibă un iubit din această categorie ! »
Intelegeti ce vreau eu sa spun? Dati-i unui copil sa citeasca Dostoievski. Credeti ca o sa vrea unul sa fie Ivan Karamazov? Sau sa poarte discutii despre Dumnezeu cu Aliosha? Se prea poate sa-l admire pe Miskin pentru candoarea lui de idiot, dar deocamdata sfera intelegerii lor se afla undeva intre Twilight si Harry Potter. Si societatea ii incurajeaza! Cititi copii, dar doar Coelho si Stephanie Meyer, ca-i de bine.
Dupa cum ziceam si ieri, am fost la festivalu’ ala de i s-a facut reclama pe toate blogurile.
Am descoperit ca-s o fiinta antisociala, ehee. Cum am ajuns, ma gandeam cum sa-i zic lui Silviu ca vreau sa plec mai repede, am de citit Orbirea de Canetti. Cum sa-i zic asta fara ca Silviu sa ma injure. Si ma mai asteapta vreo douaj’ de carti pe care vreau sa le citesc, de ce stau eu aici? A da, am crezut ca va fi amuzant. Si a fost.
La un moment dat am auzit pe cineva strigand in spatele meu ‘Iar bei ba? Jegule’. M-am intors panicata, crezand ca respectivul vorbea cu mine si pregatita sa-i dau un sut in partile moi. Dar nu vorbea cu mine, logic!, era zoso cu un amic. Zoso ranjea fasolea la ala, ala ranjea fasolea la zoso, toata lumea fericita. Silviu cara doua pungi cu jucarii dupa el, eu caram o geanta ticsita cu carti, cred ca eram cel putin bizari. Voiam sa las jucariile si sa plec. Acuma, ideea era cui sa las jucariile. M-am vazut la un moment dat cu o prietena din copilarie, Diana (salut Diana, daca se intampla sa treci pe aici) si am intrebat-o pe ea daca stie de faza cu jucariile. Ea si prietena ei m-au ghidat catre Piticu. La care eu:
-Ok…cine e Piticu?
Au inceput sa rada. Sa ne intelegem, eu nu stiu pe nimeni. Nu citesc pe nimeni. (a ba da, il citesc pe DeMaio si hm, din cand in cand pe Andy Vasilescu. Plus Ene si fetele de la mine din blogroll) Pentru mine intalnire de oameni cu blog va fi cand Dina se va muta in Bucuresti la facultate si ne vom intalni amandoua sa ne bem neuronii si sa discutam despre ce carti am mai citit. In aceste conditii este aproape un miracol dumnezeiesc faptul ca stiu cum arata zoso si FisUrat. Apoi Diana si prietena ei m-au intrebat ce blog am si le-am zis. Au zis ‘Hmmm..suna cunoscut’. Well, da, probabil e cunoscut tinand cont ca ‘fleur de lys’ a fost simbolul casei regale franceze o gramada de timp. Sunt o burgheza, ce pana mea! Sau poate am ajuns vedeta peste noapte si nu mi-am dat seama. Daca-i asa, stati la coada, 1 leu autograful. Ma rog, m-am mai invartit eu pe acolo ca un coi intr-o caldare, i-am zis lui Silviu sa-mi dea sa beau. M-am dus la bar si i-am zis lui nenea:
-Buna seara, as dori si eu un Corrido Sangria, va rog. (da stiu, bautura de p**da, dar na, am zis ca macar intr-o seara sa fiu si eu delicata)
-Un ce???
-Un corrido sangria, spun eu facandu-ma din ce in ce mai mica.
-Nu stiu ce e aia, se zburleste ala la mine.
Ma ner’fez si ridic tonul.
-E o sticla de vin mica, la 8 lei! Uite acolo.
Ala s-a uitat urat la mine. De jena nici nu am mai luat restul, na ma sa te imbogatesti, poate data viitoare vii si cu aparat auditiv.
Ta na na! mi-a adus alcoolul si eu am injurat in gand genele recesive, alea care se fac vinovate de raraiala mea atunci cand discut cu oameni surzi. Apoi am zarit o tipa imbracata cu o bluza asa…eleganta, cu sclipici si toate cele. Sirena si alta nu. M-am gandit eu in sinea mea:
‘ Oare am ajuns printr-un portal d-ala special la decernarea premiilor Oscar??’
M-am mai linistit cand am vazut ca mai erau oameni in tricouri, blugi etc. Am vazut si cativa nene la costum, tare scortosi pareau. Apoi am zis ca trebuie sa indeplinesc misiune de dat jucarii si l-am vazut pe DeMaio, l-am intrebat si pe el unde si cum si ce, m-a trimis si el la Piticu. Pana la urma, ghidata de intuitie si fler (sac!) am dat intr-un final de Piticu, care m-a intrebat cine sunt. Pai cum cine sunt? Simona! Adica ceea ce vreau sa spun e ca aici oamenii pareau ca se recomanda cu numele blogului, nu cu numele lor. Da’ pe mine mama si tata m-au botezat Simona, asa ca din respect pentru ei, ma recomand cu numele pe care-l port. Ar fi trist sa ma strige lumea pe strada fleurdulys (mai ales daca n-au accent de frantuji) sau mai rau, Floricica sau Flior sau mai stiu eu cum. Piticu a parut fericit ca i-am dat jucarii, pentru o secunda m-am gandit ca nu cumva jucariile sa fie pentru el. Eh, asta e macar am facut un pitic fericit. Sa nu vada stanga ce face dreapta. Nu de alta, dar dreapta de multe ori face lucruri mizere. He he. De maini vorbesc aici. Sa nu fim rai, sunt convinsa ca jucariile vor ajunge unde trebuie, macar atata. Deci mission accomplished! Am mai stat eu un pic cu Silviu pe acolo, am mai ras de unul si de altul, pe urma am plecat.
A, sa nu uit, oamenii de la garderoba m-au speriat. Tipul ala mai negricios asa era sa ma bata cand i-am zis ca mi-am uitat ceva in geaca si vreau sa mi-o aduca. Uuu ce friendly suntem.
Si ca sa nu inchei intr-o nota vesela voi imparti cu voi un minunat poem in engleza, scris de Sylvia Plath. Se cheama Lady Lazarus si mie imi place, desi vorbeste despre suicid. Ultimele trei versuri sunt ge-ni-a-le!
I have done it again.
One year in every ten
I manage it—-
A sort of walking miracle, my skin
Bright as a Nazi lampshade,
My right foot
A paperweight,
My face a featureless, fine
Jew linen.
Peel off the napkin
0 my enemy.
Do I terrify?—-
The nose, the eye pits, the full set of teeth?
The sour breath
Will vanish in a day.
Soon, soon the flesh
The grave cave ate will be
At home on me
And I a smiling woman.
I am only thirty.
And like the cat I have nine times to die.
This is Number Three.
What a trash
To annihilate each decade.
What a million filaments.
The peanut-crunching crowd
Shoves in to see
Them unwrap me hand and foot
The big strip tease.
Gentlemen, ladies
These are my hands
My knees.
I may be skin and bone,
Nevertheless, I am the same, identical woman.
The first time it happened I was ten.
It was an accident.
The second time I meant
To last it out and not come back at all.
I rocked shut
As a seashell.
They had to call and call
And pick the worms off me like sticky pearls.
Dying
Is an art, like everything else,
I do it exceptionally well.
I do it so it feels like hell.
I do it so it feels real.
I guess you could say I’ve a call.
It’s easy enough to do it in a cell.
It’s easy enough to do it and stay put.
It’s the theatrical
Comeback in broad day
To the same place, the same face, the same brute
Amused shout:
‘A miracle!’
That knocks me out.
There is a charge
For the eyeing of my scars, there is a charge
For the hearing of my heart—-
It really goes.
And there is a charge, a very large charge
For a word or a touch
Or a bit of blood
Or a piece of my hair or my clothes.
So, so, Herr Doktor.
So, Herr Enemy.
I am your opus,
I am your valuable,
The pure gold baby
That melts to a shriek.
I turn and burn.
Do not think I underestimate your great concern.
Ash, ash —
You poke and stir.
Flesh, bone, there is nothing there—-
A cake of soap,
A wedding ring,
A gold filling.
Herr God, Herr Lucifer
Beware
Beware.
Out of the ash
I rise with my red hair
And I eat men like air.
Am aflat bunaoara mai ieri ca nu stiu cand va fi Earth hour si ca toata lumea va stinge luminile si va trai pentru o ora intr-o bezna totala (nu a mintii, ca in aia traim zi de zi) de dragul ecologiei. Imi pare rau ca va spun, dar eu abia astept sa pornesc cele doua calculatoare, sa aprind toate luminile (intr-un apartament de 3 camere, vai mie! ), sa dau drumul la masina de spalat etzetera.
Pe principiul Our world is dying, asa ca de ce sa nu profitam si noi, s-au infiintat zeci de organizatii ecologiste care urla in stanga si-n dreapta ca suntem in pericolul de a fi absorbiti de gaura de ozon daca nu incetam sa ne purtam ca niste consumatori lacomi si fara suflet. Sau ceva de genul asta.
Tin sa ii anunt ca munca lor e in zadar, eu zic sa renunte la lupta si sa o lase mai moale ca oricum suntem pe duca. O data la cateva mii de ani, lumea se duce dracului si oamenii care raman trebuie s-o ia de la inceput. Imi pare rau pentru ei, dar in momentul asta omul est e in stadiul de euglena verde. Mananca, doarme, se duce la munca fara tragere de inima cu gandul de a se duce acasa pentru a manca si a dormi. Generatiei LOL si CMF i-ar prinde bine o calamitate. Poate ar invata sa se mai uite si dincolo de lungul nasului. Vai ce mizantroapa sunt. Dar sa continui. Cred ca un dezastru natural ar fi cea mai naturala cale de a iesi din inertia in care ne aflam in momentul asta. Un cutremur, un taifun, un ciclon, o maslina, o atentie. Daca cutremurul s-ar petrece in jurul datei si locului in care se desfasoara Miss Piranda, cu atat mai bine, accept si eu sa mor. (tocmai mi-am adus aminte ca mi-a zis cineva ca as putea fi arestata pentru ce scriu pe blog haha) Ca mort, nu mai trebuie sa faci nimic. In rest, numai de bine…
Sincera sa fiu, am eu o usoara banuiala ca pe natura o doare fix in partea dorsala de faptul ca faceti voi economie la lumina. Ea isi conserva singura speciile care merita sa fie conservate. Asa ca stati calmi, totul va renaste din cenusa mai ceva ca pasaruica Phoenix.
O alta gluma buna a ecologilor sunt pungile de la carrefour, cora etc. Mai nou trebuie platite deoarece sunt din hartie, deci ecologice. Am o intrebare: cati copaci trebuie taiati ca sa faci 100 de pungi din alea? Pam-pam!
Si inca ceva: daca are cineva impresia ca trebuie sa fii ecolog ca sa nu arunci mizerie in padure/pe jos inseamna ca e putin diliu. Nu trebuie sa ai o dragoste nemasurata fata de natura (adica nu trebuie sa fii druid si sa te inchini la Zeita-Mama) ca sa nu faci mizerie in jurul tau. Nu de alta, dar daca o faci esti un porcusor grohaitor si meriti sa fii inchis intr-o cocina impreuna cu confratii tai.
Bunul-simt e mult mai vechi ca ecologia. Folositi-l!
Ma enerveaza lepsele din blegosfera; pe langa faptul ca nu primesc si eu niciuna (pffft) mai sunt si cretinele. Circula de ceva vreme o leapsa despre carti pe care se inghesuie toata lumea s-o onoreze pentru a arata fiecare cata cultura zace-n el. Una dintre intrebarile acestei lepse este ‘Poate literatura schimba lumea?’. Majoritatea oamenilor care au raspuns au zis ‘Da, bineinteles, da’ cum sa nu’.
Literatura (vorbind strict de beletristica aici) nu poate schimba nimic. Pamantul va face o rotatie in jurul Soarelui indiferent de literatura produsa in cele 365 de zile ale anului. Legea gravitatiei va functiona in continuare, iar pestii nu vor fi in stare sa zboare chiar daca ar scrie Haruki Murakami vreo suta cincizeci de carti pentru a contrazice asta.
Sau poate aveti impresia ca dupa ce au citit Anna Karenina femeile nu si-au mai inselat barbatii de teama mortii sub tren. Sau toate femeile care au citit Amantul doamnei Chatterley l-au luat pe ingrijitor/postas/om de serviciu drept amant .
Stiu, veti replica, da, dar la nivel profund… La nivel pro-fund nu se intampla nicio explozie, nu se pogoara Sfantul Duh, nu incepem sa vorbim in asiriana veche si sa ne intelegem. Aveti senzatia ca Stalin daca l-ar fi citit pe Orwell ar fi inceput sa planga de mila umanitatii si ar fi transformat lagarele din Siberia in biblioteci? Acum cateva zile un elev din Germania a intrat in liceu si a impuscat 16 oameni. Daca ar fi citit si nu ar fi fost campion cantar straic probabil i-ar fi omorat aruncandu-le cate un dictionar in cap. Fondul lui nervos nu era capabil de altceva. Aratati-mi o carte care sa scoale mortii din mormant si atunci o sa zic ‘Da domne, literatura a schimbat mersul lumii’. Astept sa gasesc leacuri pentru cancer la librarie.
Omul pasionat de literatura este nascut cu abilitatea de a-si imagina fapte noi, de a-si insusi realitati care nu accentueaza sau diminueaza cu nimic sensul lui in univers. In microcosmosul reprezentat de fiecare dintre noi, in adancurile personale, acelea care nu se divulga si nici nu se impun literatura provoaca revolutii. Literatura schimba omul -> omul schimba lumea.
Literatura nu schimba lumea, transfigureaza -omul-. Pentru cateva clipe. Acele clipe cuprinse intre prima si ultima pagina. Realitatea imediata nu este alterata de carti in nici un fel. Nu, literatura nu schimba lumea, ar fi prea simplu. Literatura creeaza alte lumi.
Ma intereseaza in principal primele doua fraze. As dori sa-i adresez cateva cuvinte nefericitului:
Bai boule (sa ma scuze animalele ca le inrudesc cu un asemenea specimen), in primul rand esti analfabet, ai nota 2, treci la colt. Sau o sa motivezi faptul ca ai scris ‘hotara’ in loc de ‘hotari’ prin faptul ca te grabeai? Desigur, tu un adevarat artist, in frenezia creatoare…
In al doilea rand, cine p… c…… esti tu ca sa iti dai cu parerea de Tutea? Esti un nimeni. Esti un rahat cu ochi pentru univers, esti un nimic pentru tara, probabil ca devii cineva doar atunci cand iti permiti sa arunci cu noroi in ceea ce nu intelegi.
Imi pare rau ca m-am enervat, nu mi se intampla des. Si nu raspund la provocari. Accept si pareri diferite de parerea mea (cu condescendenta, dar le accept). In schimb ma irita la culme ‘tanara’ generatie carcotitoare care are tendinta de a se pisa pe trecut, de a darama totul fara sa puna nimic in loc.A ba da, se pun pe ei insisi. Au senzatia ca-s destepti, cand le sufla vantul prin cap si prin suflet. Si nu e zefiru’, asta e clar. Sunteti goi, ma! N-aveti nimic: nici eroi, nici morminte. Si stiti si voi asta, d-aia va doare.
si iar mi-am adus aminte ca anul trecut am ratat doua concerte. Din prostie.
+
nu stiu de ce, dar de fiecare data cand aud o muzichie ceva mai veche imi amintesc de iaurturile la borcan de sticla de prin ‘90. Cred ca madeleina lui Proust e de vina.Oricum, iaurturile alea erau bestiale, nu se mai gaseste asemenea delicatesa acum. Valabil intr-o oarecare masura si pentru muzica.
Abia azi am aflat si eu ca, ieri, in Danemarca s-a votat proiectul de lege prin care homosexualii pot adopta copii.
Pe acelasi principiu homosexualii de la noi probabil vor incepe sa ceara si ei acelasi lucru. Intrebarea mea este: ce ar invata un copil de la unul/una ca Naomi, cici balerina etc?
Daca sare cineva si spune ca homosexualii se iubesc si exista cupluri homosexuale mai unite ca cele heterosexuale permiteti-mi sa va rad in nas. Daca doriti sa vedeti mostre de integritate homosexuala aruncati un ochi pe gaygeneration.blogspot.com. Ati vazut? Bine. Acum imaginati-va ca unui individ de teapa asta i se poate incredinta un copil. In alta dezordine de idei, eu nu inteleg ideea de dragoste omosecsuala. Incerc sa-mi imaginez doi barbati in mijlocul actiunii soptindu-si cuvinte de amor la ureche. Brrr. Mai bine nu. ‘Hai pisi sa ne iubim in fund’. Mmm. E peste puterea mea de intelegere. Numiti-ma limitata, dar nu pot pricepe cum se pot iubi doi barbati. A da, inteleg ca le place sexul anal. Ca le plac castravetii mai mult decat rosiile. Dar ca se IUBESC??? WTF? Sunt desueta de felul meu, dar vad dragostea mai mult ca pe ceva spiritual, sexul venind sa o completeze. Si eu una nu as putea sa iubesc o femeie par example. Pentru ca nu ne indragostim numai de om, ne indragostim si de un concept. Iar barbatul e facut ca sa ocroteasca, sa aduca un plus de echilibru si am senzatia ca un alt barbat, paros si urat (nu, Naomi nu e o fiinta delicata) nu prea da senzatia de fiinta sensibila si diafana. Yin si Yang, you know. In plus, s-au facut niste studii prin care s-a demonstrat ca in general homosexualii sunt foarte … instabili. Si mno, asta ce demonstreaza? Ca ei iubesc prea mult, nu?
Da, da, dati-le copii catre adoptie. Nu de alta, dupa ce s-au saturat sa se futa in cur, sa mai futa si ei altceva. Creiere.
Azi au intrat in librarie vreo 5-6 dubiosi. Cautau o punga de cadou. Sa nu intelegeti gresit, ca vanzatoare nu pot discrimina, am zambit la evrei, tigani, indieni, spanioli si alte natii. Pe blog insa, e cu totul alta mancare de peste.
Carevasazica in sinea mea, chiar daca am ceva cu oamenii dubiosi care-mi miros mie a necaz, tot trebuie sa fac un megaefort de vointa pentru a-mi controla aversiunea. Ca sa le iau banii zic. Pentru ca asta este menirea vanzatorului in principal, sa ia banii clientului. Hai sa nu mai jucam tontoroiul in jurul cozii: amabilitati, siropuri, vai buna ziua, o zi buna va urez, va iubesc de mor. Nu. Pe de o parte imi place la mine-n librarie, imi plac cartile, imi plac jucariile. Pe de alta parte nu imi plac toti oamenii carora trebuie sa le zambesc tamp si sa le inmanez sacosa cu carti sau jucarii. Imi este fizic imposibil. Si chestia asta vine de la un om care este amabil cu ceilalti. Nu mi se pare un lucru extraordinar sa schimbi doua vorbe cu omul care vine sa cumpere ceva de la tine, dupa cum mi se pare de la sine inteles ca trebuie sa il ajuti daca iti cere ajutorul. Mai deunazi a trecut unul pe langa magazin, a bagat capul inauntru, a exclamat ‘ce tzatze ai’ si pe urma a plecat. Nu sunt singurul om cu tate, nu sunt singura tipa grasa cu tate, ba chiar exista femei slabe cu piept generos, chiar nu inteleg de unde marlania si lipsa de bun-simt. Faptul ca ai bani nu inseamna ca eu iti sunt inferioara cu ceva. Ba chiar cred ca am ceva in plus fata de multi indivizi care vin sa ia jucarii (sic!, niciodata carti) si au impresia ca totul li se cuvine. Nu te-a nascut ma-ta client si nici pe mine nu m-a nascut mama ca sa fiu vanzatoare. E doar o tranzitie, rolurile se pot schimba oricand.
Dubiosii. Sa revenim. Dupa ce m-au frecat ca ei vor punga nush de care, ca nu le place cutare masura, le place masura, dar nu le place culoarea, le place culoarea, le place masura dar nu le place modelul… au plecat fara sa cumpere nimic. A nu se intelege gresit. Nu trebuie sa intri intr-un magazin si sa cumperi neaparat ceva. E datoria mea sa te ajut, bineinteles. Dar conteaza atitudinea. Esti amabil, sunt amabila. Esti marlan si condescendent, sunt rece. Tot amabila, dar fortat. Nu sunt eu dusa cu pluta – dai un ban, ti-am dat un produs. Insa in relatiile dintre oameni moneda de schimb este respectul. Pe mine tata m-a invatat sa-i spun ’sarumana’ si femeii de serviciu si femeii de afaceri. O fi corect, o fi gresit, asta este. Nu sunt impresionata de bani si nici de haine de firma. Mai degraba m-a impresionat un nene in varsta mai ponosit care, desi n-a cumparat nimic mi-a povestit o gramada de lucruri, ba despre viata, ba despre poezie (il cunoscuse acum ceva timp, in treacat pe Nichita Stanescu), ba despre oameni. Stiu ca nu am castigat niciun leu in plus datorita lui, nu mi-a crescut bonusul din vanzari, insa sunt recunoscatoare ca a pierdut aproape o ora cu mine, discutand cate si mai cate desi nici nu ma cunostea. (am avut de asemenea noroc ca la ora aia nu intra nici dracu-n magazin). Am castigat insa si am daruit ceva mai mult, sau asa imi place mie sa cred. Imi plac copiii cu ochi curiosi care ganguresc si zambesc sau cei care sunt un pic mai mari si foarte vorbareti si prietenosi. Imi plac copiii care darama jucariile si isi cer scuze incercand sa le puna la loc. Nu ii las. Nu stiu daca ei au idee despre ce inseamna ala respect, dar adultii ar trebui sa se uite mai des la ei in relatiile interumane. Copiii cunosc foarte bine valoarea banilor, indiferent de ce cred parintii lor. Ei stiu ca atunci cand ai bani poti cumpara o jucarie sau o carte, insa afectiunea unui om nu o poti cumpara.
Cu oamenii astia sunt eu. Cu adevarat. Vorbesc, rad, glumesc, le recomand carti. Cu ceilalti port o masca. Este tot a mea si mi-o asum, insa nu sunt eu. Nu cred ca asta conteaza pentru cei care vin, trantesc teancul de bancnote in stil becalian si apoi incearca sa-ti arate ce mari si tari sunt ei, in comparatie cu tine. Am noroc ca masca mea e dotata cu un lacat si o cheita, astfel incat nu lasa orice dobitoc sa intre.
Nu stiu care e concluzia…vad din ce in ce mai multi oameni plangandu-se de vanzatoare in ultima vreme. Daca as fi un om acru, fara alte perspective in afara de asta poate m-as simti cu musca pe caciula. Insa de prea multe ori cei care intra in magazin au senzatia ca brusc sclavia a fost reinstaurata. Iar pentru mine libertatea omului este sfanta. Fie ca munceste ca vidanjor, fie ca este proprietar de terenuri si case. Nu pot sa-i respect cu adevarat pe oamenii astia.
Vreau sa fiu VIP de Lauren Weisberger. Sincer, eu n-as publica daca as avea numele asta. Bine nu as publica nici daca m-ar chema Daniil Harms, dar asta e cu totul alta mancare de somon. Va spun eu, gagica asta este ultra-norocoasa pentru ca eu sunt fata de treaba si i-am retinut numele. Mai mult, i l-am scris corect. Si uite asa imi pot incepe propria companie de PR. Cum sa-ti alegi cel mai bun nume atunci cand vrei sa publici romane-etalon pentru si despre tampitele. Nu mi-a placut cartea, same old story.
O tipa cuminte si buna de pus pe rana, un fel de maica Teresa a pitipoancelor isi da demisia de la banca unde lucreaza pentru a se angaja la o companie de PR.
Sincera sa fiu, intotdeauna m-au enervat relatiile publice. Nu le vad rostul. Inainte se dadeau niste bani, un club sau un parc si toata lumea se distra si era fericita. Acum, daca vrei sa-ti promovezi tancul de 5 ani trebuie sa angajezi o intreaga echipa PR pentru a-i organiza boracului cea mai simandicoasa petrecere si cea mai scandaloasa de la orgiile lui Caligula incoace. La fel, inainte aveai un produs. Era un produs bun si folositor, lumea il cumpara. Acum trebuie sa angajezi piariste ca sa angajeze la randul lor o siliconata ieftinata ca sa iti faca reclama la produsul care oricum nu foloseste nimanui, dar toata lumea doreste sa-l aiba pentru ca siliconata zice ca e misto. In fine, concluzia scurta si la obiect este: asasinati cate un piarist pe luna si lumea va fi mai frumoasa si mai aerisita. Dar am divagat. Asadar, aceasta tuta se angajeaza la o firma de PR si acolo este aruncata in lumea GLAM a vedetelor. In finalul cartii (da, va dezvalui si finalul, ca sa nu va mai obositi sa cititi cartea) ea isi da seama ca all we are is dust in the wind, renunta la stralucirea vietii superficiale si artificiale pe care o traieste, se converteste la budism si se retrage-n munti ca sa scrie romane dulcegaroase pentru proaste ca ea si ca mine. (ca si eu am citit romanul, de) Ma rog, nu chiar, dar tot pe acolo. Deci romanul asta mi s-a parut ca o reeditare a Alchimistului, varianta feminina. Lauren Weisberger, diavolul nu s-o imbraca de la Prada, da’ sigur te poseda cu patima in fiecare noapte, obligandu-te sa scoti porcarii d-astea.
Babyville de Jane Green. Asta chiar mi-a placut. Si Jane Green e un nume comestibil. Sau, ma rog, vandabil.
Mi-a placut pentru ca e scrisa cu umor si cu empatie.Chiar daca e tot cliseu. Mi-a placut pentru ca nu discuta prea mult despre moda, magazine sau cacaturi d-astea. In plus Jane Green pare ca stie sa scrie: foloseste tot felul de mici artificii narative, trece cu usurinta de la persoana I la a III-a. Romanul e structurat in trei parti, fiecare parte despre o femeie care vrea sau ajunge in situatia de a face un copil. Mi-a placut deoarece nu exista un singur personaj central prin care autorul sa-si vomite aberatiile si frustrarile – exista trei. Carevasazica tipa are demnitatea omului frustrat suferind de personalitate multipla. Sunt trei parti: Julia, Maeve si Sam. Julia e slaba, vrea sa aiba un copil, nu poate. Maeve e slaba si roscata, nu vrea un copil, dar il are. Sam e grasa (ah simteam nevoia de un personaj de chicklit gras hehe) are barbat, are copil, dar ii lipseste ceva. Pana la urma toata lumea traieste fericita pana la adanci batranete. Finaluri previzibile. Emotionante totusi. All in all, cititi-o, daca sunteti pasionate de literatura roz/lila/verde-n picatele. Mie mi-a luat 2-3 ore sa o termin.
Mi-e dor de un om care sa iubeasca cartile mai mult ca propria viata.
Mi-e mila de Kien.
Kien este personajul central a cartii Orbirea de Canetti.
Obsesia lui pentru carti si valori culturale impinge cartea catre suprarealism. Celelalte personaje sunt verosimile. Therese -nevasta arivista si adulterina. Fischerle – pitic frustrat si dornic de imbogatire. Dar Kien este din alta lume. Valorile lui contrasteaza puternic cu valorile fiecaruia dintre noi. As putea sa il acuz ca este interesat mai degraba de carti decat de oameni. Dar nu ar fi corect. In orbirea sa, bietul personaj ii crede pe ceilalti capabili de a iubi cartile la fel de mult. De aceea se casatoreste cu Therese. Dupa ce aceasta se dovedeste tocmai inversul unui om insetat de cultura, Kien se reintoarce la cartile sale. Este notabil discursul sau in fata cartilor atunci cand li se adreseaza ca unei osti. Nebunia lui atinge cote paroxistice atunci cand isi vede cartile amenintate.
Insa Kien nu este orb, dupa mine. El vede dincolo de mizeria umana care il inconjoara. In momentul in care un ochi se inchide in fata realitatii imediate, se deschide un altul. Naratorul batjocoreste acest personaj si gandurile sale referitoare la semeni, insa cu cat tonul devine mai aspru cu atat personajul lui Canetti este mai induiosator.
Cititi romanul Orbirea ca pe o critica adusa societatii. O societate pe care banul o intereseaza mai mult decat valorile. O societate bantuita de fantasme si obsesii. O societate in pragul unui dezastru pricinuit de lipsa de empatie si de umanitate. A noastra.
Sistemul sanitar din Romania e la pamant. Faptul ca nu sunt fonduri explica (intr-o oarecare masura) ca nu exista posibilitatea de a face operatii complicate aici, conditii in spitale, aparatura ultra-moderna.
Insa nu explica in niciun fel calitatea umana a cadrelor medicale. Parca depuneau juramantul lui Hipocrat. Adica juramant care suna cam asa:
“Ma angajez solemn sa-mi consacru viata in slujba umanitatii;
Voi pastra profesorilor mei respectul si recunostinta care le sunt datorate;
Voi exercita profesiunea cu constiinta si demnitate;
Sanatatea pacientilor va fi pentru mine obligatie sacra;
Voi pastra secretele incredintate de pacienti chiar si dupa decesul acestora;
Voi mentine prin toate mijloacele onoarea si nobila traditie a profesiunii de medic;
Colegii mei vor fi fratii mei;
Nu voi ingadui sa se interpuna intre datoria mea si pacient consideratii de nationalitate, rasa, religie, partid sau stare sociala;
Voi pastra respectul deplin pentru viata umana de la inceputurile sale chiar sub amenintare si nu voi utiliza cunostintele mele medicale contrar legilor umanitatii.
Fac acest juramant in mod solemn, liber, pe onoare!”
Mda. V-am zis acum cateva articole ca bunica mea are Alzheimer. Dar nu v-am zis prin ce policlinici s-a plimbat.
Policlinica Dr. Taberei 34 este un loc foarte bizar. In primul rand toate toaletele din aceasta policlinica sunt incuiate, nu stiu pe ce considerente dat fiind ca majoritatea pacientilor sunt in varsta, deci nu pot fugi cu recipientele de veceu. Nu pot sa inteleg cum poti lasa ca doctor oameni bolnavi de rinichi sau care au baut 2 l de apa pentru ecografie sa se pise pe ei in fata cabinetului. In al doilea rand, tin minte ca acum cativa ani un batranel venise sa se roage de asistente pentru sotia sa care nu se putea misca si avea nevoie sa i se faca o glicemie deoarece avea diabet. Sub nicio forma asta nu a fost posibil, asistentele mai aveau putin si ii sareau la gat. Probabil ca batranelul era prea ponosit pentru gusturile lor. M-am dus eu si i-am luat glicemie doamnei. In fine. In al treilea rand, la etajul 2 al policlinicii unde se afla cabinetul de psihiatrie doamna doctor, sa-i dea Dumnezeu sanatate isi ia pauza de cate o ora si o lasa pe asistenta sa se descurce in locul ei. Adica asistenta hotaraste cat de grava e situatia pacientului si cand il programeaza. Bunica-mii i-a zis ca nu e nimic grav, sa vina peste o luna. Dupa doua zile am aflat ca bunica-mea are Alzheimer.(asta se intampla acum cateva saptamani) Nimic grav, ca un fel de raceala. In afara de asta, a existat o discutie intre asistenta si maica-mea:
-Da,va fi programata pe 30 martie.
-Nu se poate putin mai devreme?
-Ah, daca nu va convine o programez pe 30 aprilie.
-Nu, programati-ma pe 30 martie.
-Nu, pentru ca nu mai vreau io.
Cam asta e comunicarea cadru medical- pacient. In plus, inainte fusese o doamna care fusese programata pentru a lua o reteta si a indraznit (a avut tupeul) sa intarzie 10 minute. Asistenta nu i-a mai dat reteta si a reprogramat-o peste o luna. Nu stiu ce medicamente avea doamna de luat, dar era totusi cabinetul de psihiatrie. Probabil avea probleme, ca doar nu venise sa ia reteta pentru Orbit Professional. Pe acelasi principiu eu personal ii doresc asistentei sa faca diabet si sa aiba nevoie de insulina. Sa intarzie si ea 10 minute si sa fie reprogramata peste o luna pentru reteta. Sa vad cum o duce in luna respectiva.
In fata cabinetului de oncologie, daca ii vine cuiva rau si e bolnav de inima nu poate veni nimeni sa ii ia tensiunea sau sa vada ce are, deoarece nu e voie. Probabil e o noua lege in codul lor etic ‘Nu ajuta un pacient pe moarte, daca nu e in fata cabinetului care trebuie’. Adica “Fii atent ba, ai si tu grija unde iti vine rau’. Pai ce dracu’, tre’ sa fim organizati. Nu mori si tu pe unde apuci, ca doar nu esti animal. Hai mars, ca noi avem treaba, nu ne jucam. Adica sunt spagi de impartit.
PS: Mai exista, multumesc cerului, si medici cu har care isi fac meseria de dragul oamenilor, apoi de dragul banilor. Asistente dragute si saritoare. Din pacate sunt din ce in ce mai rari.
M-a convins tata sa fac scoala de soferi, asa ca luni o sa ma duc sa-mi faca cineva controlul psihologic.De preferinta un doctor.
In acest sens propun sa inaltati toti rugaciuni la ceruri pentru a nu trece de acest control (sunt sanse…) deoarece se preconizeaza ca, daca profetia se va implini, voi fi inca o femeie la volan. O femeie isterica la volan. Probabil ca nu voi sti sa fac parcari laterale, insa cu siguranta la cate semne obscene stiu as putea sa-l fac si pe cel mai porcos om sa roseasca. Voi organiza accidente in lant si blocaje-n intersectie.
Daca totusi se intampla sa iau si controlul psihologic si carnetul voi posta pe blog orele si zilele in care voi scoate masina la plimbare, deoarece sunt un om inimos si nu-mi doresc sa va am pe constiinta.
Concluzie: mi-e mila de oamenii care nu-mi citesc blogul.
1. Femeile cu decolteu sunt curve. Si sunt rele. Malefice. Feriti-va de ele. Pff, curvelor care sunteti voi curve. Veti fi linsate. Arse pe rug. Trase pe roata.
Beware, beware.
Promit ca ma voi sinucide, insa nu inainte de a mai distruge cateva vieti nevinovate.
2. Am inteles ca a fost ales noul presedinte PNL, Crin Antonescu. Nu ma intereseaza prea tare, ca oricum nu e nicio schimbare de fond, doar de forma. Cu toate astea il sustin si il respect deoarece este un barbat bine. Mai frumusel ca Tariceanu, oricum. In rest nu ma intereseaza, puteti sa ma numiti frivola.
3. Un medic roman, practicant in Marea Britanie a fost suspendat deoarece si-a numit colegii asiatici ‘urangutani’. Vai, vai ce rusine. Dupa ce acestia au amenintat-o cum sa-si permita ea sa faca asemenea fapte reprobabile? Ntz ntz. Click.
voua pula vi se scoala singura sau are nevoie de aprobare?
Si daca se scoala in fata cui nu trebuie… o taiati?
Si asta e pentru ca unii oameni au senzatia ca sunt buricul pamantului, centrul universului si nu au nevoie sa se mai gandeasca si la ceilalti, chiar daca nu ii priveste o problema. Partea si mai proasta este ca nu incearca sa se descurce ei singuri cu problema si dau fuguta la altii. Se enerveaza cu lag. Convenabil, lag-ul tine pana se vad cu cineva care poate lua o decizie in locul lor.
Iar eu trebuie sa fac pe mesagerul vestilor proaste?
Poate ca am o limba ascutita, dar macar o folosesc in fata omului, nu in lipsa lui.
In ultima vreme sunt fascinata de peisaje marine. Asadar, vi-l prezint pe William Turner, pictor romantic englez. Nu ma intereseaza daca deja il cunoasteti sau nu.
Muzica este fix pe gustul meu si ma uimeste ca nu am auzit pana acum de Galt Aureus. Am intrat pe site-ul lor si am vazut o istorie care mi-a placut. Redau un pasaj: I was in the Palais Garnier, the Paris Opera House. I wanted to experience a masterful work in a place of real beauty. It was my final chance for redemption. Chopin’s Op. 11 was playing before me and I was wholly entranced. Nothing else existed. I saw a ballet of hands dancing over the keys. I saw a triumphant salute of bows beckoning my enraptured gaze. And then, I saw something else. In the highest balcony to my right, something stole my attention. It was her. My Muse. I forgot where I was. I forgot my own name. And, for the first time in my life, I forgot about the music. She could not even see me but her power was clear and I knew that I needed her. That I wanted her.
And that’s all there is to tell of our beginning. In the interminable fever since that moment, we have become one – an irrepressible force – and in our union, reborn, the grace of romantic era classical music against the fury of alternative rock: Galt Aureus.
Aparent, cineva a ajuns la blogul meu cautand cuvantul ’sex’ pe google.
WTF???
‘ Rezultatele 81 – 90 din aproximativ 7.800.000Română pagini pentru sex. ‘
Sunt la pagina 10 si inca nu am gasit blogul meu. Ma gandesc ca sunt undeva pe la pagina 100… si ma mai gandesc ca individul/individa avea mult timp la dispozitie. Probabil chiar cauta ceva. Oare ce?
Ce e mai ingrijorator e ca ma gandesc: daca a gasit acel ceva la mine?
Am vreo 10 drafturi. Nu pot sa le public. Nici nu o sa le public. Sunt neterminate si fortate, le voi sterge. Eu cand scriu ceva duc pana la capat, fie bine, fie mai putin bine. Nu am lucrat niciodata cu ciorne. Nici la bac, nici la admitere, nici la examene. Nicaieri. Doar aici mai simt nevoia sa imi salvez incercarile. Doar ca incercarile intotdeauna vor ramane incercari, nu se vor materializa vreodata. Pentru ca stiu ca nu sunt bune, si orice le-as adauga, nu ar fi bune. Probabil s-ar transforma in ceva cu totul nou fata de menirea lor initiala.
De fapt conceptul de ciorna mi se pare oarecum inutil. Toata lumea gandeste cand scrie ceva. Sau ar fi preferabil sa. Da, dar daca ai omis ceva? E bine sa ai ciorne, poti sa adaugi, sa tai.Asta fac scriitorii. Dar sa va zic un secret: noi nu suntem scriitori. Doar oameni care scriu. Am dori sa fim sinceri si sa ne facem intelesi. Insa ciornele sunt dovada nesinceritatii noastre. Si a dorintei de a ne face placuti.Este blestemul lui ‘daca’ in fata foii de hartie. Daca as spune asta, poate nu ar placea. Spune-o oricum. Este gandul tau X in momentul Y. Nu lasa alte ganduri sa copleseasca ceea ce era deja al tau.
Refuzul meu de a lucra cu ciorne se datoreaza lipsei mele de perfectionism. Ce nu-i al meu, nu-i al meu. Ii admir pe cei care nu dorm noaptea din cauza nevoii stringente de a atinge absolutul, insa nu pot sa nu constat ca perfectionistii (din ce in ce mai multi) sunt intr-o continua competitie cu ceilalti. Refuza sa se mai ia la intrecere cu ei insisi. Acum etalonul este celalalt. Asa ca, incapatanata fiind, refuz sa iau parte la cel mai mare flagel al omenirii: nevoia de a te compara mereu cu altul si a iesi mai [inserati cuvant laudativ ce primeste grad de comparatie aici].
Intotdeauna am crezut ca lucrurile cu adevarat sublime au iesit de cele mai multe ori din prima…si au izvorat dintr-o dragoste nemasurata fata de oameni sau obiectul muncii, nu din dorinta de a fi mai tare ca X.
Si mestesugul de a scrie mi se pare oarecum diferit de felul in care anumiti indivizi scriu astfel incat sa para cei mai buni, cei mai draguti, cei mai corecti politic oameni. Scopul lor final pe hartie este ‘Sper ca intreg mapamondul sa-mi dea dreptate’.
…Si asta e pentru ca unii se straduiesc prea tare fara a spune nimic.
Ta da daaaa! O asteptam de cateva luni bune si azi a venit. Din Anglia pachetel. Hehee! Are si poze. Am observat ca Russell era un copil urat. A crescut pentru a fi un lebadoi in toata splendoarea. Da, sunt superficiala. Ma duc sa ma masturbez intelectual cu vorbele de duh ale lui Russell.
Acum cateva saptamani a intrat in librarie un mosulet simpatic, dar ponosit. M-a intrebat de ultimile aparitii de carte si i-am aratat raftul Humanitas. Am mentionat si Apa pentru elefanti, moment in care el reactioneaza prompt ‘Am citit-o. E geniala, ar trebui sa primeasca Nobelul’.
Eu fac ochii mari la el apoi, cand mosnegutul pleaca pufnesc a dispret. In primul rand pentru ca nu auzisem de Sara Gruen si in al doilea rand nu puteam sa imi dau seama ce anume ar putea fi atat de briliant intr-o carte care se cheama ‘Apa pentru elefanti’. Pe undeva, coperta imi aducea aminte de cartile lui Boris Vian, si sa fie clar, eu nu pot sa-l diger pe Boris Vian, dar nu vorbesc despre asta acum. Curiozitatea a fost mai tare ca mine si am deschis cartea…
Acum 2 si ceva ani voiam sa scriu un roman despre circ. Era doar o dorinta, insa noaptea visam intrigi si personaje. Lenea a fost mai puternica. Si iata ca acum am vazut ca Sara Gruen a fost mai harnica si a publicat romanul cam in perioada in care eu visam la el.
Da, e un roman despre lumea circului. Poate ca sunt subiectiva, insa m-au fascinat intotdeauna clovnii si mai ales, dresorii de animale. Povestile despre dresori ucisi de animalele de care aveau grija. Nu imi explic lipsa loialitatii la animale…la oameni da.
Ne trezim in America anilor ‘30, in plina criza. Jacob, personajul central, student la Medicina veterinara afla de moartea stupida a parintilor sai, survenita in urma unui accident. Ramas fara casa (e totusi Marea Criza), Jacob sare intr-un tren in miscare si patrunde intr-o lume necunoscuta lui. Odata cu noi, el invata despre lumea circului si oamenii ce o populeaza. Avem clovni artagosi de o duiosie nemaivazuta, avem un director de circ care isi arunca angajatii din tren atunci cand acestia nu mai sunt de folos, avem o dresoare de cai de care Jacob se indragosteste. Il avem pe sotul acesteia ce are accese de manie si se poarta crud cu animalele din menajerie. Insa personajul cel mai interesant este elefantica Rosie. Elefantica actioneaza ca un alter-ego al lui Jacob, ducand la bun sfarsit ceea ce acesta nu poate face.
Avem animale cu atitudini asemanatoare omului, atat in ceea ce priveste dragostea, cat si ura.
Ca fapt divers m-a mirat ca personajul negativ al romanului, August, este evreu. Ma intreb cum de a trecut acest lucru de tipar. Adica nu e deloc corecta din punct de vedere politic aceasta carte. Si asta e un alt motiv pentru care mi-a placut. Vorbeste de credinta si de religie de parca ar fi un fapt de la sine inteles, nici vorba ca vreun personaj sa fie ateu.
Apoi perspectiva din care e scrisa cartea… vocea naratorului, Jacob, un barbat acum de 93 de ani, care parcurge ca prin vis intamplarile extraordinare de la circ. Cum a ramas cu femeia vietii lui pana la sfarsit.
Si sfarsitul:
‘pentru mosneagul asta, circul e casa lui’
Pentru cei care au senzatia ca descrierile autoarei nu sunt de ajuns, cartea e intesata cu poze de arhiva din istoria circului american. De asemenea, in nota de la sfarsit, Sara Gruen ne spune povestea reala a lui Topsy, un elefant ce si-a ucis dresorul care o maltrata in 1903. Thomas Edison a fost chemat pentru a o electrocuta in piata publica, acesta fiind cunoscut pentru experimentele sale pe animale, dorind sa arate primejdia curentului alternativ.
In final, cartea o sa va faca sa va intrebati ce anume ne deosebeste de animale. Si care este granita dintre noi si ele, cat poate iubi sau uri un animal? Cat poate iubi si uri un om…
Am mai scris despre asta dar simt nevoia s-o fac din nou dat fiind ca deja este isterie in masa cu ora pamantului.
Ceea ce ma enerveaza cel mai tare este faptul ca toata lumea se da cu poponeata de pamant. Gestul lor conteaza. Desigur. Brusc pamantul o sa se simta mult mai bine, vom respira mai linistiti, vom alerga fluturi in dimineata de dupa, eventual vom avea si orgasm multiplu, din cauza ca, nu-i asa?, am putut trai o ora fara electricitate.
Sunt sigura ca si corporatiile, reactoarele, centralele electrice se vor opri din aceeasi marinimie…NOT.
Imi aduc aminte de penele de curent din Militari de prin anii ‘90, cum stateam seri intregi fara curent, intrebandu-ma cu ce dracu am gresit si de ce trebuie sa-mi fac temele la lumina lumanarii.
Ma gandesc la satele care n-au nici acum curent electric. Duceti-va sa-i pupati in cur, pentru ca DA!, ei supravietuiesc fara curent. Desi si-ar dori un lux la care noi renuntam pentru o ora deoarece suntem oameni buni si ecologisti. Si nu e de ajuns ca traim o ora fara curent, cum ar putea fi? Trebuie sa si trambitam in cele 4 zari ca faptul ca noi stam in intuneric pentru o ora este un mic sacrificiu pe care ni-l cere Mama Pamant. Iar noi ne simtim mai bine, mai frumosi, mai curati, mai uscati…
Pe majoritatea ii doare la basca faptul ca exista oameni care si-ar da juma de viata pentru un bec in casa, ei sunt eco domne. Si vor trai in semi-obscuritate, inconjurati de lumanari parfumate ca intr-un film horror prost despre voodoo. Dupa aceea se vor intalni, isi vor strange mainile cu caldura si vor discuta:
“Si tu ai stins lumina? Si io”
“Data viitoare vino la mine sa stam amandoi pe intuneric”
Doamne, nu v-ar lumina si pe voi odata Sfantu’ Neuron…
Daca un orgasm este o mica moarte, atunci moartea este un mare orgasm?!
Sunt racita cobza, de aici si glumele sinistre. Nu imi place ca pamantul sa continue sa se invarteasca cand eu sunt ingropata-n servetele, ampiciline si paracetamoale.
Nici sa fumez nu mai pot. (desi ma straduiesc) Not fair!
Desi sunt racita si nu prea am chef sa stau in fata calculatorului, desi tusesc de parca plamanii ar dori sa-mi decoleze din piept, desi ma simt de parca as fi baut 2 litri de tuica, eh, cu toate astea nu ma pot abtine.
Stiu, o sa-mi spuneti ca eu nu sunt nimeni sa ma iau de cutare si de cutare, ca nu-s jurnalist de succes ca dumnealui, ca nu am aceeasi carisma, totusi trebuie sa imi vars oful.
Asadar.
Domnule Ciutacu, esti un dobitoc. Stii de ce esti dobitoc? A, nu? iti zic eu atunci.
De catva timp, circula prin facultatea de jurnalism o fituica denumita Paula. Nu stiu cine-s indivizii care scot fituica ‘realist-dadaista’, cert e ca nu mai citisem de mult timp chestii atat de tembele ca-n acest mirific ziar de studenti la jurnalism. Mi-e rusine ca folosesc aceeasi toaleta cu acesti tampiti. In fine, redactia fituicii cauta oameni cu care sa imbecilizeze si mai tare etajul 6, asa ca au facut ei anunt pe care l-au lipit pe holurile facultatii.
Anunt care suna cam asa:
‘Esti mai turbat ca Ciutacu?’
Va dati seama ca orice jurnalist in devenire are ca vis sa fie mai turbat ca Ciutacu. Probabil d-aia sunt atatia caini in fata facultatii, facem provizii. Poate, dupa ce ne tocim creierii pe bancile facultatii, investigand viata de camin si betiile de la barul din Leul, poate ne angajeaza si pe noi domnul Voiculescu, nu-i asa?! Daca as cunoaste pe cineva mai turbat ca Ciutacu, l-as trimite la doctor sa-si faca niste antirabice, dar se pare ca nici turbarea nu mai e ce a fost. Cainii nu mai latra la motani, din contra… dar sa nu fim melodramatici.
Eh domnul Ciutacu a luat fituica in serios si scrie mandru pe blogul dumisale ‘Sunt brand’. Sa mori tu?!
Exista 2 lucruri infinite: universul si prostia umana, dar nu bag mana-n foc pentru univers.
Uau. Revista Paula, citita de 3 studenti l-a mentionat pe Ciutacu intr-un afis amarat. Asa si-a dat seama ca a devenit brand. Brand pentru ce? Pentru turbare?
TURBÁRE,turbări, s.f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului şi animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitaţie, urmate de paralizie şi apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă2
Sper sa fie clar pentru toata lumea ca nu imi place de Gigi Becali. Nu mi-a dat niciodata bani, desi stiu si Crezul si Tatal Nostru si alte rugaciuni. Probabil pentru ca nu ma duc la discoteca.
Dar asta nu inseamna ca arestarea lui nu ma irita.
Sa fim seriosi, si-a facut omul dreptate singur? A batut niste hoti?
Asa o fi.
Bravo lui.
Politia romana nu face nimic. Acum un an cand am facut reclamatie la politie pentru ca i s-a furat masina maica-mii nu au miscat un deget dragii politai de la sectia 21. Nimic n-au facut. Mai faceau si misto, ca ei au alte lucruri de facut. Indraznesc sa spun ca impartirea spagii intotdeauna e un lucru mai bun de facut.
Nu, nu e frumos sa improsti cu rahat in institutiile statului, insa e sanatos. Poate se trezeste cineva. Daca tacem toti, astia or sa aiba impresia ca asta-i starea de normalitate la care visam de la revolutie-ncoace.
Si da, daca as avea banii lui Becali, nu numai ca as bate hotii care mi-au furat mie masina. As bate si alti hoti. De fapt m-as angaja intr-un fel de cruciada a prinderii hotilor. Si i-as bate nene. Nu i-as omori ca nu io i-am fatat, dar le-as rupe si maini si picioare. Na si fura. Pe langa asta as bate si politisti corupti. Si jandarmi prosti care isi demonstreaza forta lovind pusti luati de pe stadioane. A, si sa nu uitam de judecatori care decid ca batranei de 80 de ani ar trebui sa faca puscarie, insa violatorii nu-s un pericol pentru societate. Da, daca as avea prea multi bani, as fi un -vai, ce surpriza!- un pericol public. Poftiti de ma bagati in duba.
Sa fim seriosi, se desfasurau mascatii in fata casei lui Becali, de parca tocmai il descoperisera pe Bin Laden. (da, cu totii stim vorba aia… ‘cea mai proasta meserie etc etc) Daca avea arme nucleare ascunse pe undeva? hmm
Si tind sa cred ca astea sunt niste gesturi electorale de mare clasa, motiv pentru care eu nu ma voi prezenta la vot. Ma voi prezenta la vot cand mi se va da dreptul prin constitutie, ca atunci cand nu sunt multumita cu aia pe care i-am votat, sa ii pot impusca pac-pac. Atunci voi putea spune linistita ca da domne, votul meu conteaza!
Nu am mai scris de mult timp despre carti. Se simte nevoia. Nu voi vorbi despre cartile pe care le citesc acum pentru ca deocamdata nu am gasit nimic interesant de spus despre ele.
Insa as dori sa vorbesc despre cartile care mi-au marcat mie viata. Cartile cu care m-as muta pe o insula pustie si as incepe lucrare de misionarism printre canibali. Cartile pe care, daca esti om, trebuie sa le citesti macar o data in viata. Cartile cu care se deschide gustul pentru literatura. Nu o sa spun Biblia pentru ca stiu ca exista oameni care abia asteapta sa spuna ‘Aha, deci recunosti ca e fictiune’, dar trebuie sa mentionez cartea asta. Noul Testament este de un adevar profund si covarsitor. Sa ne iubim unii pe altii. Este, poate, singurul adevar in care merita sa crezi. Chiar daca nu exista un atom sau o molecula de iubire in univers. Trebuie sa credem pentru a face anumite lucruri sa fie adevarate.
Hai sa va zic cate ceva si despre celelalte:
Quo Vadis
Cine nu a citit Quo Vadis ar trebui sa fuga la biblioteca si sa o ia. Am citit-o la 9 ani, la 15 ani si la 19 ani. Am citit-o de i-au mers fulgii. Adica am rupt pagini din ea, am facut sublinieri, ingrosari, adnotari. In viziunea mea, Ligia si Vinicius sunt cuplul perfect, complet. Este o carte despre cum dragostea poate transforma si innobila. In afara de faptul ca e o fresca a ultimilor ani ai lui Nero. Si da o noua dimensiune viziunii sale nebunesti asupra lumii. Am realizat, citind Quo Vadis la 15 ani (in perioada mea oarecum anti-crestina) ca nu in numele lui Dumnezeu se fac crime, crime se faceau si in numele lui Jupiter si/sau al imparatului. Crimele se faceau deoarece fiara din om are gust pentru sange. O carte care m-a facut sa ma intreb de multe ori… Unde mergem? Pentru ca nu merg singura, deoarece in ciorba asta fierbem cu totii.
Crima si pedeapsa
Am citit-o tarziu, la 17 ani. Dupa cartea asta nu ma mai puteam desparti de Dostoievski. Nu am gasit nicaieri o mai buna intelegere a sufletului uman in general, a sufletului rus in special. Tind sa cred ca daca poporul rus ar disparea, insa ar ramana Dostoievski, sufletul rus ar dainui in veci. Candoare si brutalitate, umanitate si violenta, gama de sentimente umane pe care le ofera aceasta carte este atat de larga, incat probabil un dictionar nu ar putea sa o cuprinda.
Hristos rastignit a doua oara
de Nikos Kazantzakis. Este mai mult decat o carte. Este o pledoarie a unui credincios dezamagit de Biserica. Este o carte despre sacrificiu si prietenie. Despre cum il rastignim pe Hristos cu rautatea noastra, doar pentru ca El sa invieze in cei mai buni ca noi. E o carte frumoasa.Si prin frumoasa intelegeti ca o sa va faca sa plangeti. Sa plangeti frumos.
Agonie si extaz
O carte despre viata lui Michelangelo. As minti daca nu as spune ca m-a lasat tanjind dupa un talent plastic. As fi vrut sa ma apuc de sculptat imediat dupa ce am intors ultima pagina. E o carte despre un geniu. Despre un om care arde pe altarul creatiei. Traieste pentru si prin arta. Este o carte despre conditia artistului in lume.
Inainte de tacere
O carte-testament a unui scriitor exceptional, Ernesto Sabato. Am citit-o o data la 14 ani, o data la 21 (adica acum cateva luni bune) si m-a impresionat la fel de mult. Ernesto Sabato este un om cu idei. Nu scrie banalitati, insa scrie pe intelesul oricui. M-a facut sa plang de la primele pagini pana la ultima. O carte a unui om indragostit de ceilalti oameni. Speriat de societate si progres, increzator in oameni si in eroii care apar atunci cand toata lumea isi pierde speranta.
Cam astea sunt. Eu cu ele am crescut. si fara sa exagerez, o mare parte din ceea ce sunt acum, datorez si acestor carti. Nu ai cum sa le citesti si sa ramai acelasi. Nu se va schimba nimic la nivel exterior, insa in mine au schimbat aproape totul.
Azi am fost in parcul Cismigiu cu niste copii sarmani. Nu ma laud, dar a fost o experienta aparte. Sunt atat de recunoscatori pentru o banala vata de zahar. Si sunt lipiciosi. Nu ii mai vazusem de o gramada de timp si o fetita, cand m-a vazut m-a luat in brate. Eu nici nu mai stiam daca o cunosc, ea si-a amintit. E extraordinar sa te imbratiseze un copil. Sau sa te tina de mana. Sa se certe intre ei pentru a te tine de mana. Te simti special. (nu, nu retardat, special) Sper sa am timp sa merg si in alte week-enduri. Nu se compara nimic cu zambetul copiilor. Si nici cu nastrusniciile lor.
Apoi, o persoana pe care o cunosteam superficial si aveam o prejudecata ciudata legata de ea m-a surprins extrem de placut. Note to self: nu mai pune etichete oamenilor inainte sa ajungi sa-i cunosti.
Am fost si la o piesa de teatru mai pe seara, ‘Sunt propria mea sotie’, despre un travestit. Am fost intr-un grup de aproximativ 10 persoane. Tanti de la intrare ne-a atras atentia ‘Sa nu faceti galagie!’ Pai noi suntem copii? A. Nevermind. Nu m-a impresionat piesa, dar nu mai ajunsesem de mult timp pe la teatru. Per total a fost ok.
Oricum, doresc tuturor oamenilor care imi citesc blogul sa aiba duminici la fel de frumoase cum am avut eu azi.
PS: La multi ani Alexandra! (cu intarziere pe blog, in realitate ti-am zis la timp ) Sper sa fie pe placul tau cartea.
Una dintre cele mai cunoscute soprane din lume… mai putin in Romania, tara de unde vine.
Am vazut-o sambata intr-un interviu pe TVR2… este cu adevarat o doamna si se vede ca ii curge muzica prin vene. Desigur nu se compara ca poPULAritate cu Simona Sensual ai carei chiloti la vedere (si neuron lipsa) au propulsat-o intre vedetele autohtone. Insa pentru Simona Sensual nu creeaza rochii Oscar de la Renta. Si nici nu se intretine cu Jose Carreras.
Ma bucur ca mai exista oameni ca Angela Gheorghiu… asta e singurul mod in care ne putem recapata demnitatea nationala si dreptul de a sta cu capul sus in fata celorlalte natiuni europene. Doar asa il mai impiedicam pe Guta sa devina reprezentativ pentru cultura noastra.
Angela Gheorghiu in Tosca de Puccini:
Cantand Habanera (L’amour est un oiseau rebelle) in Carmen:
Am aflat cu ocazia asta ca azi s-a nascut Ion Aldea Teodorovici. Si ca acum 20 de minute un grup de tineri a dat foc unui portret al lui Vladimir Voronin.
Nu pot decat sa le tin pumnii. Si sa sper ca la un moment dat, portretul acela se va materializa intr-un om in carne si oase. Stiti voi care.
La noi se face miting la ora 8, la universitate. Pentru cei de peste Prut.
Later edit: Si Ciutacu este idiot, dar asta stiam deja si nu ne mai mira. Doi voinici, falnici ca brazii, ambii din trustul lui Felix. Niste dobitoace care respira degeaba, mananca rahat degeaba, primesc salariu ca sa linga curul lui Voiculescu si sa-si propage ideile cretinoide la televizor si pe bloguri. Asa democratie… mai rar. Mai bine ma lipsesc.
As dori sa adresez scuzele de rigoare cititorilor mei (aia 3 ) pentru ca nu am mai scris pe blog. Am fost extrem de ocupata bre. De aici se va intelege ca nu am mai trecut pe la librarie, asadeci nu am mai avut de unde sa ma inspir.
Aveam de gand sa scriu un articol lung si incoerent, plecand de la placerea mea de a cumpara carti, de a le aranja in biblioteca, de a le aranja in ordine alfabetica, pe subiecte.
E adevarat, gasesc o satisfactie extraordinara in a arunca banii pe carti. Dar nu vreau sa ma labartez pe subiectul asta. Deocamdata.
Zilele trecute mi-am pierdut telefonul. Nu ma intrebati cum, habar n-am. E al doilea telefon pierdut in decurs de 3 luni. Tot ce stiu e ca am ajuns acasa, mama m-a intrebat de ce nu raspund la telefon, eu mirata o intreb ‘Da’ ce, ai sunat?’. Apoi a urmat o adevarata epopee a cautarii mobilului. Epopee sfarsita tragic, cu mine suspinand si oftand si mama urland ‘Ti-am zis eu ca esti aeriana’. Da, doar ca faptul de a-mi spune ceva nu rezolva problema.
Citesc Sonata Kreutzer de L. Tolstoi. Ma sperie ideile lui despre femei si barbati. Ma sperie ideea de abstinenta proferata in paginile nuvelei. Ma mira faptul ca Biserica l-a acuzat ca ar indemna la promiscuitate. Nimic mai fals. Omul indeamna la o viata curata, habotnica. Altfel ajungi sa-ti omori nevasta.
In alta dezordine de idei, am observat ca m-au adaugat niste oameni la blogroll, tin sa le multumesc. Daca as avea bani as face si eu ca Fluture si as spune ca dau cate un milion la niste sarmani pentru fiecare link primit. Saracul Fluture, o sa dea faliment. Concluzia e ca eu nu am bani, dar pot sa zic ‘multumesc frumos’, apreciez. Si lucrez in librarie, incerc sa imprastii (pseudo-)cultura. Doar asa voi putea sa cuceresc lumea. Nu de alta, dar am planuri mari. Voi construi primul imperiu blegosferic. Oamenii care ma au la blogroll vor detine functii importante in stat. Iar Mihnea Georgescu va fi bufonul Curtii. Nu, Maria Barbu nu va fi poeta curtii. Nu imi voi da demisia de la librarie, orice imperiu trebuie sa aiba un sediu central.
Sa ne citim cu bine.
Doream sa scriu un articol despre motivele pentru care imi place mie piticigratis, dar n-am chef de filosofat in jurul cozii si nici nu vreau sa ma acuze cineva ca vreau sa urc in trafic lustruind dosuri, pen’ ca eu chiar as vrea sa urc in trafic doar ca nu tin neaparat daca asta presupune sa stau in genunchi si sa fac felatii virtuale necunoscutilor.
Apoi as fi vrut sa scriu un articol despre omul frumos pe care l-am vazut alaltaieri in piata universitatii, un pletos inalt cu barba si cu ochi blanzi, dar mi-e teama ca se supara Silviu. Totusi era un barbat frumos. Si daca intra pe aici (slabe sanse), da, eu eram aia care se tot holba cu coada ochiului la tine. Ma rog, ‘coada ochiului’ e o metafora, eu nu prea pot sa fiu suptila.
Am dat cu banul si am hotarat ca voi scrie despre prieteni. Prietenii sunt oamenii aia cu care iti place sa razi, sa plangi, sa bei bere, sa muncesti, insa pe care nu i-ai fute ferici sub nicio forma. Bine, poate nu chiar sub nicio forma…poate ca dupa o bere, doua cine stie?! (a se intelege ca vorbesc de prietenii de sex opus aici) Si e de preferat sa-ti fie prieten si ala langa care ti-ar placea sa te trezesti dimineata, altfel s-ar putea sa ajungi maniaco-depresiv dependent de sex.
Eu una fac parte din specia aceea (la limita extinctiei) de oameni pentru care prietenia e sfanta. Sunt genul de om care a invatat mai intai sa dea, pe urma sa ceara, iar daca e posibil sa isi limiteze cererile la minim. Cu toate astea nu reactionez intotdeauna pozitiv la oameni care se gudura sau oameni care te lauda excesiv de mult. Vreau sa cred ca imi cunosc prietenii (asta insemnand ca nu stiu ce cadavre ascund in dulap si nici nu vreau sa stiu, insa stiu ca detin un dulap in casa) si ca le cunosc limitele, dupa cum cunosc si limitele pe care le am eu.
Cu toate astea, de multe ori m-am inselat. Deh, si eu sunt om. Poate unica mea calitate este faptul ca, desi mi-am luat suturi in fund de multe ori, nu mi-am pierdut increderea in oameni. Pentru multi ar fi un defect catalogat drept naivitate, eu prefer sa il numesc inocenta. Insa am un mesaj pentru cei care au impresia ca-s idioata: nu sunt tampita si nici nu scrie pe mine ‘Poftiti de profitati!’. Am niste limite ale afectiunii care, atunci cand sunt incalcate nu mai lasa loc de ‘Buna ziua’. Eu nu umblu cu frica-n san ca cineva ar putea sa ma pacaleasca deoarece eu nu sunt pusa pe pacalit sau profitat. Insa vad. Asa ca hotul care striga ‘hotii’ nu ma impresioneaza, am trecut de varsta la care credeam ca toti oamenii buni fac numai fapte bune. E o vorba din batrani care spune ‘Radem glumim futem platim’. Si sa n-aveti impresia ca am datoria de a plati eu in locul vostru. Imi incasez si imi platesc doar politele proprii. Iar daca uneori aleg sa le platesc si pe ale altora este pentru ca uneori cred ca acei oameni merita. Nu este intotdeauna cazul, asa ca nu faceti din asta o obisnuinta.
Am ajuns la concluzia ca unicul om pentru care merita sa ma sacrific intotdeauna (insa care nu mi-a cerut-o niciodata si din cauza asta mi-a demonstrat ca merita ) este tot omul langa care m-as trezi in fiecare dimineata. Adica singurul prieten care mi-a fost mai prieten decat zecile de prieteni care au impresia ca ei stiu mai bine. Nu, nu stiti mai bine. Asa ca nu ma sunati doar cand aveti nevoie de ceva pentru ca nici eu nu stiu.
De cateva zile e mare tam-tam pe bloguri deoarece se inchide blogul Teroristei. Mie mi se pare exagerata reactia oamenilor. I-am rasfoit blogul si am constatat ca citea mult. Ceea ce nu poate fi decat un lucru bun , orice ar spune rautaciosii. Ca nu sunt de acord cu valurile de simpatie (sau antipatie) pe care le-a starnit anuntul inchiderii blogului, asta e altceva. Nu e ca si cum, brusc, lumea s-ar opri din citit. Deoarece, privind cu luciditate lucrurile, cine sunt oamenii carora le place sa citeasca recenzie de carte? Eh, sunt cei carora le place sa citeasca -punct-. Daca vreun incult batut in cap cu lant de sapte kile de platina tinichea la gat s-a apucat sa citeasca (macar) chick-lit dupa ce a trecut fugitiv cu ochii peste blogul Luciei T, eu ii fac statuie. Luciei T, nu incultului pocait.
Destul preambul. Voiam sa ajung la Firmin. Aparent, cel din cauza caruia Lucia T isi inchide blogul spune ca nu va citi niciodata Firmin deoarece Vali Florescu (traducatoarea despre care spune I.Suciu ca este Lucia T) traduce numai carti proaste. Din punctul meu de vedere, nu e adevarat. Mie mi-a placut Apa pentru elefanti. Si pot sa spun ca Firmin mi-a placut aproape in aceeasi masura. De ce?
Pentru ca, pagina cu pagina, Firmin imi aducea aminte din ce in ce mai mult de Albatrosul lui Baudelaire.
Societatea noastra este incapabila de a recunoaste geniul. Fie ca valoarea se incarneaza intr-un sobolan, intr-un clovn sau intr-un cocosat, noi trecem pe langa fiintele cu adevarat speciale fara a intoarce capul. Ar trebui sa ne plecam in fata lor ca in fata ultimelor farame de rezistenta umana, insa oamenii invata sa batjocoreasca inainte de a admira. Firmin nu este (doar) povestea unui sobolan doct. Este povestea unui ultim strop de umanitate intr-o lume care se naruie, o lume in care librariile sunt demolate si inlocuite cu cartiere industriale.
In loc sa fie mandru de faptul ca nu e ca toti ceilalti sobolani, Firmin se rusineaza deoarece nu arata ca o fiinta umana. Nu poate comunica cu cei pe care ii crede asemenea lui. Invata sa vorbeasca prin semne si tot ceea ce reuseste sa spuna este ‘Adio fermoar’. Nu este inteles, doar alungat. Va mai aduceti aminte ce s-a intamplat cu Galilei? Eppur si muove. Adio fermoar!
Poate ca Firmin e doar o experienta ludica, insa am preferat sa citesc romanul ca pe o pilda ce incearca sa ne invete ceva. Sa ascultam. Sa privim. Sa intelegem sau sa incercam sa pricepem ceea ce la inceput pare respingator.
Souvent, pour s’amuser, les hommes d’équipage
Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers,
Qui suivent, indolents compagnons de voyage,
Le navire glissant sur les gouffres amers.
À peine les ont-ils déposés sur les planches,
Que ces rois de l’azur, maladroits et honteux,
Laissent piteusement leurs grandes ailes blanches
Comme des avirons traîner à côté d’eux.
Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!
Lui, naguère si beau, qu’il est comique et laid!
L’un agace son bec avec un brûle-gueule,
L’autre mime, en boitant, l’infirme qui volait!
Le Poète est semblable au prince des nuées
Qui hante la tempête et se rit de l’archer;
Exilé sur le sol au milieu des huées,
Ses ailes de géant l’empêchent de marcher.
(L’albatros -Charles Baudelaire)
PS: Si nu este atat de important cate carti citesti sau cati critici celebri cunosti, important e ce intelegi dupa ce inchizi o carte. Aviz celor care au impresia ca lectura e un sport cu un singur sens. Sens pe care e musai sa-l dea doar nistearbitri criticii literari.
De multe ori mi-am zis ca oamenii cei mai liberi sunt cei bogati. Sunt liberi sa calatoreasca, liberi sa cumpere orice doresc. In timp ce citeam ‘Pe drum’ de Jack Kerouac m-am gandit ca poate nu e chiar asa.
‘Pe drum’ este o carte a libertatii cantate pe ritmuri de jazz, o carte a autostopistului care nu mananca o zi intreaga pentru a avea bani de benzina. O carte despre cum ar arata paradisul aici daca am fi gata sa renuntam la orice forma de materialism. Sal, un alter-ego al autorului ,se plimba prin America anilor ‘50 intalnind tot felul de personaje ciudate si marinimoase. Pleaca din New York si ajunge in San Francisco intalnind prieteni vechi si noi, fiinte ciudate si mocnind a revolta impotriva Guvernului, a politiei si a oricaror forme de conformism social. Partenerul sau de drum este Dean, un fost hot de masini, indragostit de viata si de orice femeie frumoasa ce ii iese in cale. Amandoi folosesc Timpul pentru a experimenta droguri, foamete si iubire.
Mi s-a parut interesant ca, desi anarhici, eroii cartii cred intr-un Dumnezeu pe care il venereaza prin comportamentul lor de oameni saraci, insa fericiti. Daca pretutindeni omul este in lanturi, in America anilor ‘50 au existat cativa indivizi care au rupt lanturile conventiilor sociale si au incercat sa traiasca. Fara bani si fara un domiciliu stabil, supravietuind de azi pe maine, insa bucurandu-se de mancarea pe care o primesc din cand in cand, de femeile ce le ies in cale, de prietenii pe care ii castiga facand autostopul.
Pe drum este un imn inchinat generatiei Beat, generatie din care au facut parte Kerouac, Burroughs, Ginsberg si alti scriitori ai anilor ‘50. Descrie un stil de viata alternativ, a nomadului lipsit de responsabilitati, gata sa plece oricand si oriunde, gata sa se imprieteneasca cu oricine, gata sa se casatoreasca cu prima tarfa iesita in cale.
E interesant ca femeile lui Kerouac se revolta impotriva barbatilor hedonisti, lipsiti de responsabilitati, incapabili sa aduca bani in casa, insa ii insotesc in calatoriile lor si ii iubesc printre lacrimi si isterii. Iar atunci cand acestia le parasesc,ele ii asteapta docile sa se intoarca, fiind constiente ca reprezinta singura dependenta demna de a fi luata in seama. In afara de dependenta fata de aventura.
In final, cartea e o declaratie care ne spune pe scurt cam asa:
‘Vedeti, viata e frumoasa chiar si fara sa ai prea mult. Trebuie doar sa fii intotdeauna in miscare’.
A ajuns un amuzant la mine pe blog cautand Mircea Badea pe gugal.
Tipul ori prezinta un comportament de tip schizoid crezandu-se insusi Mirciulica cel Voinic, ori este un dusman declarat al acestuia dorind sa-l afunde si mai mult in oala cu rahat in care deja este… parerea mea! In orice caz, inainte sa ma injurati si sa ma faceti bou si altele as dori sa se ia la cunostinta ca sunt muiere ca gen, deci in cel mai rau caz sunt boaua.
Iata ce mesaj imi lasa ipochimenul care traieste in Romania (asta neocupandu-i tot timpul!, evident, omul trebuie sa mai traiasca si in blegosfera):
Am vazut azi un videoclip de la Britain’s Got Talent cu o tanti de 47 de ani care canta.
E trist sa vezi ca atatia oameni talentati raman pe dinafara deoarece industria muzicala se bazeaza in mare pe funduri si tate. Da, Susan Boyle e urata, nu e pensata, pare o gasculita batrana si obeza, dar CANTA. Si nu am mai vazut de mult timp ceva mai emotionant si mai frumos. Inca o data ni se demonstreaza cat de superficiali si goi suntem. (uitati-va la reactiile publicului inceput/sfarsit) O pasare nu e frumoasa decat in zbor…
Later edit: videoclipul nu il pot pune, dar va dau link. Asta daca nu-l stiati deja pentru ca e de cateva zile bune pe youtube.
Am vazut azi o emisiune cu CTP si chit ca imi este antipatic a zis cateva chestii bune. Adica a incercat sa sublinieze ca religia romanului este una de forma, fara niciun fond. Si a mai zis un lucru fain: ca noi, ca ortodocsi avem impresia ca Invierea e buna ca sa ne putem duce viata mai departe, pentru ca Dumnezeu ne iarta orice am face. Ceea ce e total fals. Daca copilul tau ar muri ca sa salveze viata unui om rugandu-l sa faca pentru el ceea ce este bine si acesta nu o face (ba chiar persista in greseli desi i s-au dat o sansa, doua, trei), tu l-ai ierta?
Am avut o multitudine de revelatii cand l-am auzit pe omul asta vorbind. Una a fost aia ca mi-e cam greata de mutrisoara lui, dar nu despre asta vreau sa vorbesc. As vrea sa vorbesc despre greata care m-a cuprins gandindu-ma la cei (inclusiv la mine) care se bat cu pumnul in piept ca sunt crestini si se duc o data pe an la Biserica, tin post de Paste, se spovedesc si se impartasesc, apoi se culca pe o ureche tot anul. Spunand ‘Lasa ca ma iarta Dumnezeu’.
Pe multe bloguri citesc articole anti-crestine. Pe dracul din mine il bucura asta. Ma gandesc cat o sa fiarba respectivii intr-un cazan cu smoala. Iar eu voi sta pe un norisor pufos cu niste aripioare delicate, cantand frumos la harpa. Dar apoi ma gandesc ca nu asta ar trebui sa fie atitudinea unui crestin. Ma intorc pe cealalta parte si ma culc pe o ureche. Io’s mai bun decat cutarescu. HA! Da, ce bine ca unii il injura pe Dumnezeu de Pasti, mai multe locuri in Rai pentru d-astia credinciosi cu gura, ca mine. Nu e corect. Nu suntem mai buni ca unii care au impresia ca injura o fiinta imaginara si o fac doar de dragul spectacolului. Nu. Ei sunt mai buni ca noi pentru ca macar traiesc viata pe care au proiectat-o in sufletul lor. Nu au Divinitate, recunosc asta si isi traiesc viata in consecinta. Noi, pe de alta parte il cunoastem pe Dumnezeu de Paste si de Craciun. Il preamarim cu gura, insa gandurile noastre sunt catre urmatoarea tigara aprinsa, urmatorul sprit baut cu prietenii, catre banii care ne pot aduce fericire, catre ‘cat de faini suntem pentru ca noi credem in timp ce altii nu cred’.
Poate ca ar trebui sa avem ceea ce zicea CTP in emisiune: echilibru. Sa nu tinem post negru o zi intreaga ca sa ne imbuibam a doua zi. Sa nu mergem la Biserica ca sa injuram imediat dupa ce am parasit incinta. Sa nu dam o data pe an bani unui cersetor si sa pastram in acelasi timp ranchiuna cuiva care poate ne-a gresit la un moment dat.
Becali da bani la saraci cand il filmeaza camerele. Vorbeste de Dumnezeu si ortodoxie de parca ar fi gata sa mearga sa moara si el pe cruce. In realitate sta in ditamai casa, casa care ar putea fi transformata lejereanu in azil de batrani sau orfelinat. Vede cineva paradoxul?
Credinta fara fapte e moarte, iar vorbele pufoase si cucernice lipsite de orice baza sunt minciuna. Se mai cheama si fatarnicie. Si multi suferim de ea.
Azi. Carrefour. Nu m-am dus de placere sau la cumparaturi. Lucrez la librarie in galerie. Si da, conducerea Carrefour ne obliga sa tinem deschis a doua zi dupa Paste.
Credeam ca n-o sa vand nimic toata ziua. M-am inselat. Pentru romani (majoritar ortodocsi, intr-o proportie covarsitoare ca asa spun statisticile) Pastele e o sarbatoare ATAT DE SPECIALA incat in duminica Invierii mananca tot ce au din frigider. Bineinteles ca a doua zi e necesara o sesiune de shopping. Si trec prin fata magazinului (mai si intra, sa ia copilului jucarie pentru iepuras, a doua jucarie de iepuras, ca deh! e o zi minunata de Paste. Iepurasul a inviat! Adevarat a inviat!) cu carucioarele pline cu mancare si ma uit la ei cum trec, ca niste vitei dusi la taiere si imi vine sa le urlu ‘Hristos a inviat!’, insa ei probabil ar ridica din spranceana a haz si mi-ar zice ‘Care Hristos? I believe in shopping’. (aluzie la o reclama tampita la mall -nush care mall, sunt prea multe- care zice believe in shopping). Ceea ce e mai grav e ca lor li se pare totul firesc si natural. Si daca i-as lua, in mod aleatoriu si i-as intreba ce religie au, pariez ca ar spune mandri ‘crestin-ortodox’. Din pacate, pentru acesti botezati, Hristos invie doar pentru a le mai da o ocazie de a iesi sa cheltuiasca bani si sa se imbuibe.
Trist.
Patriarhul Daniel la slujba de Inviere spunea oamenilor Hristos a inviat de parca era gata sa il ingroape la loc daca enoriasii n-ar fi contribuit cu ceva la resurectia Lui. Facea afaceri la slujba de Inviere, cam asta era trairea religioasa pe care mi-o transmitea.
Tin minte ca primul jurnal care mi-a placut si m-a fascinat a fost ‘Jurnalul unei fiinte greu de multumit’ de Jeni Acterian. Aveam 15 ani si profesoara de romana mi-a spus ‘Citeste-l. Seamana cu tine’.
Jurnalele mi s-au parut intotdeauna o incalcare a dreptului la intimitate. Un fel de fruct oprit pus pe tava care te imbie si te sperie in acelasi timp. Cand citeam din ‘Jurnalul dragostei’ de Anais Nin aveam senzatia apasatoare ca tocmai am ajuns in mijlocul unei orgii si ca am gonit toti participantii. Nu doream sa ma alatur. Inca mai cred ca sunt unele lucruri care nu trebuie aratate oamenilor. Totodata, cred ca ceea ce e cu adevarat al tau ramane ascuns de ceilalti. Cateodata se ascunde si de tine.
Michel Tournier, in jurnalul sau, propune un experiment: scrie un jurnal fara a vorbi despre el. Noteaza calatorii, intamplari, citate ale autorilor celebri insa nu interiorizeaza aproape nimic. Este un obiectivism aparte: dorinta scriitorului de a se regasi in ceilalti, de a-si spune povesti pe care deja le cunoaste. Noteaza in jurnal aparitiile la emisiuni televizate, conferintele pe care le tine, cunoscutii care mor si pare ca el nu este prezent decat pentru a face cateodata comentarii ironice, alteori amare. Intotdeauna scurte si concentrate. Prefera sa-i lase pe Verlaine, Valery, Bernard Shaw sa vorbeasca in locul lui.
Jurnalul este structurat pe lunile anului, iar cititorul are acces la o mostra de cultura franceza. Eu una nu sunt familiarizata cu cartile lui Tournier, insa acest jurnal a fost ca un antreu menit sa-mi deschida pofta. Deja am pus ochii pe Vineri si viata salbatica. Scriitorul nu-si expune viata in vazul lumii reusind totodata sa ne arate o anumita parte a omului Tournier. Un om cult si indragostit de oamenii din juru-i. Lipsit de narcisism.(probabil de aceea prefera sa tina un jurnal -extim- sic!)
In final, citate:
O invatatoare imi trimite fisa scolara a unuia dintre elevii sai, care a scris la rubrica Viitor: “Vreau sa devin scriitor si sa fac parte din Academia Goncourt”. Duc fisa la restaurantul Drouant si ii trimitem urmatorul mesaj, scris pe un meniu: “Grabeste-te sa scrii o opera, te asteptam in Piata Gaillon” cu semnaturile celor zece membri ai Academiei Goncourt.
Filmul E.T. al lui Spielberg, frumos festival de iubire-mila. E.T. este un fat. Copiii il protejeaza de oamenii in halat alb (avortori) care vor sa-l ucida.
Saracia unui popor se masoara dupa splendoarea sarbatorilor sale. Invers, cresterea treptata a nivelului de trai e insotita de treptata disparitie a festivalurilor.
Pentru traiul in doi, e mai important sa dormi bine decat sa te culci bine cu celalalt.
Sa fii, cum se zice, “cu un picior in groapa” nu inseamna sa fii bolnav, inseamna sa fii ingropat jumatate din oamenii pe care-i iubesti.
Sfantul Ioan. Era cel mai tanar si cel mai frumos dintre ucenici. “Cel pe care Iisus il iubea”, scrie el pentru a se autodesemna. Inainte de a muri, Iisus ii fagaduise ca va vedea sfarsitul lumii. Exilat la Patmos, Ioan nu inceteaza sa rumege formidabila aventura al carei ultim martor ramasese. Dar, neintamplandu-se nimic, a sfarsit prin a invia Apocalipsa pe hartie. Rareori si-a jucat creatia literara rolul compensator intr-un mod atat de grandios.
Eram mai mult eu si mai putin tu. Nu intreba care tu, chipurile tind sa se confunde atunci cand ma gandesc la ceea ce a fost.
Traiam in umbra conditional-optativului pana ai ajuns. Si mi-ai furat toate verbele. Traiesc acum intre o interjectie si un semn de mirare. Iubeam cu furie si nu mi-era rusine sa infierez sau sa preamaresc. Erau momente cand vulnerabilitatea nu se transforma in slabiciune. Stiam ca fericirea in dragoste asasineaza orice act creativ, facusem o arta din a fi ne-iubita. Pe hartie, in mine ma iubeam trupeste cu fiecare frumos ce-mi iesea in cale. Muream in fiecare zi mai mult pe hartie si iubeam din ce in ce mai putin.
Erau vremuri cand puteam spune ca am diabet fara sa para ca as cauta compasiunea semenilor. Fara rusine. Nu sunt un pancreas bolnav cu maini si picioare. In interiorul celor 21 de grame am organe alcatuite din celule stem ce se regenereaza vesnic. Un semn de mirare si o interjectie, atata a ramas din acel Cuvant din care eram capabila sa compun Fraze infinite.
Nu eram sclava fricii de ridicol.
Acum ai venit tu si m-ai invatat ca oamenilor nu le plac povestile naive. Ii doare suferinta altora. Ii doare atat de tare incat ajung sa o dispretuiasca. Emotiile sunt puse la zid, se trage in ele cu injuraturi, umor de calitate, ratiune.
Acolo as fi putut sa scriu ca ma simt ca un mesaj intr-o sticla. Plutesc in deriva si ma rog sa ma dizolv in apa sarata a marii. E trist atunci cand realizezi ca nici macar hrana pentru pescarusi nu poti fi. Ma simt orfana. Si tradata! De ce atunci cand doi oameni traiesc aproape o viata impreuna (viata mea, sa zicem. 21 de ani batuti pe muchie. aproape 22, dar vreau sa ma simt tanara) nu pot sa continue pur si simplu? Orgolii si onoare. Ce vorbe de barbati. Nu au habar ce inseamna. Cand primesti onoarea de la ursitoare, prevederile contractului sunt foarte clare: accepti sa traiesti cu frica ca vei putea oricand sa sfarsesti ca samuraii? Semnezi sau nu? Si de fapt nici macar nu semnezi tu, semneaza altii in locul tau. Si pentru ei au semnat altii. Este corect din punct de vedere politic si social si ce mai vrei tu: circuitul predarii stafetei in natura. Cateodata ma gandesc ca oamenii fac copii doar pentru a se razbuna pe parinti.
Nu ma temeam sa fac profetii care nu se implinesc. Nu, nu am prevazut Apocalipsa, dar nicio grija, vine fie ca o prevad eu sau nu.
Aici spun povesti cu frica, soptite, scriu si ma gandesc unde trebuie sa pun virgula, unde punct. Pentru ca ei vad. Ne construim masti din semne de punctuatie. Si arme din vanarea greselilor gramaticale. Iar el, scrisul, zace uitat undeva prin caietul de romana al unui elev de liceu. Asta pana cand nu-si vinde si el sufletul lui Belzebut. Prostitutia a inceput cu ‘Am uitat sa pun o virgula’.
Sa fii blestemat WordPress-ule, m-ai transformat intr-o curva dependenta de trafic.
Am citit Robinson Crusoe cand eram mica si nu-mi amintesc prea multe. Tin minte ca stilul era greoi si documentat. Cartea a fost considerata ca o capodopera iluminista: Robinson Crusoe intruchipeaza triumful civilizatiei, al ratiunii asupra instinctului, al colonistului britanic ce salveaza si domesticeste.
Vineri sau viata salbatica propune o alta abordare a aceluiasi arhetip al naufragiatului fortat sa traiasca pe o insula pustie. Turnier creioneaza portretul unui Robinson care traieste intre ratiune si vis, dependent de drogurile usoare pe care insula i le putea oferi. Baia cu namol sau mai apoi pestera, ii creau halucinatii menite sa il faca sa uite de singuratate.
Cu toate astea, Tournier nu se afunda in observatii filosofice asupra conditiei omului solitar, ci incearca sa arate o alta fateta a izolarii. Pe Robinson munca il izbaveste, gonind plictiseala si gandurile suicidale. Bineinteles ca il salveaza la un moment dat pe Vineri, ce ii devine servitor. De aici, romanul ia o turnura aproape ridicola: Vineri este obligat sa faca treaba stapanului, sa ii cultive campurile, sa aiba grija de animale. Insa interesant este momentul cand Vineri, din greseala, arunca in aer fortareata pe care Robinson o construise de-a lungul anilor. Am privit asta ca un atac la adresa civilizatiei fortate, a lanturilor pe care oamenii si le construiesc fara a avea nevoie cu adevarat de ele. Vineri dorea sa fie liber si, cu rabdare il invata si pe Robinson sa traiasca ca un salbatic, sa se lepede de hainele pe care le purta fara rost pe o insula pustie.
In momentul in care fortareata este distrusa, ierarhia in roman este inversata. Pana atunci Robinson era stapan absolut, din acel moment Robinson este dependent de Vineri pentru a supravietui. Vineri devine personajul central al romanului si lui ii apartin cele mai intelepte replici.
‘-Un fluture alb este o margareta care zboara’
sau vazand o piatra alba in nisip:
‘- Asculta-ma. Oare luna e piatra cerului, sau aceasta pietricica este luna nisipului?’
In final, romanul este in opozitie cu cel al lui Defoe: reprezinta ratiunea pusa la colt si ingenuncheata de catre spirit si instincte, este dorinta omului educat de a trai liber, lipsit de constrangeri sociale.
Nu, nu va ganditi la printesele autohtone, alea colorate si cu kilogramele de aur atarnand gratios la gat.
Ma gandeam la printesele Disney care mi-au incantat copilaria si care, ei bine, cantau toate ca niste privighetori. Cred ca tocmai am descoperit o noua voce de printesa Disney. O cheama Chloe Agnew si canta cu grupul Celtic Woman. Probabil nu toata lumea agreaza genul acesta de voce, mie insa mi se pare ca asa ar cam trebui sa cante si ingerii asezati pe norisori pufosi.
Nu, nu fac recenzie chick-lit. Si nici recenzie Twitter deoarece nu am Twitter. Dar o sa am cont pe Twitter. De ce? Dintr-un motiv foarte simplu.
Sunt o fiinta superficiala. Si am varsta mentala undeva intre 12-14 ani.
Dupa cum stiti sunt indragostita iremediabil de Russell Brand. Daca ati vazut Bedtime Stories, presupun ca ati realizat (daca nu, inseamna ca nu aveti spirit de observatie) ca cel mai bun lucru din film era Russell. Mai ceva ca Bugsy. Trecand peste… In paralel, pana vine Russell sa ma ia de nevasta, imi petrec timpul cu Silviu. Care, apropo, seamana foarte bine cu Russell. Doar ca nu imi permite sa-i tapez parul si/sau sa-l dau cu dermatograf. Si nici haine mulate nu ma lasa sa ii cumpar.
Imi voi face cont pe twitter deoarece russell brand are cont acolo. Are 262.009 followers. Eu voi fi a 262.010-a. Eu voi fi cea care va face diferenta.
Pana atunci as dori sa imi raspundeti la o intrebare filosofica. Este chiar o leapsa daca vreti. Nu de alta, dar am vazut ca se poarta intrebarile astea venite dupa ore indelungate de meditatie yoghina.
Acum urmeaza intrebarea dududum :
cum cuceresti un star de cinema???
Sau, una mai usoara, pentru neinitiati:
Cum il conving pe Silviu sa-si tapeze parul si sa se dea cu dermatograf?
Astfel incat sa arate asa:
Hihi.
Nu, serios, maine imi revin. O sa scriu chestii serioase. Urmeaza un articol despre ‘Jurnalul lui Adam si al Evei’ de Mark Twain si una despre ‘Insula preafericitilor’ de Strindberg.
Daca vrea cineva sa citeasca o istorie a societatii din cele mai vechi timpuri pana astazi trecand prin aproximativ toate regimurile politice, incercati sa cititi ‘Insula preafericitilor’ de August Strindberg.
Autorul nu se pierde in detalii, povesteste la obiect cum niste suedezi eliberati din inchisoare pleaca pe o nava pentru a intemeia o noua colonie pe o insula din Atlantic. In fine, ca si in Robinson Crusoe, nava e prinsa de furtuna si naufragiatii se gasesc pe o insula cu clima calda (datorita unui vulcan), plina de fructe si legume. ‘Inteleptii’ insulei hotarasc ca pe aceasta insula nu va exista autoritate si nici proprietate pentru ca insula are destule fructe si legume pentru a-i indestula. De asemenea, ei sustin ca este prea cald pentru a construi case. Si asa, localnicii insulei intemeiaza prima societate fara reguli, fara invidii, fara temeri legate de moarte si/sau supravietuire. Pana intr-o zi cand vulcanul erupe, iar ei sunt obligati sa se mute pe o alta insula.
Si de aici incepe istoria. Cu o clima rece si fara pomi fructiferi, ii obliga pe localnici sa se ocupe cu vanatoarea. Incet incet, un ‘intelept’ descopera focul si incep sa practice si agricultura. Din pacate, societatea noua vine si cu un nou set de reguli.
Din acest punct, cartea incepe sa se asemene din ce in ce mai mult cu ‘Ferma animalelor’ a lui Orwell. Este o satira la adresa puterii care corupe, a ierarhiei impuse artificial. Nu va mai povestesc, putem privi si acum in jurul nostru. Vedem cum cei bogati profita de munca celor saraci, vedem cum ni se baga pe gat lucruri si idei care sunt departe de a fi juste. E interesant ca Strindberg priveste scoala ca pe o metoda a celor puternici de a-i supune si a-i face sa taca pe cei slabi. Prin educatie si o noua religie (a iadului), oamenilor de pe insula le este impus sa munceasca pentru rege si armata. Le sunt atarnate etichete de dobitoace. Cativa incearca sa le respinga, cei mai multi se reseamneaza. Strindberg isi afirma dezgustul fata de arta sau stiinta menita sa elogieze conducatorii, acea arta capabila de a se prostitua doar pentru comfort.
Cartea este dezolanta. Nu aveam chef de inca o oglinda a societatii contemporane. Am citit destul Orwell. De interes doar pentru cei care vor sa se sperie si sa inteleaga -inca o data- ca am ramas fara speranta.
Sau poate nu.
Citate care se potrivesc ca o manusa Romaniei de azi:
Ca urmare a faptului ca oamenii vedeau an de an cum cretinismul era onorat, remunerat si cautat, multi nefericiti isi doreau sa faca si ei parte din tagma cretinilor, pentru ca aducea cinste si bani. Cretinismul se raspandea acum si prin scoli, numai ca nu mergea chiar asa de repede, deoarece simturile oamenilor erau inca legate de memoria unui trecut unde existase multa intelepciune, chiar daca in unele privinte o dusesera mai rau. Dar vazand mereu si mereu ca erau respectati numai daca impartaseau parerile celor de la putere, oamenii se vazura obligati sa rosteasca parerile acceptate, chiar daca in sinea lor nu erau de acord cu ele, si cand, in fine, ajungeau sa-si formeze aceleasi opinii precum cei sus-pusi, acestea erau deja invechite.
Societatea atinsese acum punctul culminant sau ideal al absurdului. Se dispretuia tot ce era de folos si se tinea la mare cinste tot ce nu era de folos. Spre exemplu, se considera mai onorabil sa desenezi un mar, fapt care iti aducea postul de profesor sau un titlu de noblete, decat sa cultivi niste meri, fapt care nu-ti aducea decat obligatia de a plati impozit.
Taranii erau platiti foarte prost si banii li se duceau pe impozite, in plus, li se permitea sa priveasca tablouri in ulei, sa asculte prelegeri, sa asiste la spectacole, la care nu aveau niciodata timp sa mearga, dar vina era a lor, fiindca de avut voie, aveau tot timpul – sigur contra unei taxe speciale; puteau beneficia si de profesori care sa le predea invatatura iadului si cartea de lauda- sigur contra unei taxe speciale, iar duminica aveau dreptul la o portie de aiureli din gura preotului, care le spunea ca erau niste ticalosi si ca-i astepta castrarea daca nu-si plateau impozitele.
In primul rand trebuie sa mentionez ca il ador pe Mark Twain. Felul persiflant in care scrie l-au propulsat in Top 10 Autori Morti De Care Ma Pot Indragosti.
Din jurnalul lui Adam si al Evei este o colectie de schite si povestiri care satirizeaza societatea si care, printre hohote de ras, dezvaluie adevaruri amare.
Povestirea care da titlul volumului, pentru ca asupra ei ma voi opri, trateaza cu luciditate problemele existente in orice cuplu, fie el si de protoparinti. Mark Twain pare sa rememoreze propria casnicie, si ea problematica si cu dificultati de adaptare.
Adam nu o intelege pe Eva, o denumeste ‘creatura ciudata’, insa este atras de farmecul ei ciudat, atat de atras incat accepta cu resemnare caderea din Rai.
Eva il considera pe Adam un prost, doar ea da nume lucrurilor si este interesata de frumusetea Paradisului. Spune ca pe Adam nu-l intereseaza nimic. Nelamuririle referitoare la celalalt starnesc zambete interioare: cu totii am trait momente in cuplu in care pur si simplu nu pricepeam cine este cu adevarat creatura de langa noi.
In final, ei incep sa invete iubirea.
Din jurnalul Evei dupa izgonirea din Rai:
‘Nu pentru agerimea mintii il iubesc. Nu, nici gand. Nu-i el de vina pentru agerimea asta – atata cata este – fiindca nu si-a facut-o singur. Mintea o sa i se ascuta cu timpul, chiar daca nu dintr-o data. Si-apoi nu-i nicio graba. [...]
Nu pentru harnicia lui il iubesc. Nu, nici gand. Stiu c-o are in el si nu-nteleg de ce-o ascunde de mine. Asta-i singura mea mahnire. [...]
Nu pentru invatatura lui il iubesc. Nu, nici gand. A invatat de unul singur si stie o multime de lucruri. Partea proasta e ca lucrurile cu pricina nu sunt cum le stie el. [...]
Da, cred ca-l iubesc pur si simplu, pentru ca-i al meu si pentru ca-i barbat. Banuiesc ca n-am niciun alt motiv. Cred, prin urmare, ca-i asa cum am spus la-nceput: genul asta de dragoste nu e un produs al rationamentelor si statisticilor. Ea vine nu se stie de unde si nu se poate explica. Nici nu-i nevoie. Asa gandesc eu. Dar eu sunt numai o fetiscana, prima care a stat sa studieze aceasta problema, si s-ar putea, in ignoranta si lipsa mea de experienta, sa n-o fi inteles bine. [...]
…dar daca trebuie ca unul din noi sa plece mai intai, ruga-mi este sa fiu eu aceea. El e puternic, eu sunt slaba. Eu nu-i sunt atat de necesara pe cat imi este el mie. Fara el, viata n-ar mai fi viata. Cum as putea-o indura? Ruga asta e si ea nemuritoare si-o sa dainuie cat o sa dainuie stirpea mea. Sunt prima sotie. Si in ultima sotie o sa ma repet. ‘
Si acum sa-l lasam si pe Adam sa-si spuna parerea.
Ati putea sa spuneti ca va obosesc cu noua (ok ok poate nu atat de noua) obsesie Russell Brand. Nimic mai fals!
Aici doresc sa ofer o mostra de divertisment britanic. Cu celebritati de la ei, necenzurat. Ca un fel de discutie amuzanta intre prieteni. Comparati cu divertismentul de la noi si cu umorul profundpe care il emana vedetele mioritice: Simona Sensual, Naomi, Nikita.
Dupa ce am hotarat ca ma mut in Marea Britanie, am decis de asemenea ca televizorul este totusi un accesoriu pe care il pot cara dupa mine.
Asa deci Big Fat Quiz Of The Year 2006:
Mai sunt vreo 4 parti, dar banuiesc ca v-ati dat seama despre ce vorbesc. Si nu, Mondenii nu sunt amuzanti nici pe departe…
Ghiciti ce nume folosesc pe Twitter! Nu e nevoie sa va ganditi prea departe, trebuie doar sa stiti ca nu sunt o fiinta cu multa imaginatie. Mi-a luat vreo 3 luni doar ca sa gasesc nume de blog. Inca vreo 5 pana am descoperit cu ce sa-l umplu. Spun ‘descoperit’ pentru ca de fapt articolele sunt plagiate.
L-am mituit pe VisUrat sa le scrie.
Glume proaste.
Daca ma gasiti pe Twitter, ca scuza as dori sa folosesc faptul ca Twitteru’ nu mi se pare un lucru serios. Va rog lasati-ma sa am 14 ani pe Twitter. Multumesc. De fapt chiar am 14 ani, am o groaza de probleme incepand cu eterna intrebare specifica sexului frumos: ‘Oare sunt grasa?’ Desigur ca sunt, asta am lamurit de la inceput, vreau doar sa aud cum lumea ma minte frumos. Nu esti grasa, esti doar dolofana. Intr-un univers lingvistic diferit as putea sa ii fur hainele lui Mos Craciun si sa-mi man renii catre victorie. iuhu! Acum ca am lamurit cam cate probleme am, va rog inmultiti-le de 7 ori cate 7 si imaginati-va ca rezultatul ar fi hormoni.
Dap, cam asta e viata unui adolescent de 14 ani. Nu esti gras, ai doar propria gravitatie.
Cum ar suna o recenzie de carte pe Twitter?
Azi am citit Mizerabilii.Stop. Javert este o metafora pentru institutiile…stop…rahat mi se termina spatiul.
Pauza de publicitate. Mi-a placut Mizerabilii. Probabil o sa o recitesc.
Asa cum mi-a placut si My Booky Wook.
E greu sa vorbesc despre o carte scrisa de un individ care mi se pare apogeul frumusetii, al inteligentei al al al.
Probabil ca din cauza acestor lucruri subiective, a fost prima carte pe care am facut multe sublinieri. Trebuie mentionat ca sublinierile au fost executate cu cel mai fin marker roz pe care l-am gasit. Russel m-ar iubi pentru asta. Desi sper ca nu o sa afle. Daca ar afla, as intra la zdup pentru hartuire sexuala intelectuala.
Cum am mai spus, imi plac oamenii sinceri. Si imi plac cartile sincere. De parca as sta la o sueta cu autorul si am depana impreuna amintiri. Sau am face schimb de idei. Si, la un moment dat, el (autorul) imi spune ceva ce mie imi pare a fi emotionant. Insa inainte ca lacrima aia sa apara in coltu’ ochiului si sa il bat pe umar cu simpatie spunandu-i platitudini gen ‘Stiu cum e’, el adauga ceva si izbucnesc in hohote de ras.
Cam asta e impresia pe care mi-a lasat-o cartea.
Da, povesteste cum a fost internat intr-o clinica pentru a-si vindeca dependenta de sex (!?). Apoi povesteste despre copilarie. Despre parinti, femei, droguri, despre cum s-a lasat de droguri.
Este o carte profund umana, cu un autor profund uman pe care nu poti sa nu-l iubesti, chiar daca la un moment dat iti propui asta.
Stiu ca la un moment dat vorbea despre faptul ca neaga autoritatea oricarei institutii si imi spuneam ‘Dar asta este -ANARHISM-’. Probabil, insa am adunat bucatile ramase si a rezultat un om cu adevarat frumos. Ciudat, destul de greu de inteles, bizar, cu un control total asupra limbii engleze (pe care o manuieste cu gratie), purtand haine stramte si incomode si cu o dragoste pentru ceilalti sintetizata intr-o propozitie simpla:
I always wanted to make people laugh.
Si nu ma pot abtine sa nu dau si cateva citate:
When I look back, it’s not those misdeeds I regret – I’d do them again, I tells ya – but the times when I conformed. I regret that I didn’t realise that actually they’ve got no power over you at school – it’s all just a trick to indoctrinate you into being a conditioned, tame, placid citizen. Rebel, children, I urge you, fight the turgid slick conformity with which they seek to smother your glory.
Atunci cand povestea ca incerca sa le atraga atentia celorlalti copii mancand furnici:
‘I never, ever ate ants alone. I was a social ant-eater, never an ant-wanker.’
Despre Craciun,zile de nastere si alte sarbatori:
‘I’m against the prescription of, say, “Ooh, it’s Christmas o’clock. Smile everyone!” For me happiness occurs arbitrarily: a moment of eye contact on a bus, where all at once you fall in love; or a frozen second in a park where it’s enough that there are trees in the world. I don’t like New Year’s Eve. I don’t think bliss could ever be preceded by a countdown and the chiming of a pompous clock, unless that’s what death’s like. ‘
Si favoritul meu:
In the film Citizen Kane, there’s that scene where Kane is dying, clutching a snowstorm globe. As he dies, he drops it on the floor and utters the word Rosebud. Because when he was a kid he had that sledge, Rosebud, that he used to bomb down hills on, and he really loved it. In spite of the fact that in later life he became a millionaire and built a bussiness empire and had all that power and all that success, when it came down to the moment of his death, it was being a child on that sledge that he remembered. Perhaps for all of us there is a moment that epitomises our lives – a moment when you’re more yourself than at any other time, an instant of absolute self-realisation. Well, that was Kane’s and this is mine…
Si daca vreti sa stiti despre ce anume vorbeste cumparati cartea de pe E-bay. Sau dati-mi un semn si comand la librarie. Nu e scumpa si chiar merita toti banii.
Probabil ca nu stiati, dar pana acum vreo 3 ani, cand Tarja a plecat, Nightwish erau trupa mea favorita.
Inca nu am redescoperit pasiunea cu care sustineam sus si tare ca Tuomas Holopainen este poetul meu preferat. Nicio alta trupa nu mi-a incalzit sufletul asa cum au facut-o Nightwish. Erau vremuri in care ma indragosteam doar ca sa cant si eu cu ei ‘Ever felt away with me, just once that all I need…‘ Dezvoltam o depresie maniacala de fiecare cand auzeam
Created a kingdom, reached for the wisdom
Failed in becoming a god…
De la concertele lor (alea 2 pe care le-au avut la Bucuresti) plecam fara glas si cu un ranjet tamp latindu-mi-se de la o ureche la cealalta.
Inca astept ca Tuomas sa se scuze pentru faptul ca a inlocuit-o pe Tarja cu Anette. Rabdatoare, inca mai sper ca o sa spuna intr-un concert ‘I live no more to shame nor me nor you.’ Pentru ca sincer, mie chiar imi crapa obrazul cand ii aud acum.
Am ales 3 piese pe care vreau sa le impart azi cu voi, azi cand m-au coplesit nostalgiile, 3 piese dintre care una este epica si 2 sunt sfasietor de triste. Pregatiti lamele dara.
In my world
Love is for poets
Never the famous balcony scene
Just a dying faith on the heaven’s gates.
Crystal pond awaits the lorn, tonight another morn for the lonely one is born.
Va mai amintiti de copilul frumos de care v-am zis intr-un articol? Stefanut il cheama. Si are o boala care se numeste talasemie, avea nevoie de bani pentru un transplant.
Acum Stefanut a strans banii pentru transplant, iar el cu parintii lui vor sa ajute in continuare si alti copii.
Nu cred ca aveti idee de cat de mult ma bucura vestea asta.
De la Stefanut am invatat o lectie importanta: cateodata oamenii chiar se opresc din graba lor catre (catre ce?) si ofera o mana celuilalt. Mi se pare frumos si ma face sa cred ca iubirea de aproape nu e o utopie.
Va zic si eu multumesc ca l-ati ajutat pe Stefanut. Si mai ales pe parintii lui. Pentru ca de fiecare data cand aud ca un copil e bolnav ma gandesc la parintii lui, la toata dragostea aceea care se simte tradata si confuza, la toate lacrimile al caror gust il cunosc doar cei care au pierdut pe cineva drag. Un copil nu e doar cineva drag, e un legamant cu Timpul, e o sfidare a mortii. Si toti avem dreptul de a avea un copil sanatos. Nimeni nu pacatuieste indeajuns de mult pentru a justifica imbolnavirea unui copil. Asa ca : multumesc.
Mai dau o data link-ul ca poate il ajutam cumva si pe Andrei.
Cartea lui R.B. m-a ruinat emotional. Nu glumesc! Nu pricep de ce toata recenziile pe care le-am citit vorbeau despre cat de amuzanta si optimista e. Dragii mei trebuie sa va dau un indiciu -nu ca ati intelege voi vreun strop de romana- uitati-va la conotatiile pe care le da lumii noastre cartea asta. O lume in care cei talentati se imprietenesc cu cersetori si traficanti de droguri doar pentru a evada. O lume in care oamenii recurg la heroina ca la o ultima sansa de a se intalni din nou cu Dumnezeu. Ceea e si mai trist e ca lucrurile astea sunt spuse pe un ton de gluma, ca si cum suferinta nu trebuie luata prea in serios. Din carte se scurge ca o otrava un suvoi de singuratate si izolare, iar oamenii rad. E ca la circ, zau. Clovnii au fetele triste, de aia sunt caraghiosi. Adevar zic voua: aia de ne fac sa radem sunt cei mai deprima(n)ti oameni.
Fictiunea e usor de suportat, te detasezi incet spunand ‘asta nu se intampla in realitate’.
Biografiile si autobiografiile pe de alta parte sunt exact ceea ce un om ca si tine a trait. Egocentrismul meu la un moment dat urla ‘La 15 ani asta a experimentat mai multe decat voi experimenta eu toata viata!’. Asta ar fi putut fi inca un motiv de depresie, doar ca ratiunea ma impiedica sa invidiez un fost dependent de droguri. Desi am empatizat cu aceasta poveste mai mult decat cu altele. Si eu am o natura ‘addictive’ (nu am gasit corespondent in romana, bite me!, nu stau sa ma gandesc acum ca n-am chef.) Insa mai sunt si comoda, d-aia am fost ferita si nu am consumat droguri. Bine asta daca tigara Viceroy rosu fumata acum cativa ani nu avea cumva marijuana in ea: mi-a dat ameteli dupa. Mi se pare prea mare deranjul de a te duce sa gasesti un dealer, sa te intalnesti cu el, sa iti ascunzi tot timpul drogurile. Alt motiv ar fi ca imi cunosc indisciplina si felul in care ajung sa depind de anumite produse (vezi tigari), de aia n-am pus gura nici macar pe iarba. Da, stiu iarba e inofensiva bla bla. Ei bine, iarba la un moment dat te face sa vrei mai mult. Si viata mea ar deveni un cliseu pentru dependenta. Asa ca lucrurile astea nu-s pentru mine.
Dar sa ne intoarcem la impactul emotional pe care cartea asta l-a avut asupra mea. Nu cred ca o sa ma mai pot uita nici macar la Eddie Izzard (care, apropo, este unul dintre cei mai buni comici din Marea Britanie) fara sa fie apasat un buton care sa-mi reveleze adevarul imuabil al universului: suntem niste tristi. Sub machiajul de scena (ca toti suntem actori, asta am stabilit mai demult), sub hainele scumpe, sub zambetele cuceritoare purtam toti un bagaj de carne, oase si fecale. Ceea ce n-ar fi atat de nasol daca n-am fi pierdut undeva in analele istoriei ceva ce ne lipseste acum. Ceva ce facea existenta noastra in Timp mult mai usoara. Partea mai proasta este ca nu stim prea bine ce anume trebuie sa gasim asa ca ne umplem viata de surogate menite sa aduca uitare: unii recurg la droguri. Altii fac din a avea bani telul vietii lor. Altii vor faima. Din pacate, toate aceste teluri fiind indeplinite, inca nu cunoastem ceea ce am pierdut.
Ma rog.
Ceea ce a fost ok la carte este ca mi-a facut cunostinta cu Robert Burns (R.B. sac!), marele poet al Scotiei si cu una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste pe care le-am citit: A Red, Red Rose. In carte, poezia era recitata de doi betivi indragostiti. Inca o data, am aflat, parafrazandu-l pe Blaga, ca doar in lacuri cu noroi cresc nuferi.
O my Luve’s like a red, red rose
That’s newly sprung in June:
O my Luve’s like the melodie
That’s sweetly play’d in tune.
As fair art thou, my bonnie lass,
So deep in luve am I:
And I will luve thee still, my dear,
Till a’ the seas gang dry:
Till a’ the seas gang dry, my dear,
And the rocks melt wi’ the sun; I will luve thee still, my dear,
While the sands o’ life shall run.
And fare thee weel, my only Luve!
And fare thee weel a while!
And I will come again, my Luve,
Tho’ it were ten thousand mile.
As dori sa lamuresc faptul ca nu am nicio treaba cu economia. Intr-a 12-a la orele de economie eu dormeam sau citeam. Nu voiam sa dau la ASE si nici sa dau bacul ( DOAMNE FERESTE!) la aceasta materie plictisitoare. Pentru ca orice s-ar spune, economia este aducatoare de mos ene pe la gene. Banii sunt distractivi totusi.
Am o filosofie de viata destul de simplista: mananca, iubeste, citeste, fii draguta cu oamenii, mai scrie din cand in cand. Cam atat. Nu vreau sa fac vreo descoperire epocala cum a fost penicilina, nici vreo eroare cum e gripa porcina. Acestea fiind zise, sunt un geniu al vietii de zi cu zi, finantele mi le administrez dezastruos (intotdeauna imi inchid aia de la Vodafone telefonul deoarece uit sa-mi platesc factura), insa AM PARERI!
Fara alta introducere mie criza asta mi-e simpatica. As dori sa falimenteze toate bancile lumii. Bancile sunt inventia SATANEI. Si a evreilor. Dar in principal, a satanei. Asta la scara globala. Venind in tarisoara noastra mica si draguta, e trist ca au ramas atatia someri. Se preconizeaza ca vor fi vreun milion pana la sfarsitul anului. Nasol. Dar, cu riscul de a parea idioata si fara suflet, o sa spun ca erau aproximativ la fel de multi someri si inainte, doar ca luau salariu, nu ajutor de somaj. Asadeci, imi convine criza deoarece mai triaza din firmele si firmulitele care sugeau bani de la tine fara sa iti faca macar o felatie pe bune. M-as bucura ca o anumita categorie de oameni sa fie lasata fara serviciu, poate in sfarsit, isi cauta si ei de MUNCA. Nu ma contraziceti, de exemplu piaristele nu fac nimic. Nimic concret si nimic productiv. PR-ul este inutil. Este un cancer, o gripa porcina al carei vaccin este tadadam criza! Si acum sa ajung totusi la categoria mea preferata de firmulite falimentare pe timp de criza.
Firmele care fac cursuri de cum sa vorbesti aiurea si sa primesti si bani pentru asta
Stiti, exista genul acela de cursuri la care sunt trimisi corporatistii, unde stai si dormi, nu inveti nimic, iar firma care organizeaza cursul primeste bani pentru asta. Gen cursuri de marketing, cursuri de cum sa reusesti in viata bla bla bla. De fapt tot ce fac ‘profesorii’ la aceste cursuri e sa-ti spuna truisme de genul ‘Daca te scoli mai devreme, o sa ai timp sa te speli si pe dinti si n-0 sa faci carii’. Sau cacaturi gen ‘Daca te duci la munca iei bani’. PE BUNE? Si brusc incep epifaniile sa te loveasca din stanga si-n dreapta si simti ca l-ai prins pe Dumnezeu de picior asa ca de atata bucurie si entuziasm incepi sa sforai. In sfarsit cineva te ajuta (ma scuzati, eram in febra creatiei) invata cum sa-ti eficientizezi munca. Cineva iti arata calea. Adevarul si viata le vei descoperi cand vei ajunge la 2 m sub pamant, dar asta e alta poveste. Intelepciunea e atat de palpabila incat poti sa-i apuci mainile si sa incepi a te scarpina cu ele in nas. Dar acum s-a terminat!
Cretinii care primeau bani ca sa ne invete NIMIC nu vor mai avea acei bani, deoarece corporatiile nu-si mai permit sa cheltuiasca bani pe onanisme imbracate in ‘cel mai mare strateg te invata sa…’. Care cel mai mare strateg? Napoleon? Hai sictir.
Poate in sfarsit unii dintre noi vor invata sa munceasca… nu sa spuna cu mandrie-n suflet ‘Sunt piarista’ de parca au atins Nirvana si au stat la sueta cu Trinitatea hindusa. Atat de important e job-ul lor. Fix un rahat. La munca, ba!
Voi puteti sa va ridicati o spranceana a mirare si a ironie atunci cand e cazul? Eu una nu, si intotdeauna mi-a fost ciuda pe oamenii care pot face asta. E o figura interesanta. Dar m-am obisnuit sa ma mai stramb din cand in cand astfel incat sa para ca ridic spranceana, mimand un aer inteligent. Emfaza este pe ‘a mima’.
Atunci cand citesc cartile lui Lodge intotdeauna ridic o spranceana in gand. Si surad. Lodge scrie carti ’surazatoare’ , chiar el recunoaste asta.
‘Cit sa-ntindem coarda’ este o carte surazatoare si amara. Ca o sticla de Coca-Cola: stii ca o sa-ti cada dintii si-o sa iti imbolnavesti ficatul, insa acidul si cofeina te fac sa te simti bine in momentul in care o bei.
In primul rand, Lodge e catolic. In al doilea rand, Lodge e catolic si nu pare sa fi fost excomunicat. In al treilea rand, am ras de m-am prapadit. Asta nu e o recenzie de carte, deoarece sunt prea multe personaje carora nu le-am retinut numele, prea multi copii pe care acestia ii au impreuna (deoarece folosesc Metoda Calendarului- cea recomandata de Biserica), prea multe erori pe care mi-e greu sa le povestesc. Tot ce trebuie sa stiti este ca aceasta carte este despre frustrari sexuale versus religie. Personajele sunt cele care pierd.
Serios, cartea asta e savuroasa. Si nici nu comite (prea multe) blasfemii. Stati sa vedeti niscaiva citate.
‘Inainte sa mergem mai departe, poate ca am face un lucru bun daca am explica metafizica sau conceptia despre lume pe care au dobandit-o acesti tineri in urma educatiei lor catolice din scoala si din familie. Acolo sus e Raiul, acolo jos e Iadul. Numele jocului este Mantuirea, iar scopul lui este sa ajungi in Rai si sa scapi de Iad. ‘
‘Existau doua tipuri de pacate: pacate minore sau scuzabile si pacate capitale. Pacatele scuzabile erau pacate marunte, care iti incetineau foarte putin inaintarea prin casutele jocului’
‘De asemenea, mai exista ceva numit indulgenta absoluta, care era o chestie gen lozul cel mare, pentru ca anula intreaga pedeapsa ce ti se cuvenea pentru pacatele comise pana in momentul obtinerii acelei indulgente. Teoretic, daca reuseai sa obtii o asemenea indulgenta absoluta chiar inainte de a muri, mergeai direct in Rai si nu mai conta cate pacate ai comis inainte de asta. ‘
Miriam inainte sa se converteasca la catolicism despre cultul Fecioarei Maria:
‘-Vreti sa-mi spuneti ca daca A se roaga la Iisus prin intermediul Mariei, iar B se roaga direct la Iisus, iar A si B sunt identici in toate privintele, A are sanse mai mari decat B sa-i fie ascultata rugaciunea?
Azi o colega de facultate imi prezenta beneficiile unui medicament minune pentru slabit… Beneficiile ca beneficiile dar cand am ajuns la inconveniente… vedeti si voi ce-a iesit.
Irinuca : ah
Irinuca : si ca incovenient
Irinuca: ar fi ca bei FOARTE multa apa
Irinuca: asa k inarmeaza-te cu rabdare si cu sticlute de apa
Irinuca: pentru ca vei bei pana la 4 litri pe zi
Irinuca : *bea
Irinuca : si…o sa ai insomnii in primele 3-4 zile in care le iei
Io: ah
Io: si eventual o sa-mi cada dintii din gura
Irinuca : nu mah
Irinuca :
Io: si-o sa-mi distrug ficatii, nu?
Io: dar nu-i nimic
Irinuca: hai mah k exagerezi
Io: macar o sa fiu slaba
Irinuca :
Irinuca : da exact
Irinuca : look on the bright side
Irinuca :
Io: o sa arat secsi in cosciug
Irinuca:
Irinuca : dap
Irinuca :
Io: ba nush
Io: dar incepe sa mi se para o idee proasta
Io: daca iti da insomnii
Io: inseamna ca actioneaza asupra sistemului nervos
Io: ceea ce e de cacat
Irinuca: nu
Io: nu? atunci de ce ai insomnii?
Io: de bucurie ca vei fi slaba?
Irinuca : ceea ce face este sa iti dea energie mai multa
Irinuca : si din cauza asta nu poti dormi asa mult
Io: ahaaa
Io: bine ma
Io: o sa fiu aschilambica
Io: asta e
Io: ia zi, cum il iau? o data pe zi de dimineata?
Irinuca : adik eu de exemplu in primele nopti ma culcam la 1-2 noaptea si la 7 eram in picioare
Irinuca : de unde eu niciodata nu ma trezesc asa devreme
Irinuca : si nu atipeam pana pe la 3
Irinuca : le iei o data pe zi, dimineata, inainte sau dupa masa
Irinuca: si tre sa incerci pe cat posibil sa mentii ora sau intrevalu orar de administrare
Io: frate deci stiu si eu o metoda de slabit
Io: heroina
Irinuca :
Io: slabesti asigurat
Irinuca : da?
Irinuca: pe bune?
Io: da
Irinuca : cat?
Irinuca :
Irinuca : pana mori?
Io: pai poti sa slabesti si douaj’ de kile
Io: ei nu, ca mai dureaza pana mori
Io: si oricum poti sa te lasi intre timp
Io: pana sa ajungi sa mori
Io: asta daca te prinzi ca mai ai putin de trait
Io: daca nu, ghinion
Irinuca :
Irinuca : hai k esti haioasa
Irinuca :
Io: stiu
Io: in plm
Io: as putea sa ma duc sa fac si eu stand-up comedy
Io: doar ca sunt cam timida
Irinuca : )))))))
Irinuca : clar
Irinuca : tu si timiditatea
Irinuca :
Io: chiar sunt
Irinuca :
Io: muama
Irinuca : ce?
Io: o sa am atata energie incat o sa inot canalul manecii
Io: desi nu stiu sa inot
Irinuca : ))))))))
Irinuca : aoleu
Io: de fapt, daca ma gandesc mai bine, o sa-l zbor
Irinuca : ai innebunit de tot
Irinuca : nu fratica, eu am alergat cate 4 km pe zi in primele 3 zile cand le-am luat
Io: si dupa, inca o sa am destula energie incat sa ma duc la russell acasa si sa fac secs cu el in pozitii ciudate
Irinuca : si in urmatoarele am urcat pe munte cate 5-6 ore
Io:
Irinuca : ))))))))
Irinuca : )))))))))))))))
Io: DA! vreau acest medicament
Irinuca: ))))))))))))))))))
Irinuca : clar
Irinuca : cred k medicamentu asta te va duce direct la russell in pat
Io: cred ca voi pune conversatia pe blog
Irinuca : aoleu nu!!!!
Irinuca : k eu chiar am ajuns sa fac sesc in pozitii ciudate de la medicamentu asta
Irinuca : ))))))
Irinuca : *secs
Io: si ai inceput sa imbarligi cuvintele
Io: eniuei, daca asta e drumul catre russell, medicamentu’ poa’ sa fie si verde de paris
Irinuca : eh draga, m-am intimidat
Io: IL IAU!
Am vazut ca se poarta pe bloguri sa pui poze cu tine. Mnoh, ma uit la Ene, ca ea are poze din Barcelona si Portugalia, io n-am cu mine de la Luvru, ca atunci cand am fost la Luvru filmam pe sestache deoarece n-am platit taxa pentru filmat si fotografiat, deh, romani si noi. Da’ in schimb am gasit niste poze in care arat si eu omenesc si am de gand sa vi le arat. Stiu ca probabil multi dintre cei 5 cititori vor fugi speriati de pe blogu’ meu, dar aia care vor ramane vor mosteni Imparatia Cerurilor. Ma rog, nu chiar.
Deci aici eram eu, agresata fiind de Silviu.
Aici sunt eu cu o gargarita. Observati ce privire inteligenta am, pana si gargarita rade.
Aicea sunt io incercand sa par isteata, dar nici ochelarii nu ma ajuta. De asemenea am o doza considerabila de alcool la bord. Nu, nu port ochelari.
Cam astea-s pozele, nu am poze mai recente, da’ nu m-am schimbat prea tare. Inca arat ca un copil cu sindromul Down care hoinareste pe coclaurile capitalei. Asadar, daca ma vedeti pe undeva nu va sfiiti, veniti de ma injurati felicitati.:)
Ma gandeam ca daca mai aterizeaza vreun fan ametit de-al lui Guta la mine pe blog ar trebui sa ii dau ce sa asculte. Salvarea de la poluare fonica ar trebui sa devina un tel important al fiecarui roman cu IQ ce depaseste 70.
Deci nu o sa fac articole wikipedice ca sa iluminez bezna unde urla austrul. Muzica isi face treaba ei, eu imi fac treaba mea. Adica dau copy/paste la link-uri de youtube in speranta ca urechile nu-s total infundate.
Fara alta prezentare, azi avem Robert Plant si 29 Palms.
Da, stiu ca n-au nicio legatura una cu cealalta. Sau poate ca au. De exemplu nu e politicos sa-l pocnesti pe celalalt copil in mecla doar ca sa ii iei jucaria. NU NU! Politicos ar fi sa il ademenesti cu gratie astfel incat sa creada ca ai castigat privilegiul de a-i darui jucaria. Mai apoi, este politicos ca el sa te lase sa imprumuti jucaria care de fapt era a ta. Insa, -si aici e schepsisul- daca nu-i dai jucaria la timp vei plati ca tribut toate jucariile tale. Cam asta e politicos sa faci. Sistemul bancar este bazat pe o astfel de politete.
Dar nu vorbim aici de banci sau de privilegii ntz ntz.
Sa discutam despre politete.
Eu una sunt unul (da, stiu ’eu una sunt unul’ – poate sufar de sindromul Naomi) dintre cei mai nepoliticosi oameni pe care i-am cunoscut. Cand ma intreaba cineva ‘Ce faci?’ incepe sa sune clopotelul de alarma. Daca ma intreaba ‘Ce MAI faci?’ deja e motiv de panica. Cum adica ce MAI fac? Ai cumva idee de ce faceam inainte? Stii de cadavrul din ghena?!? Stii cine l-a asasinat pe Kennedy? Tu stii cine a pornit razboaiele mondiale? Sfinte Sisoe! Unde ma ascund? Ca sa am pe unde scoate caciula la o adica ( in caz ca-mi suna vreodata politia la usa, voi sti atunci ca e din cauza ca am raspuns sincer la “Ce mai faci?”) balmajesc niste cuvinte greu de inteles pentru a da impresia ca ma ocup cu neste activitati intelectuale demne. In realitate cel mai probabil zic ‘ma *ut’, dar oamenii, fiind grei de ureche, inteleg ca meditez sau ca filosofez sau alte lucruri de genul.
Intrebarea ‘Ce faci’ este cea mai inutila intrebare din istoria umanitatii. Pe nimeni nu intereseaza ce mai faci, cum o mai duci, ce crime ai mai comis, ce afaceri mai invarti. Insa este politicos sa intrebe ‘Ce faci’ inainte sa inceapa sa povesteasca ce au mai facut ei, cum au mai dus-o, ce crime au mai comis, ce afaceri au mai invartit. Sau te intreaba ‘Ce faci?’ ca sa nu taca din gura. Le este extrem de greu sa nu faca risipa de cuvinte. De exemplu. Astazi, ma duceam si eu la munca, adancita in ganduri (sau mai degraba adancita in non-ganduri, pentru ca eu nu gandesc) cand ma intalnesc cu un pusti, vecin cu mine. N-am nimic cu pustiul, n-am nimic impotriva, exista pur si simplu, asa cum exist si eu. Dar pustiul a tinut sa-mi spuna ‘Buna’ (nu, nu se dadea la mine, era doar politicos). I-am zis si eu ‘Buna’ (ca totusi oameni suntem, nu?!) cand pustiul a lansat intrebarea. ‘Ce faci’? Ce dracu’ sa-i spun ca fac? Eram in mers deci nu puteam sa ii explic ca ma duc la munca si ca ma gandesc la chestiuni sinistre legate de moarte si mai ales de viata. Pana sa apuc eu sa murmur ‘Mmmmbine’, pustiul deja trecuse de mine. De ce pun oamenii intrebari de genul asta daca in poponet ii doare? (mai ales daca-s omosecsuali) E un reflex? E ca respiratul? Il inveti o data si nu-ti mai iese din cap? ‘Ce faci’ e noua hartuire moderna. Este hartuirea unde obiectul hartuirii se simte deopotriva victima si calau.
Ce mai faci?
Pai stai sa-ti spun. Aseara am fost, mai draga, in Bamboo si-am spart vreo douaj’ de mii de euro. Apoi am agatat doua tipe tari si…
AAA stai asa, sa-ti zic ce-am facut eu. Am fost la munte…
Daaa, mi-am adus aminte. Ultima oara cand am fost in Alpii Francezi…
Si tot asa… NIMENI nu mai asteapta ca celalalt sa isi termine frazele. Intreaba ‘Ce faci’ si intoarce spatele sau intreaba ‘Ce faci’ si incepe sa povesteasca ce a mai facut el. Da’ pe tine nu te intereseaza ce a mai facut el, tu vrei sa spui ce ai facut tu. Doar ca tu nu ai intaietate deoarece nu ai folosit intrebarea magica. Adica nu ai initiat actul comunicarii. ’Ce faci’ e un pretext. Un rahat de pretext cu care incep toate tragediile umanitatii: ‘Ce faci papusa, iesi la un suc?’ sau ‘Ce faci, mergi la vot?’ sau ‘Ce faci, vii si tu sa-ti injectezi ceva in vena?’. Banati ‘Ce faci’-ul si trimiteti-l pe o insula pustie, sa-si petreaca eternitatea corupand maimute. Veti vedea ca in cateva luni insula se va scufunda in mare cu tot cu maimute.
Probabil Einstein a descoperit bomba atomica doar pentru a raspunde la “Ce faci’ si a fi ascultat de cineva.
Ce faci?
Uite, incerc sa descopar o arma de ucidere in masa.
N-ai ce sa raspunzi la asta. N-ai ce poveste sa bagi. Ramai tacut. N-ai cum sa intorci spatele ca pe urma, toata lumea o sa te creada mizantrop.
Hitler a pornit razboiul ca sa ii dea oamenii atentie nu doar sa-l intrebe
Ce faci?
Fac lagare.
Ups. Si toata lumea a fost brusc atenta la Hitler.
Am hotarat ca de fiecare data cand ma va mai intreba cineva ‘Ce faci’ (fara a avea cel mai mic interes fata de persoana mea ) voi raspunde surazator ‘Transez virgine’ sau ceva de genul asta.
PS: nu scriu nimic de jucarii, a fost doar asa de amorul artei. Ca sa vad ce faceti.
Trei fete. Una ii povesteste alteia despre cum o colega de munca incearca sa slabeasca mancand doar fructe. Replica celeilalte vine prompt:
-Degeaba slabeste ca e foarte urata la fata. Inutil!
Logica acestei fiinte ce respira acelasi aer cu mine m-a luat pe nepregatite. Adica individa crede ca oamenii care i se par ei urati ar trebui sa nu se mai straduiasca sa faca nimic in viata deoarece orice ar face, tot perdanti raman. Singurul lucru pentru care pot sa lupte este, eventual, un permis port-arma, respectiv un pistol . Eventual si niste gloante ca sa aiba cu ce sa-si gaureasca mecla diforma. Nu vreau sa o bag pe respectiva prea mult in seama. Ea insa reprezinta un tipar: tiparul omului care are impresia ca daca poseda un nas mai carn sau niste ochi mai migdalati are succes garantat in viata. In orice situatie. Cateodata omul asta mai scuipa din bezna mintii sale dume filosofice de genul celei de mai sus, crezand ca a emis un adevar absolut. In universul asta intors pe dos, probabil ca multi il vor privi ca pe un nou Aristotel. In mintea mea, acesti indivizi nu merita nicio flegma de caine. I-as aduna pe toti intr-o cusca, le-as pune oglinzi ca sa se admire (da stiu, sunt un suflet nobil) si eventual le-as arunca din cand in cand ‘X are ochi mai albastri ca tine’ ca sa-i vad cum isi scot lamele sa se taie. Lamele sunt incluse, vin odata cu oglinzile si cusca. Promotie nene!
PS: individa care a facut comentariul inteligent avea 3 straturi de fard pe fata, un bronz dureros (asa parea) capatat la solar, blugi care lasau sa i se vada juma’ de posterior si unghii portocalii. Era o adevarata placere s-o privesti… si mai ales s-o asculti.
1) Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecã?
Hmm… Dostoievski sau Sabato, nu sunt sigura. De la Sabato stiu sigur ca am tot ce a aparut la noi, de la Dostoievski imi mai lipsesc. (bine, oricum el a fost un scriitor prolific)
2) Din ce carte ai mai multe exemplare?
N-am bani ca sa am mai multe exemplare dintr-o singura carte.
3) De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezată în secret?
De Jean Valjean – acum mi-ati descoperit gerontofilia. Si un pic de Leo din Istoria iubirii de Nicole Krauss.
4) Ce carte ai citit cel mai des?
Quo Vadis. Am tocit-o de atata citit. Tre’ sa cumpar alt exemplar, vechiul nu mai e de folosit.
5) Care era cartea ta preferată la 10 ani?
Probabil Mizerabilii. De fapt trebuie sa ma hotarasc intre Mizerabilii si Ciresarii. Nu, nu pot. Le las pe amandoua.
6) Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
Heheee. Nu ma pot gandi la o carte extrem de proasta, stiu sa ma feresc de ele. O carte care nu prea m-a atras, desi subiectul era interesant a fost In clipa mortii de Jim Crace. A, si Jemima J (chick-lit)
7) Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Nikos Kazantzakis – Hristos rastignit a doua oara de departe.
Dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
Pai am mai facut o lista de recomandari la un moment dat. Dar ca sa nu ma repet: Fratii Karamazov. Are acolo Ivan un vis interesant, numai pentru ala merita sa citesti toata cartea.
9) Cine crezi că ar trebui să câştige premiul Nobel pentru literatură?
Umberto Eco.
10) Ce carte ti-ar plăcea să vezi ecranizată?
Nasterea lui Venus de Sarah Dunant.
11) Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
Nu imi tin minte visele. Poate doar daca sunt cosmaruri sau vise umede. Si personajele literare sau cartile nu ma excita decat mental intelectual.
12) Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
Mormantul lui Zeus de numaistiu cine. Nu stiu daca a fost neaparat cea mai inculta, dar cu siguranta a fost cea mai plictisitoare. Si nu am ramas cu absolut nimic. Si oricum asta e citita anul trecut, dar eu inca nu sunt adult. Poate ar suna mai bine ‘Cea mai puerila carte citita’. Asta ar fi cu siguranta ‘1001 de nopti’.
13) Care e cartea cea mai dificilă pe care citit-o?
Probabil ‘Pendulul lui Foucault’ de Umberto Eco.
14) Preferi autorii francezi său ruşi?
Rusi
15) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?
Pot sa nu aleg niciunul? Serios, stiu ca o sa par o inculta, dar Shakespeare ma adoarme (la propriu). Piesele lui puse in scena sunt absolut fabuloase, dar sa-l citesc regulat? Poate l-as alege pentru sonete… Milton n-am citit spre rusinea mea, iar Chaucer e chiar mai adormitor ca Shakespeare.
Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
Cateodata manelele de la vecinul. Altadata ciripitul croncanitul pasarelelor.
17) Care e romanul tău favorit?
In prezent? Casa somnului de J. Coe sau Salvand pestii de la inec de Amy Tan. Adica astea imi plac mie azi. Maine o sa se schimbe. Cele favorite pentru eternitate le-am spus in ‘Recomandari’, cautati si voi pe blog.
18) Joci ceva?
Err. Zuma. Ma jucam Age of Mythology, da’ m-am plictisit. Si nici n-am gasit alt joc care sa imi placa la fel de mult.
19)Povestiri scurte, schiţe?
Mark Twain, Borges, Haruki Murakami, I.L. Caragiale.
20) Non-ficţiune?
Steinhardt, Paler, Canetti.
21) Scriitorul favorit?
Nu poci si nu vreau sa raspund la aceasta intrebare. Este perfida si indeamna la discriminare.
22) Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Gogol. E amaro-amuzant pana la un punct, pe urma devine extrem de plictisitor. Cel putin pentru mine.
23) Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
Istoria religiilor de Mircea Eliade, poate o sa am timp pe insula sa citesc. Asta daca nu-mi gasesc si eu un negru simpatic pe care sa-l invat sa faca giumbuslucuri.
24) Şi…acum ce citeşti?
Autobiografia lui Mark Twain. Si ‘Din jurnalul ultimilor ani’ a lui Tolstoi.
Si gata. C’est fini. Nu dau leapsa la nimeni, ca-s zgarcita. Daca vreti, furati-o.
Acum 10 minute, pe Antena 3, unicul Marian Vanghelie emite aceasta duma:
‘Stanga inseamna tot ce tine de societatea civila si intelectuali. Pai intelectualii nu pot fi decat de stanga, nu pot fi de dreapta. ‘
A vorbit tata lor, Aristotelu’ mioritic. Ca vorba ‘ceea, 2000 de ani de civilizatie europeana parcata pe stanga nu-s joaca. A avut Marean ce sa adune de la inaintemergatorii sai. Leibniz si Descartes astia.
Cu cateva minute inainte sa fim luminati ce si cum, era aratat discursul lui Marean la conferinta PSD. Redau o fraza:
‘Ne ajunge 5 ani cu Traian Basescu.’
Deci cum sa va zic, acest ‘telectual de stanga, ca de dreapta n-are cum sa fie, acest doct absolut sparge canoanele limbii romane si ne prezinta, asa, in subtext, ca noi de fapt putem fi liberi daca scuturam lanturile gramaticii fasciste. Diferiti dar e gali! (sper ca ati inteles si-mi pare rau ca am scris atat de corect. Se pare ca educatia fascista mi-a distrus spiritul. )
Ma rog, nu in totalitate, dar sunt credula si curioasa.
Poate va mai amintiti ca acum cateva zile vorbeam cu o colega de facultate pe mess despre niste pastile revolutionare de slabit. Ce m-am gandit eu cu mintea mea luminata? N-am timp sa ma duc la scoala, am serviciu, am facultate, am carti de citit, ia sa incerc si eu pastilele astea. Zis si facut. Vin pastilele, incep sa le iau. Asta se intampla marti. Miercuri, brusc simt ca nu mai am pofta de mancare. Atentie, nu foame! Pofta. Oamenii supraponderali nu se ingrasa deoarece mananca de foame, se ingrasa pentru ca au pofte. Bun. Mananc banane si mere. Joi se intampla aproximativ la fel. Doar ca simteam un gol in stomac care se marea si se tot marea. Dar eu nu aveam pofta. Foame insa mi-era. Ameteli. Am zis ca e din cauza ca mi-e foame. Mananc. Tot asa pana azi-noapte. Azi noapte pe la 4 ma trezesc cu mana stanga amortita. Inima mi-o luase razna. Nu mai aveam aer. Incerc sa ma calmez. Imi iau tensiunea. Era buna. Pulsul, in schimb, foarte mare. Am incercat sa ma calmez ca sa nu inrautatesc lucrurile. Am adormit la loc.
Primul lucru pe care l-am facut cand m-am trezit a fost sa caut pe net pareri despre medicamentul asta lu’ peste prajit SuperSlim. Asa am ajuns la amfetamina. Iata ce efecte are amfetamina (folosita si ca drog de catre soldati, pentru a le da mai multa energie) pe termen scurt:
-previne somnul
-reduce apetitul
-accelereaza respiratia
-mareste viteza inimii
-deshidrateaza organismul
Cam aceleasi efecte pe care le produce si miraculosul SuperSlim, care este facut exclusiv din plante si extrem de sanatos. Pe termen indelungat amfetamina afecteaza vasele de sange, inima, poate duce la moarte.
De asemenea cei care consuma amfetamina devin deseori dependenti psihic de acest drog, neadministrarea lui ducand la depresii, violenta si chiar suicid.
Acuma sa nu imi spuna mie cineva ca faptul ca medicamentul asta are aceleasi efecte ca amfetamina este doar o coincidenta miraculoasa, ca am trecut de varsta de frumoasa varsta de 5 ani. As dori sa sesizez cu aceasta ocazie, proastelor ca mine, ca se drogheaza fara sa stie ca se drogheaza. Pana si medicamentele de slabit recomandate de medici gen Reductil contin mici doze de amfetamina si isi fac efectul intr-un timp mai indelungat. Va dati seama ca un medicament care isi face efectul atat de prompt nu poate sa contina doar ananas, nu!?
Pot sa mananc banane si mere si daca sufar un pic de pofta. Medicamentul asta mi-a demonstrat inca o data ca nimic in viata nu se castiga usor. E ca si cum as vrea sa stau in pat si sa-mi creasca masa musculara. Sau sa vreau bani fara sa ma duc la munca. A, da, amfetamina chiar ajuta la slabit. Asa face si heroina. Dar cu ce pret? Pentru 5 kg in minus, imi asum doar riscul de a face o intindere de muschi. Sau de a face o hipoglicemie. In niciun caz nu-mi asum riscul de a face infarct. (mai ales daca nu sunt anuntata dinainte ca exista riscul asta)
PS: Infarctul, contrar credintei populare ca de inima se moare cel mai usor, este una dintre cele mai groaznice si dureroase modalitati de a muri.
PPS: Daca stie cineva cum fac o plangere sau o sesizare ( orice) pentru a fi scos medicamentul asta din farmacii inainte sa moara cineva sa ma anunte si pe mine. Va multumesc.
Later edit: de pe site-ul de pe care am comandat produsul exista rubrica Intrebari frecvente. Una dintre ele este :
Pot lua mai mult de o capsula pe zi?
Raspunsul: Nu! Nu se ia NICIODATA mai mult de o capsula de zi.
Daca aceste pastile contin doar ananas si nuci si pepene, de ce nu se pot lua mai multe? Doar nu a intrat nimeni in coma de la supradoza de ananas, nu?
De asemenea, pe site, la recomandari si precautii nu scrie nimeni ca sunt NERECOMANDATE persoanelor cu insuficienta renala, diabet zaharat sau probleme cardiace. De asemenea nu scrie nimic de consultarea unui medic in prealabil deoarece multi oameni nu au de unde sa stie daca au probleme cardiace sau renale. (ca o curiozitate: consumul de amfetamine poate duce si la insuficienta renala sau hepatica)
Deci citeam si eu ca tot omul de legea asta prin care e interzis sa avortezi dupa 24 de saptamani. Acuma ca e bine, ca e rau intrebati-va constiintele (daca le aveti la purtator, daca nu, sunati si voi la un nr d-ala TelVerde -e gratis.) Stiu ca la 24 de saptamani avortul in principal se cheama de fapt nastere provocata sau prematura si se face pentru a salva viata mamei (altfel oricum ar muri amandoi).
Ce m-a oripilat pe mine in schimb este ca oamenii destepti care comenteaza isi dau cu parerea despre un bebe deja format ( ca la 6 luni e-n perioada de adolescenta embrionala -da stiu ce poetica mi-s) si despre ma-sa la bebe spunand ‘Daca femeia afla in luna a 6-a ca copilul sufera de sindromul Down ar trebui sa-l avorteze, de ce sa aduca pe lume un copil care sa o chinuiasca pe ea si care sa ocupe un loc degeaba in societate.’
Alo, Hitler, nu fi trist. Militantele (si militantii ca-s si homosexuali reprimati care ar vrea sa posede uter ) Pro-Choice iti duc mostenirea mai departe.
Deci io am dreptul sa-mi omor copilu’ in orice luna am chef pentru a nu ingreuna societatea cu inca un handicapat. Ce imi garanteaza mie sanatatea celui de al doilea copil? Nimeni. Am dreptul sa il omor pe asta. N-a iesit cu ochi albastri si par negru? Ghinion, la gunoi. N-a iesit cu alunita pe buca stanga? Omoara-l domn’ doctor, e defect.
Ba, noi chiar ne=am tampit ca tara? Sarim de cur in sus de 2 m cand auzim de evrei (saracii, saracii) omorati in lagarele de concentrare, dar noi am tria oamenii exact pe aceleasi criterii. (Hitler ii considera pe evrei un popor bolnav. )
Deci un Florin zice:
‘un alt aspect pur economuic, (ca nu are rost sa bagam religia in chestiunea asta) un copil malformat, sau cu dizabilitati pshice( fie ele congenitale sau induse de mediul nesanatos si aici ma refer la parintii care nu is vor copilul respectiv) vor fi o tara pt societate, care si asa merge cum merege.’
Alta desteapta:
‘crezi ca daca ai putea intreba fatul, el ar spune ca vrea sa se nasca pentru a fi apioi chinuit cand altii alearga si se joaca…. ma indoiesc ca ar spune da….’ <- probabil aici se referea la propria viata, tipic adolescentului emo. (nu ma contraziceti ca scriam si eu dume d-astea la 14 ani : ce pacat ca n-am fost intrebata daca vreau sa ma nasc. la dracu, ce ghinion. cata nefericire. Dumnezeu ma uraste. Cioran, trage-mi-o! )
Si sa nu credeti ca vorbesc aici ca sa fac pe pioasa tampita. Sunt sensibilitica zilele astea. Si-s pe punctul de a vorbi despre unul dintre cele mai personale lucruri.
Acum cateva zile eram aproximativ 90% sigura ca am ramas insarcinata. (existau toate sansele) Nu mint, m-am gandit la un avort. M-am gandit la un avort pentru ca, in momentul in care ai diabet zaharat, sarcina e cumplit de grea si copilul se poate naste la randul lui cu diabet sau cu probleme mai grave. Abia apoi m-am gandit ca am doar 21 de ani. (desi peste asta am trecut repede) Am hotarat totusi, ca daca se intampla il pastrez. Diabet? Si eu am avut si am. Suferinta? Doar 2 come diabetice si saptamani de stat in spital cand altii se jucau. Daca as lua-o de la inceput cu aceleasi conditii? Hell, yeah. As fi preferat sa fiu avortata daca maica-mea ar fi stiut, cum zicea mademoazela de mai sus?Un cacat. A, da, diabetul nu este sindrom Down sau altele. Nu, dar poate, intr-un fel, diabetul este mai rau. Este nasol sa te gandesti in fiecare dimineata ce complicatii iti vor aparea si cand. Sa te gandesti in fiecare moment la Marea Plecare. Totusi, un sarut spala orice lacrima. Nicio suferinta din lume nu ar fi mai mare ca necunoasterea. Stiu ca suna patetic, da’ daca conteaza pentru cineva (si la un moment dat o sa conteze): am avut mai multe momente fericite decat nefericite. Nu ma plang, I’m just sayin’. Si nici n-am fost o tara pentru societate, n-am furat, n-am cersit. Si am fost incadrata toata viata la persoane cu dizabilitati. Adica handicapatii aia pe care daca ati putea, i-ati omori.
Nu sunt insarcinata, azi am aflat. Intr-un fel am fost usurata. In alt fel dezamagita. Ar fi fost marea mea aventura. Poate unicul lucru care mi-ar fi validat existenta. Pentru ca, fie si bolnav, un copil ar fi fost o parte a noastra. Ar fi fost noi fara sa inceteze a fi el. Si va garantez ca ar putea fi fericit.
Poate singura indoiala pe care o mai am in privinta unui copil este: oare chiar vreau sa cresc un copil intr-o societate care nu e-n stare sa vada viata nici daca le dai o harta?
Am evitat sa scriu despre cartea asta deoarece nu prea stiu ce ar trebui sa spun.
Cartea asta n-are actiune, are idei. Si pleaca de la o premiza simpla: chiar si supraomul are nevoie de un terapeut. Mie mi-a placut sa o citesc gandindu-ma ca orice supraom are nevoie de un prieten.
Personajele sunt reale si delicioase: il avem pe tanarul Freud,pe mentorul sau Joseph Breuer si, pe cine altul, Nietzsche. Nu va ganditi ca o sa aveti o imagine de ansamblu a Vienei de sfarsit de secol XIX, Yalom scrie despre indivizi, nu despre epoca. Iar indivizii lui Yalom se nasc prea devreme. Cartea lui ofera o analiza psihologica a unuia dintre cei mai mari filosofi si a unuia dintre stramosii psihanalizei. Gasim in carte tot felul de informatii legate de psihanaliza si de conceptele filosofice nietzscheene. Dialogurile dintre Nietzsche si Breuer dezbat probleme universale : Dumnezeu, Adevar, Devenire. Mi-a fost greu sa ma las prinsa de carte tocmai din cauza asta: e aproape imposibil de crezut ca doi oameni pot discuta in acest fel de fiecare data cand se vad.
Nu este o carte de citit in metrou. Are substanta, nu este scrisa in ideea de a arunca inca o forma frumoasa dar lipsita de fond pe piata. Nu cred ca exista o pagina in toata cartea care sa nu expuna o idee sau care sa nu incerce sa distruga un concept.
Cititi-o incet si dati-i timp sa-si exercite farmecul asupra voastra. E o carte din care se poate desprinde o farama de intelepciune. Frumoasa nu-i.
Io nu-s competitiva din fire. Nu de alta, dar n-am avut niciodata incredere in talentele mele. De cate ori mi se zicea ca am voce frumoasa si ca ar trebui sa fac ceva in sensul asta (du-te si ia lectii de canto, du-te la Megastar), ceva in mintea mea imi zicea ca sunt prea …nustiucum ca sa ma ia cineva in seama. Cand am incercat sa urmez sfaturile binevoitoare, am fost dezamagita. O avea ratusca bondoaca voce de privighetoare da’ lumea tot ca pe o vaco-ratusca o s-o priveasca.
Pe urma mi s-a spus ca am talent la scris. S-a pus vaco-ratusca pe scris da’ la un moment dat a abandonat (nu pentru eternitate bineinteles) acest demers deoarece considera ca tot ceea ce era de spus s-a tot spus. Adevarurile ni s-au dat, ce facem cu ele? Vaco-ratusca e si un pic mofturoasa – n-are chef sa vorbeasca-n dadaisme pentru a exprima platitudini. Ori scrie ceva absolutamente genial ori moare anonima. Singurul loc in care vaco-ratusca a incercat sa exceleze a fost natura umana, da’ si-n asta a dat gres cu brio deoarece oamenii au limba lor pe care vaco-ratustele n-o inteleg.
Acuma nu-ncerc sa imit pe Esop si sa vorbesc in fabule ci vreau sa subliniez faptul ca lucrurile in care am reusit cu adevarat au fost alea pe care nu le-am luat in serios de la inceput. Exemplu: bacalaureatul si intratul la facultate. Lucratul in librarie -am zis ca lucrez aici maxim 6 luni, acum am devenit dependenta – iubesc locul asta. Exemplul cel mai important: relatia cu Silviu. A inceput ca un experiment si ca o curiozitate (dupa ce vaco-ratusca tot incercase timp de 5-6 luni sa intre in gratiile cuiva care nici n-o observa) si continua si acum. Cu suisuri si coborasuri, certuri, gelozii si doua mici despartiri (una a durat o zi, cealalta 3 zile) . A devenit cel mai important lucru din viata mea. Si cred ca va continua sa fie asa.
In principiu, privesc competitia (la orice nivel) cu o oarecare detasare. Stati asa oameni buni, pentru ce atata alergare? Adica vad toata truda ca pe o piramida umana unde fiecare incearca sa se catere pe umerii celuilalt pentru a ajunge in varf. Nimeni nu sta pe locul lui incercand sa faca ceea ce stie mai bine. (in cazul multora: nimic) ‘Vreau sa fiu doctor ca sa ajut oameni’ de cand eram mici s-a transformat in ‘vreau sa fiu doctor ca sa ajung ca Oprescu’. Putini cei care incearca sa devina ceea ce sunt cu adevarat: oameni. As dori sa vad o competitie a celor care se zbat pentru a lasa o tusa de mai bine in tabloul grotesc universal. Pe oamenii astia ii privesc cu admiratie si invidie. Ceilalti… noi alergam la un maraton pe care oricum il vom pierde. Nu de alta, dar cu cat ne apropiem de finis, cu atat mai constienti devenim de faptul ca a pune o piedica celui care era inaintea noastra este inutil si ridicol.
Dar am divagat destul. Nu am incredere in mine si nu particip aproape niciodata la concursuri. Cand particip, o fac ca sa ma amuz pentru ca sunt sigura de la inceput ca n-o sa castig. Jocuri de noroc nu servesc din principiu. Chiar si-asa, voiam sa va zic o patanie virtuala care mie mi se pare amuzanta. Acum cateva zile (aproape o saptamana chiar) ma uitam eu pe Hotcity si am vazut un concurs in care puteai castiga doua carti pentru copii de la editura Tritonic. Nu ma omor dupa carti pentru copii, dar demonul curiozitatii fiind mai puternic ca mine am zis sa vad macar despre ce e vorba. Era o intrebare despre lecturile pe care le-am recomanda barbatilor din viata noastra. Hai ca-i amuzant mi-am zis. Si am raspuns si eu in gluma:
Ar trebui sa citeasca ‘Istoria calvitiei mele’ de un nene pe care am uitat cum il cheama. Nu, eu nu am citit-o. Dar eu nici nu sunt in pericol sa am o asemenea istorie. Si eventual, ‘Jurnalul unei fiinte greu de multumit’ de Jeni Acterian. Ca sa stie la ce sa se astepte. Recomand cu caldura ‘Povesti nemuritoare’. -> poate invata si ei odata ca zgripturoaica e rea, zgripturoaica e rea.
Se pare ca oamenii m-au luat totusi in serios ca m-au premiat. Si-s mandra posesoare a 3 carti pentru copii: Coraline (mi-a placut filmul!) si Razboiul reginelor (vol I si II).
Deci eu m-am amuzat. Probabil ca o sa mai particip la concursuri si-o sa iau premii. Asa, in gluma.
Sa va speriati atunci cand o sa-ncep sa ma iau in serios. S-ar putea sa candidez la presedintie.
Este cartea care a beneficiat de cele mai multe ecranizari. Desene animate, filme, balet si un muzical. Este cartea care la sfarsitul anilor 1800 a salvat o catedrala de la distrugere.
O citesc acum. Mai bine acum decat niciodata. O citesc si realizez ca nicio ecranizare nu a reusit sa-i zugraveasca frumusetea. Sunt carti despre care nu scriu pentru ca nu imi dau materialul necesar pentru a scrie. Nu am ce pentru ca nu ma ating cu nimic. Si mai sunt carti despre care mi-e greu sa scriu pentru ca a scrie despre o capodopera seamana cu o blasfemie. Ce poti scrie despre Biblie? Ce poti analiza atunci cand te afli in fata singurelor adevaruri pe care ar trebui ca un om sa le stie? Notre Dame de Paris e una dintre acele carti pe care le-am deschis si am aflat ca nu poate fi privita cu aceiasi ochi rationali ce diseca stiluri si curente literare atunci cand se afla in fata maculatorilor de genul Codul lui DaVinci. Nu are importanta cum scrie Victor Hugo, conteaza ce simt atunci cand il citesc pe Victor Hugo. Se foloseste de artificii literare, citate in latina, trimiteri la autori clasici, insa ceea ce este cu adevarat important in carte poate fi priceput si de un copil de 12 ani. Poate ca un copil ar intelege mai mult decat noi, cei care odata cu varsta am invatat cinismul. Nu are niciun sens sa-i faci portretul lui Quasimodo, atata timp cat nu intelegi ce reprezinta Quasimodo. Este pueril sa o incadrezi pe Esmeralda in spiritul epocii daca nu ai dat nimanui niciodata apa atunci cand a avut nevoie. Sfidand canoane si reguli.
Pentru cei care au citit-o, cinste lor. Pentru cei care inca nu au facut-o, cititi-o. Cu sufletul unui copil de 12 ani.
Poate ca singurul Notre Dame de Paris care merita sa fie bagat in seama este muzicalul canadian de prin 2000 cu Garou si Helene Segara, printre altii. E unul dintre cele mai frumoase muzicaluri pe care am avut placerea sa le vad. Iar muzica surprinde sensibilitatea cartii. Nu ma pot abtine asa ca o sa va dau sa ascultati 3 melodii. Daca vreti mai mult, e tot pe Youtube.
Quasimodo si Esmeralda (interpretati de Garou si Helene Segara)
Phoebus si Fleur-de-lys ( Patrick Fiori si Julie Zenatti)
Esmeralda : Vivre pour celui qu’on aime/ Aimer plus que l’amour meme/ Donner sans rien attendre en retour/ Aimer jusqu’a en mourir d’amour.
De aseara se tot vorbeste despre ce s-a intamplat in cazul Tomatei…eu nu vreau sa adaug paie pe foc spunandu-i don’soarei Cameliei ca este … si …
Eu vreau doar sa subliniez ca oamenii ca Camelia si Mircea Badea ma ingretoseaza. Si le doresc tuturor sa fie sodomizati cu blandete, da’ fara alifie intr-un cazan cu smoala mirosind a J’adore de Dior de catre un Adonis incornorat. Drac sa fie, da’ frumoooos. Si eventual sa n-aiba par pe picioare, iar furca sa fie incrustata cu cristale Swarowski. Sa nu fie dracu nici prea gras, dar nici prea slab. Nici prea inalt, nici prea scund. Totul intr-un decor de vulcani erupand, dinozauri pufosi planand si black-metal brutal cantand. Nici Goya cu ale lui aratari ciudate nu putea zugravea un tablou mai frumos si mai ritmat ca mine.
Pentru oamenii astia totul e poleiala. Sa va zic un secret: epilarea doare. Ca dracu. Aproape la fel de rau ca chinurile facerii, da’ ce proasta ar dori sa faca un copil? Un copil iti strica silueta. Ai naibii boraci mai si plang noaptea, nu te lasa sa dormi si de dimineata te trezesti cu cearcane. Adica… cu cearcane! Cine ar indrazni sa iasa din casa cu cearcane? Doar o mama poate. Si oricum si ele-s nesimtite ca un copil nu e un motiv sa nu te ingrijesti. Chiar asa! Daca te deranjeaza cand iti faci siesta ii dai un pumn gratios intre coaste si-l adormi. Oricum revenind la epilat: e nasol. E groaznic. Sa se inteleaga. Nu sustin pletele pe picioare sau la subtiori. Dar nu vad de ce ar trebui sa pun oamenii sa se epileze pe maini, genital, anal, sa slabeasca, sa se ingrase atata timp cat io nu ma fut cu ei.
Io’s genul ala de om nesimtit care face ce vrea el si cand vrea el. Daca imi zice cineva ca-s naspa si ca-mi sta prost vopsita (ma rog exemplu, o data-n viata mi-am facut si eu suvite) albastra de-a dracu’ ma fac si mai albastra. Nu ma-ntereseaza parerea ta decat daca vreau sa te fut. Si la cat de prost esti si la ce pareri ai, sunt slabe sansele. A, daca imi zice un destept (dupa parerea mea, desigur) ca-s proasta, incep sa-mi pun probleme. Sau, eventual, plang. Ca o muiere proasta. Sau daca imi zice doctorul (si nu orice doctor, ca am si eu preferintele mele, nu orice putache care termina medicina pe segz oral e doctor) ca tre’ sa slabesc ca altfel fac infarct miocardic si imi face tot felul de scheme si tabele, atunci da, exista posibilitatea sa ma pun la cura drastica. Sau acum, cand mi s-a pus mie pata pur si simplu. Da’ daca vreun bagator de seama (vorbesc la masculin ca e pluralu’ general da’ se aplica si la femei)zice despre mine ca-s grasa si urata, il mananc. La propriu. Ca d-aia-s de dimensiuni de m-a bagat Rabelais in carte. Mananc copii (hai s-aud glume rasuflate) . Si oameni prosti. Te-a obligat cineva sa ma futi? Sau sa ma iei de nevasta? A, scuza-ma tu te oripilezi cand vezi oameni urati pe strada. Imi dau seama ca-n casa la tine e ca-n ‘Portretul lui Dorian Gray’, nu stie lumea ce-i cu garguii aia de-i tii acoperiti. ( e o poanta pe care unii n-o s-o inteleaga, deci le-o traduc: sunteti urati la suflet si-n curand toata uratenia aia din suflet o sa vi se citeasca pe chip: nu scapati de asta nici cu operatii estetice, nici cu tone de machiaj)
Ma enervati ma. Cu cat citesc mai mult Notre Dame de Paris si empatizez cu personajul Quasimodo cu atat mai vrednici de dispret mi se par indivizii carora defectele fizice le starnesc rasul. Cei care sunt oripilati de nush ce fire de par sunt de fapt oripilati de faptul ca in curand, o sa li se scurga machiajul. Naspa. As vrea sa zic ca mi-e mila. Da’ pentru ca uneori tre’ sa ma cobor la nivelul vostru de intelegere: ma tavalesc pe jos de ras. Mai ales ca n-o sa se gaseasca nici macar o tiganca sa va dea apa.
…care mi-a zis ca e in Iad deoarece Satana nu discrimineaza. Magia alba e egala-n drepturi cu magia neagra. Toti diferiti toti egali.
Am si eu un cont de hai faiv ca tot omul ce se respecta. Asta cred ca o banuiati.
Ceea ce nu banuiati voi si nu banuiam nici eu este ca minoritarii (si nu ma refer aici la gay) mult ma iubesc. ..
Vad eu ca mi-a cerut prietenia Flory Flory. Eu dau accept aproape oricui. (pe hai faiv) Ma uit asa fugitiv pe poza si zic ‘da, ok, ce poa’ sa se intample?’ Nu de alta, dar nu mi-e frica de fani disperati capabili de hartuire. Eniuei. Curiozitatea, mama ei de plictiseala ma-mpinge sa ma uit pe profilul lui Flory.
Haoleu mancatzash!
Deci ce scrie la flory pe profil:
Dezleaga de farmece, blesteme, vindeca bolii de trup si suflet.Dezlega cununii legate, impaca iubitii.mail eflorentina92@yahoo.com,tel.0757395488,id eflorentina92
Eu ma mir ca inca se mai pune botul la asa ceva. In momente ca astea imi pare rau ca Inchizitia a dat rateu. De asemenea imi pare rau ca BOR n-a imprumutat modelul occidental. Fetelor, suferiti ca v-a parasit iubitul? Nu-i nimic: Flory va invata ce sa faceti.
‘Ademenirea Barbatului La miaza-zi, cind data zilei e para, amestecati o lingura de miere cu o lingura de otet de mar. Inmuiti in aceasta componenta degetul aratator, insemnati-va cu el pieptul, genunchii, bratele si soldurile. Aprindeti o luminare si punete-o jos pe podea. Rotiti paharul, cu componenta data ce va mai ramas, in jurul luminarii de trei ori. Uitati-va intr-o oglinda mica, apoi, astupati cu ea paharul cu fata in jos.Rostiti de trei ori numele barbatului apropiind buzele de flacara luminarii, sezind pe genunchi. Paharul acoperit cu oglinda punetil intr-un colt al camerii. Dimineata aprindeti luminarea si stingeti-o cu lichidul din pahar. Pentru a avea success in acest act magic, trebue ca barbatul dorit sa sa uite in aceasta oglinda.’
Slab nene, slab. Doar vreo 4 greseli gramaticale. Apropo, mie mi-e cam fricuta. Daca vrajitoarele astea gasesc vreo formula alchimica prin care pot mari coeficientul de inteligenta? Va dati seama!? Toate tigancile vor ajunge la Harvard.
Pauza de publicitate. In timp ce scriam acest articol mama ma intreaba:
‘Auzi, tie nu iti miroase a gaze?’
Ups! O fi deschis vro’ acolita de-al lui Satan robinetul cu pucioasa la mine-n casa. Nu de alta, da’ astea pot sa citeasca ganduri si cred ca au ele impresia (complet eronata de altfel) ca doresc sa le denigrez. Mda, unele momente-s nepretuite, pentru restul exista (Satan my )Mastercard.
In fine. Eu una ma gandesc la asa-zisele crestine care se duc la vrajitoare d-astea. Ca-s ele indragostite si vor sa le iubeasca printul. Bai tutelor, cretinelor, dobitoacelor, idioatelor, vaci incaltate cu pantofi din Obor – voi aveti idee de ce inseamna liberul arbitru? Stiti ce inseamna sa vrei sa-i faci vraji unuia ca sa faca ceea ce nu vrea de fapt sa faca (aia nu vor sa va iubeasca deoarece sunteti proaste. Toate tampitele care se duc la vrajitoare sa le dea-n ghioc sunt proaste. Imi pare rau, da’ imi mentin parerea) ? Inseamna ca poti deja sa te duci sa-i faci o muie lui Aghiuta. Nu de alta, dar cam tot aia e. Io recunosc, sunt pacatoasa, am o gura spurcata, fac magarii da’ nici in visele cele mai rele nu mi-am imaginat ca ar trebui sa apelez la vrajitoare ca sa fac pe cineva sa ma iubeasca. (deci as dori sa se contorizeze. nu as vrea totusi sa ard in acelasi cazan cu d-alde Mama Amiba, pardon Omida) Pai aia e iubire? Sa te duci sa te invete o alta tuta cum sa-ti smulgi trei floci si sa-i amesteci cu sange de capra ca sa te iubeasca Pulica far’ de frica? Aoleu. Sunt nervoasa.
Deci ce mai zice asta la ea acoloshea. Despre barbati care vor sa ‘ademeneasca’ femei. (nu vreau sa cred ca exista barbati care apeleaza la vrajitoare)
Ademenirea Femeii In prima vinere dupa luna noua, cumparati o panglica rosie , aproximativ 35 de centimetri. Faceti un nod si cititi rugaciunea “Tata al nostru” pina la cuvintul “ispita” inlocuind cuvintele “ ci pazeste-ne de cel rau” cu cuvintele “Liudea, liudei, liudeo”, si imediat ascundeti nodul. Apoi in fiecare zi faceti inca cite un nod, tot in asa mod, si asa pina la 9 noduri. Dupa aceea legati panglica de mina dreapta si atingeti persoana iubita cu mina dreapta.
Tatal nostru? Liudea liudei liudeo? brrr. Da’ de Iuda, Iude, Iudo ce zici?
Nu pot sa-nteleg ce criza de personalitate poate indemna un om sa foloseasca misticisme ieftine ca sa capete ceva pentru care nu e in stare sa lupte. (din moment ce apeleaza la misticisme ieftine).
Concluzia este ca io-mi sterg contul de pe hai faiv. Sa nu cumva sa-mi faca asta farmece. Am vazut multe filme de groaza cand eram mica. La final o poza de mai mare angajament cu tarfele lu’ ala mic negru cu coarne:
De multe ori am senzatia ca m-am nascut mai tarziu decat ar fi trebuit. Simt o nostalgie vaga de fiecare data cand citesc o carte ce descrie vremuri apuse. De aceea am hotarat sa impart cu voi cateva carti care ne poarta inapoi in trecut, acele carti care ne fac cunostinta cu alte civilizatii, ne dau sa gustam un pic de istorie.
Am hotarat ca o sa vorbesc despre autorii ce scriu carti istorice, autori, zic eu, nu foarte cunoscuti, dar care merita sa fie cititi. Pentru ca sunt destui, am hotarat sa scriu odata pe saptamana despre asta pana ce imi va fi secat izvorul cunoasterii.
In saptamana asta ii avem pe
Leo Perutz – Leo Perutz este unul dintre autorii subevaluati ai secolului trecut dupa parerea mea. La noi se gasesc doua carti in traducere: Calaretul suedez si Iuda lui Leonardo. Ambele sunt superbe, insa as dori sa vorbesc un pic despre cea din urma. Fundalul istoric este Renasterea, iar pretextul cartii e constituit de dorinta lui DaVinci de a gasi un chip dupa care sa-l zugraveasca pe Iuda in Cina cea de taina, tabloul sau faimos. Cartea aceasta ne arata cu adevarat ce inseamna tradarea. La inceputul cartii avem un dialog interesant intre DaVinci si o parte a clerului unde pictorul ii intreaba pe acestia de ce nu i-a acordat Dumnezeu iertarea lui Iuda. Toti raspund ca din cauza faptului ca a fost un om rau, ca a fost lacom, insa DaVinci spulbera aceste ipoteze numind rautatea si lacomia pacate in principal ale carnii, nu ale spiritului. Raspunsul vine de la un copil servitor care spune, daca imi aduc eu bine aminte, ca Iuda nu poate fi iertat deoarece a pacatuit iubindu-l pe Iisus. Avem o noua perspectiva asupra pacatului si a tradarii. ‘Yet each man kills the thing he loves…’
Sarah Dunant – au aparut la noi trei carti ale autoarei: Nasterea lui Venus, Transgresiuni, In compania curtezanei. In afara de Transgresiuni, care e un thriller psihologic, celelalte 2 romane se petrec in aceeasi perioada renascentista, in Italia. Ambele ofera o mostra de feminism renascentist, prima prezantand lupta unei femei pentru talentul si iubirea sa.
Philippa Gregory . A scris ‘Surorile Boleyn’ un fel de cronica romantata a domniei regelui Henric al VIII-lea. Desi cartea nu este corecta din punct de vedere istoric, te prinde, deoarece este accesibila si are un subiect interesant. Singurul lucru pe care pot sa i-l reprosez este ca autoarea a oferit o imagine demonizata asupra Annei Boleyn. Multi englezi o considera si azi, pe regina decapitata, o sfanta.
Cam atat pentru azi. O sa mai vorbesc despre carti de genul asta si saptamana viitoare. Pana atunci, daca mai stiti si altele care, nefiind cunoscute, sunt frumoase, lasati comentarii. V-am pupat.
Tocmai am aflat ca mi se va da nota pentru blog. Poftim educatie.
Daca as fi scris pornografii pe blog? Ma trec toate sudorile. *shock and awe* (adica soc si groaza. Adica imaginati-va ca mi se perinda prin fata ochilor gaini in flacari.) O sa-mi citeasca un profesor blogul. Cacatul fecalele cainelui.Ma gandesc sa-mi sterg blogul si sa dau copy/paste la articole de pe wikipedia. Stefan cel Mare, mama lui Stefan cel Mare, bunica-sa, tot neamul lui Stefan cel Mare. As putea sa o fac. Dar mie imi place sa traiesc palpitant. Acum o sa ma duc sa ma rog de zoso sau de visurat sa ma bage-n blogroll, poate primesc si eu 10 la scoala. Nu tre’ sa ma tina decat 2 saptamani, imi creste coiu’ in zelist si pe urma profu’ o sa spuna ca-s un geniu internautic si ca merit un 10. Sa stiti dom’ profesor ca eu nici degete nu folosesc. Tastez cu puterea mintii. Zece, zece, dati-i Simonei 10. Glumeam. Cred. Nu stiu. E nasol sa stii ca o sa-ti citeasca cineva elucubratiile. Adica eu scriam in ideea ca cel mai rau lucru care mi se poate intampla este sa intru-n competitie pentru Nobel si sa castige Mircea Badea. Da’ sa primesc nota? Cacatu’ excrementul cainelui.
Azi profu’ la lab(ah ce-mi place)orator : ‘puteti sa ma adaugati si pe mine in blogroll’. Hai na. Esti pe undeva prin saizeci pe Zelist si mai vrei. (in blogosfera vorbesc la pertu, nu de alta, dar aici suntem toti diferiti toti sunt gali) A si m-am uitat in zelist la el, aproape doar femei il au in lista.
Adica as putea sa spun ca alea l-au adaugat ca sa le creasca nota. Sau pentru ca e proful futabil (optiuni d-alea cu doua sau trei linii peste nu-s?) bun la ce face.
Cum ma sa primesc nota pentru blog?
PS: cititi articolu’ asta cat de repede puteti, maine sau poimaine il sterg. Ma simt ca-n 1984 – Big Brother is watching.
Nu va speriati. Mi-am schimbat aspectul blogului ca sa iau nota mai mare, iar tema cealalta nu-mi permitea sa pun header. Nu de alta, da’ trebuie sa am header ca sa demonstrez ca ma descurc la butoane. Hehe. (rad eu, dar nu-i rasul meu)
Daca stiam cum se numesc toate chitibusariile astea, nu-mi mai faceam blog. Foloseam si eu mijloace traditionale pentru a ma exprima, gen jurnal cu cheita.
Headerul l-am ales aleatoriu, as fi vrut sa pun niste floricele, dar majoritatea pozelor pe care le am in calculator sunt cu pisici sau cu Russell Brand asa ca am zis sa combin cele doua mari pasiuni. In plus, miorlaitoarea lui Russell imi aduce aminte de fosta mea miorlaitoare. Este destinul probabil.
PS: Citesc Albine de sticle de Ernst Junger, probabil o sa va zic despre carte in cateva zile cand nu o sa mai trebuiasca sa ma lovesc de lucruri tehnice si pamantene.
oameni care intotdeauna sunt nemultumiti de cineva sau ceva. Universul intotdeauna conspira fix la nefericirile lor. De parca Universul se invarteste in jurul cozii urzind planuri de a i-o coace lui X. Usa de la frigider nu se inchide deoarece cineva a facut vraji. Rufele nu se usuca la timp deoarece atmosfera e prea umeda. De ce e atmosfera prea umeda? Pentru ca fatalitatea nu doreste sa ajungi la timp la serviciu. Viata nu e frumoasa pentru ca nu poate fi. Niciodata.
Silviu mi-a compus niste versuri atunci cand i-am reprosat ca nu e foarte liric:
Poezia asta e una de tristete/pentru ca viata imi tot pune-n roata bete. (stiu, e filosof Silviu hehe)
Cateodata ma urasc pentru alegerile facute. Insa traiesc macar cu certitudinea ca, in fata cosciugului, pot fi sigura de drumul pe care l-am urmat. Nu pot da vina pe altcineva. Nu exista coincidente nefericite. Exista doar miracolul libertatii. Daca nu ar fi acela, ne-am agata de pantecele matern si ne-am retrage inauntru. In noapte, acolo unde libertatea dispare.
Exista oameni care au senzatia ca lumea trebuie sa se roteasca in jurul lor. Soarele rasare si apune doar pentru ca ii dau ei voie sa faca asta. Atunci cand li se demonstreaza contrariul devin nervosi. Si mici. Asa cum numai furnicile pot fi. Si totusi, ce vietati frumoase si harnice.
Ma mir. Cu toate astea, n-am incetat nicio clipa sa va iubesc. Fie asta blestemul.
Desi probabil nu-s Carmen Bruma si nu voi fi vreodata, am mai multe idei despre ce inseamna viata echilibrata fara a trebui sa te scoli de dimineata gandindu-te ‘la naiba, iar vine o zi in care va trebui sa ma hranesc cu iarba si morcovei’ decat ar avea vreodata tipa asta care a scris super bestselleru’ Slim… Pentru fanele mele, ascultati ce va zice mama voastra, hehe. Nu de alta, dar exista o gramada de oameni pentru care organismul uman este inca un mister mai ceva ca OZN-urile. Este un miracol faptul ca acestia reusesc sa faca sex (sau copii) din prima.
In primul rand, faptul ca esti slab de la mama natura (m-am nascut intre Carpati dintr-o mama si cinci tati) nu inseamna neaparat ca esti sanatos. Daca bagi in tine de parca n-ar mai exista ziua de maine si nu te ingrasi, asta nu inseamna ca organele tale nu sufera. Chiar daca nu e vizibila, grasimea se poate aseza pe organe, vase de sange. Dupa aia o sa ma suni intr-0 dimineata si-o sa ma intrebi de ce am colesterolul mic desi-s cat Zidul Chinezesc, iar tu esti cat o musca si il ai mare. (da, intotdeauna oamenii au senzatia ca faptul ca ei au patit ceva este consecinta directa a faptului ca prietenii lor nu au patit-o. Stiu, umanitatea…e minunata)
In al doilea rand, as dori sa va scot din cap faptul ca doriti sa slabiti 5 kile pentru voi si pentru sanatatea voastra. Uitati-va bine in oglinda: nu sunteti niste vaci! Majoritatea fetelor care sunt obsedate de diete nu au mai mult de 10 kg peste greutatea ideala (si asta in cazurile extreme, cand deja ajung in pragul sinuciderii), insa ele au senzatia ca deja sufera de obezitate morbida. V-as arata niste poze…dar mai bine ma abtin. Nu de alta, dar probabil unii inca sunt la micul-dejun. Revenind. In cazul in care ar trebui sa slabesti vreo 30 de kile ca sa arati uman, atunci da, poti sa zici ca slabesti pentru tine. Esti in pragul unui infarct sau al unei insuficiente hepatice. Pana atunci, restul vor sa slabeasca… pentru ce credeti? Pentru barbati? Nici vorba. (oricat de sluta sau grasa te simti tu, se gaseste unul sa te .) Femeile vor sa slabeasca pentru a arata bine in fata celorlalte femei. Asa cum barbatii de obicei se afla intr-o continua competitie pe plan profesional sau intelectual, femeile, mai superficiale din fire, sunt in competitie pentru ‘care-i mai frumoasa?’. Din pacate multe isi stabilesc idealuri greu de atins, se uita la tot felul de emisiuni cu modele emaciate si au senzatia ca acela este apogeul frumusetii feminine. Sa arati de parca ai fi cuier de haine reprezinta scopul ultim al oricarei femei care se respecta. Sau, sa arati de parca ai fi pogorata din Hustler, cu sani mari, fund bombat si talie de viespe. Ceea ce pentru multe femei e destul de greu, tinand cont ca o silueta supla din nastere nu vine la pachet cu protuberante mari. (sau se intampla, dar rar)
In al treilea rand, nu vad niciun motiv pentru care cineva ar vrea sa se pedeapseasca mancand numai patrunjel si varza de Bruxelles, cand mancarea e una dintre marile placeri ale vietii. Doar ciudatilor nu le place sa manance ceva bun. Ciudatilor nu le place nici sa citeasca, mai bine se duc in Bambu ca sa dea o suta de mii pe un pahar cu apa de la chiuveta, deci ar trebui sa-i intelegem. Mancarea are si un mare avantaj din start: si la batranete vei putea sa mananci. Multe alte placeri iti vor fi interzise atunci. Asa ca pune mana si invata ce si cum sa mananci. Sa fie gustos. :D Si aici am de spulberat cateva mituri si de dat cateva sfaturi.
1. Chestiile prajite NU sunt mai gustoase. De vreo 4 ani nu mai pun gura pe cartofi prajiti decat o data-de doua ori pe an. Nu salivez cand vad cartofi prajiti si nu ma simt discriminata cand toata lumea comanda la restaurant garnitura de cartofi prajiti si eu comand orez sau cartofi natur. Carnea la cuptor sau pe gratar e mult mai gustoasa decat carnea prajita in tone de ulei. In plus are atuul de a putea fi mancabila si atunci cand e rece. Incercati pui fiert cu salata verde si niste iaurt - e delicios. Exista o gramada de feluri in care poti manca ocolind uleiul si tigaia. Nu trebuie decat sa lasi imaginatia sa zburde. Incercati de asemenea carne de vita (sunt canibala – imi mananc suratele), e un pic mai grasa decat carnea de pui, insa puiul din comert e ingrasat cu tot felul de chimicale si prin tot soiul de procedee inumane.
2. Mancati peste de orice fel si de orice culoare. Somon. Este sanatos, desi are carnea mai grasa ca cea a altor pesti. Pune in miscare rotitele creierului. Sa nu credeti ca va mint: o femeie inteligenta va fi intotdeauna o femeie frumoasa.
3. Renuntati la diete minune. Acum cativa ani, niste colege scosesera pentru cateva saptamani carbohidratii din alimentatie. Adica mancau doar carne, oua si branza. Din pacate, carbohidratii sunt aia care ne ajuta in a avea energie pe parcursul unei zile. Nu am chef si nici spatiu sa va explic in ce fel este oxigenat creierul, d-aia aveti gugal la-ndemana. Problema cu dietele astea ‘minune’ este ca ne ajuta sa eliminam apa din organism. Eliminand apa din organism, suntem mai slabi, insa mai degraba pierdem masa musculara, nu grasime. De aceea, atunci cand renuntam la aceste diete (ca nu le poate tine nimeni o viata-ntreaga, poate doar budistii- aia nu mananca deloc) o sa ne ingrasam dublu deoarece muschii au rolul lor de a lupta impotriva grasimii.
4. Faceti sport. Adica stiu ca tot se spune treaba asta. Pentru multi insa asta e o corvoada, deoarece 8 ore cu fundul lipit de scaun la birou ne face sa dorim sa ne aruncam direct in pat atunci cand ajungem acasa. Plimbati-va daca nu aveti chef de alergat. Nu trebuie sa fim extremisti. Poate ca un an de plimbari de 30 de minute in fiecare zi va va ajuta mai mult decat o luna de alergat 15 minute. E adevarat, joggingul este sportul complet, tonifica muschii, micsoreaza tesutul adipos mult mai repede decat orice alta activitate, insa nu toata lumea e in stare sa alerge prin parc in fiecare zi. Plimbarea ajuta mai putin, arde mai putine calorii, dar le arde. Mai bine ca nimic.
5. Mancati regulat. De 3 ori pe zi. Mancati ciocolata daca nu va puteti abtine. Mancati o inghetata, da’ nu mancati friptura de porc dupa. Cand suntem copii si ne aflam intr-un magazin de jucarii parca am dori sa le avem pe toate. Suntem pusi sa alegem. Alegeti. Azi puteti alege o inghetata si salata de rosii. Peste o saptamana veti putea alege somon la cuptor fara inghetata de dupa. Nu e greu, trebuie doar sa traim cu ideea ca nu le putem avea pe toate. ( exista vorba aia din batrani: nu se poate cu p***-n c** si cu sufletul in Rai – foarte inteleapta)
6. Nu disperati daca dupa o luna nu ati slabit deloc. Un regim disciplinat este o munca de o viata, nu de cateva luni. Nu disperati daca intr-o zi ati facut ravagii in frigider, dupa ce ati mancat doua luni fara prajeli si fara sa faceti excese. Luati-o de la capat, o abatere nu reprezinta sfarsitul. Nu trebuie sa ne deprimam de fiecare data cand ceva nu ne iese, perseverenta e cheia.
7. Cartea lui Carmen Bruma e de cacat. Imi explica cineva cum a slabit ea douaj’ de kile, mancand doar ierburi si stand zece ore pe zi la sala. Foarte frumos, esti o zeita. O zeita care nu stie ce e aia placinta. Mersi frumos, a savura o placinta nu e similar cu a inghiti trei placinte pe nerasuflate.
8. Cel mai important: opreste-te din mancat. Esti satul. Te ridici de la masa si pleci, nu mai ciugulesti vreo 3 farfurii de pofta. Mai lasa si pe maine, e criza, fa economie. Pofta inseamna sa gusti ceva, nu sa-l mananci pana ti se apleaca. Unde mai e placerea??
Deci cam astea ar fi secretele unei vieti sanatoase si echilibrate. Acum ca le-am descoperit, incerc si eu sa le aplic. Cateodata dau gres, da’ incerc din nou. Si tot asa. Chiar daca n-o sa am vreodata patruj’ de kile si n-o sa fiu desprinsa din reviste o sa-ncerc sa fiu sanatoasa.
PS: Am uitat. NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM!NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM! NU LUATI SUPER SLIM!
PPS: Pentru aia care comercializeaza minunatul supliment nutritiv : _|_ Pot sa ma abtin de la mancare si fara drogurile voastre.
…dar mai ales lipsa de creier. Cel putin la mine. La voi?
Dupa ce acum cateva zile am cheltuit vreo 500 de lei in librariile Anthony Frost si Eminescu, azi m-a lovit strechea iar. Am comandat vreo 2 albume de arta (Taschen) de pe Tamada. Am cumparat alte 2 albume (Litera) de la serviciu. Noroc ca la munca am reducere. Uf. Sunt leftera. Nu mai am bani nici de hartie igienica. Dar sunt mandra de biblioteca mea. Se mareste pe zi ce trece. Si stiu exact de ce cumpar atatea carti. Ma gandesc ca intr-o zi o sa am copii. Si daca nu am copii, o donez eu pe undeva. Iubesc cartile, mi-as dori sa le iubeasca si altii. Taica-miu si-a pus mainile in cap. Mai are putin si organizeaza un rug al vanitatilor. Io probabil o sa fiu pe post de combustibil.
Sunt mandra de mine. Am zis pas la parfumuri, rujuri si alte cosmeticale. Pas la haine de firma si sofisticareli inutile. Venitul meu (si al lui Silviu, ca ce-i al lui e si al meu hehe) il investesc in maculatura. Hartii. Hartii dragi. Sunt copiii si parintii mei. Am o familie mare. Hihi.
zilele astea port un zambet mare pe fata. si coada de cal. habar n-am de ce. probabil e din cauza ca a venit vara si nu mai am nevoie sa ma imbrac in par. nu ca as avea prea mult par. il mostenesc pe tata.
sunt ca un hopa mitica. cad si nu ma lovesc. sunt ca un bumerang. ma arunci departe si ma-ntorc la tine. sunt ca o jucarie. orice jucarie. toate mi-s dragi. mai putin bakuganii. (parintii de copii intre 5-12 ani stiu de ce) sunt ca o poveste – nu ma termin niciodata. sunt un fel de gripa porcina. mi-s mortala. dar si asta trece.
Ptiu, sa nu-mi fie de deochi. As vrea sa ma vad mai des asa. Astazi nici macar oglinda nu s-a spart atunci cand m-am uitat in ea. M-am simtit mai mult Esmeralda, mai putin Quasimodo. Si totusi… sa nu fim pesimisti. Nu-s asa prostuta. Si nu-s nici tiganca. Cred.
Erati si voi pe aici, nu? mda, intotdeauna ma pierd atunci cand discut cu mine. Mi-e tare greu sa ascult si sa vorbesc in acelasi timp. prefer sa le fac pe rand.
Voiam sa va spun…
Voiam sa va spun ca mi-am editat sectiunea ‘despre mine’ si am adaugat acolo o adresa de mail. poate vreti sa-mi scrieti. poate va credeti toti mici printi si vreti sa ma domesticiti. poate. oricum, e bine sa fie acolo. Just in case.
Am scris cam mult. Proful de lab a zis ca nimeni nu sta sa citeasca articole lungi. Imi pare rau. Inseamna ca doar eu ma citesc. Mie nu-mi plac articolele scurte. N-au personalitate. Si nici suflet. Io-s una, voi sunteti multi totusi.
Am cam obosit sa tot repet aceleasi lucruri si sa se uite unii ca boii fara a intelege ceva.
Dar ce vorbesc eu de inteles cand ei nici macar nu asculta? Sunt plina de rautati azi, nu stiu de ce. Am invatat sa ignor oamenii care au pareri opuse cu ale mele. Exista oameni cu o viziune opusa ce mi-s dragi. Pentru ca stiu sa poarte o discutie in contradictoriu fara a spune ‘Da, dar putulica ta e mica’.
Mi-am facut blog ca sa ma exprim. Ca sa ma aud. Dar cred ca mai bine ma duc in munti si strig. Tot imi raspunde ecoul. Cateodata lovesc si eu oamenii peste bot. Metaforic vorbind. Nu imi iese sa fiu rea. Ma straduiesc din rasputeri, dar neuronul meu inca e functional. Nu cred ca exista oameni care imi doresc raul. Nu vreau sa cred. Probabil tot eu mi-s cel mai mare dusman.
Dar ma intristeaza. Ca vad atata neintelegere. Si oameni care nu stiu nimic, dar vorbesc.
O alta treaba care m-a izbit din senin: in lume chiar exista indivizi care nu merita sa traiasca. Sunt acei indivizi care in Romania infunda puscariile pentru cativa ani si primesc mancare pe banii nostri, pentru ca mai apoi sa iasa din nou la aer. E tiganca aia pe care am vazut-o acum o saptamana la televizor, tiganca care dadea efectiv de pamant cu un copil de 2 ani care nici macar nu era al ei. Am vazut fara sa vreau. Ne deranjeaza stirile de la ora 5. Ne deranjeaza urletele alora care mor, ne aduc aminte ca si noi tot un pumn de tarana suntem. Dar inca nu am invatat ca raul nu dispare daca inchidem ochii si ne acoperim urechile. E tot acolo. Sustin pedeapsa cu moartea. Nu stiu daca am mai spus-o, dar o zic inca o data. Drepturile omului ar trebui sa existe pana in momentul in care acesta se intoarce la starea primordiala (dupa Darwin): aceea de maimuta. A da cu un copil de pamant nu este un lucru scuzabil. Nu stiu daca este macar iertabil, asta poate sa decida doar Dumnezeu. Ii inteleg pe cei care-si feresc privirea: nu putem face nimic. Pentru ca exista drepturi ale omului, drepturi ale animalelor, drepturi ale homosexualilor, exista asociatii care lupta pentru drepturile pedofililor (da, chiar exista!). Drepturi pentru noi, astia invinsi inca dinainte de a ne naste, cand vor exista? Drepturi pentru ei, aia multi, aia cu care sunt ticsite mormintele, cand vor fi?
As fi vrut sa scriu un articol in care sa scriu pe larg de ce sustin pedeapsa cu moartea. Insa mi-e scarba. Pana la urma, suntem toti pedepsiti cu moartea. Ce e mai trist, este ca exista unii care tin neaparat sa ne pedepseasca cu viata.
Adica nu prea mai am ce sa zic. Faptul ca PostoLACHE ii injura pe crestini si pe heterosexuali pe al sau blog, la adapostul faptului ca daca ii dai peste bot esti considerat homofob, spune tot despre mentalitatea acestor oameni care vor aceleasi ‘drepturi’. Sa nu ma luati cu ‘Dar nu sunt toti la fel.’ Nu de alta, dar Acceptul are link catre Postolache. Probabil il incurajeaza. Deoarece lor li se pare ca au fost marginalizati pana acum, asta dandu-le dreptul sa se pise pe valori ca familia sau religia. Da’ chiar n-am de gand sa irosesc timpul justificandu-mi ideile, nu de alta, dar nu mai am ce discuta cu oamenii care tot apara niste erori umane numindu-le ‘normale’. Bre, nu vreau sa-i consider normali. Vreo problema? Pentru mine Naomi si Solcanu nu-s niste puncte de referinta ale normalitatii. Postolache nici atat. Sa ajung si la Cici Balerina? Mai bine nu. Iar aia care nu-s asa si mai au un dram de bun-simt nu se duc la parada ghei.
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”
7. As fi vrut sa dau link, deoarece este o poezie lunga. Nu gasesc nimic care sa fie cat de cat ok, asa ca o s-o copiez. ‘Intoarcerea lui Ulise’ de Radu Gyr. Pentru ca, uneori, e mai cald sub zidurile Troiei.
În fruntea mesei stau cu mirt pe tâmple,
dar dorm de mult sub zidurile Troii.
Mesenii beau si cupa mea se umple
-voi beti cu mortii si cinstiti strigoii,
eu am ramas sub zidurile Troii . . .
Eu am ramas sub zidurile Troii
si cu prietenii mei morti în fundul marii;
se rumenesc berbecii grasi si boii
zadarnic în miresmele frigarii.
Eu am ramas sub zidurile Troii
sau ratacesc pe mare cu vâslasii
-întors acasa cum se-ntorc strigoii
acelora ce nu mai vin cu pasii- .
Ma pipaiti pe umeri, pe vesminte,
încredintati ca m-am întors ‘napoi;
dar eu sunt numai sute de morminte
în lesul care umbla printre voi.
Voi îmi vorbiti de temple, de pilastri,
despre noi zei ce-n urma mea crescura . . .
Eu va basmesc de mortii mei albastri
ramasi sub Troia sau în mari de zgura.
Uleiuri cu miros adânc de floare
sângele Troii de pe trup nu-mi spala,
caci dincolo de orice scaldatoare,
port mortii scumpi pe mine tencuiala.
În cinstea mea chemati aezi la cina
Sa ma slaveasca ca pe toti eroii ;
dar numai umbra mea cu voi închina,
eu am ramas sub zidurile Troii.
Iar când pe sânul alb al Penelopei
las fruntea în adânc culcus fierbinte,
eu sânger înca-n lupta cu ciclopii
ori ratacesc pe mari cu oseminte.
Cu darnice saruturi ne-ntrerupte
muierea îmi dezmiarda la-ntâmplare
pe piept, pe umar, ranile din lupte,
crezând ca urma lor nu ma mai doare.
Ci eu sunt tot o rana nevazuta
si rani sunt ochii astia tristii, goii . . .
Nevasta mea sau mortii ma saruta
Întorsi acasa din cenusa Troii ?
Din nou ma vad pe valuri cu naierii,
din nou ma bat în spade cu strigoii.
Alunec dintre coapsele muierii
si ma-ntorc iar sub zidurile Troii . . .
Eu am ramas sub zidurile Troii !
10. Si in final, pentru ca mama mi-a tot recitat poezia asta si pentru ca exista acolo vreo 2 versuri care mi-au marcat copilaria ( hehe, nu va spun care) : Decebal catre popor
Ordinea e la-ntamplare, nu-mi place sa imi ierarhizez preferintele. Probabil poetul meu preferat ramane totusi, fara drept de apel, Radu Gyr. Baconski e un accident, Sorescu e vechi prieten, Blaga este o amintire draga, Stanescu e o dragoste neimpartasita. Eminescu e acolo pentru ca merita sa fie. Minulescu doare.
dar mai bine las poeziile sa vorbeasca.
As fi curioasa sa stiu si care sunt preferintele oamenilor de la blogroll in materie de poezie romaneasca. Daca are cineva chef si vrea sa impartaseasca cu noi cateva poezii frumoase io o dau mai departe. Nu ca leapsa, ca un cuvant ce merita o rima.
Am preluat inca o leapsa de la Cinabru. Sper sa ma descurc. Nu de alta, dar am o memorie scurta. Aproape la fel de scurta ca picioarele unui pitic. Inainte sa purced insa, as dori sa va spun ca cel mai frumos lucru vazut azi a fost o pisica sarind un gard de vreo 150 de cm (gardul era asa mare, nu pisica). Era atat de gratioasa, cu corpul intins la maxim… parca plana. Superb a fost. Dar nu cred ca va intereseaza. Eniuei.
Name the last book by a female author that you’ve read.
Doris Lessing – Al cincilea copil. Sau sa fie Iris Murdoch – Discipolul. Nu mai tin minte… oricum le recomand pe amandoua. Cartea lui Lessing m-a speriat putin, cea a lui Murdoch m-a inspaimantat de-a dreptul. Oricum, bine scrise.
Name the last book by an African or African-American author that you’ve read.
Nu stiu. Habar n-am. Negrii stiu sa scrie? (glumesc glumesc. hai nu va suparati, luati o banana de la mine. )
Name one from a Latino/a author.
Isabel Allende – Paula. Trista nene, trista.
How about one from an Asian country or Asian-American?
Aici am trisat un pic, ca raspunsul se potrivea si la prima intrebare. Anchee Min – Azaleea rosie. Mi-a placut. Maine povestesc mai pe larg.
What about a GLBT writer?
GLBT? Habar n-am. Oscar Wilde se pune? Hehe. Anais Nin se pune? ( Henry si June )
Why not name an Israeli/Arab/Turk/Persian writer, if you’re feeling lucky?
Amin Maalouf – Samarkand. Mi-a placut pentru ca il avea ca personaj pe Omar Khayyam. Si eu il iubesc pe Omar Khayyam. O sa citesc si alte carti de Maalouf, imi place.
Any other “marginalized” authors you’ve read lately?
Ernst Junger – Albine de sticla. Mie mi se pare marginalizat pentru cum scrie. Cel putin la noi.
Si gata, arunc cu leapsa departe. S-o prinda cine poate.
Cam asta incearca sa ne spuna cartea lui Anchee Min, un fel de carte de memorii, presarata cu amintiri din China maoista.
De fapt Min incearca sa picteze o fresca a unei lumi pe care occidentalii nu o vor patrunde niciodata. O lume plina de contradictie: nedreptate, dragoste, devotament fata de Partid. Singura carte asemanatoare cu care o pot compara este Fara speranta a Nadejdei Mandelstam. Cu toate astea, in ‘Azaleea rosie’ speranta triumfa. Licareste usor, la inceput, atunci cand autoarea ne povesteste cum, in generala, parintii erau mandri de ea deoarece facuse parte din Garzile Rosii. Apoi moare atunci cand eroina cartii isi denunta profesoara numind-o ‘ spion burghez’. Trimisa la tara, Anchee Min invata ce este dragostea – are o legatura cu sefa ei.* O legatura intre doua fete tinere, carora le este refuzata dragostea barbatilor (Partidului ii este frica de dragoste), o legatura ce le face pe acestea sa puna la indoiala ideile Revolutiei, sa se indeparteze de Mao si sa devina viermi individualisti burghezi.
* sa nu intelegeti gresit: Azaleea rosie nu este o carte LGBT. Azi Anchee Min este casatorita, mama a doi copii. Cartea vrea doar sa arate ca oamenii au nevoie de dragoste si ca, atunci cand aceasta le este refuzata, si-o revarsa asupra celor care le sunt aproape. Anchee si Yan sunt doua tinere care se folosesc una de cealalta pentru a rezista.
In cartea asta, am simtit ca niciodata blestemul lui 1984. Desigur, cartea lui Orwell este fictiune, executiile, tradarile, antipatiile din cartea lui Min sunt reale. Un om care, la 17 ani, atunci cand a fugit in America a trait mai mult ca noi toti la un loc. Un om ce a invatat ca sacrificiul este singurul lucru care defineste dragostea. Anchee Min a luptat pentru a scapa dintr-un iad ce o sufoca. Cu ajutorul celor ce o iubeau, a reusit. In final, speranta triumfa, calcand peste ideologii si reguli. Ironie: Anchee Min ajunge in America pe 1 septembrie 1984.
L-am urat pe Mao. Am urat China maoista. Dar mai mult ca pe acestia, am urat lichelele din cartea lui Min: Lu, Wong. Oameni nefericiti care incercau sa imprastie nefericirea si singuratatea, transformandu-le in idei ale Revolutiei. Ca si la noi, lichelele nu au neaparat culoare politica, ele poarta doar micimea propriei fapturi, micime ce se adapteaza oricarui fel de regim politic, micime care, pentru a inclina balanta in partea care trebuie, recurge la rautate si viclenie.
De Anchee Min recomand si Imparateasa orhidee si Ultima imparateasa – romane despre puterea unei femei ce a dorit sa-si depaseasca conditia. Anchee Min incearca sa-i faca dreptate ultimei imparatese, dorind sa stearga imaginea cruda si inumana pe care i-au dat-o comunistii.
Cu cat jucariiile sunt mai frumoase, cu atat copiii sunt mai urati.Sau astia sunt parintii?
Am revenit pentru a va aduce in atentie autori care merita cititi deoarece se pricep la reconstruirea lumii. (si sa-mi pice mie tot parul din cap daca lumea asta n-are nevoie de asa ceva. Macar o tusa-doua pentru a-i da culoare)
Mika Waltari – Este unul dintre autorii mei preferati. Finlandez de felul lui. Mort. Din nefericire. Egipteanul e o capodopera. Nu prea stiu ce sa zic despre cartea asta, le are pe toate. Concepte teologice, filosofice, multa istorie, iubire, medicina. E o carte completa si pe care poate sa o citeasca oricine. E ca un tablou care, privit din ce in ce mai aproape, dezvaluie milioane de amanunte pe care, privind superficial, nu le-ai fi observat. Iar Amantii din Bizant ne povesteste despre caderea Constantinopolului de parca s-a intamplat ieri. M-a cam facut sa vars lacrimi cartea asta. Despre Secretul imparatiei am scris aici .
Margaret Zimmer Bradley – Daca va place istoria si v-a placut si Stapanul inelelor, cititi-o pe Bradley. Negurile (seria Avalon) ne spune o altfel de poveste a Cavalerilor Mesei Rotunde. O poveste din perspectiva femeilor ce i-au influentat pe Arthur, Lancelot si Gawain. De asemenea spune o altfel de poveste a distrugerii culturii celtice, a decaderii druizilor si a primilor crestini de pe taramurile nordice. Un manifest “feminist”, insa plin de caldura si umanitate. Poate ati vazut The Mists of Avalon – filmul e facut dupa cartea lui Bradley.
Tracy Chevalier – a creat o adevarata isterie prin cartea ei ‘Fata cu cercel de perla’, o fictiune in care descrie felul in care a luat nastere tabloul cu acelasi nume al lui Vermeer. Cartea e superba, filmul reuseste cu greu sa-i surprinda frumusetea. De Tracy Chevalier au mai aparut la noi ‘Doamna si licornul’ si Albastru pur.
Va pup.
PS: citesc Stupul al lui Cela.M-a imbatranit prematur. Dar astept sa-l termin, poate ma loveste opusul Alzheimer si imi amintesc toate personajele.
Nu va panicati! Din fericire, n-am patit nimic, n-am niciun oscior rupt. Desi impactul poate fi fatal, organismul meu s-a obisnuit cu cazaturile astea. Probabil am dezvoltat eu o abilitate speciala, am inteles ca multi oameni nu supravietuiesc.
Stateam eu cazuta-n ganduri si ma psihanalizam. Ma-ntrebam de ce toti fetii mei frumosi sunt ori blonzi ori au plete. Ori si una si alta. Cel mai indicat ar fi sa le aiba pe amandoua, deci blonzi din toata lumea, nu va mai tundeti! Complexul Electrei n-are cum sa fie ca tata e chel si brunet. Nu ca ar fi tigan, e doar mai amerindian asa de felul lui. Cateodata ma pacaleste si-mi zice ‘hai sa fumam pipa pacii impreuna’. Bineinteles ca eu ma duc si atunci imi arde o scatoalca dupa ceafa si-mi spune ‘Tot fumezi, ai?!’. De fiecare data se-ntampla la fel, nu-l inteleg pe omul asta. De ce imi intinde capcane in care stie sigur ca eu voi cadea? (alta activitate periculoasa pe care o intreprind. Sunt un acrobat al vietii cotidiene. ) Unde mai e distractia? In fine.Ma gandeam ca de vina sunt cartile de povesti cu printi si printese, unde toata lumea era blonda. Cand aveam vreo 7-8 ani, prietena mea cea mai buna era blonda cu ochi albastri si cam stravezie – eu o invidiam pentru tenul ei alb ca laptele si ochii lacrimosi. Io cand eram mica eram cam negricioasa de felul meu si aveam capul cat jumate din corp. As pune niste poze da’ sunt pe calculatorul celalalt din nefericire.
Pana sa-mi dau eu seama ca de fapt sunt frumusica asa in felul meu special, au venit anii calare peste mine si mi-au adus niste kilograme-n plus. Apoi mi s-a deschis si parul la culoare – acum sunt aproape blonda. Ideea este ca, intre timp, aparuse Sailor Moon. Si desenul asta m-a complexat si mai tare. Degeaba aveam eu 2 codite lungi daca nu eram blonda. Inainte de culcare, in loc sa zic si eu Inger, ingerasul meu ca tot copilul, eu spuneam ‘Doamne te rog frumos, fa-ma blonda. Te roooooog.’ Si in fiecare seara ma culcam cu ideea ca peste noapte se va intampla un miracol si eu voi deveni blonda. Dupa multi, multi ani, miracolul s-a implinit. Datorita unei vopsele care nu se mai duce! Doamne, sa stii ca de fapt nu voiam sa fiu blonda in adancul sufletului. Fa-ma la loc cum eram. Ce copchil prost. Vreau sa fiu tiganca exotica si sa am drepturi e gale! He heee.
Ma rog. Ma gandeam de asemenea ca am fost predestinata extremismului. Pe primul baiat de care am fost indragostita il chema Al. Ioan Antonescu! Cum sa te cheme ma asa? Si Dumnezeu stie ca l-am iubit mult, dar el o iubea pe prietena mea blonda. Si serios, eram mai frumusica atunci cand eram mica. Pe onoarea mea de cercetas! Si acuma as fi frumusica daca as slabi vreo treij’ de kile si as fi de forma unei scobitori.
Despre ce vorbeam? (cazaturile astea ma confuzeaza rau)
A, da. Am descoperit de ce imi plac pletosii blonzi. A doua mea mare dragoste, pe la 10 ani (am fost un copil precoc) a fost formatia Kelly Family. *facepalm* Stiu, erau ciudati, aveau niste versuri de cacao cu lapte, dar mie imi placeau. Erau total iesiti din peisaju’ vremii. Aratau ca niste menestreli de curte. Cand m-am indragostit eu de ei, trebuiau sa aiba un concert la noi. M-am dus cu tata sa ne luam bilete. Dupa 2 luni, concertul a fost anulat din cauza ca oamenii de la noi ascultau backstreet boys, 5ive si d-astea. Cand am auzit am bocit de parca-mi murise juma’ de familie. Am avut o criza de isterie cum n-am mai avut niciodata. Pe urma stateam ca un copil autist in fata televizorului si ma uitam pe Atomic (exista Atomicu’ in perioada aia hehe) doar-doar sa mai prind un videoclip cu ei. Cand apareau, ma balanganeam si-i ziceam maica-mii pe un ton de copil oligofren :’Uite ce frumosi sunt’. Maica-mea era inspaimantata si-mi zicea ‘Uite ce plete au, il venereaza pe diavol!’ (mama are niste conceptii foarte ciudate despre Bine si Rau- pana cand l-am cunoscut pe Silviu, toti pletosii erau progeniturile Satanei. Cand i l-am prezentat pe Silviu, mama a oftat si-a zis ‘Ce noroc pe capul tau, uite ce baiat frumooos’. Femeie hotaraste-te odata! Sau te-a imbrobodit si pe tine necuratu’?). Io fiind un copil precoc stiam ca de fapt Backstreet Boys il venereaza pe diavol, altfel nu ar fi avut atatia fani. Nu aveam calculator pe vremea aia si ascultam casete, cred ca si acuma am aproape toata discografia Kelly Family pe casete. Habar n-am de ce v-am povestit toate astea, probabil ca sa ma fac de ras. Si acuma caut pe youtube videoclipuri cu Kelly Family si-mi impun sa nu-mi placa, dar nu ma pot abtine. Sunt un fel de placere vinovata. Cand ii vad pe toti pletosi, parca trasi la xerox ma induiosez toata. Si cred ca inca mai imi plac. Acum ma voi duce la coltul rusinii.
Cum pot io sa rezist la asa ceva? Na na na na na na na na na na na na na
Sau la asta? Sunt o sensibilitica in adancul sufletului.
Am terminat cartea si inca nu mi-am dat seama de ce Stupul.
Cine e regina si cine sunt albinele? Trantorii se vad de la o posta. Martin a fost printre personajele mele preferate. Sa fie regina dona Rosa cu a ei dragoste pentru Hitler? Sau sa fie guvernul franchist, cel care hotaraste, din umbra, destinele personajelor? Tind sa cred ca dona Rosa are mai multe sanse de a castiga competitia. Ea conduce cafeneaua, iar cafeneaua este locul de intalnire al tuturor personajelor.
E o carte trista si interesanta. Banal de interesanta. Imaginati-va ca stati intr-o cafenea si ca pe langa voi sunt zeci de oameni. Va uitati la fiecare in parte, ii studiati trasaturile, mimica, gesturile si apoi ii trasati un contur. Ii inventati o poveste. Poate ca e un poet sarac, poate ca e o fata orfana care se prostitueaza pentru a-si intretine fratii, poate e un negustor bogat ce isi inseala nevasta, poate este o fata al carei logodnic este deja casatorit. I-ati privit pe toti bine? Ei bine, asta e Stupul. Noi suntem Stupul. Fiecare dintre noi are o poveste care merita sa fie spusa. Doar ca, pana la Cela nu s-a gandit nimeni la asta. Viata de zi cu zi e o aventura si multi putem deveni eroi sau anti-eroi.
V-am avertizat ca nu o sa va pot povesti despre personaje, sunt prea multe. Am inteles ca au existat oameni care le-au numarat si la numaratoare le-a dat cam 300si ceva. 300 si ceva de oameni populeaza romanul lui Cela. Si o pisica. Toti au ceva de spus, toti au idei, unii sunt tare uraciosi (dona Rosa par example), altii sunt marinimosi (Victorita care vrea sa se prostitueze pentru a-si vindeca logodnicul tuberculos) . Cela nu si-a numarat personajele. El credea ca a inventat doar 100 de vieti. Se pare ca a pierdut sirul.
Cateodata e amuzanta, alteori e tragica. Cateodata albinele inteapa, alteori dau miere.
Toti meritam o poveste. Chiar si faptul ca ne trezim de dimineata pentru a avea ce manca peste zi merita o poveste. O poveste a instinctelor, a pasiunilor,a slabiciunilor.
Cred ca e unul dintre lucrurile pe care Cela le-a considerat importante.
Gata, ma duc la treaba. La urma urmei, mierea nu se face scriind pe blog, nu!?
Am inteles ca partidele noastre isi fac campanie organizand excursii cu pensionarii.
Azi de exemplu PDL sector 6 a organizat 2 excursii cu pensionarii din sector,una la Curtea de Arges, a doua la Cozia,sa-i vada stafia lui Mircea. Mi-e cam scarba. Dar sa trecem peste.
Foarte interesant. Le-au dat si de mancare. Ma mir ca n-au chemat-o si pe Udrea sa le faca mumu tuturor. Oricum,nu e timpul pierdut. Imi ofer serviciile de PR electoral.
Iata ce idei am. Adica n-am prea multe idei( ca doar nu-s idioata),dar alea pe care le am sunt geniale. Partidul care le va aplica va avea un succes total.
Ma gandeam (da,exista miracole) eu asa ca de acum vreo 2000 de ani omenirea n-a evoluat prea mult.Desigur, avem televizoare,internetz, pornografie, dar tot niste animale insetate de sange suntem. Sau poate nu e toata omenirea asa,o fi doar Romanica asa. (din cauza dacilor,ei erau foarte viteji de fel – Zamolxis era un fel de Odin la puterea a doua. ) Ne-ar placea in adancul sufletului sa vedem si noi pe viu mai o crima, mai un viol. Altfel nu inteleg de ce toata lumea se uita la stirile de la ora 5 si la telenovela Regina. Daca voi aveti alta impresie, va ascult. Eniuei. Ma gandeam sa reinviem luptele greco-romane sau Inchizitia. Desi Inchizitia isi tortura victimele in beciuri, asa ca nu e bine. Sa construim un colosseum unde sa punem membri de partid sa se bata cu leii. Sau sa le smulgem unghiile. Adica partidul cu cei mai multi membri morti sau torturati sigur va avea CELE MAI MULTE VOTURI!!! Dati-i lui Vanghelie o casca de legionar roman si sa-nceapa distractia. Uuu, va dati seama ca nici la un concert Gutacoadademaimuta nu ar fi atatia privitori.
Alta idee ar fi sexul. Sexul vinde. Sexul cumpara. Voturi. Asadar sa se ia cei mai buni tipi si cele mai bune tipe si sa presteze alegatorilor sex oral. Sincer, eu as dori sa imi presteze Crin, stiu ca acum e cam batraior, dar mie-mi placea de el cand eram mica. Si vechile iubiri nu mor asa repede. I-as da votul meu daca ar fi un bun orator, daca intelegeti ce vreau sa spun.
Acest articol este un pamflet cica. Fac si eu haz de necaz. Da’ oricum ideile sunt bune. Meritam un secs oral dupa ce ne-au tot biiiip in gura si prin alte fante de cativa ani buni incoace.
Totusi… imi ofer serviciile de piarizda. Cumpara careva? )
Am scris articolul asta lung si frumos, cu poveste si tot. WordPressul m-a scos din cont si nici n-a retinut nimic din tot ce am scris eu aici. Ma ‘nervez. M-am chinuit degeaba.
Asa ca acum trebuie sa scriu mai pe scurt, ca deja mi-au secat toate energiile creatoare. Si mi-am pierdut rabdarea.
Io cand ascult muzica ascult de la Sopor Aeternus la Chopin. Ascult aproximativ de toate. Am avut o perioada cand umblam neagra pe la ochi si sacrificam pisici negre. (nu chiar, o sacrificam un pic doar pe Fifi, – prima mea pisica-, cand uitam s-o hranesc) Au trecut vremurile bune cand la petreceri puneam Blind Guardian si dadeam din cap ca handicapata sub privirile oripilate ale tuturor invitatilor. Mai am eu o chestie cu muzica. Mie mi se pune pata. Si cand mi se pune pata, numai pete se aud la mine-n casa. Acum cateva luni am avut o obsesie pentru Emilie Autumn. Ce credeti ca era obligat saracul Silviu sa asculte? Emilie Autumn desigur. Dupa Emilie am tinut-o vreo 2 luni pe Lara. Lara Fabian. Apoi am facut o obsesie pentru melodia asta. Mai inainte avusesem pentru asta.
Dar sa ne intoarcem in trecut. Pe la varsta de 9-10 ani (nu a voastra, a mea desigur) aparusera telenovelele pe la noi si io as fi vrut sa ma uit ca sa vad cum ii spune Jose Armando Marimarei ‘Bruja embarasada’. Sau ceva de genul asta. Tata mi-a zis ca daca ma uit la telenovele ma fac mai proasta. Si eram deja destul de proasta, va-nchipuiti. Asa ca atunci cand prindeam si eu un loc liber la teveu (noi am fost saraci -am avut un singur televizor) butonam si ma uitam la genericele telenovelelor. Sau ma rog, la ce apucam si eu sa ma uit. Cand venea tata mutam inapoi pe Cartoon Network sau Jetix sau nush, programul la care se uita el. In fine… cum butonam eu canalele am dat intr-o zi peste genericul unei telenovele, adica melodie si actori. Va imaginati voi. Si-am ascultat. Am luat programul TV sa vad cand se difuzeaza telenovela. De fiecare data ii ziceam lui taica-miu “Tati te rog” si mijeam ochii la el si imi dezveleam gropitele si tata zicea ‘Bine fie’ si eu dadeam pe Acasa (cred ca pe Acasa era telenovela) si ascultam melodia de inceput. Dupa ce s-a terminat telenovela tare trista am fost (nu ca as fi urmarit-o ). Ca eu n-am mai prins melodia aia niciodata. Adica am tot intrebat de ea, am fredonat-o, am facut cursuri de spaniola din cauza ei, dar nimic. Pana azi. Cand mi-a venit prin har divin ideea de a cauta pe google niste cuvinte la-ntamplare in spaniola. Si-am gasit-o!!! Adica. Ura! Am ascultat-o ca la 9 ani. Cu limba scoasa si ochii beliti in monitor. E ca un bolero sau ca o manea mexicana. Dar mie-mi placeeeeee. E o chestie care-mi aduce aminte de copilarie si de modul in care-mi alegeam muzica. Fara prejudecati sau temeri de genul ‘Vor rade ceilalti copii’. Si acum serios, chiar daca o sa radeti, mie-mi plac melodiile de dragoste in franceza si spaniola. Chiar si foarte proaste tot imi plac. Cred ca e vorba de o slabiciune lingvistica. Oricum Armando Manzanero este eroul meu personal pe ziua de azi.
A da. Si melodia (cea mai buna varianta a ei in opinia mea- chiar am facut research pe youtube azi) :
Desi baietii de la Happyfish m-au enervat cu imnul lor turistic ‘pamfletist’ acum trebuie sa-i felicit pentru ca au facut un fel de mini-serie de filmulete cu mesaje pentru politicienii de azi. Si eu vreau alta Romanie. Din pacate, multa vreme, asta o sa ramana doar un vis. Nu de alta, dar ne auzim doar noi intre noi.
Si eu vreau sa-l vad pe Nastase scriindu-si pe blog din spatele gratiilor. Si pe Iliescu tot acolo. Da’ fara blog.
Si as dori, de asemenea, sa nu mai existe prosti care sa faca mistouri ieftine atunci cand io alerg.
Sa-ti povestesc draga daiari ce am patit. M-am apucat de alergat. Si nah, alerg si eu pe langa Lacul Morii, ca e aproape de mine si e aproape pustiu in timpul saptamanii. Ei, se pare ca sambata e populat de tot felul de fiinte neidentificabile. Un fel de OTN. (obiecte taratoare neidentificabile) Eh cum alergam eu ieri cu limba scoasa de-un metru si cu plamanul urland aud urlete si rasete si comentarii injurioase in spatele meu. Era un grup de vreo 5 cocalarus mioriticus. Intre ei era un nene care avea pe la 1.70 si 120 de kile. Cam dublu fata de mine. Daca-mi dadea o palma lesinam. Mdaaa. Eh, dintre acesti cocalarus, nenea asta gras se amuza cel mai tare. Gen ‘Uite grasa, alearga’. Uhm.
Mi se pare mie sau e ceva in neregula cu lumea in care traim? Eu pot sa-nteleg ca un om urat ca dracu’ poate sa dezvolte o inteligenta malefica cu care sa-i umileasca pe cei saraci cu duhul, da’ slabi si frumosi. Totusi nu-nteleg ce era de ras. Faptul ca doresc sa fiu mai slaba si mai sanatoasa? Faptul ca desi eram mai slaba ca el, alergam? Partea mai proasta era ca avea grasul o gagica, la fel de-mpanata, care radea si ea de se prapadea de parca se uita la Monty Python and The Holy Grail. Bineinteles ca lucrul asta il excita foarte tare pe nenea grasul care continua. De ce continua el? Pentru ca avea impresia ca e foarte destept si ca are simtirea umorului.
Deci nu faptul ca erau grasi m-a deranjat. Puteau la fel de bine sa fie fotomodele. M-a deranjat atitudinea. In Franta vedeam oameni alergand pe strada ziua-n amiaza mare si nu se uita nimeni chioras la ei. Nu li se parea nimic amuzant. Si inca am senzatia ca nu e nimic amuzant ca vrei sa faci miscare. Sau ca ai 5 kile in plus la cantar. Pe de alta parte mi se pare tare trist sa vezi la tot pasul prosti care mor de grija altuia.
Cu alte cuvinte, mi-as dori de ziua mea ca acesti oameni sa fie izolati si pusi in carantina. Am impresia ca-s contagiosi.
Am fost la vot. De cand am primit dreptul de a vota ma duc sa votez din inertie. N-am votat cu nimeni, am intrat in cabina aia de gura maica-mii care traieste cu senzatia ca VOTUL MEU CONTEAZA. Nu sunt genul care sa spuna copiilor ca nu exista Mos Craciun. Nu de alta, dar le spuneam la gradinita si radeau toti de mine si imi spuneau ca-s nebuna.
Cu toate astea votul meu a validat inca o data sistemul si mirajul construit in jurul lui. Impresia ca traim in democratie. Ca ne alegem conducatorii. Ce mai evolutie.
Conducatorii trebuie alesi cu furci si cu sabii. Ma doare-n dos ca iluzia in care traiesc se cheama comunism, fascism sau democratie. E acelasi rahat poleit : suntem Noi si Ei. Sunt parintii nostri care stau si cersesc pentru un medicament si parintii lor, cei care-si fac vacante pe Coasta de Azur. Conducatorii trebuie inlaturati cu furci si sabii. Ca pe vremuri.
Altfel, se culca noaptea crezand ca poporul ii aproba. Iar cei care nu merg la vot sunt cei care sunt un pic mai prosti, deci nu merita sa fie luati in seama. Nu e corect. Alesii nostri trebuie sa tremure de frica in fiecare noapte. Nu doar o data la 3-4-5 ani. Sistemul insa, e atat de bine pus la punct, incat noi suntem aia care tremura. Liberalism? Care liberalism?
Firme mici inghitite de corporatii imense. Pentru ca ele invart banii. Stiati ca Piata Obor nu mai exista? Cea mai mare piata din sud-estul Europei. In locul ei se va ridica mandru si semet un Carrefour. Si asa se va intampla in scurt timp cu toate. Pentru a-si putea ei impune preturile. Noi stam si ne uitam.
Inca o data: nu cred in conspiratii. Cred insa in natura umana – partea aia diabolica din om care, atunci cand are, parca ar vrea si mai mult. Partea aceea din om caruia nu-i pasa de ce se poate intampla peste 5 sau 10 ani, ci ii pasa de cat si cum are acum. Partea aceea care, atunci cand nu i se opune nimeni, crede ca detine adevarul absolut. Partii aceleia trebuie sa i se dea in cap. Acum. Nu peste 20 de ani, in 20 de ani suntem oale si ulcele.
Omul de azi, spre deosebire de cel din Evul Mediu, are senzatia ca e nemuritor. Atunci oamenii stiau ca traiesc maxim 20-30 de ani aici si o vesnicie dincolo. Acum omul traieste 60-70 de ani. Nu mai are vesnicie. Nu mai stie ca peste tot ce el agoniseste, peste toata gloria si puterea lui se asterne praful. Acelasi praf care a supravietuit stramosilor nostri si va supravietui si generatiilor viitoare. Spunea frumos Omar Khayyam:
A’ lui Bahram palate refugiu-s de gazele.
Unde cântau fecioare pândesc lei singuratici.
Bahram, neîntrecutul la prins măgari sălbatici
Sub trei movile doarme. Măgarii pasc pe ele.
Sunt trista si nu stiu de ce. Am pus niste stampile. Am validat existenta unor cadavre pe care le vor manca viermii. Niste cadavre democrate care de secole ne spun sa traim clipa. Sa fim fericiti si sa nu cracnim daca avem ce pune pe masa. Daca putem sa luam droguri usoare. Daca avem televizoare si Internet. Ceea ce au uitat sa ne spuna e ca, daca o clipa este tot ceea ce inseamna vesnicia noastra, cati dintre noi ar dori sa o traiasca-n minciuna?
PS: cer scuze pentru articolul incoerent si plangacios. Am o stare proasta. Traiesc in minciuna si ma enerveaza. Nu pot decat sa scriu pe blog ca ma enerveaza. N-am ce altceva sa fac.
Mai citesc si eu bloguri ca tot omul. Cateodata pe aceste bloguri vad articole anti-caini. Bunaoara acesta, doar ca exemplu. La acesta nu s-a intamplat nimic, nu s-au intamplat comentarii injurioase adica. Comentarii gen ‘As dori sa mori tu si ma-ta, nu catelusii dragalasi’. La acest articol insa, aparatorii javrelor s-au dezlantuit. Un Dan spune (referitor la doua femei facute zdrente de niste caini) : ‘nu am nici o strabatere pentru cele doua femei – mi se pare chiar misto. Abia astept sa ti se intample si tie.’
Iata umanitatea. Aia care n-are nicio strabatere pentru cel de langa el, pentru copii, femei sau batrani, dar are in schimb mila de bietii catelusi nevinovati. Probabil ca la fel de mila le e si de puiul pe care tocmai il pun in frigare. Sau de porcul amarat care zace sub forma de carnati in frigider. Ok, dragilor, pe acelasi principiu, eu nu mi-as dori sa moara cainii – Animalu-i animal, face si el ce stie mai bine, adica musca -, mi-as dori sa-i luati voi pe toti acasa. O sa spuneti ca nu puteti, ca e greu, ca traiti intr-o garsoniera inghesuita. Ntz. Dragostea cere sacrificii. Dormiti voi in fata blocului, lasati-i pe ei sa stea in pat. Doar si ei sunt niste suflete, nu? Si vorba aia, dati mai multe parale pe un sufletel canin decat pe un om. Asumati-va pozitia. (in patru labe) Fiti responsabili.
Mi-e rusine ca-s om. Serios, mai bine eram caine, chiar daca riscam sa fiu eutanasiat. Mai bine nu totusi, ca soarta mea ar fi depins de niste retarzi. Idiotii care le iau apararea, insa spun ca ar omori mai degraba oameni sunt buni si ei pentru castrat. Sa nu fim extremisti. Cum sa fii atat de cretin? E la moda sa fii pro-ecologie, pro-caini, pro-balene albastre. Dar nu cumva sa fii pro-oameni, asta e desuet si nasol. Adica oamenii merita rasi de pe fata pamantului ca numai rau fac. In afara de tine. Tu esti imaculat. Tu n-ai omorat niciodata niciun animal. Nici macar un tantar. Si aia-s suflete, merita sa traiasca. Si aia-s oameni. Pardon, sunt mai buni ca oamenii pentru ca oamenii-s rai si cruzi. Desi tu esti om, dar nu esti asa. Tu esti bun la suflet, parca i-ai lasa pe caini sa omoare femei si copii… de dragul pamantului ca si-asa e cam aglomerat, el saracul. Numai sa nu te omoare pe tine, nu de alta, dar cainii ar trebui sa isi dea seama telepatic daca un om merita sa fie muscat sau nu.
………………………………………………………………………………………..
Probabil citatul preferat al iubitorilor de caini este ‘Cu cat cunosc mai mult oamenii, cu atat imi iubesc mai mult cainele.’ Acuma intrebarea mea retorica pentru ei este: cine este omul maret care a zis acest citat?
Mnoh, lasa, va zic eu. Este mustaciosul de care va speriati ca de dracu’ cand auziti pe cineva ca-i spune numele cu admiratie.
Oare mi se pare mie sau am dat de niste relicve ce emana miresme de ipocrizie?
hm.
PS: chiar daca nu pare, titlul chiar are legatura cu ce am scris aici. Va las pe voi sa-l decodati.
Eu nu sunt buna la prezentat cazuri de copii bolnavi asa ca intrati si voi AICI si cititi. Tot ce-mi vine pe limba e porcaiala la adresa guvernantilor nostri.
Incerc sa rezum: 848 -> dati SMS -> dati o sansa in plus unui copil care are nevoie de 3000 de euro pe luna (pentru restul vietii) pentru a trai ca un om normal.
Am auzit si eu de comunitatea blogosferica. Cum ca ar exista.
Am auzit si de extraterestri. Cum ca ar exista.
(Eu nu i-am vazut. Pe extraterestri. Desigur, atunci cand esti pe o masa de operatii, anesteziata si cu cineva umblandu-ti in creier nu prea mai ai cum sa vezi ceva)
Dar sa lasam blogosfera sau blogocubul sau cum i-o zice, ca sa ne legam un pic de prietenie.
Pentru mine prietenia e ca inorogul pe care l-a vazut Baudolino. A spus Baudolino ca a vazut un inorog si pe urma toata lumea credea ca Baudolino e un fel de sfant pentru ca vede inorogi. Minciuna se transforma-n adevar cat ai zice peste. Mai ales daca omul crede in ea cu destula intensitate.
Eu cred in institutia prieteniei atata timp cat nu sunt implicati doi oameni. Daca sunt implicati mai multi nu mai e prietenie, e gang-bang.
Asadar…o sa se spuna ca s-a abuzat de increderea mea cand eram mica si am ramas cu sechele. Absolut corect. Sau o sa se spuna ca sunt o persoana uracioasa, incapabila de afectiune. Si cu asta-s de acord.
Eu doar socializez, nu ma-mprietenesc. Cateodata mai cad in butoiul cu prietenie si ma umplu de ca…ritate.
Paradoxal n-o sa-ti intorc spatele cand o sa spui ca ai nevoie de mine. Si o sa iti ofer un umar sa plangi cand ai nevoie. Si-o sa-ti povestesc viata mea, ca viata mea nu e secret de stat si nici nu atenteaza la siguranta Universului asa cum o fac Arhivele Vaticanului. Bineinteles ca n-o sa iti zic ce e mai important, deoarece nici eu nu stiu prea bine. Cert e ca la un moment dat o sa ne indepartam. Si eu, atunci cand se creeaza un gol, fug.
Imi pare rau, dar n-o sa mai fiu niciodata aia care suna. Aia careia i se inchide telefonul in nas. Stiu sa iert, stiu sa ma leg, dar nu stiu cum sa fac sa nu uit. Sa ma prefac dupa o perioada de timp ca inca mai avem ce sa ne spunem. Pentru mine e ori pentru totdeauna ori mi-a placut, la revedere. Mintea mea nu gandeste-n salturi si nici nu poate sa umple luni de zile cu o amintire. M-ai uitat o luna? Bine, eu te-am uitat pentru toata viata. Eu nu intretin relatii de prietenie o data pe saptamana, la o cafea sau bere.
Pentru mine prietenia nu se calculeaza-n cate sfaturi ne-am dat reciproc sau cate lucruri stii din viata mea. Pai daca eu as fi fost persoana publica, la cat imi place sa dau ‘din casa’ eram pe prima pagina a ziarelor pana-n anul 2500. Venea Apocalipsa si eu nu ma mai terminam. Deveneam legenda urbana. Imi place sa primesc atentie si-s un fel de Baudolino, asa ca povestitorului sa nu-i dati intotdeauna crezare. Hehe asta-i un fel de ‘Sunt un mincinos notoriu, credeti-ma’.
Nu stiu care-i concluzia. Concluzia e ca prietenia e la fel de rara ca trifoiul cu patru coi foi si la fel de norocos e ala care o gaseste.
Eu am gasit-o intr-un singur om si e omul langa care imi place sa adorm si omul langa care imi place sa ma trezesc. El nu mi-a oferit goluri si absente pentru a reveni apoi cu un telefon. Si am gasit-o in carti. Sunt prieteni tacuti care te-nsotesc la spital atunci cand tot in jurul tau se darama. Si te-nsotesc si atunci cand totul e reconstruit.
Cu restul socializez.
Ideea mi-a venit aseara la o petrecere, unde ma uitam la oamenii de acolo si imi doream sa ma fi dus la film la mall, ca o pitipoanca veritabila. A fost premiera Up si abia astept sa-l vad.
Ce am observat eu aseara la petrecere este ca oamenii isi aleg muzica pe care o asculta in functie de filmul in care au auzit-o prima oara. Apoi am remarcat ca instinctul de turma functioneaza pe ceas: cineva spune despre o melodie ca este supertare si toti aclama. Daca nu esti din turma si vrei doar sa asculti muzica pur si simplu, fara a iti da cu parerea folosind epitete sau metafore de genul ’supertare’ , ‘piesa de piesa’ etc, atunci cu siguranta ceilalti te vor privi cu ingaduinta: lasa-i ma, sunt si ei la-nceput de drum. O alta observatie: oamenii comenteaza house-ul si dance-ul care se da pe MTV, insa asculta si ei acelasi house, dance si rap. Doar ca muzica lor nu se da pe MTV. E underground frate, nu e comerciala.
Hah. Pai data pe MTV sau nu, tot acelasi rahat cu mot este. Facand o paranteza: eu una (acum stiu ca toti o sa-mi sariti in cap), prefer manelele in loc de house. Ma amuza manelele, ma dezgusta etcaetera, house-ul ma inspaimanta de-a dreptul. Ma gandesc ca o sa existe un fel de Judgement Day ca-n Terminator, atunci cand calculatoarele se vor revolta si vor pune stapanire pe industria muzicala. Ma rog, nu suntem departe. Eu nu inteleg nimic din house, trance sau altele. Mi se par niste sunete fara noima, mai mult, ma sacaie si ma deranjeaza la neuron. Asa ca, hint!, data viitoare, daca vreti sa ma chemati la o petrecere spuneti-mi din timp ca o sa se asculte house. Sa ma pregatesc si eu psihic. Deci prefer muzica facuta pe portativ, fie ca-i Tudor Gheorghe, fie ca-s nocturnele lui Chopin, fie ca-i Pink Floyd. In alta ordine de idei, daca vrea cineva sa dansez, nu dansez pe house, minimale sau alte dubiosenii. Dansez pe twist-uri sau muzica veche.
Da’ hai sa lasam muzica deoparte si sa continuam cu observatiile mele pertinente de aseara. Am observat ca la o petrecere, aia care spun ca-s prieteni, isi dau toata silinta pentru a se impresiona unul pe celalalt. Trebuie sa iasa fiecare cat mai mult in evidenta ca altfel nu-i petrecerea petrecere. Cand apare o tipa imbracata mai sumar si un pic mai machiata ca restul, automat este catalogata drept pitipoanca. Haideti fetelor, daca ati fi aratat -asa-, voi cu ce v-ati fi imbracat? In plus nici nu era prea exagerata, mai putin tocurile, care mie mi se pareau bune pentru sinucidere. Multaa tristete. Multa.
Toate ca toate, eu cu Silviu nu ne-am plictisit ca ne-am uitat pe Discovery la o emisiune cu niste doctori legisti care prestau autopsii.
Oricum simteam o nevoie acuta de a asculta asta ca sa ma curat psihic de toate tampeniile pe care le-au receptionat urechile mele.
N-am inventat eu titlul, e din Baudolino, mi s-a parut frumos si, desi n-are nicio legatura cu insemnarea, l-am pus ca sa va sara-n ochi.
Stiu ca am cam somat la carti…nu m-am lasat de citit, doar ca am luat o pauza din a scrie despre carti. Unele carti sunt bune de pus la pastrare in suflet, nu pe hartie. Oricum o sa va fac un scurt rezumat:
-Baudolino, bineinteles. Dupa ce am trecut de jumatatea cartii, citesc cate 10-15 pagini maxim pe zi. E asa frumoasa povestea ca nu vreau sa se termine. Mai am cateva foi si ajung la final. Si parca-s trista. O poveste are nevoie de virgula, nu de punct.
-Prep. E despre o adolescenta problematica. Dintre toti cei care au citit cartea si cu care am discutat, cred ca-s singurul om care a simtit ceva citind Prep. Eu chiar m-am identificat cu Lee, refuzul ei de a fi o fiinta normala si de a avea prieteni l-am trait si eu, observatiile ei despre ceilalti le faceam si eu la 14 ani, poate cu mai multa amaraciune.
Azi ma apuc sa citesc Insula din ziua de ieri, cred ca acum trec prin perioada Umberto Eco. In paralel mi-am luat o carte usurica, istorica: Maria Antoaneta de Gerald Messadie.
Am trecut acum cateva zile pe la libraria Humanitas de langa Sala Palatului si am cumparat doua carti cu 20 de lei - Al saptelea licorn si Michelangelo electric. Au reduceri si pentru cartile mai noi din colectia Raftul Denisei, adica iti alegi 3 si platesti 2. Eu astept sa primesc noutatile la librarie. Mi-au atras atentia asta , asta si asta.
La Polirom am primit deja noutatile si deja salivez cand ma gandesc ca a aparut o noua carte de Tracy Chevalier, Simetria de temut, care-l are ca protagonist, printre altii, pe William Blake. Probabil ca o sa-i mai dau o sansa lui Rushdie (mie Copiii din miez de noapte nu mi-a zis nimic) citind Seducatoarea din Florenta – imi place tare mult cum suna prezentarea cartii.
Mno, sa nu va ganditi ca m-am gasit eu sa fac reclama la edituri, ca nu-s platita pentru asta, dar poate voiati si voi sa faceti un cadou, sau sa va cumparati o carte-nteresanta si nu stiati ce. Iata ca v-am iluminat. Voila.
Azi o sa-l am ca invitat pe tata. Adica o sa dau copy/paste dintr-un document Word pe care l-a scris el ieri seara, dupa emisiunea de pe postul TV Realitatea, dedicata acelor zile de 13, 14 si 15 iunie 1990.
Pentru ca atunci cand nu poti sa dai in cap, scrii…
Ce-ai facut Tovarase Popescu?
Te-am vazut la emisiunea din 15 iunie de la Realitatea TV despre crimele din 13 – 15 iunie 1990 unde, in totala cardasie semi-intelectuala cu Razvan Teodorescu si Laura Codruta Kovesi, erati in postura de carpe de sters mainile pline de sange romanesc ale lui Ion Iliescu. Ce-ai facut si cum ai putut sa faci ceea ce ai facut Tovarase C.T. Popescu? Pe cei doi ii inteleg. Unul asa e construit si nu se poate opune instinctelor primare comuniste si slugarniciei fata de Iliescu, cealalta castiga si ea o paine si un viitor linistit activand in slujba cui este la putere sau a cui plateste mai bine. Dar dumneata? Dumneata ca liber- cugetator, ca intelectual, ziarist si analist de talie ‘mondiala’, ca formator de opinie, ca inginer automatist (educat profesional si etic in spiritul acela de ura si dusmanie impotriva intelectualilor de care faci atata caz, dar totusi educat nu ca acum cand iti iei diploma de care vrea muschii tai direct prin e-mail si plata cash fara sa mai dai pe la scoala) cum ai putut sa pui chezasie ratiunea si capacitatea ta intelectuala ca sa demonstrezi poporului asta (amarat, batut, omorat, prostit si sarac deci usor de manipulat si care totusi gaseste resurse sa mai cumpere cate un ziar in care dumneata iti publici editorialele sau sa plateasca abonamentul TV ascultand la unii ca dumneata) ca Ion Iliescu este perfect curat in raport cu crimele din iunie 90. Poate nu-ti aduci aminte sau nu vrei sa-ti aduci aminte la ce ma refer. Iata aproape cuvant cu cuvant: “Ion iliescu si FSN-ul sau FDSN-ul nu pot fi acuzati de provocarea acelor evenimente si de chemarea minerilor pentru ca oricum castigasera alegerile cu 80 si ceva la suta si nu aveau nici un interes …etc” Las la o parte faptul ca ai spus de vreo trei ori acest lucru si erai deja iritat ca nimeni nu te baga in seama. Dar iti dai seama de ce gogomanie ai spus?
Ca exemplu sa-ti mai expun eu cateva cazuri, in aceiasi logica:
- un criminal in serie nu poate fi acuzat decat de prima crima pentru ca si-a mai potolit setea de sange si nu prea mai are interes.
- Hitler nu poate fi acuzat decat de omorarea primului milion de evrei din cele sase milioane pentru ca intre timp rezolvase problemele Germaniei si nu prea mai avea interes.
- Stalin n-a omorat milioane de oameni nevinovati in Rusia comunista pentru ca ii omorase deja Lenin pe cei periculosi si nu mai avea nici un interes ca oricum nu i se mai opunea nimeni.
- Ceausescu si Securitatea nu bateau si omorau oameni prin anii ‘70 – ‘80pentru ca oricum castigau orice alegeri cu peste 99%.
Te intreb inca odata: cum ai putut sa pronunti fraza aceasta? Cum ai putut sa folosesti argumentele unui om normal si crestin ca sa-l dezvinovatesti pe Iliescu si pe cei de teapa lui? Nu intelegi ca aia nu erau si nu sunt oameni normali? Nu intelegi ca aveau mintea devorata de recentul pe atunci sistem comunist si de frica de a nu obtine in totalitate puterea? In acel moment suprimarea totala a oricarei opozitii era vitala pentru intreaga clica a lui Ion Iliescu pentru ca altfel isi riscau viata, averile, libertatea. Incerci sa le justifici faptele prin argumentele logicii, moralei si onoarei unui om normal? N-ai inteles nimic Tovarase Popescu. Sau ai inteles foarte bine dar trebuia neaparat sa faci ceea ce ai facut. De ce? Nu stiu si nici nu ma intereseaza. Dar nu te voi ierta pentru asta niciodata. Sa te ierte Dumnezeu daca poate. Si poate, chiar daca tu nu prea crezi in el.
Si inca ceva. Ai acceptat sa stai langa ceilalti doi intr-o dezbatere in care:
- Razvan Teodorescu spunea ca in 13 iunie au intrat la el in birou si a stat fata in fata cu niste indivizi monstruosi care devastau si ei pe acolo televiziunea dumnealui si pe care ulterior i-a prins armata si ii batea ca pe niste saci de box de i se facuse mila saracul. Ei! Vreti sa-l cred eu pe individ ca, stiindu-i prinsi de armata, nu a avut curiozitatea sa afle cine erau, nu a raportat si el cuiva ca niste monstri i-au distrus locul de munca si cineva plateste pagubele (poporul ca doar nu i-au fost oprite lui din salariu)? Nu a retinut si el numele sau figura vreunui ofiter din armata care a intervenit acolo si inteleg ca i-a cam salvat viata? Sa fim seriosi.
- Laura Codruta de pe pozitia de procuror general al Romaniei ii raspunde Andreei ca nu mai poate face acum cercetari in dosar pe motivul ca: “Haideti Doamna Andreea ce, Dumneavoastra va mai aduce-ti aminte ce ati facut in seara de 14 iunie 1990?”
Doamna Laura! nu pe Andreea trebuie s-o intrebati ci pe niste criminali si pe victimele lor. Orice criminal isi aduce aminte seara in care a omorat. Si peste 90 de ani, nu doar 20. Orice om care isi vede prietenul, iubita, copilul sau parintele omorat de niste bestii in fata lui isi va aduce aminte toata viata acele momente pentru ca omul acela n-a dormit nopti la rand, a plans, a visat figura draga si plina de sange nopti si ani la rand, a suferit asa cum, sunt sigur, nu va suferi niciodata madam Laura. Apropo, daca v-ar fi fost omorat copilul pe care il tineati de mana in piata Universitatii in acele zile cu capul zdrobit de lovitura unui topor, daca ati fi simtit sangele inca cald al copilului pe maini si pe fata, ati fi uitat Doamna Kovesi? Nu mai tineati minte nici data, nici locul, nici figura criminalului, nimic, nimic?
Eh! Vezi Tovarasu’ Popescu de ce vin eu si va intreb, pe toti trei de data asta:
Ce-ati facut?
De ce ati facut ce ati facut?
Atat poate mintea voastra sau v-a obligat cineva sa faceti asta?
Orice motiv ati avea eu o sa va raspund invariabil:
Trebuie sa recunosc ca a fost desenul meu preferat. L-am vazut probabil de mai mult de 100 de ori.
Acum Disney are Pixarul si scot desene 3D, unele cu talc, altele doar cu distractie. Bineinteles, mai sunt si Dreamworks… dar nu are importanta cat mi-au placut Finding Nemo sau Shrek sau Up sau A Bug’s Life. Frumoasa si Bestia intotdeauna o sa fie acolo, pe primul loc. Pentru ca e un pic din frumoasa si bestia in mine, pentru ca traiesc o poveste care s-a nascut cu mult timp inaintea mea. Pentru ca poate nu voi avea niciodata succes pe plan profesional sau financiar, insa am reusit acolo unde multi au dat gres – am la cine sa ma intorc, am cui sa-i povestesc esecurile, am cu cine sa rad sau sa plang. Si in final, are importanta doar ca cineva a avut curajul sa ma iubeasca inainte sa cada ultima petala…
Tale as old as time
True as it can be
Barely even friends
Then somebody bends
Unexpectedly
Just a little change
Small, to say the least
Both a little scared
Neither one prepared
Beauty and the Beast
Ever just the same
Ever a surprise
Ever as before
Ever just as sure
As the sun will rise
Tale as old as time
Tune as old as song
Bittersweet and strange
Finding you can change
Learning you were wrong
Certain as the sun
Rising in the East
Tale as old as time
Song as old as rhyme
Beauty and the Beast
Tale as old as time
Song as old as rhyme
Beauty and the Beast
Nu stiu cum, dar in ultima vreme am citit numai articole suparate. Mai putin la Sorin, dar el dupa cum se si prezinta, nu e normal.
Asadar hai sa fac si eu un pic pe suparata.
Bre, daca voi vreti sa treceti prin viata plangandu-va de cei din jurul vostru, n-aveti decat. a, ba da, aveti decat: va raman o gramada de actiuni la-ndemana. Funia de gat, aruncarea in fata metroului, emigrarea.
Una se plange ca sunt oamenii prosti, alta ca traieste printre pitipoance, unul nu vede decat oameni grasi si urati in jur, altul ca uraste crestinismul si ca toti crestinii sunt prosti si ca din cauza ca-s crestinii prosti a ucis Inchizitia oameni, dar cateodata e bine sa mai moara oameni ca asa mai rasufla si Pamantul asta greu incercat de poluare si suflete putrede.
Buuun. Acuma nu zic, si eu am supararile mele, cateodata mi le expun public, dar nu am senzatia ca exista undeva cumva candva vreo conspiratie la adresa mea si ca planetele stau nealiniate doar ca sa-mi faca mie-n ciuda. Ma ‘nervez uneori mai mult ca X sau Y, dar ma enervez si pe mine pentru ca ma las enervata. Noi chiar nu mai stim sa vedem lucrurile frumoase? Sau le vedem, dar nu vrem sa scriem despre ele? Parca vocabularul devine mai vast cand injuri… in schimb, atunci cand lauzi sau admiri, cuvintele scapa. Articolele revoltate sunt lungi de 10 pagini, celelalte sunt 3 vorbe aruncate la-ntamplare. Ma scuzati, dar cred ca e ceva gresit aici. Poetii isi urlau de multe ori pe hartie dragostele neimpartasite, noi ne improscam veninul reciproc. Numai ca nu pe hartie, pe monitor. Gata, eu ma dau batuta. Monitoru’i manjit destul, literele au lesinat, injuraturile nu mai vor sa iasa.
Si toti aia care injura in stanga si-n dreapta dau impresia ca-s perfecti. Ei sunt elita natiunii, ‘ntelectuali de frunte, doar ca nu i-a descoperit nimeni pana acum. V-am descoperit io, iata-ma, sclava umila a domniilor voastre. Mi-s o pitipoanca grasa si proasta. Sunt si crestina pe deasupra, asa ca hai ca-ntorc si buca obrazul celalalt. Macar stiu sa recunosc adevaratele valori ale patriei. Acum fiti buni si scoateti tara asta la lumina. Salvati-o. Sau nu vreti sa faceti asta, ci doar sa-l umiliti pe cel de langa voi?
Serios vorbind, m-am gandit eu mai mult si o sa scriu probabil, mai rar pe blog. Nu o sa mai scriu sub primul impuls de furie. Da, primesc palme zilnic, dar primesc si destule mangaieri – vreau sa vorbesc si de alea. Pentru ca nu vreau sa mai expun doar lucruri urate, pentru ca de alea e mass-media plina. Exista romani rai si prosti, dar cred ca am uitat ca raman si romanii aia buni si generosi, exista o Romanie pe care nimeni nu se mai sinchiseste sa o vada, exista o lume inca nedescoperita. Si e lumea care se afla sub ochii nostri, dar pe care uitam sa o vedem din cauza murdariilor ce o pateaza. Hai sa punem atunci mana de la mana si sa cumparam un axion, un dero, un sapun de casa ceva.
Si pentru toti cei care vedeti numa’ pitipoance si prosti, poate ati uitat de omul asta. Sau asta. Sau asta. Si lista poate continua, dar ma tem ca nu sunt asa interesante link-urile astea, atunci cand noi avem hi5-ul la indemana pentru a ne hlizi la poze de ‘pitipoance’ semi-dezbracate sau ‘cocalari’ musculosi.
Asta sper ca o sa fie ultima data cand o sa fiu suparata.
Don’t matter if the road is long
Don’t matter if it’s steep
Don’t matter if the moon is gone
And the darkness is complete
Don’t matter if we lose our way
It’s written that we’ll meet
At least, that’s what I heard you say
A thousand kisses deep
I loved you when you opened
Like a lily to the heat You see, I’m just another snowman
Standing in the rain and sleet
Who loved you with his frozen love
His second hand physique
With all he is and all he was
A thousand kisses deep
I know you had to lie to me
I know you had to cheat
You learned it on your father’s knee
And at your mother’s feet
But did you have to fight your way
Across the burning street
When all our vital interests lay
A thousand kisses deep
I’m turning tricks
I’m getting fixed
I’m back on boogie street
I’d like to quit the business
But I’m in it, so to speak
The thought of you is peaceful
And the file on you complete
Except what I forgot to do
A thousand kisses deep
Don’t matter if you’re rich and strong
Don’t matter if you’re weak
Don’t matter if you write a song
The nightingales repeat
Don’t matter if it’s nine to five
Or timeless and unique
You ditch your life to stay alive
A thousand kisses deep
The ponies run
The girls are young
The odds are there to beat
You win a while, and then it’s done
Your little winning streak
And summon now to deal with your invincible defeat
You live your life as if it’s real
A thousand kisses deep
I hear their voices in the wine
That sometimes did me seek
The band is playing Auld Lang Syne
But the heart will not retreat There’s no forsaking what you love
No existential leap
As witnessed here in time and blood
A thousand kisses deep
Am aflat de la DeMaio ca se inchide Yahoo 3saizeci pe 13 iulie. Mie mi-a fost drag 3saizeciul, desi nu foloseam brizbrizuri, doar poze cu pestisori si/sau pisici. Puteam sa scriu toate prostioarele ce imi treceau prin cap acolo pentru ca oricum nu ma citea nimeni.
Parca era mai veritabil asa.
Concluzia e sa nu va mirati totusi ca o sa apara articole care nu seamana cu mine asta de-acuma, sunt de cand eram mai mica si mai ciudatica. Cand scriam fara sa-mi pese. 360ul era ca un jurnal cu cheita si lacatel, la care aveau acces doar cativa preteni. Da’ parca totusi n-as vrea sa las articolele alea sa se piarda asa, in negura yahoo-ului. Unele-s dragute, pana si eu am zambit cand le-am recitit.
De exemplu urmatorul (caruia ii voi da copy/paste aici), in care povesteam despre ce visasem eu intr-o seara.
Pai cam asa suna ce scriam eu pe-atunci:
Am visat ca:
Mi-am prefacut o fosta colega in musca, din greseala bien sur. Cum s-a intamplat? Ei bine, o vrajitoare rea o prefacuse intr-un broscoi si pusese pe ea alt broscoi imens care o flocosea si o maltrata. Din adancul marinimiei mele, cu bagheta lui Hairy Potter in mana si cuvinte alambicate pe limba am inceput sa zic : Alahamora! Pffft! Bleah! Yucks! samd pana ce sarmana broasca s-a prefacut intr-o musca. Ceea ce nu am intuit eu e ca si broscoiul celalalt s-a transformat tot in musca si acum erau amandoi unul peste altul imitand cu mare precizie un act secsual. I-am bagat intr-un borcan si m-am dus la vrajitoarea satului sa-i faca la loc, pe ea om, pe el broscoi. De unde dracu’ sa stiu eu ca or sa se sufoce? Nu stiam ca mustele respira. Asa ca vrajitoarea alb-rozalie si grasa mi-a zis cu durere-n suflet ca fosta mea colega X a sucombat si ca nu mai poate sa o resusciteze. Macar fa-o inapoi om ca sa arate bine-n sicriu.
Apoi am visat ca aveam o alta colega care era groupie si ii placea ei de nu stiu ce rockstar. Stateam noi ca fetele la sueta la ea acasa cand cine apare?! ati ghicit, era el. Cu o floare-n mana si cu fraze aburitoare , ca hai vino la mine sa-i cunosti si pe ceilalti membri ai trupei, hai ca a facut mama mancare buna, hai ca am asternuturi noi etc etc. Ea proasta era pe punctul de a se duce, dar eu ca de obicei Toma Necredinciosul ii zic ‘Stai, tu faptura cretinoida! cum a ajuns asta la tine acasa?! Nu vezi ca tot ce vrea e sa guste din floarea virginitatii tale?! Mai bine ma duc eu cu el’ si proasta m-a ascultat. Da’ ala nu ma voia frate. La naiba, nu vezi ca ea e mai grasa ca mine?! (cel putin in vis…) Ma rog. Si a plecat rockstaru’ suparat catranit si NF (as in unhappy)
Ea si mai suparata, ca i-am stricat combinatia, ca el era iubirea vietii ei, prostii. Pana la urma aud ca se misca ceva pe horn si nu, nu era Mos Craciun. Incep sa se miste obiectele din casa. AOLEU! Invazie frate. Stiam eu ca e ceva in neregula. Ma duc la usa si il vad pe rockstaru’ suparat, cu ochii cat cepele in cap, cu figura cam nehranita (gen copil somalez) si cu mult sange pe fata. Aoleu, avem varcolaci, vezi tu proasto, ca asta voia sa te manance de fapt. Si eu proasta, ca ala arata mai mult a zombie, undead, stafie, dar na, eu m-am gandit ca e varcolac. Si ma gandesc. Asta vrea carne. Ma inarmez cu aparatul meu foto si cu snitelele de pui facute de mama. Oftez din rarunchi, ii deschid usa creaturii, ii arunc un snitel (a arunca margaritarele la porci, asta se-ntelege) si pac! Il trag in poza. Nu-mi dau seama cum stiam eu ca blitzu’ o sa-l orbeasca da’ chiar asa a fost, inainta spre mine, dadea din mainile alea ca Michael Jackson in Thriller si nu vedea unde sunt. Am luat-o pe proasta de mana si pe urma am iesit din casa si am inceput sa alergam pe strazi de nebune, cu hoardele de zombie-varcolaci dupa noi. Pe drum am mai intalnit cativa prieteni si am zis ca ar fi frumos sa ii avertizez sa o ia si ei la fuga pentru ca deh! prietenu’ la nevoie se cunoaste. Asa ca ne-am luat de maini si fugeam si fugeam, sa dea naiba daca am fugit vreo data in viata mea cat am fugit in visul asta, si Gabi Szabo m-ar fi invidiat. Cred ca am slabit si vreo 5 kile.
Pana la urma am scapat, ca am ajuns la mine acasa, unde ma astepta tata urland la usa:
“Iar ai intarziat! ! !”
Si s-au speriat varcolacii.
Concluzia e ca: iar am salvat universul intr-o singura noapte.
Pfff, proxtii, cum ar zice Silviu. Cred ca ma uitam la multe filme cu Bruce Willis pe atunci.
Din vremea in care chiar experimentam cu scrisul si inventam conversatii cu personaje imaginare sau nu.
Nu luati ce e mai jos in serios. Un singur om a luat-o in serios… si n-a ajuns prea bine. Doar acolo unde trebuia sa ajunga.
PS : sunt fericita. maine e ziua mea.
I
-Am senzatia ca te-am mai vazut undeva.
-Unde? Pe vreo coperta a vreunei reviste glamour?
Rase si sorbi zgomotos din cocktail.
-Cu ce te ocupi?
-Cu ce ma ocupam adica. Eram scriitoare. Chick-lit mai exact.
-Chick-lit? Adica ‘Sex and the city’ varianta tiparita?
-Mai mult sau mai putin. Prostioare pentru femei. Tu ce faceai?
-Absolut nimic. Ma odihneam.
Facu un semn cu mana de parca ar fi alungat o musca.
-N-are importanta. Acum ca suntem aici putem sa facem absolut tot ce ne dorim.
- Sa inteleg ca nu mai vrei sa scrii prostioare pentru femei.
-Evident ca nu. Vreau sa scriu eseuri plictisitoare despre incalzirea globala, despre liberul arbitru, despre politica, istorie…
-Scuze ca te intrerup. Istorie aici? Ce fel de istorie…?
-Si moartea are draga istoria ei. E mai vasta si mai complexa decat lumea noastra tinand cont ca e vesnica. Gandeste-te numai cate povesti am putea gasi…
-Cate cadavre, atatea povesti cum ar veni.
-O sa incep cu tine.
-Ai grija, s-ar putea ca eu sa nu am inca o poveste. Sunt proaspat.
-Asa spunem toti. Asa speram toti.
-Tu iti mai aduci aminte ceva?
-Vrei sa spui…de dincolo? Nu… nu stiu. Poate atunci cand visez.
-Cineva spunea ca noi putem fi rodul imaginatiei unei alte civilizatii. Ca altii ne viseaza pe noi.
-Atunci cei pe care ii visam sunt la fel de reali ca si noi. Poate ca nu suntem niciodata intr-atat de singuri pe cat ne-ar placea sa credem. Trebuie doar sa intindem mana si sa…
Ea isi inmuie degetele in calimara din fata.
-Stii, as putea sa intind mana sa te murdaresc. As sterge totul si ne-am putea intoarce, tu la odihna, eu la scris prostioare pentru femei. Daca as fi scris eu piesa asta i-as fi dat alt final.
-Sa intindem mana si sa ne intalnim iar cu cei de dincolo. Poate chiar suntem rodul imaginatiei unui Mare Scriitor. Poate suntem doua pete de cerneala care s-au scurs si nu au mai apucat sa formeze un cuvant.
-Pata mea de cerneala ar putea deveni un roman. Nu putem sti niciodata, ramanem la stadiul de ‘in-devenire’.
-Cu siguranta ai fi fost un roman siropos.
Isi duse degetul la gura si gusta.
-E dulce.
Inchise ochii, isi tuguie buzele si rosti teatral:
-Ca si tine.
-Probabil eu m-as fi metamorfozat intr-un roman istoric, personajul principal ar fi fost un scrib din Egiptul Antic, iar… Poftim? Lara, asa ceva nu este in scenariu.
Ramase cu gura cascata in fata femeii care incepu lent sa se dezbrace in aplauzele si fluieraturile celor din sala. Usor usor, din ea nu ramanea decat o pata alba, un trup palid scaldat de lumina reflectoarelor. Cortina cazu cu zgomot.
II
-Lari ce dracu’ a fost in capul tau? Asta era sansa noastra si i-ai dat cu piciorul. Ti-ai batut joc de toata munca noastra.
-Dar lor le-a placut.
-Cui naibii i-a placut? urla regizorul. Arata-mi-l pe ala si-o sa-l spanzur ca pe Iuda de-un copac.
-Deci in zilele noastre trebuie sa te cheme Iuda ca sa-ti placa o femeie dezbracata? Sa-nteleg ca heterosexualitatea a devenit brusc un pacat de moarte?
-Uitati-va la ea. Nici macar acum nu te potolesti. Aceeasi atitudine sfidatoare. Ce sarpe am crescut la san.
-Ce Eva ai crescut la san. Ai fi putut macar sa imi dai o frunza, sa imi acopar partile rusinoase.
Partenerul Larei izbucni in ras.
- Ca sa fiu sincer, nu arata rau deloc. Cine si-ar fi dat seama? Hehe.
-Un curvar si o curva, asta am tinut. Si credeam ca va pot preface macar pentru o seara in ingeri.
-Ingeri care beau cocktail-uri? pufni Lara. Mda, ca sa spun drept, e un cacat de piesa. Poti s-o iei si sa ti-o bagi in c… Se opri la timp. Regizorului nu ii placeau vulgaritatile atunci cand erau rostite de femei si ea deja se facea vinovata de una. Continua totusi: sa ti-o bagi acolo unde nu straluceste soarele. Cat despre tine, se intoarse catre colegul ei, mai spui ceva despre asta si o sa te faci cu o noua pereche de cercei, zambi sarcastic si facu un semn catre boasele lui, pe care acesta le acoperi ca din reflex.
-GATA! S-a terminat. Iesiti amandoi afara.
Luca miorlai:
-Cu ce sunt eu de vina ca ea si-a uitat replicile si ca sa distraga atentia celorlalti a inceput sa se dezbrace.!? Lara facu un pas amenintator catre el. Luca se dadu un pas inapoi. Nu vreau sa raman singur cu ea, e … e … este psihopata.
-Este psi-piss-psii-hoppaapapahata, il maimutari Lara. Iar te-ai plimbat cu pietricele-n gura ca sa-ti exersezi dictia, Demostene?
Luca se posomori.
-Te porti ca o tarfa nefututa, zau.
-Ca o tarfa virgina, vrei sa spui. Sa nu pacatuiesti cu gandul, cu vorba si cu fapta. Si daca pacatuiesti cumva cu fapta, sa te speli pe maini dupa. Nu multumim, inca nu s-a inventat inalbitor pentru suflet.
-Vezi, ti-am zis eu. E dementa.
-E dementa, e dementa. Vezi tu, oamenii ca mine isi permit sa fie dementi. Tu esti atat de mediocru incat nici nebun nu poti fi.
Luca se apropie incet de ea si ii cuprinse umerii. Ii sopti in ureche.
-Stiu ca acolo pe scena te-ai dezbracat pentru mine. Tu, zeita scenei, ai face orice ca un biet mediocru sa te observe si sa dea macar doi lei pe tine. Din pacate, luntrea lui Caron e departe iar banutii s-au cufundat in apele Styxului.
Lara sovai putin inainte sa ii infiga foarfeca pe care inca o mai tinea in mana direct in obraz. O simpla rasucire si ridicare apoi coborare a mainii si sangele curgea suvoaie. Luca o privea mut mai degraba de uimire decat de durere. Isi duse automat mana la obraz. Era umed si cald. Zvacnea. Regizorul se agita.
-Dati-mi telefonul. Unde mi-am pus afurisitul ala de telefon? Sunati la salvare acum.
Lara radea cu lacrimi.
III
-Crezi ca suntem morti?
-Morti? Intr-un bar? Cicatricea aia pare foarte vie.
Ii atinse usor obrazul.
-Nu o sa mai pot juca vreodata. Nu aratand asa.
-Si nici femei nu o sa mai poti agata. De fapt, femeile fac multe lucruri din mila, s-ar putea sa se culce mai multe femei cu tine acum. Numai si numai din mila. Dragostea femeilor de fapt e mila dusa la extrem. Mila idealizata si eterna.
- Trebuia sa te dau pe mana politiei cand am avut ocazia. Sa nu mai aiba parte si altii de o asemenea mila.
-Daca ti-as infige un pix in celalalt obraz cred ca ar arata mult mai bine. Simetrie perfecta. Cicatricea asta ar avea pereche.
-Esti un monstru.
-Vorbea Frankenstein.
-Nu il dispretui, si el ca si tine, a fost o creatie nereusita. Si s-a revoltat impotriva creatorului si a creatiei insasi. Unii incep sa ucida, altii doar infig foarfece in obraz.
-Sa nu indraznesti sa crezi ca nu as fi in stare sa te omor.
-De ce m-ai omori pe mine, nu eu te-am creat. Eu sunt singurul nevinovat, si cel care a ramas cu o cicatrice vizibila. Tu ramai cu celelalte. Daca noi suntem morti, inseamna ca am ajuns in iad. Altfel nu imi explic de ce stau langa tine.
-Suntem doi morti intr-o colivie, fiecare iadul celuilalt.
Tacere. Luca incerca:
-Daca o sa ma ignori si-o sa te prefaci ca nu exist, o sa dispar.
-Asta de unde ai scos-o? Ai citit porcarii de Osho? Ti-a spus Zana-Maseluta asa ceva? Ca esti rodul imaginatiei mele bolnave? Nu nu, e chiar invers. Cicatricea pe care eu, Iluzia, ti-am lasat-o e foarte reala.
-Cum? Ce vrei sa spui? Ca eu te-am visat pe tine primul?
-Poate am visat amandoi in acelasi timp.
-Nu exista nici orgasm in acelasi timp. Daramite vise…
-Ai si tu dreptate, ofta Lara.
-Am gasit. Asta e sursa tuturor neplacerilor. N-ai avut niciodata orgasm. Esti frigida.
-Vai mersi dr. Freud, o sa tin cont de asta. Si-acum o sa te oferi sa ma vindeci.
-As putea incerca, dar o sa imi ia prea mult timp ca sa reusesc. Si eu nu am rabdare, cauta pe altcineva.
-Eu cred ca de fapt tu ai avut intotdeauna doua semne. Pe obrazul asta si asta. Doar ca cea innoita de mine a devorat-o pe cea veche, ca o calugarita care isi mananca partenerul dupa ce are loc actul imperecherii. Stii, incepe sa-l manance de la cap, probabil ca stie ca acolo e sursa tuturor relelor. Asa ca propun, in loc de castrare, decapitare, pentru a putea ajunge la sfintenie.
-Cat de plastic. Tipic tie.
-Vorbesti fara sa ma cunosti catusi de putin.
-Cred ca suntem legati prin asta.
Luca isi pipai sugestiv cicatricea.
-Surprinde-ma.
-Bine. O sa ma ridic si o sa plec. Si, contrar tuturor asteptarilor, tu nu o sa vii dupa mine.
-De ce as veni? Mortii nu isi parasesc mormintele decat pentru scurt timp. Ca sa ii bantuie pe cei vii. O sa revii.
Aplauze si murmure in sala. Lara, alba si goala zace fara suflare pe podea. Regizorul isi felicita actorii. Iar dramaturgul, ei bine dramaturgul este de negasit, probabil inca mahmur dupa betia de aseara, atunci cand le spunea tuturor prietenilor ce piesa proasta a scris.
Luca cel real, cel fara cicatrice o asteapta pe Lara in fata cabinei cu un buchet mare de trandafiri albi. Lara ii zambi si il saruta scurt.
-Ai fost superba draga mea.
-Bineinteles. Dupa cum se spune: despre morti numai de bine.
A da, si fie ca este sau nu plictisitor, sunt intr-o dispozitie nostalgica si n-am chef sa aud pareri rautacioase de la oameni care ajung pe aici cautand ’sex cu printese’ pe google. Pentru ceilalti, intotdeauna am timp sa-i ascult.
As pune poze, dar deocamdata nu le-am primit. Probabil o sa le pun pe cele mai nevinovate. ( Alex, exista si d-alea? )
A fost dragut, m-am dus si cu Silviu la film inainte (The Hangover – o comedie reusita. Nu dau link pen’ca mi se blocheaza rabla de calculator, dar credeti-ma pe cuvant, e faina), ne-am ciondanit in drumul spre Cismigiu pentru ca m-a urcat in 136 in loc de 336. Ne-am impacat dupa. Florile si dansul cred ca-mi revin, eu sunt aia careia ii sare tandara repede-repede. Silviu e printre cei mai calmi oameni pe care-i cunosc, da’ ieri chiar l-am enervat. Adica… am reusit! Cred ca pot sa-mi iau doctoratul in enervarea maselor, daca Silviu poate fi socotit o masa. Mai degraba un scaun, ca e confortabil atunci cand imi da voie sa stau pe el. Desi… in fine, nu-mi place sa chinui oamenii.
Apoi m-am intalnit cu 3 oameni dragi mie (da, cam astia-s toti prietenii pe care-i am) si-am fost intr-o bodega pe la Cismigiu ca sa bem. Am primit carti, multe carti. Am baut. ( mnoh, n-am baut cat pot io sa duc, dar nu ma plang). Alexandra bause o bere si spunea ca-i beata. ) Unele femei chiar sunt delicate. Am facut poze, l-am comemorat pe Eminescu (sau cel putin statuia din Cismigiu) in stil propriu si cu o oarecare intarziere, am stat si ne-am uitat la stele. Adi chiar a botezat o stea dupa mine, dar era una cam palida si silfida, asa ca pana la urma a botezat-o si pe a doua, a’ mai grasa. Deci am primit si 2 stele de ziua mea. Este ca-s bogata? Este, este.
Ii multumesc lui Sorin ca a baut pentru mine si le multumesc tuturor celor care m-au suportat 22 de ani de viata. Mai ales parintilor, ca ei ma cunosc de cand eram ca un ghemotoc.
TIGER, tiger, burning bright
In the forests of the night,
What immortal hand or eye
Could frame thy fearful symmetry?
In what distant deeps or skies
Burnt the fire of thine eyes?
On what wings dare he aspire?
What the hand dare seize the fire?
And what shoulder and what art
Could twist the sinews of thy heart?
And when thy heart began to beat,
What dread hand and what dread feet?
What the hammer? what the chain?
In what furnace was thy brain?
What the anvil? What dread grasp
Dare its deadly terrors clasp?
When the stars threw down their spears,
And water’d heaven with their tears,
Did He smile His work to see?
Did He who made the lamb make thee?
Tiger, tiger, burning bright
In the forests of the night,
What immortal hand or eye
Dare frame thy fearful symmetry?
Tocmai am terminat Simetria de temut a lui Tracy Chevalier si asa m-a apucat un dor sa ma mai uit pe Songs of Innocence sau Songs of Experience. Desi poezia Oh rose!, thou art sick mi-a bantuit o mare parte din vise acum vreo 2 ani. Si nu zic asta oftand nostalgic, nu nu.
Din cartea lui Chevalier am retinut doua lucruri importante: ca in mijlocul raului si al binelui stam noi oamenii si ca modul in care ne balansam pe linia asta subtire ce separa negrul de alb nu depinde intotdeauna de noi. Este important cine ne tine de mana.
Avem un circ, avem doi copii, ce provin din medii diferite, avem mediul rural si mediul rural. Avem pretextul romanului: mutarea unei familii dintr-un satuc in Londra. Ii avem pe Jem si pe Maggie. Jem intruchipeaza inocenta, Maggie experienta. Cateodata ei fac schimb, si tocmai de aceea William Blake, un pasager prin viata lor, le daruieste doua carti.
E fascinant personajul lui Blake: nu vorbeste mult si atunci cand o face, pune intrebari. Pare sa aiba o umbra ce il insoteste peste tot. Sotia lui. Este acuzat pe parcursul cartii ca ar sprijini Revolutia franceza. Suntem totusi in anii 1790. Lumea e in schimbare si tocmai de aceea londonezii gasesc o constanta in circul condus de Philip Astley. Constanta ce este si ea franta, din interese economice. De partea cealalta este misticismul inconstant al lui Blake. Iar la mijloc sunt cei doi copii: Maggie si Jem. Cei care vor influenta destinul tuturor personajelor.
Azi, dupa calculele mele matematice, ar trebui sa fie o data importanta in istoria acestei tari. Cine are habar despre ce e vorba primeste o ciocolatica. Si toata stima mea.
Sa va dau indicii? Nu am ce indicii sa dau, pot doar sa spun ca au existat la un moment dat niste oameni care au demonstrat ca se poate si altfel decat cu capul in pamant, ca strutul. Niste oameni care si-au dorit o Romanie altfel.
Mi-ar placea sa inchid ochii si sa dispara totul ca prin farmec, tot ce am trait pana acum, sa piara orice fel de experienta si sa ma trezesc iar copil. Sa intind manutzele catre mama, sa ma uit la ele intrebator si curios, nestiind daca imi apartin mie sau sunt doar o prelungire a unui alt suflet, poate sunt ale mamei, bucati pe care mi le-a imprumutat mie pentru o vreme, pentru a simti lumea mai usor. Si sa iau contact cu aerul rece, sa ma sperii de faptul ca nu sunt singura intr-un abis, exista viata in jurul meu, eu sunt viata, eu invat pentru prima oara sa respir, sa ating… niste falduri moi miscate cand si cand de vant, si imi mangaie ochii catifeaua lor, manutele se prind ca de franghia aruncata de corabieri si ma urc incet-incet spre lumina. Deschid ochii si vad totul alb, de parca am orbit, apoi ii mijesc, clipesc de mai multe ori (nici gene nu prea am), viata incepe sa capete culoare, o explozie de culoare, forme nedefinite si agitate, toate se intrepatrund, gust, auz, vaz…am simturile incordate la maxim si totusi nu pricep nimic. Si plang si urlu si dau din picioare de necaz ca o gramada de lucruri imi sunt refuzate doar pentru ca sunt…mica. Insa eu iubesc deja misterul lumii care in fiecare zi imi reveleaza o noua forma geometrica, un nou chip (oare stiam pe-atunci notiunea de chip?) generos si zambitor, o varietate noua de sunete in fiecare clipa. Apoi prima mea intalnire cu ele…cuvintele, prietenele mele, salvatoarele mele, frumoasele mele, am zis prima oara ‘tata’, apoi am pus degetul pe o gorila dintr-o carte frumos desenata. ‘Ce e asta?’ ‘Tata, tata’. Ce simt al umorului dezvoltat au uneori copiii. Primii pasi facuti de-a busilea, tarandu-ma, pentru ca omul a trebuit sa lupte o vreme pentru a deveni fiinta bipeda. Si-am strabatut istoria usor ca sa ajung la fiinta inteligenta, pe doua picioare. Ce minune sa ai picioare imi ziceam atunci. Ma gandeam la urmatorul pas, mai intai dreptul, apoi urmeaza stangul, apoi iarasi stangul, ah nu, m-am impiedicat. Si-apoi mama care ma ia in brate si care ma consoleaza cu pupici umezi si imi sopteste sa nu mai plang…insa nu isi dadea seama nici ea, nici eu atunci ce dulce e grija de a merge in asa fel incat sa nu te impiedici. Apoi, cand nici nu se astepta ea, eu puteam sa merg, ma dau jos usor de pe canapeaua acoperita de o patura rosie (da, mi-o amintesc si-acum) si merg tzopa-tzopa prin garsoniera mica pana la bucatarie. Voiam sa o surprind pe mama…si chiar am facut-o. Ah, apoi urletul de durere. Vasul ala de ceai fierbinte cazand din mainile ei fragile si tot lichidul oparit pe piciorul meu mic, aveam o rana deschisa, plangeam pentru ca nu stiam de ce imi aparuse o pata rosie si umeda pe piciorul alb. Apoi uleiul de masline m-a calmat, ma uitam la cicatricea care zi de zi se facea tot mai mica, in cativa ani disparuse. Aproape mi-e dor de ea, era o parte din mine, prima mea durere majora, senzatia de arsura si de frica, lucruri carora nu stiam sa le zic pe nume insa le manifestam prin lacrimi. Si sarind in ‘viitor’, prima zi de scoala, in uniforma, o vad pe invatatoare…tanara si frumoasa.Doar nasul il are un pic cam mare, insa are o fata blanda, ochi verzi si jucausi, imi zambeste… apoi il vad pe el, el care avea sa-mi manance 7 ani din viata, simt fiorul primei iubiri, iubire tacuta si consumata in liniste de imaginatia mea. Brunet cu ochi albastri, mari, foarte mari (ah..si il vad acum pe strada, suntem doi straini, ochii lui s-au decolorat, parul valvoi il face de nerecunoscut…eh si eu eram mai frumoasa atunci), poate de-atunci am ramas cu obsesia mea pentru ochi deschisi la culoare, cei mai frumosi ochi pe care ii vazusem vreodata dupa cei ai lui mami, si ma asez in rand cu el, si facem cunostinta, eu sunt alex, eu sunt simona…si eram amandoi niste copii speriati si stateam la careu tinandu-ne de mana, apoi intram in clasa, trecem pe sub niste flori si apoi in banca, unul langa altul. Apoi caietele unde faceam bastonase, mama imi rupea foile spunand ca am un scris urat, si plangeam pentru ca lenea deja se manifesta de-atunci, nu eram perfectionista, faceam lucrurile de mantuiala, fugeam de responsabilitati ca sa pot sa am timp sa visez… apoi atunci cand ma priveam in oglinda la bunica mea… si am avut pentru prima oara senzatia ca sunt eu, ca eu sunt eu, nu altcineva, daca va vine sa credeti, am facut cunostinta cu mine, si pe urma s-a rupt magia, insa ceva in mine imi spunea ca eu sunt eu, insa eu sunt mai mult decat atat, eu sunt in flori, in aer, in ceilalti, eu am fost dintotdeauna doar ca nu am avut chipul asta si pentru prima oara senzatia ca traiesc inca o viata, nu prima. Ce uimire si ce recunostinta atunci pentru simplul fapt ca exist. Si ca ma cunosc. Ca am dat mana cu mine atunci, cu mine acum, cu mine cea care a fost si cu mine cea care va mai fi. Si iar bebelus din nou, auzind impuscaturile la revolutie, ceausestii morti, mult sange si eu ingrozita de atata sange pe care il aratau la televizor, insa stiam eu al cui e sangele ala? pentru cine a curs, cine l-a spalat, ce se va intampla cu el? Si intelegeam atat de putin insa stiam tot…tot.
Si iubirea cu care imi priveam verisoarele atunci pentru ca pur si simplu erau frumoase, nu intelegeam de ce le cearta parintii ele fiind atat de frumoase, parca erau niste ingeri cu par blond, si le zambeam si nu-mi pasa ca ele ies afara noaptea tarziu si intarzie acasa si isi petrec timpul cu ‘bagabontii’, eu le iubeam pentru ca erau frumoase si pentru ca imi zambeau mie. Si pe unchiul meu betiv (D-zeu sa-l ierte) il iubeam pentru ca ma lua in brate si ma facea aeroplan si pentru ca glumea cu mine, si pe Puiu (Dumnezeu sa-l ierte si pe el) il iubeam si ziceam ca ma casatoresc cu el chiar daca el deja era casatorit, dar si el ma incuraja si imi spunea intotdeauna frumoaso, si se purta cu mine de parca eram un om mare, si cateodata, cand mergeam la tara, ma lua pe genunchi si ma pupa… si era un barbat atat de frumos, si atunci cand a murit, si inainte, cand era paralizat, nu intelegeam de ce ‘Dumnezeu care e asa de bun’ il chinuie in felul asta, nu-l lasa sa aiba macar puterea de a-si strange odata copilul in brate, si Marius, copilul, de cate ori nu l-am strans eu in brate desi eram si eu copil la randu-mi, doar pentru ca ma simteam datoare in fata tatalui sau sa-l ocrotesc. Ah si ce mare e Marius acum, are 13 ani, un adevarat barbat… si ce pacat ca Puiu nu mai e sa isi vada baiatul, seamana cu el, are aceiasi ochi incredibil de verzi si buze subtiri, si stiu ca si el sufera, nu stiu din ce cauza, dar nu mai conteaza asta acum, scriu pentru ca mi-e dor de oameni, pentru ca mi-e dor de mine atunci si de nevinovatia cu care priveam lumea si de iubirea neconditionata pe care o ofeream oamenilor, si pentru ca stiam sa apreciez un gest oricat de mic ar fi fost el, o privire, o vorba, un ras cristalin.
Si cand ieseam in fata blocului, mi-e dor de perioada aia, cand ne jucam v-ati ascunselea, si eu trebuia sa ma pun si eram o ovticata pentru ca eu nu am fost niciodata o fire sportiva si nu puteam sa alerg la fel de bine ca altii, si de multe ori stateam in casa si citeam o carte insa doream sa fiu si eu cu ei, sa ma joc, dar alor mei le era frica sa ma lase afara prea des pentru ca imi juleam genunchii pentru ca asa eram eu mai neindemanatica si ei se panicau si cata grija au avut ei intotdeauna de mine…. si de prietenii mei de atunci mi-e dor pentru ca atunci nu ne uneau decat iubirea fata de viata si joc, acum ne despart o groaza de prejudecati legate de muzica, mentalitate… si lipsa mea si a lor de toleranta.
Si mi-e dor de cate si mai cate nu imi ajunge jumatate de zi sa povestesc, insa ma opresc aici pentru ca nu vreau sa mai dau apa la moara unora ca sa se plictiseasca sau sa rada, dada, stiu ca sunt amuzanta.
Am o stare incomensurabil de proasta. Si cred ca tocmai am inventat o noua metoda de a baga adjectivele la superlativ.
Nu, nu e faptul ca nu am ocupatie, d-asta se gaseste. Nici faptul ca nu am bani, astia nu aduc fericirea. Doar tigarile.
E drumul asta pe care incerc sa merg pentru a ma regasi. Parca suna a inceput de scenariu al unui film low-budget cu influente Danielle Steel regizat de Lars von Trier. Nu ma astept sa intelegeti.
E atat de usor sa gasesc lucruri care sa ma (a se citi ‘va’) amuze. Atat de usor incat ma sperie gandul ca voi deveni un clovn plictisit si amar care va crede ca asta e calea pe care trebuie sa o urmeze. Iti rad spectatorii, razi si tu cu ei. Chiar daca scena e un rug imens care tocmai a inceput sa arda. Iti faci numarul bucuros ca azi a crescut audienta. Inchei satisfacut si pe urma te retragi in cabina sa te demachiezi, iar cand tocmai vrei sa iti dai jos nasul din plastic realizezi ca ai folosit parampam Poxipol sau un lipici de aceeasi natura si nimic nu il mai dezlipeste. E o parte din tine si il porti la nunti sau inmormantari cu acelasi aer hilar si demn. Este o marturie a faptului ca esti ceea ce faci. Si iti place sa-i faci pe altii sa rada. Doar ca din cand in cand simti nevoia sa te retragi si sa ii lasi pe altii sa iti imprumute miscarile, poantele, giumbuslucurile. Sa realizezi ca poti sa razi si tu de ei.
Si nimeni nu banuieste ca atunci cand pleci de pe scena, simti un gust sarat de lacrimi pentru ca tu esti singurul care si-a dat seama ca rasul nu e important. E doar un mod de a-ti trece timpul. Si nu asta voiai. Tu voiai sa salvezi timpul nu sa il irosesti de pomana, oferindu-le oamenilor iluzia fericirii. Pentru ca dupa ce au parasit spectacolul, dupa ce ecoul hohotelor s-a stins, oamenii vor continua sa moara. Nimic din ce ai facut tu nu le va usura clipa aceea. Daca ai fi stiut de la inceput ca raspunsul nu e aici, nu ti-ai fi pus niciodata acel nas rosu. Oamenii se simt fericiti in suferinta. In mizeria cea mai crunta rasar cele mai frumoase flori. Atunci ei pentru prima oara, uita sa mai rada si invata sa zambeasca. Pentru ca sunt singurele momente in care spectatorul devine spectacol pentru el insusi si poate sa-si joace rolul fara sa traga cu ochiul la altii. Nu ne implinim niciodata in ras… ci in lacrimi, sange si cenusa. Pentru ca fara sa ardem nu putem renaste. Din jale se intrupeaza fericirea … ca sa parafrazez o piesa celebra.
Exista o farama de divinitate in fiecare, doar ca nu iese niciodata la iveala in mod vulgar, manifestandu-se zgomotos. Ne aranjeaza colturile gurii in asa fel incat sa fie vazuta doar de cei care stiu sa priveasca.
Asa ca acest clovn isi da demisia. Trebuie doar sa gasesc o lama destul de ascutita ca sa-mi tai nasul.
Nu stiu ce sa spun despre Qntal. Mie-mi suna ca un amestec bizar de muzica de club si sunete medievale. Vocea din melodia pe care o propun spre ascultare parca e din alta lume.
A, referitor la versuri, sunt in franceza veche pentru a reda mai bine suflul medieval al grupului. ( format in ‘91, bla bla bla) Ca o curiozitate, unul dintre fondatorii Qntal este Ernst Horn, care a parasit trupa in 1999pentru a se concentra pe celalalt proiect al sau intitulat Deine Lakaien .
Ca am auzit ca a murit Michael, a murit Farah Fawcett, ieri a murit scriitorul si criticul Matei Calinescu.
Ce-nseamna asta?
Eu cred ca voi vreti sa ma deprimati.
Lasand gluma la o parte… cand aud ca moare un artist sau o persoana publica, nu moartea lui in sine ma deprima. Desigur, imi pare rau cand ma gandesc la familia lui sau la oamenii care l-au iubit cu adevarat, nu neaparat fanii pentru care ‘ce e val, ca valul trece’. Oamenii astia, chiar si trecuti dincolo, au lasat aici cate ceva. Mai ascultam o muzica, mai citim o carte. Si asta trece… Ma deprima moartea pentru ca ma gandesc la toti oamenii care au disparut brusc din viata mea, rapusi din cauza acestei epidemii.
Azi, imediat dupa ce am citit stirea despre Michael m-am gandit la Alexandra. A trecut un an de cand a murit, dar inca trec prin fata blocului ei si ma gandesc automat ‘Oare n-o s-o vad pe Alexandra iesind afara cu cainele?’ Pe urma, creierul meu incepe sa functioneze si imi aduc aminte ca ea nu mai e.
Nu sunt genul care sa planga la inmormantari…in schimb, o sa-mi port in spate toti mortii pentru ca am o memorie a dracului de buna. Boala asta numita amintire recidiveaza atunci cand ma astept mai putin. Azi, de exemplu.
Anul trecut am primit o palma – am constatat ca nu numai cei batrani mor. Oricum, cat de batrani sa fie cei dragi, ca sa ne putem impaca cu nefiinta lor? Dar…
Pe la 5-6 ani ascultam Heal The World desi nu aveam habar de engleza. Acum…
There’s a place in
Your heart
And I know that it is Love
And this place could be much
Brighter than tomorrow
And if you really try
You’ll find there’s no need
To cry
In this place you’ll feel
That there’s no hurt or sorrow
Ridica-te, ia-ti patul si mergi… unde vezi cu ochii. Exact asa i-am spus .
Trase plictisita din tigara si isi roti privirea de jur imprejur de parca ar fi cautat aprobarea auditoriului. Continua:
-Cand i-am zis sa isi ia patul voiam desigur sa spun ca ar trebui sa inceteze a mai veni in al meu. El nu platise pentru vreun pat ca sa il poata lua. Rase strident. Probabil ca ati observat si conotatia biblica a despartirii noastre. Nu era paralitic totusi. Insa si dependenta poate fi considerata drept o forma de handicap. Nu poti sa te descurci fara altul, ca atare trebuie ca ai vreun membru lipsa. Sau poate esti orb.Si spre deosebire de handicapatii autentici, asta se intampla cu acordul tau. Asa ca, eu, spunand aceste cuvinte, i-am oferit bietului om libertatea si practic l-am obligat sa isi reataseze membrul amputat, sa fie el insusi un intreg.
Isi ridica mainile in sus si declama:
-Eu sunt calea, adevarul si…
-Alfa si Omega, Yin si Yang. Din pacate si tu urmezi cursuri de recuperare la fel ca si noi. Halal profet.
Barbatul tanar se foi triumfator pe scaun. Ar fi vrut ovatii, urale si artificii pentru ca a pus-o la punct pe impertinenta.
Murmure in sala.
-Macar nu e pedofila ca Mahomed al tau, replica o femeie intre doua varste.
-E doar nebuna…
-E adevarat sopti nebuna incet.
-Ce? Vino-ti fato in fire, barbatii sunt toti porci. Bine i-ai facut. Uita-te la asta, are impresia ca din cauza unei mici crize de luciditate ne este superior. Il arata pe june cu degetul. Priviti-l. Ei au impresia ca noi suferim din cauza acelui ‘falus amputat’ , insa in secret mor de invidie pentru ca nu au clitoris.
-Nu mi-am terminat povestea inca.
-S-auzim, s-auzim.
-Azi nu mai e timp, terapia s-a terminat, voi chema asistentele.
-Dar nu am ajuns la concluzie inca, poate vorbind ma voi insanatosi.
Lumea se imprastie condusa de infirmiera, fiecare la treaba lui. Unii la tratamentul cu electrosocuri, altii in sala de mese, altii in saloane. Fata ramase singura strangand o bucata de hartie la piept, cu genele incarcate de lacrimile care inca nu se puteau hotari daca ar fi cazul sa se rostogoleasca sau nu.
-Daca as lua-o de la inceputuri…Curtezanele, vrajitoarele, Ioana d’Arc, Virginia Woolfe, Simone de Beauvoir, Sylvia Plath, Julia Kristeva. In cealalta parte, barbatii. Scriitori, mecanici, filosofi, cavaleri, pierde-vara. Iar noi suntem asa putine. Trebuia sa existe un varf de lance. Tarfe, intelectuale, sfinte. I-am spus ca-n Biblie, ‘ia-ti patul si mergi’. Si lasa-ma sa respir. Eu nu urasc barbatii, ii iubesc de la distanta. Batalie intre sexe? Nici pomeneala, este o mare dragoste, cat un ocean peste care nu a aruncat nimeni punte. Pentru ca ar fi prea mult de munca, prea multa osteneala. Idioata aia in varsta voia sa sublinieze ca traim intr-o lume falocentrica. Pe dracu, traim in doua lumi diferite, paralele, care se intersecteaza din cand in cand doar ca mai apoi sa se indeparteze si mai mult. Doar nebunii mai au curaj sa isi dea intalnire la granita. Sa calce hotarul imaginar. Altfel, comozii se uita de pe un tarm la celalalt si au impresia ca ceea ce se vede este adevarat. Au pretentia ca inteleg. Insa nu ai cum sa intelegi bucuria cauzata de nisipul ce se lipeste de tine, fericirea de a simti in sfarsit pamantul sub picioare decat daca ai inotat tot oceanul. Insa e mult mai prudent sa crezi ca intelegi. Cunosti obiceiurile, stilul de viata al celorlalti citind totul in carti, insa …insa nu conteaza. Ridica-te si mergi. Inoata. Ineaca-te daca trebuie. Construim aparate de zbor, insa paradoxal e ca distantele se maresc. Escaladam cele mai inalte varfuri muntoase insa ne sperie haul care se casca in noi. Sa inoti tot oceanul avand posibilitatea unei singure insule, care stii ca se poate scufunda, dar sa il inoti oricum. Asa apar arhipelagurile.
Se ridica si iesi in curtea sanatoriului. Incepuse sa ninga. Tanarul de la terapie o lovi cu un bulgare. Ea se imbufna si porni cu pasi repezi catre el. Ii propti un deget in piept si intreba glacial:
-Esti musulman?
-Eu…aaa… nu, dar asa presupune lumea pentru ca…
-N-are importanta. Atunci esti probabil homosexual.
-Poftim?
-Insurat? Ai copii? Ai tendinte suicidale? Sifilis? Tumoare maligna?
-Insurat sigur nu sunt, copii nu am, tendintele suicidale nu e tarziu sa le capat, de restul…habar nu am, ultima oara insa…
-Iti place Marguerite Yourcenar?
- Glumesti? Memoriile lui Adrian e printre cartile mele preferate.
Zambi si ii apuca bratul cu un gest familiar.
-Unul dintre lucrurile care imi plac la ea este ca in cartile ei nu strabate niciun fel de emotie feminina. Daca am compara-o cu alte contemporane am observa ca…
-Nicio femeie nu s-a identificat pana acum cu personajele ei masculine intr-atat.
-O fi fost lesbiana, mai stii!?
-L-a avut pe Frick.
Ramase un pic pe ganduri, apoi adauga:
-A stiut sa inoate. Toate artistele trebuie sa stie sa inoate. Pentru a fi apreciate si pe celalalt continent.
Dostoievski e mare. Nu prea am cuvinte la-ndemana pentru a putea spune cat de mare este, mai bine puneti mana sa-l cititi.
Scuzati-mi blasfemia, dar Dostoievski e ca o Biblie fara sfinti sau apostoli.
O biblie a demonilor cu fete umane.
Mi-e greu sa spun ca mi-a placut ‘Umiliti si obiditi’. M-a marcat mai mult ca Idiotul, dar mai putin ca Fratii Karamazov sau Crima si pedeapsa, asta as putea sa spun. Ma regasesc mai degraba in personajele ’schilleriene’ din romanul acesta. Totodata m-a inspaimantat usurinta cu care nenea Dosto surprinde bestia din om, felul in care cauta sa o justifice. Monologul printului-monstru din Umiliti si obiditi este o capodopera. Dostoievski a surprins profunzimile fiintei umane mai mult decat a facut-o Freud. A incercat sa-i inteleaga pe cei rai si, in ultima instanta, sa-i justifice. A reusit sa priceapa ceea ce nu multi inteleg: ca de multe ori, faptele bune sunt doar o masca peste egoismul nostru feroce. Cu toate astea, Dostoievski nu neaga ingerul dintre noi, ci doar il plaseaza intr-o realitate definita de norme si reguli care, parca ispitesc la rau.
Personajele lui Dostoievski sunt victime ale mandriei, indiferent de idealurile lor. Crestinismul lui Dostoievski este unul drept, ca un fel de justitie ce trebuie sa pedepseasca, chiar daca e moral (moralitatea este pana la urma, o virtute omeneasca) sau nu.
Dostoievski ramane totusi o incursiune literara extraordinara. Doar ca in momentul in care inchid cartea, ma sperii. De mine. De noi toti.
Scrisesem un blog frumos. o povestioara. Doar ca mi se reseta calculatorul cand eram pe punctul sa o termin. Si s-a pierdut totul.
Si-am uitat ce am scris. E ciudat ca nu putem pastra frumusetea unei clipe, sa o inghetam si pe urma sa o purtam cu noi pentru restul zilelor care vor urma.
Poate ca asa nu ne-am mai dori sa treaca timpul mai repede pana la urmatoarea secunda magica. Ne-am dezgropa raftul cu amintiri si ne-am satura de ceea ce exista deja in noi insine. Dar memoria e inselatoare, amintirile se pierd, se schimba, detaliile pier.
Si uneori in detaliile uitate gasim raspunsul la multe intrebari de azi. Prezentul se adapa din trecut, atunci cand e seceta in suflet.
Sa lasam fantomele trecutului sa se odihneasca. Asa incepea povestea mea. Insa atunci cand prezentul e o funie pe care gatul tau trebuie sa faca echilibristica scotocesti si prin sertarele vechi, iti imbraci hainele ponosite si te aranjezi pentru spectacol.
Spectacolul unde aranjezi scena, unde joci rolul principal, unde te aplauzi singur.
Spectacolul unde nimeni nu plateste bilet pentru ca toti joaca la diverse alte teatre. Unii prefera sa iasa in strada cu o portavoce si sa incerce sa induioseze publicul trecator. Sa-i faca sa ramana. Sa-i inlantuie. Sa le bata cuie in picioare pentru a nu se mai misca vreodata de acolo. Piata publica e plina de oameni care stau nemiscati, cu gurile cascate, ascultand pe un X sau pe un Y, admirandu-l pentru modul in care isi joaca rolul. Sunt atat de fascinati de prestatia lui incat uita ca mai au si ei maini pentru a gesticula si voce pentru a isi spune replicile. Si tot ce fac e sa stea…si sa stea…
Pana la urma ei sunt foarte buni jucandu-si rolul de spectatori. Si Regizorul ii rasplateste si pe ei, desi nu le da indicatii, doar sfaturi.
Sunt cativa care vor sa isi joace rolul cat mai bine, fara sa primeasca aplauze. Si nu au luat vreo lectie, pur si simplu improvizeaza. Speranta lor e ca vor auzi la sfarsit Vocea care va spune bis. Si poate ca atunci sala se va umple de privitori. Oamenii acestia trebuie sa isi cunoasca replicile trecute. Pentru ca au nevoie sa stie unde intonatia a fost nepotrivita, unde gesturile au fost prea exagerate, unde decorul i-a incurcat in desfasurarea rolului.
Stiu ca s-a mai zis ca lumea e o scena…si ca suntem toti actori…
Si ca toti avem un rol de jucat…
Insa multi joaca bine si nu sunt niciodata remarcati de critici. Nu sunt aplaudati. Nu curg petale de flori asupra lor la sfarsit.
Poate… poate ca e mai bine asa.
Cine are nevoie de spectatori atunci cand ei nu baga decat o data capul in sala, nu inteleg si exclama ‘Ce piesa proasta’!?
Insa tu stii ca e piesa ta…si ca pe alocuri este intr-adevar proasta, insa cateodata devine sublima si asta te indeamna sa o joci mai departe, sa iti imbunatatesti dictia, stilul, miscarile.
Norocosi sunt totusi cei care gasesc un partener pentru a face schimb de replici. Chiar daca este pentru scurt timp. O strangere de mana intr-o sala in care nu exista decat lumina reflectorului, fixa si indepartata conteaza cat mii de aplauze. Exhibitionism binecuvantat.
Monoloagele plictisesc pana la urma si pe cel ce le intoneaza.
Mie mi-au placut intotdeauna englezii. Mi-a placut istoria lor, civilizatia lor, tara lor (din poze). Imi place umorul lor, desi nu ma consider o cinica. Pe 24 ma duc in excursie la Londra. Aviz cititorilor: o sa lipsesc vreo 2 saptamani.
In alta ordine de idei, mie imi plac si rusii. Da, rusii aia care ne-au tot bip de la 1800siceva. Imi place literatura lor, imi place taranul rus. Dupa ce a fost mama in Rusia si a adus poze si diapozitive de la Ermitage, mi-am petrecut o buna parte din copilarie imaginandu-mi ca intr-o zi o sa vad toate acele frumuseti pe viu.
Acum vreo 3-4 ani sustineam ca daca vad Parisul pot apoi sa mor linistita. Visam sa ma urc in turnul Eiffel si sa fac poze de la inaltime. Cand am ajuns in Paris, turnul urias nu m-a impresionat. Multe schele, mult fier. Mi-a placut Parisul per total, dar abia asteptam sa ma intorc acasa. Aveam o pisica de hranit si mangaiat si prieteni cu care sa beau o bere. Aveam la ce sa ma intorc.
Nu pot sa imi injur tara cand nu am facut nimic pentru ea. Este absurd sa vrei sa faca Romania ceva pentru tine. Sa faca ce? Sa construiasca lagare pentru toti cei care te-au calcat vreodata pe picior?
Problema noastra este ca intotdeauna asteptam ceva de la celalalt. Asteptam ca celalalt sa se schimbe, sa devina mai bun, mai curat, mai uscat. Celalalt asteapta ceva de la noi. Si ne petrecem viata in asteptare…
Poate ca am vazut de cand eram mica o fata a unei alte Romanii, o Romanie pe care nu o cunosc multi. Vorbiti cu batranii care si-au petrecut cei mai frumosi ani din viata in puscariile comuniste si intrebati-i de ce… Pentru ce? Pentru cine? Apoi, puteti sa le explicati lor de ‘rromania’ si de nemultumirile personale, de felul in care Romania e o tara de cacat in care nu merita sa traiesti. Mai dati-le o palma pe obrazul ala chinuit.
Poate ma-nsel, dar cea mai mare greseala a Romaniei este faptul ca suntem o natiune de masochisti. Ne place sa presaram sare pe ranile deschise ale unei natiuni care deja urla. Fiecare pumn in fata devine o justificare pentru a muri.
Nu stiu daca sunt mandra ca-s romanca, am de meditat la asta, dar n-o sa-mi fie niciodata rusine ca m-am nascut aici. Nu o sa ii acopar de flegme pe cei de langa mine asteptand sa flegmeze si ei inapoi.
Daca urli mai tare ca cel de langa tine, inseamna ca esti mai neroman ca el?
Daca spui de indeajuns de multe ori ca Romania-i de cacat apare zana-maseluta si te transforma brusc in suedez? Te teleportezi intr-o alta tara si uiti ca exista .ro pe harta? Care e ideea de fapt? Probleme sunt destule, solutii unde?
As vrea sa vorbesc despre o gramada de lucruri care s-au inghesuit sa vina peste mine zilele astea.
Mi-a venit o idee in timp ce citeam asta, articol gasit prin DeMaio . O sa ma leg de titlul articolului deoarece nu au trecut nici 5 zile de cand mi-a reprosat cineva ca as fi ‘occidentalista’. Presupun ca se referea la faptul ca ma raportez mai degraba la valori vestice, decat la cele neaos romanesti. Mnoh, n-am cum sa ma raportez la valorile noastre, tinand cont ca acestea sunt deja in mine. Societatea apuseana e-n declin, isi devoreaza idolii, vrea sa spuna autorul articolului. Dar oare noi nu i-am devora? Avem o foame continua, tine de cateva sute de ani, ne-o mai satisfacem din cand in cand aruncand cu prastia-n vreun Eminescu, doar-doar s-ar prabusi si el in tarana ca uriasul Goliat. Ce e de remarcat este ca n-avem niciun David. La niciun David, nicio Bathseba. Nu prea avem de unde alege.
Si daca am inceput cu referinte biblice, sa continuam. Stiti povestioara cu Solomon si cu cele doua femei ce se certau pentru un copil, fiecare spunand ca este copilul ei? Solomon a luat sabia si a spus ca va taia copilul in doua oferind o jumatate fiecareia.Mama copilului a spus atunci sa lase copilul in viata, sa i-l dea celeilalte femei, dar sa-l lase in viata. Vedeti, multi dintre noi nu prea stiu cum e sa fii mama. Preferam jumatati de masura, in locul sacrificiului. Ne uitam in ograda vecinului si daca el umbla tot cu jumatati de masura atunci rasuflam usurati, ne putem duce traiul mai departe. Acceptam existenta unei jumatati atat timp cat si restul traiesc la fel. Asa-s oamenii. Cu geniile e mai greu. Ei prefera sa-si daruiasca pruncul posteritatii, in loc sa aiba doar o parte din el. Daruind ceea ce ai altora, te nasti. Atunci cand te nasti, automat, incepi sa mori. Si incepi sa bei ca sa uiti. Sau sa iei droguri. Sau sa faci sex in mod nefiresc.
Iar femeia careia i se da bebelusul intreg, il creste o perioada si apoi il lasa liber. Se intoarce cu fata catre tine si rade. Pentru ca nu esti ca ea. Nu mai ai nimic, insa iti permiti multe. Te judeca. Arunca cu pietre.
Asta e declinul occidental. Lipsa de recunostinta. Lacrimile fariseice la morminte pe care le construim piatra cu piatra.
Sunt inchisa-n casa. Sa nu radeti. Chiar sunt inchisa-n casa. Mi-am uitat cheile la serviciu si mama a plecat. Se intoarce diseara.
L-am trimis pe Silviu sa imi ia cheile si sa le aduca. Problema e ca eu tot fara tigari sunt. Si ma tot invart, ca un coi intr-o caldare, nestiind ce sa fac. Din cand in cand, ma mai tund, asa ca nu pot aplica solutia rapunzeliana: infasoara-te-n par si coboara-n jos luceafar bland. As putea sa stau linistita sa-l astept pe Silviu, problema e ca eu numai linistita nu-s de fel. Acum e 2:41. Sper sa apara pe la 3:00. Ma gandeam sa mai scriu ceva pe blog, dar n-am inspiratie pentru ca n-am tigari.
Ce ma mai deranjeaza pe mine la ora asta este ca au scos de pe piata inghetata Aloma cu placinta de mere. Da, exista Aloma cu placinta de mere. Nu, nu fac reclama firmei Delta, inghetata lor e in general odioasa si degraba aducatoriu de moarte si colesterol. Aloma de mere totusi era…este… da, eu n-am voie dulciuri, dar mai scap si eu ca pisica-n smantana. Si cand scap, imi place sa mananc ceva bun-bun-bun. Iar Aloma cu placinta de mere era mai mult decat bun-bun. Era comoara cu banuti de aur de la capatul curcubeului. Avea o parte cu gust de mere pe care o manca Silviu si o parte cu scortisoara si bucati de pricomigdale pe care o hapaiam eu. Dar tot ce e bun se termina la un moment dat. Acum cateva zile am batut tot cartierul Militari in cautare de inghetatica bun-bun-bun. Si n-am gasit. De la mine de la Orsova pana pe la Apusului am tot colindat ( a se citi ‘l-am tarat pe Silviu dupa mine) intrand in fiecare magazin si scotocind prin frigiderele (sau ce-or fi alea) cu inghetata. Vanzatorii se uitau la mine de parc-as fi fost nebuna. Nebuna sau gravida. (in ziua de azi e musai sa fii ambele). N-am gasit. Nici in Cora,nici in Carrefour. Nicaieri.
Asa ca acum voi face petitie la Delta sa reintroduca sortimentul asta de inghetata. O voi cumpara la bax. La cartus. La camion. O cumpar in rate cu dobanda de 89579879358 la suta. Nu ma-ntereseaza. Vreau inghetata.
o oaie doua oi trei oi cinci oi o mie doua sute cincizeci si sapte de oi.
Parca as vrea si tigari.
un elefant, trei elefanti, patru elefanti, trei milioane sapte sute de elefanti care se leagana bleg pe o panza de paianjen
2:57. A venit Silviu. Au venit tigarile. Nu mai trebuie sa scriu ca sa uit de nevoia de tutun.
Cand am luat de pe raft ‘In numele porcului’ si i-am citit descrierea, am crezut ca am dat peste o lectura usurica, de week-end.
Mare mi-a fost greseala. In descriere, ceva mai jos, nu stiu ce reviewer de carte spunea ca Pablo Tusset zugraveste iadul. Si avea dreptate intr-o oarecare masura.
Tusset incearca sa traseze acea granita subtire dintre iad si rai. Inca o data, noi oamenii suntem la mijloc.
Povestea debuteaza ca un thriller: niste politisti descopera la abatorul din satul de munte Horla un cadavru de femeie ce pare ca a suferit toate procedeele specifice transarii unui porc. In gura femeii, politistii gasesc un mesaj: ‘In numele porcului’, un mesaj initial interpretat ca o gluma sinistra, dar care capata conotatii adanci pe parcursul romanului.
Tomas, un politist ce doreste sa se retraga este trimis ca agent secret in satul Horla pentru a-l gasi pe criminal. Asa ia nastere Pedro, scriitorul.
Doar ca Pedro si Tomas au secrete pe care le ascund unul de celalalt. Pe munte, oamenii si porcii se amesteca, identitatile se confunda.
Cartea mi-a adus aminte de Fight Club. Pana si autorul recunoaste, in mod indirect, ca s-a inspirat de acolo.
In roman apare si o pictura, Madona in fata unui peisaj, a lui Bellini. Apare obsesiv, ca un simbol luminos intr-o lume ce isi cauta alinarea in violenta, un simbol al oamenilor buni ce mor pentru ca psihopatii sa-si recapete libertatea.
Si acum am si eu o dilema. Luati de cititi aici. Da, cititi si comentariile. Acum dilema mea este: pedepsim intentia, lipsa de intentie sau consecintele actiunilor noastre? Nu de alta, dar ma gandesc ca nazismului i s-au facut jde procese si a fost condamnat de jde ori deoarece si intentiile erau rele, criterii de rasa, etnie etcetera etcetera. Comunismul a fost condamnat mai din parti asa deoarece intentiile erau cica bune, criterii sociale, egalitate etcetera etcetera.
Deci e mai rau sa ucidem cu gandul da’ sa nu ucidem cu fapta sau e mai rau sa ucidem cu fapta da’ nu cu gandul? Sau sunt rele amandoua? (Asta cu ucisul era doar un exemplu, inlocuiti cu ce vreti voi)
Ma, eu ma gandesc ca toti marii criminali si hoti sunt gratiati deoarece se gandesc unii filosofic asa, ca ei nu reprezinta un pericol pentru societate si ca nu e intentia lor sa omoare sau sa fure, se intampla doar. Victime colaterale cum ar veni.
Prostia blogocubica ma uimeste pe zi ce trece. Sunt vreo 30.000 de bloguri in Romania. Si cresc.
Brr.
Am observat cu stupoare ca unii oameni chiar is mai prosti ca mine. And that’s not an easy task, dupa cum spune Silviu. )
Fac unii pe piosii si pe moralistii de parc-ar fi Dumnezeu din Ceruri, desemnati cu acte sa acorde iertare si viata vesnica. I-as invita sa imi faca o felatie, da’ n-am. Oricum, daca as avea, sunt convinsa ca ar face-o, intr-atat de marinimosi sunt.
Dar sa vedem cine are parte de marinimia lor.
Cititi aici.
Mie mi-a dat o lacrima in coltul gurei de mila puscariasilor. De fapt am plans in hohote. Mi-ar placea acum sa ma transform intr-un fel de Batman sa ma duc si sa eliberez toti puscariasii de la Rahova. Sa punem foc tuturor inchisorilor, sa cada mai ceva ca Bastilia, pentru ca mai apoi sa ne tinem toti de maini si sa scandam Liberte Egalite Fraternite. Ca pana nu suntem toti liberi suntem toti prizonieri. Pana nu suntem egali suntem la puscarie. Casatoria e viol. Sau ceva de genul.
As dori sa ma confesez pentru ca am remuscari. Am un suflet tare had de felul lui. Si parca ma gandesc ca hotii, criminalii si violatorii (nu ma refer la micii gainari care au furat o paine – da’ sa nu ne imbatam cu apa rece ca a trecut vremea lui Jean Valjean) o duc prea bine la mititica. Eu pentru criminali si violatori as recicla Auschwitz-ul (sau cum naiba se scrie, lua-l-ar naiba de lagar), cel putin deviza aia cu ‘Voi ch’entrate lasciate ogni speranza’, pardon, aia era la alta echipa. (aia de jucau cu Mussolini) Ma rog, aia cu munca te face liber. Mie mi se pare corect. Stiu, acum multi va veti holba inspaimantati si veti fugi mancand pamantul facand trei cruci in fata portretului cu Che Guevara si batand o metanie pentru Lenin. Da’ asta e, sunt un om rau. Deci eu i-as pune pe puscariasi sa munceasca nene, sa munceasca zi de vara pana-n seara, sa munceasca pana cad lesinati de oboseala. Asa i-as integra eu inapoi in societate. Ca doar nu integrezi d-alde hoti si pedofili lasandu-i sa se relaxeze.
Baaa. aloo, nu-mi doresc eu sa ajunga lumea la puscarie, ajung ei singuri, fara ajutorul meu. Sau ar trebui sa ajunga. Gresesti -platesti. Cauza-efect. Lege universala.
Da’ lasa ma, ca asa e cand esti prostit cu Drepturile Omului de mic copil. Se pare ca numai scursurile au nevoie de drepturi, noi oamenii normali ne descurcam si fara. Cand e ultima oara cand ati auzit un om de langa voi ca invoca drepturile omului, mila semenilor etc? Eu una niciodata. Nu de alta, noi ramanem la mila alora care se agata de legi care-s facute sa-i ocroteasca.
Pana la urma, lume, mi-am luat coaiele-n inima-n dinti si m-am prezentat la romexpo. Mi-am luat bilet la Manowar.
N-o sa fac acilisea recenzie pentru ca nu m-am priceput niciodata sa adun muzica-n cuvinte.
Cateva observatii simpatice (asa ca mine ) o sa fac totusi.
Pe langa concertul in sine, pe mine m-au impresionat oamenii. La un moment dat am vazut o doamna ( pe la 50-60 de ani) cu o sacosa de carpa. Pusese sacosa jos si dadea din cap pe Trooper. Stia si versurile. L-am pus pe Silviu sa-i faca poza, era de retinut. Apoi am vazut vreo 3 femei gravide. Din pacate, in multime nu le facuse nimeni loc asa ca au stat si privit (si ascultat) concertul mai de la departare.
Cand cei de la Manowar cantau Kings of Metal langa mine era o tipa care lucreaza in Feeria la banca. Genul de ochelarista grasuna, cu o figura bonoma pe care mi-as fi imaginat-o ascultand Rihanna. Ok, The Killers in cel mai bun (rau?) caz. Dar nu. Urla din toti rarunchii ‘Other bands play MANOWAR KIIIIIIILLLLLLLLLL!!!!’. Voiam sa-i fac si ei o poza, dar eram cam aproape si mi-era frica sa nu ma recunoasca cand merg la banca cu OP-uri si depuneri. Eh. Ok.
Cand au cantat Heart Of Steel mi se ridicase parul de pe mana si mi se facuse pielea de gaina. Asta asa intre paranteze ca am stat cu parul ridicat aproape tot concertul. Cand am iesit nu prea mai aveam nici voce, nici picioare, nimiiic.
Pai ce sa mai zic? Hm, doar ca nu eram mare fana Manowar pana aseara. Acu’ s-au ales cu inca un fan. Si nu numai din cauza muzicii. Pe mine m-a impresionat faptul ca Joey DeMaio (thanks chiticot) s-a chinuit sa memoreze ditamai monologul in romana. Ca mic exemplu. Cand a intrebat ‘credeati ca o sa spun Budapesta?’ a nimerit si intonatia specific interogativa. Faptul ca l-au lasat pe tipul ala din BV sa cante cu ei si i-au dat chitara dupa. Io-s usor impresionabila, dar aseara chiar ma bucuram cu intreaga mare de oameni din fata de la Romexpo. Parca inspiram si expiram toti in sincron. Nu m-am mai simtit asa bine de la Iron Maiden. Ma scarpin in cap si nustiu ce sa mai spun.
A fost extraordinar.
Imi pare rau doar ca n-am raspuns invitatiei la bere pe care mi-au facut-o Sorin si jumatatea lui. Eram obosita rau, acum scriu articolul de la munca. Oricum sper ca au baut o bere si ptr mine, daca nu, nu-i suparare. Oricum am ajuns la 1 acasa pentru ca am mers pana la 1 mai pe jos ca sa gasim taxi. Dar a meritat.
Uite cum pierd eu timpul de pomana cu oameni prin a caror cutie craniana bate vantu’ de primavara-vara. Catinel asa, ca daca ar bate un pic mai tare, probabil s-ar crea niste conexiuni, miscari ale sinapselor. Chestii.
Acum ceva timp am scris un articol despre pastila de slabit Super Slim. Aici. Azi primesc un comentariu care spune asa:
dar ce faci in momentul cand dorinta de slabire este mai mare decat orice in lumea asta,trebuie sa treci prin asa ceva sa faci orice iti sta in putere si sa iti dai seama ca nu ai nici o sansa …apoi apare din senin ‘capsula’ iti taie pofta de mancare si te face sa te simti admirata de toti …..”ce ai facut?cum ai facut?vreu si eu…”’etc….stiti si voi cum e
te simti in sfarsit bine ,nu iti vine sa crezi cat de usor a fost dupa atatia ani de chinuri grele,grele….iti spun eu nu renunti mergi mai departe oricare ar fi consecintele…..iti spui decat grasa mai bine moarta…
Ba, deci eu n-am mers mai departe. Da’ sa stiti ca n-am aruncat pachetul de SuperSlim. O suta de mii pastila. Glumeam. (l-am aruncat dap ) Nu fac trafic de droguri pe blog. Doar trafic de pe urma proastelor care cauta pe gugal Super Slim.
Chinuri grele, grele. Plua calului. Eu credeam ca e greu sa traiesti orb. Sau ciung. Sau cu cancer. Da’ acuma se pare ca e o adevarata corvoada sa ai niste kg in plus.
Nu stiu cum sa zic, dar orice om, cat o fi el de gras si de slut are niste oameni care tin la el. O fi ok pentru tine sa mori, dar cat de ok e pentru ceilalti? Io pun pariu ca fata care mi-a lasat comentariul n-are mai mult de 25 de ani. Deci probabil are niste parinti pentru care ea e cea mai frumoasa, cea mai desteapta, cea mai cea. Probabil ca are prieteni care o iubesc. Ea e gata sa renunte la toate astea si sa moara pentru a fi slaba. Uhm.
Problema voastra nu e ca sunteti grase (cat de grase puteti fi, serios acuma. Ati aparut la Ripley’s Believe It Or Not? Nu puteti iesi din casa decat pe baza de macara? Lumii ii e mai usor sa va sara decat sa va ocoleasca?) ci incredibil, incomensurabil si inimaginabil de proaste. Si de egoiste.
Pam pam.
Nu va ghidati dupa titlul cartii. Nu fiti superficiali ca mine. Aceasta carte nu este una usurica de week-end cu care sa va petreceti timpul mai rontaind din cand in cand alune si caju.
Englezoi fiind, Jonathan Coe, incearca prin aceasta carte sa o traga nitel de urechi atat pe madam Thatcher cat si pe alti politicieni de dreapta. Simpatiile stangiste nu sunt deloc subtile, parca la fiecare pagina cartea urla ‘Dreptate pentru proletariat!’, cu toate astea pe mine m-a pacalit un pic. In sensul ca m-a facut sa simpatizez la un moment dat cu socialistii lui Coe.
Stiti de ce? Pentru ca Jonathan Coe zugraveste tabloul unei lumi bolnave. O lume in care de fapt nu mai exista ideologii, ci doar lacomie pura. Iar ideile lui Coe macar sunt oneste, desi la un moment dat extrem de stupide. Macar sunt idei, nu dorinte.
Pai sa vedeti. Familia Winshaw, personajul central al acestei carti, este alcatuita din mai multe membre sau organe sau cum vreti sa le spuneti. Nu sunt toate la genul feminin, asta sa fie clar. Ei bine aceste ‘organe’ se impart egal in functii de autoritate si dezlantuie iadul. De la articole de ziare care se contrazic la industria de armament ce il copleseste pe Saddam cu atentii pentru ca mai apoi sa se intoarca impotriva lui, de la industria filmului pana la industria alimentara care imbolnaveste populatia, familia Winshaw este peste tot cu un singur scop: acela de a castiga.
Stiu, suna ca un thriller politic, dar este mai mult de-atat. E o carte care m-a facut sa cred ca nu exista conspiratii la nivel mondial. Doar o lacomie imensa care cuprinde sufletele unor oameni care, poate daca ar fi crescut intr-o altfel de societate, ar fi fost diferiti. Nu exista decat rautatea celor puternici impotriva inocentei saracilor. Sclavia banului este mai periculoasa ca orice alt tip de fundamentalism religios.
Singurul lucru care ii nimiceste pe cei lacomi este nebunia. Nebunia unor oameni care nu mai au nimic de pierdut.
Mi-a placut. A fost trista si pesimista, dar mi-a placut. Pentru ca la final, printre picaturile de sange specifice masacrului se intrezareste speranta. Printre picaturi.
Am stat toata noaptea treaza si am citit o carte despre violenta domestica. Chick-lit (chick lit de 700 de pagini, dar totusi.coperta era portocalie). Despre violenta domestica. Nu prea am putut sa dorm.
Apoi am ajuns la serviciu nedormita si cu organismul intors pe dos din cauza nesomnului. Sunt ca pusa pe pilot automat. Am ochii rosii si ma tot frec la ei instinctual. Cred ca sperii clientii. Acum, colac peste pupaza, am dat peste poza unei femei musulmane. Ingropata pana la gat. Pregatita pentru a fi omorata cu pietre. Sunt masochista. Am citit articole despre condamnarile la moarte din Iran si Afganistan. In legea lor Ha…nu mai stiu cum scrie ca femeia trebuie sa fie ingropata pana la gat, barbatul pana la brau. Atunci cand sunt ucisi cu pietre zic. Apoi, daca vreunul reuseste sa scape, el este liber. Ia ghiciti cine scapa cel mai des?
Asta nu-i un articol informativ despre ce se intampla in lumea araba. Este un articol plangaret despre faptul ca de azi de dimineata imi rod unghiile. Si uneori simt si eu nevoia, specifica unui emo, sa ma tai. Nu pentru ca-s neinteleasa, ci pentru ca uneori as vrea sa pedepsesc oamenii si cel mai la-ndemana om sunt eu. Dar n-o fac. E rau destul, la ce bun sa contribui si eu?!
Ma uit la astia cum vin in magazin si cumpara si cumpara si cumpara. Si nimanui nu-i pasa. Si atunci cand esti omorat cu pietre poate dura si o ora, deoarece scrie in lege ca pietrele nu trebuie sa fie prea mari ca sa nu mori din prima, ca e pacat de la Allah sa nu te chinui si tu putin, femeie imorala ce esti.
E sentimentul inutilitatii asteia care ma sufoca. Ca nu pot face nimic. Nu pot tine pe nimeni in brate spunandu-i ca o sa fie bine, deoarece am obosit sa ma prefac. Si ei stiu. Si noi stim. Toata lumea stie. Nu o sa fie bine. Nu e bine. Va fi, atunci cand vom disparea de pe fata pamantului, iar acesta va fi din nou populat de dinozauri. Mi-au fost dragi dinozaurii. Daca ar mai exista, un sauropod te-ar strivi din greseala, fara sa te urasca. Cum ar putea o fiinta atat de mare sa urasca? Noi suntem asa mici, mici, ca niste flegme ale unui Dumnezeu care parca vrea sa-ntarzie Apocalipsa ca sa ne faca-n ciuda. Sa ne lase sa ne mai balacim un pic in propria mizerie. Uf. Si-mi pare rau pentru blasfemii, dar mor (ce ironic!) de curiozitate sa stiu daca o sa ard si eu in iadul celor care au aruncat prima piatra. Si pe ultima.
Unii ignora pentru ca stiu ca nu pot face nimic. Eu sunt printre cei care nu se pot abtine. Incerc sa nu plang pentru ca sperii clientii. Iar clientii sunt in general copii. Problemele lor cele mai mari este ce sa aleaga intre doua jucarii.
Eu stau noaptea cu ochii-n tavan si ma gandesc la …La ce ma gandesc? Ma gandesc de exemplu la vecina bunica-mii care a murit singura, avand cangrena la ambele picioare si ciroza la ficat. Cum l-a sunat pe un om pe care-l ajutase ca sa o duca la spital si acesta i-a zis ca e ocupat. Cineva a strigat dupa el sa ajute si el era ocupat. Deh, patron de restaurant. Banii… Stii, daca as fi vrajitoare l-as blestema. Dar nu sunt, si-n plus imi rasuna in urechi vorbele bunica-mii care-mi spune ‘ sa te rogi si pentru dusmanul tau’. Dar nu e dusmanul meu. Nici macar nu e dusman. Doar un om. Amarat. Demn de mila. Ma-ntreb daca mai doarme noaptea. Sau poate e atat de adormit incat nici macar nu stie. Nu-si da seama. Dar eu stiu. Dracu sa ma ia, stiu. Si nu dorm. Cateodata ma-ntreb daca nu as face la fel. As fi prea ocupata pentru a cobori ochii catre suferinta. Sa aiba cineva nevoie de mine si eu sa spun ‘Nu pot, am treaba’. Ma urasc pentru toate situatiile ipotetice in care as putea sa fac asta. Sa uit. Sa nu-mi pese. Sa ignor. Sunt o criminala. Dar din fericire, nu ma ucid decat pe mine. Deocamdata. Si sper ca se va fi terminat pana sa ajung si la altii.
Mai avem putin de Dumnezeu in noi si vrem sa-l extirpam. Pentru ca doare.
Mie imi plac mai mult ca Within Temptation. Cateodata mai mult ca Epica, de asemenea. Spun asta pentru ca vin din aceeasi tara si canta mai mult sau mai putin cam acelasi gen de muzica.
Videoclipul mi se pare reusit si de aia l-am ales. De ascultat si Summer’s End, Vision Red, The Rest Of My Days.
Oare mai merita sa intreprinzi ceva, orice, daca nu poti scrie despre asta dupa?
Citesc Etica neuitarii de Monica Lovinescu. E o colectie de articole scrise in Franta, articole care se rafuiesc cu balaurul numit comunism. Povesteste despre Nadejda si Osip Mandelstam, Anna Ahmatova, Soljenitin si in general, despre toti cei din samizdat.
In general, atunci cand citesc un roman, incerc sa-mi imaginez lucrurile ce i-au dat nastere. Nu cred ca literatura e imaginatie. De multe ori literatura e mantuire. D. le-a dat unor oameni posibilitatea de a isi ispasi pacatele in fata unei hartii. De a-si ispasi pacatele sau de a spune o parte de adevar lumii. Pentru ca Scriitorul trebuie sa traiasca in adevar (da, cuvinte mari) pentru ca literatura lui sa existe. Citind cartea Monicai Lovinescu mi-am dat seama ca, in secolul XX, Rusia a dat omenirii doar scriitori disidenti. Pasternak, Soljenitin, Ahmatova, Bulgakov. Unde sunt scriitorii carora Stalin le comanda carti? S-au conformat de dragul de a nu sfarsi intr-un lagar si de a-si vedea opera publicata, insa au patit ceva mult mai grav: au fost ingropati de istorie. Asta pentru ca Rusia a avut oameni care au trait si inainte in adevar: Dostoievski, Tolstoi, Gogol. Rusia are o memorie cumplita a revoltei si o capacitate de a se salva ca natiune prin cativa indivizi. Noi, romanii am fost la inceput. Noi inca il apreciem pe Ion Ianosi ca om de litere, desi uitam cum facea apologia marxismului in ziarele vremii.
Pentru mine, cei care s-au conformat sistemului care le baga colegilor de breasla pumnul in gura, aceia care isi vedeau operele publicate si laudate de Partid, sunt morti. Nu neg, poate, valoarea estetica a operelor. Insa Cuvantul e Adevar, ne defineste si ne modeleaza fiinta. Estetica e, uneori, cand nu se-nsoteste cu adevarul, o pacaleala inspaimantatoare, o gluma artistica.
Si de ce alegeau unii sa minta? Pentru ca atunci capatau aprecieri. De la sefii de Partid. Chiar daca sefii uneori erau cizmari sau tamplari. Invidia si slabiciunea cersesc aprecierea altor oameni. Talentul dobandeste aprobarea lui D. si, implicit, a istoriei.
Si apropo de invidie… a vazut cineva The Kite Runner? La un moment dat tatal lui Amir ii spune acestuia ca nu exista decat un pacat: furtul. Atunci cand ucizi, ii furi unui om dreptul la viata. Atunci cand minti, furi dreptul la adevar al unui om. Atunci cand inseli, furi dreptul cuiva la dreptate. Dar de unde se naste furtul? Din invidie. De fapt, invidia este singurul pacat. Deoarece te face sa crezi ca existenta ta este mai importanta decat a altor persoana. Iti da ‘dreptul’ de a le lua acestora anumite lucruri deoarece nu crezi ca acestia le merita.
Iar acum cateva zile, stand in sufragerie cu televizorul deschis, am auzit o reclama la ‘The Money Channel’. Cam asa suna reclama de pe fundal : Invidia e buu-uuh-naaa. Paradoxal, in societatea egalitara pe care o propunea comunismul, invidia nu-si mai avea locul. Insa tocmai atunci, ea aparea in mod virulent, distrugand vieti. Pentru ca unde e invidie e musai si frica. Nu spunea Jean-Paul Sartre (care a facut si el apologia comunismului la un moment dat): ‘L’enfer c’est les autres’? Ce dovada mai buna de invidie rautacioasa? Mai bine am recunoaste ca iadul suntem -noi- si ca nu avem nici cea mai mica dorinta de exorcizare. Iadul nu sunt ceilalti, pentru ca in iad esti singur. Ai parte de cea mai cumplita singuratate :lipsa iubirii (pentru ca D. e iubire) si incapacitatea de a-l vedea pe cel de langa tine.
Si ce anume ne poarta catre iad? Invidia. Aia care, aparent, e buna.
Si minciuna. Croita de comunism, intretinuta in continuare de asa-zisul capitalism.
PS: Ii multumesc Monicai Lovinescu. A fost o doamna. Si o Scriitoare. Si articolele ei mi-au adus un coltisor de rai, chiar daca raiul, de multe ori, doare.
Bine, nu chiar acuma, intr-o saptamana. Dar imi place sa fiu prevazatoare. Si pentru ca nu o sa mai scriu asa des. Sunt amortita.
Bine ca mi-am adus aminte.
Sambata trecuta am trecut pe langa facultatea de teologie. Pe undeva pe acolo e si un magazin cu droguri (cica) legale. Ma rog, nu i-am retinut numele. Usa-n usa cu respectivul magazin este o librarie cu carte bisericeasca. Ma-ntreb de ce nu fuzioneaza, pun pariu ca tineretul l-ar cauta (gasi?) pe D. mult mai des. Ce lume oxiMORONica!. Nu, nu aveam treaba pe acolo ca sa imi iau droguri, daca m-as droga as lua grele. Io-s mai extremista asa. Ori heroina ori deloc. Deocamdata-s la partea cu ‘deloc’. Pall Mall Lights.
Sunt niste oameni care ma tot intreaba ‘Stii care-i cel mai scurt banc?’, si eu ca sa le fac pe voie, raspund ‘nu’. Si ei imi raspund ‘SURUB!’ si se strica de ras. Nu vad partea amuzanta. Mie mi se pare tare haios cuvantul ‘exhaustiv’ de exemplu, dar n-o sa-i spun nici unuia :
Stii care-i cel mai scurt banc? EXHAUSTIV frateeee. Ha-ha-ha!
Cred ca este o taina masculina asta, io-s prea proasta ca sa ma prind de adancurile metafizice ale surubului. Si eu oricum rad ca sa nu plang. Sau invers. Suruburile nu-mi trezesc niciun fel de sentimente.
Uite, asta-i cel mai scurt banc cu evrei: N-am!
Ssi sa spuna cineva ca-s rasSista… pai il mananc. Io ma automistocaresc, deci da. Eu n-am fobii, nu am accese de paranoia, nu vreau sa ma tolereze nimeni si nici nu vreau sa tolerez pe altcineva in afara de Silviu. El e bun la casa omului.
Nu vrea nimeni niste pui de pisica? Sunt albi cu pete negre si portocalii, sterilizati, despurecati, despaduchiati. Io’s prietena cu mama lor si a zis ca e criza, ii da spre adoptie ca sa poata sa-si ia de baut. Nu va ganditi la nimic iesit din comun, doar lapte. Dati semn pe mail. (contrar asteptarilor, io vorbesc serios acum)
Eu mi-am ales un pui nitel mai mare. E portocaliu cu dungi maronii si seamana un pic cu Garfield. Imi mozoleste mana de parca ar suge la tata. Saracu, cred ca asta-si imagineaza ca face si se chinuie, doar-doar o iesi un strop de lapte. O sa-l cheme Pompiliu, are fata de Pompiliu, nu stiu de ce.
Hm.
Eu daca as avea un copil i-as pune numele Bocanila. Just for the fun of it.
(Bine nu-s asa rea. I-as pune si un nume serios. Gen Daniel sau mai stiu eu ce. Dar i-as pune si Bocanila. Nu e dragut? Ar ramane iepurasul meu forevah and evah)
Spuneti-mi sa ma opresc din pus tag-uri aiurea la articole, ca altfel o sa zica lumea ca il copiez pe dadatroll.
Deci bloggerii ‘mari’ care au impresia ca reprezinta si influenteaza societatea civila, aia care se plang non-stop de cat de nasoala e viata, sar pe un biet om care a cerut ajutorul, iar atunci cand nu l-a primit, a incercat sa se ‘razbune’.
Sa le explic ceva distinsilor bloggeri: nu raspunzi asa unui om disperat. Stiu ca acesti demni si talentati oameni, elitisti si formatori de opinii nu mai au timp sa se uite la mizeria din jur, asa ca nu spun decat ‘Deh, lumea mai si moare’.
Eu stiu ca lumea nu se gandeste decat la ‘Lasa ma, ca nu mi se poate intampla si mie’. Ba ti se poate intampla si tie. Si atunci cand o sa ti se intample n-o sa poti sa-ti repeti ‘Lumea mai si moare’. Priveste-te in oglinda si gandeste-te ca poate maine o sa fii oale si ulcele. Si repeta-ti ‘Asta e, lumea mai si moare’.
Ma oftic pentru ca n-am trafic de 1000 de vizitatori pe zi. Pentru ca, daca as avea, mi-ar placea sa ajut. Da, as scrie 3 articole pe zi, 2 cu prostiile mele si unul cu anunturi umanitare. Poate ca as pierde cititori. Asta e, mi se falfaie de oamenii care intorc spatele atunci cand ar trebui sa intinda o mana. Nu mi-am facut blogul doar ca sa aberez eu pe ici pe colo. L-am facut in speranta ca o sa ajut macar un om. Io’s mai proasta si mai naiva de fel. Dar nu mi-e rusine de/cu asta. Asa ca nu ma intereseaza daca pierd sansa pentru totdeauna sa ma citeasca unul ca visurat sau unul ca ala de la zambesc.com, pentru ca n-am chef sa fac trafic cu viitoare cadavre.
Si nu pot sa-nteleg cum poti sa ii spui unui parinte al carui copil e bolnav ‘lumea mai si moare’. Ai noroc ca nu te alegi cu un ciocan in cap, asa ca sa simti pe pielea ta cum mai moare lumea.
Si ne mai plangem ca Romania e o tara de nesimtiti si ca e asa si pe dincolo. Pai sunteti si voi parte integranta, bucurati-va.
Oricum, e greu sa dai copy/paste unui anunt umanitar. Mai ales cand majoritatea articolelor tale sunt de 3 randuri, randuri in care spui ’sunt fericit’. Sau ‘Am castigat un telefon’. Sau ‘ce tare e telefonul’. Pula calului, esti un scriitor in devenire. Sau jurnalist. Formator de opinie. Ai trafic. Pentru ca si cititorilor tai, daca le scrii mai mult de 4 randuri, le fuge mintea la porno.
A da si-ti faci si teste de IQ ca sa demonstrezi ca esti destept. Esti peste medie. Bravo, ai reusit! Din pacate, lumea mai si moare. Creierul tau va fi, in curand, ingrasamant pentru pamant si plante.
Si abia atunci, se va putea spune ca ai ajutat si tu la ceva.
Daca ma intreaba cineva unde lucrez raspund prompt ‘Intr-o librarie’. E un adevar spus pe jumatate, adica cea mai buna minciuna, deoarece lucrez si intr-un magazin de jucarii, 2 in 1 cum s-ar zice. Mi-a zis cineva (aproape toata lumea) ca ar trebui sa scriu o carte, nu sa lucrez in librarie. Pai da, dar eu ce mai mananc? Dumnezeu mi-e martor ca am stomacul mare.
Deocamdata nu ma vad altundeva. Nu ma vad la ziar, scriind articole de 2 lei la comanda, injurandu-mi sefii si facand research pe teme care nu ma intereseaza, gen noua tendinta in materie de nuante de rujuri. Nici in corporatii nu ma vad, nu vreau sa fiu PR-ista, organizatoare de evenimente, secretara sau mai stiu eu ce. Traducator nu imi surade, d-aia am si renuntat la limbi straine, prea multa bataie de cap pentru o fiinta superficiala cum sunt eu.
Nu cred ca am o pasiune mai mare in afara de carti si tot ce tine de ele. Altii s-ar fi plictisit, in locul meu, stand printre carti 12 ore pe zi (din 2 in 2 zile, na) , uitandu-se pe site-urile editurilor, facand comenzi, introducand titluri noi in gestiune. (Stiu, cam multe gerunzii ) Eu nu cred ca m-as plictisi vreodata. Stau cu sufletul la gura atunci cand apar titluri noi la Polirom (de exemplu), abia astept sa ma vad ce enciclopedii frumos colorate au scos cei de la Litera, il balacaresc pe furnizorul de la Humanitas atunci cand nu imi aduce noutatile repede-repejor. Colegii mei se mira pentru ca stiu aproape toate titlurile de carte din librarie si atunci cand ma intreaba cineva despre un autor oarecare, stiu exact unde sa ma duc, fara sa trebuiasca sa ma uit in calculator. Bine,nu e o librarie foarte mare, dar probabil ca si daca as lucra la Carturesti, la fel as fi. Nu ca ma laud, dar sunt chiar profi atunci cand vine vorba de carti. Pentru ca imi plac.
Azi salivam pentru ca o sa apara la Polirom Mostenirea Boleyn de Philippa Gregory, o continuare dupa Surorile Boleyn. Si or sa mai apara si Johnny Panic si Biblia viselor de Sylvia Plath si Moartea lui Bunny Munro de NICK CAVE! Cofeturi!
Zilele astea m-am apucat sa citesc Ramasitele zilei pentru ca am citit Casa de la Riverton si mi s-a parut ca au o oarecare legatura. Adica ambele au ca voce narativa un servitor (sau un fost servitor, in cazul lui Grace) iar actiunea se petrece aproximativ in aceeasi perioada. Oricum Casa de la Riverton mi-a placut mult-mult-mult pentru savoarea desueta, pentru loialitatea lui Grace, pentru ca deznodamantul a fost trist si optimist in acelasi timp. Mi-a adus aminte de Apa pentru elefanti. Batrani care isi povestesc viata…ce frumos. Mai ales daca au ce sa povesteasca.
Apoi am citit Ultima gara, despre ultimul an din viata lui Tolstoi. La inceput mi-a adus aminte de Orbirea lui Canetti, aceeasi nevasta oportunista si materialista, in final am inceput sa inteleg personajul Sofiei Andreevna. Si pe Tolstoi l-am inteles, cu paradoxurile lui, cu revolta lui ‘nonrezistenta’ in fata autoritatii umane, a bisericii, a armatei. Dragostea lui pentru ‘mujici’ m-a impresionat inca o data, desi ma mai intalnisem cu Tolstoi-omul si atunci cand am citit ‘Despre Dumnezeu si om – din jurnalul ultimilor ani’.
Aaa, ce va spuneam? Nu mai stiu nici eu.
Cert e ca n-am ambitii de marire, mie-mi place-n librarie. A, da, mi-ar placea sa am propria librarie, sa arate cum vreau eu sa arate, dar pana atunci multa vreme trebuie sa treaca. Desi, mi-ar placea mai mult sa daruiesc carti spre a fi citite, nu neaparat sa le vand. Hm.
Asta a fost un articol dragutel si care nu spune prea multe, s-ar putea sa urmeze unul nervos. ( m-a suparat rau-rau un idiot aseara, a vrut sa-mi loveasca cutu-schiop )
PS: Nu-i asa ca ar trebui sa figureze-n lege ca orice om de pe lumea asta sa citeasca cel putin 10 carti in toata viata lui? Nu-i asa?!
Pompilica, motanelul meu portocaliu pe care voiam sa-l iau acasa, si nu m-au lasat ai mei, motanelul pe care il hraneam si-l mangaiam de fiecare data cand aveam ocazia, a murit. L-au sfasiat cainii acum 2 zile, la 2 noaptea. Femeia care mai are grija de pisici l-a gasit, l-a dus la veterinar, dar Pompilica n-a mai avut nicio sansa. Cand m-a anuntat tanti, m-am intors cu spatele si am plecat. Eram cu Silviu, trebuia sa mergem la cumparaturi. Am plans. M-am enervat, pentru ca javrele alea care l-au omorat sunt salbatice si se reped si la oameni. Inca o data, pentru cei care fac exces de zel in apararea animalelor, iubesc si cainii si pisicile. Doar ca pe cainii care mi-au sfasiat pata de culoare portocalie ii URASC! Stiu ca nu e rational, ca n-au vina, ca nu gandesc si nu au facut-o din rautate dar tot ii urasc. De ieri seara tot ma gandesc de unde sa iau otrava sa-i omor. Stiu, n-au nicio vina, nu trebuie sa fac rau ca n-o sa-mi invie motanul din morti, dar e al doilea pisic mic pe care aud ca l-au omorat. Nu mai vreau sa-i mai vad, sa mai aud ca au muscat pe cineva, ca au mai omorat o pisica. Nu mai vreau.
In alta ordine de idei, acolo unde mai stau pisicile e si Fetita, o catea portocalie care e asa blanda, sta langa pisici si n-are nicio treaba cu ele. Mai degraba vin pisicile langa ea si-o maraie, o scuipa si ea le priveste impasibila. Fetita n-are un picior, pentru ca niste ‘oameni’ de bine i-au turnat acid pe membrul din spate, acum si-l taraie dupa ea. Tin minte ca inainte credeam ca musca, m-a latrat o data, dar am vorbit cu ea si am mangaiat-o. Acum da din coada cand ma vede si mi-e tare simpatica. Doar ca ea mai latra din cand in cand la oameni, mai ales cand stie ca sunt oameni rai. Acum ca am facut introducerea, sa va zic. Cand ma intorceam eu de la cumparaturi, oricum suparata din cauza pisoiului mort, vad venind, din directia opusa, un vecin care este un pic cretin, trasatura luata de la taica-su, care ne ingrozea de fiecare data cand auzeam cum isi bate nevasta. Femeia aia mi se pare incredibil de blanda, da’ e sacul de box al barbatului si bataia de joc a copiilor. Ma rog. Il vad pe pustiulica asta de 17-18 ani si Fetita vine spre el si-l latra. (ea doar latra, nu musca). Si atunci il vad pe dobitocul de Vali ca se repede la ea sa ii dea cu sutul. Am tipat si Fetita a fugit, n-a reusit s-o loveasca. Si atunci m-am oprit cu sacosele de cumparaturi in mana, in mijlocul strazii urland ‘N-o lovi tampitule’ si ce mai imi venea la gura. Care-mi zice ca nu trebuie sa raspund la violenta cu aceeasi moneda, sa-si vada de treaba lui, pace tuturoooor. Dobitocul (ca nu merita sa-i mai pronunt numele) trece de mine si de Silviu si-mi spune ca-s obraznica si ca nu trebuie sa ma bag. Ceea ce m-a scos din sarite, pentru ca mie, obraznica imi zic mama si tata, nu un mucos care nici macar examenul de capacitate nu si l-a luat din prima. Dar umbla in gasca, era ’smeker’, asa ca s-a oprit 5 m mai incolo si a inceput sa se ia de Silviu. Silviu s-a oprit si el, a lasat sacosele din mana, deja ma asteptam la bataie. Si zau daca nu mi-ar fi placut sa-i scoata Silviu vreo 3 dinti din gura, dar smekerul a plecat si dus a fost.
Deci! Dobitocule, daca, din greseala, ajungi pe aici, si daca, tot din greseala, ai invatat sa citesti si altceva in afara de Hustler, sa stii ca, intr-un fel mi-e mila de tine. Dar mai tare mi-e mila de noi astia putini, pentru ca tampitii ca tine se reproduc. Si dupa ce se reproduc, isi bat nevestele, ca asa au invatat de la ai’ mai mari si pentru ca asa se simt si ei barbati. Lovind femei si animale.
Dobitocule!
Daca imi cititi blogul si nu stiti cine e Russell Brand, inseamna ca l-ati citit degeaba. Deci io il iubesc pe omul asta. Unul dintre motivele pentru care ma duc in Londra e Russell. Ma rog, el si dinastia Tudorilor. Glumesc, nu-s asa interesata de Tudori.
Initial, ma gandeam ca ma voi duce in Londra ca sa vad si eu pe unde a calcat Russell. Aveam de gand sa caut un tricou cu el. Stiam sigur ca atunci cand ajung eu in Londra, Russell va fi in America filmand, cel mai probabil, o prostie de film. O continuare la Forgetting Sarah Marshall. De fapt, o continuare la Forgetting Sarah Marshall, dar doar cu personajul Aldous Snow. ENIUEI.
Azi, uitandu-ma pe site-ul lui am optservat ca a zis ca pe 1 august o sa fie in Londra sa sarbatoreasca cu drogatii lui anonimi. Nush ce sa sarbatoreasca, probabil faptul ca s-au lasat de droguri . Ma rog, fostii drogati anonimi. Fosti drogati, actual anonimi, ca sa fiu corecta politic. Si eu pe 1 o sa fiu in LOndra. Deci frati si surori!, rugati-va pentru mine. Nu conteaza la cine va rugati, da’ trebuie sa va rugati intens. Eventual tineti si o zi-doua de post. Flagelati-va! Ideea e ca, Russell fiind in Londra, eu fiind in Londra, BAM pregnant! Glumeam, vom folosi protectie. Serios vorbind, tot ce-mi doresc in viata asta este sa vorbesc 2 vorbe cu el ca sa-i scot marxismul din capsorul ala dragalas si eventual un autograf. (desi nu prea dau autografe de obicei pentru el parc-as face o exceptie) Si o imbratisare. Si un pupic. Si un fu aaa… un ‘la revedere, mi-a parut bine ca te cunosc’. A zis ca o sa tina si spectacole in perioada aia in Londra. Rugati-va sa fie un spectacol d-ala cat stau eu in Londra. Intens, da? Rugati-va.
V-am zis ca-s euforica? Sunt euforica. Russell in Londra. Eu in Londra. O sa-l prind la inghesuiala intr-un supermarket. Si vom discuta despre broccoli. Si despre varza de Bruxelles. Ce frumos o sa fie, ce frumos o sa fie. Hm. Si la British Museum o sa-mi placa, da da.
Sa-mi explice cineva de ce imi place -mie- asa mult melodia asta. Si de ce imi place dat fiind ca in ultima vreme am fost, in general, treaza.
Do you love me like I looo-oove you? La la …with the scenery flying by… out of the corner of my eye lala was that YOU passing me by?
Si ca tot suntem la capitolul muzica. V-am zis ca aceasta doamna pe numele Ann Wilson mi se pare una dintre cele mai bune voci feminine?
Na ca acum v-am zis.
PS: nu va impacientati ca mai am d-astia. Acum ma delectez cu Eros Ramazotti, pe urma probabil o sa-mi pun si Ace Of Base si o sa-nchei in mod apoteotic cu Gangsta’s Paradise. Sau mai bine cu Amish Paradise. Adevar zic voua, la mine in calculator zace Necuratul. Si-mi amesteca in cazanul cu muzica.
PPS: Uite ca tot timpul uit cate ceva. As putea sa las pe maine, dar io’s nerabdatoare sa-mpartasesc lucruri. Si nici nu-s o piarista buna sa va zic ‘Stay tuned ca vine ceva supercalifragilistic’.
Deci niste oameni pentru care mi-as da plamanul stang si rinichiul drept ca sa-i vad si pe la noi:
Hai sa mai si radem. De obicei nu pun stiri pe aici, dar la stirea asta am ras cu lacrimi. Eu am aflat abia acum asa ca nu ma injurati doar pentru ca voi stiati deja.
Trupul este o inchisoare pentru spirit, spuneau gnosticii.
Visul este lagarul unde nu exista nici crematorii, nici camere de gazare, nici macar paznici. Doar ziduri colorate care se surpa si te ingroapa lent. Crini care te ucid cu mireasma lor. Marionete fara personalitate care nu misca un deget atunci cand un individ moare sarutat de una dintre ele.
Pinocchio nu devine baiat adevarat. Lui ii curg aschii in loc de sange. Si i se mareste nasul cand isi imagineaza ca pestele nu a facut o eroare de calcul atunci cand l-a inghitit.
From childhood’s hour I have not been
As others were—I have not seen
As others saw—I could not bring
My passions from a common spring.
From the same source I have not taken
My sorrow; I could not awaken
My heart to joy at the same tone;
And all I lov’d, I loved alone.
Mana care tine pixul trebuie taiata. E cangrenata. Odata, demult, ea si-a infipt pixul in brat. Voia ca prin venele ei sa curga sange albastru. Sange nobil. Si-a impaturit rana intr-o foaie de hartie. Darele serpuite de albastru intretaiau punctele rosiatice, totul se armoniza incet ca intr-o pictura cubista, corpurile se pierdeau una intr-alta, formele erau de nedistins. Mareata capodopera. Simboliza un singur cuvant. Unul ce le cuprindea pe toate. Cuvantul. Tot ce construise lumea, descoperirea focului, omorarea pruncilor, rastignirea, Imperiul Roman, prabusirea lui, Marea Schisma, invaziile vikingilor, descoperirea Lumii Noi, revolutia franceza,epoca moderna. Toate atarnau in doar cateva sunete. A stat zile in sir pentru a-l descifra, a consultat carti de specialitate, poate va da peste el din intamplare, la urma urmei toate lucrurile mari se nasc din mici tentative suicidale. A rasfoit vechi carti de alchimie, credea ca a gasit in sfarsit un nou sens pentru Sfantul Graal. A citit cartile marilor ganditori crestini, poate Copacul Vietii isi va desface ramurile atunci cand cheia va fi gasita. Codul. Un singur cuvant pentru a rezolva tot. A deschis dictionare, a cautat. Nimic. Era in cautarea unei iluzii. Insa cuvantul era acolo. Desfacuse foaia usor si o puse catre rasarit, acolo isi facea rugaciunea. Curgeau cuvinte pe obrajii ei, pe barbia ei, se impleteau la sira spinarii, insa dispareau. Evanescenta e lumea pe care o vorbim. Insa acolo, in micul ei altar, ea se simtea acasa, avea un zeu, unul puternic, ii adusese mii de ofrande, asupra ei se pogorase harul, forta care transforma munti in nisip. Un singur cuvant ii lipsea. Si pentru cuvantul acela acum trebuia sa sacrifice o mana. Isi saruta degetele unul cate unul. Simtea mirosul dulceag al putreziciunii, dar nu putea sa renunte asa usor. Cuvantul ar vindeca-o. Ar vindeca intreaga ei faptura. De acord, si-ar taia apoi mana sanatoasa pentru a rascumpara darul. Insa nu acum. Nu inca.
Caleasca nu iti mai vine Cenusareaso. Copitele cailor s-au incurcat in dantelaria rochiei. Crinolina te strange. Si urmele de cenusa raman stampila pentru veac.
Fetita cu chibrituri e moarta. Si in fata unei case luminate, unde rudele de diferite grade impart cadouri de diferite marimi, mocneste un singur chibrit, intr-o mana ce cunoaste pentru prima oara frigul.
Ratusca cea urata zace cu gatul incolacit in iarba. Lebedele pleaca. O lebada moarta nu-i cu nimic mai buna decat o rata moarta.
Imparatul e gol… si copiii rad.
Nu sunt genul care sa aiba prea multa rabdare, asa ca nu o sa va pun la incercare o calitate de care eu nu dispun.
Ma gandeam ca ar fi frumos sa scriu un articol in care sa inserez si poze, dar deocamdata mi-e prea lene sa mut pozele din aparat pe calculator asa ca articolul cu poze o sa vina separat.
Doar cuvinte deocamdata.
In primul rand, excursia a fost cu autocarul, dat fiind ca inca trebuie sa am discutii lungi cu mine insami pentru a-mi infrange teama de avion. Si nu, nu mi-e frica de avion de cand a intrat bin laden bum bum in turnurile gemene, ci din cauza ca acum multi ani a fost accidentul de la Balotesti, televiziunile nu aveau cenzura inca si dadeau tot felul de imagini cu ramasite de oameni, o mana colo, un picior in cealalta parte. Pe mine m-au marcat imaginile alea, mi se pare inestetic sa mori asa. Daca sufletul traieste dupa moarte inseamna ca exista o posibilitate sa-ti vezi corpul imprastiat, iar eu as vrea sa ajung hrana pentru viermi intreaga, nu pe bucati.
Sa ajung totusi la ce ne intereseaza. Am plecat din Bucuresti, am ajuns la Budapesta pe la ora 12, am plecat din Budapesta, nu va zic nimic de Ungaria ca e o tara plictisitoare, nici nu-i de mirare ca ungurii se sinucid destul de des, e cam deprimant sa strabati tara si sa observi doar o alternanta campie-ses-campie. Unguri, ce sa le faci… Totusi Budapesta e un oras frumusel, daca ajungeti pe acolo, vizitati Bastionul Pescarilor, merita.
In sfarsit, ajungem in Austria. Austria dupa mine, e raiul pe pamant. Pana si iarba la ei e mai verde. Si e tunsa. Chiar si in locurile mai nepopulate, iarba e tunsa. Si e curat. E asa curat, incat ma-ntrebam filosofic ce or fi mancat austriecii cand erau mici de sunt asa ordonati si muncitori. Toate casele la ei sunt cam de aceeasi marime, si toate casele au gradinite cu flori, aproape toti austriecii sunt blonzi si au obraji grasulii si rumeni, tara asta e o minune, nu va mint, nu nu. Si Viena… uf, nu cred ca exista oras in Europa sa-mi placa mai mult. E plin de viata, curat, catedrala Sfantul Stefan e MI-NU-NA-TA si o sa va demonstrez cand o sa va arat pozele. Apropo, in catedrala Sfantul Stefan am vazut un individ care semana cu Dani Filth, avea parul facut dread-uri si era machiat, dar cand a intrat in biserica a luat apa dintr-un bol cu apa sfintita si si-a facut, pios, cruce. Nicio baba nu a comentat. Se pare ca pentru Dumnezeul lor nu conteaza cum vii imbracat la biserica sau cum arati. Mancarea e delicioasa, au niste snitele yum yum si o inghetata de-mi lasa gura apa. Dupa ce am stat niste ore in Viena, am pornit catre Salzburg, unde ne-am cazat. Salzburgul e un orasel de tara despre care Alexander von Humboldt spunea ca e cel mai frumos loc din lume. Si eu nu-l contrazic, oamenii de acolo tin cerbi si caprioare in curte. Da, cerbi si caprioare. Si iepuri pe care poti sa-i mangai si nu iti zice nimeni nimic ca ai intrat in curte sa mangai iepurii. In centru, am vazut casa lui Mozart si un parc unde erau niste sculpturi ce reprezentau niste pitici, nu chiar de gradina, mai degraba semanau cu piticii lui Tolkien. In Salzburg am intrat si in catedrala lor si pentru ca era duminica am stat un pic la slujba. Nu mai vazusem pana atunci o slujba catolica. Pot sa zic ca muzica de la slujba era divina, chit ca nu intelegeam ce zicea preotu-n germana, eu una n-as mai fi plecat, dar pana la urma m-a tras Silviu afara. Mi-a crapat un pic obrazul de rusine pentru ca romanii nostri din grup tot faceau poze-n biserica dupa ce incepuse slujba. Mi s-a parut o chestie nesimtita, oamenii aia venisera acolo ca sa se linisteasca si sa asiste la slujba nu sa li se bage flash-uri in ochi. Aaa, si in Salzburg am vazut multi oameni imbracati in haine traditionale (austriece), tare frumos mi s-a parut.
Din Austria am ajuns in Germania si am vazut Munchenul pe fuga. Primaria din Munchen e o bijuterie, nu mai stiam din ce parte s-o pozez…
Am trecut si prin Luxemburg unde am stat putin si am mancat un ratatouille (da, felul de mancare din desen) care a fost tare gustos. A fost amuzant pentru ca si viespilor le place ratatouille-ul si ne-au tot hartuit cat am mancat.
Si din Luxemburg am plecat catre Olanda… Dar aici ma opresc din povestit pentru ca Olanda si Anglia merita un articol separat care o sa vina mai tarziu. Sper ca o sa-mi infrang lenea de roman (it’s in my genes) si o sa pun si poze cat mai curand.
Nu-s o fotografa prea grozava, dar oricum era prea mare ca sa incapa toata in poza.
Interior din Sf. Stefan. Cer scuze pentru intunericime, aparatul e de vina. E singura poza din interior, nu-s genul care sa se intinda la facut poze in biserici. Chiar daca-s cu plata la intrare, chiar daca sunt folosite pentru concerte.
Poze din Salzburg:
Silviu gadiland in nas un gnom despre care va ziceam mai devreme.
Ne-am imbarcat pe feribot la Calais si am pornit spre Anglia. Imi era destul de frica pentru ca nu mai fusesem pana atunci pe vapor si nu stiam cum o sa fie, dar pana la urma mi-a placut. Sa va arat o poza:
Asta era un pescarus. Erau mai multi. Eu cu Silviu le-am dat biscuiti,veneau sa ciuguleasca din mana. Tare frumos a fost.
Si-am ajuns in portul Dover, unde ne-am dat jos, si am pornit catre Londra cu autocarul. Am facut o mica oprire la Canterbury ca sa vedem catedrala. La catedrala mi s-a dus bateria si n-am avut cum s-o pozez, dar e imensa. Fata de majoritatea catedralelor europene, ale englezilor nu impresioneaza prin inaltime, ci prin lungime. Am vazut locul unde a fost omorat episcopul Thomas Beckett, era marcat cu o lumanare.
Ce am observat in Canterbury este ca englezilor le place sa vanda si sa cumpere. Niste jidanasi mici englezii astia, peste tot erau buticuri, magazinase si toata lumea se inghesuia unde erau reduceri.
Hai sa fac o paranteza, vreti!? Vorba vine, chiar de nu vreti, eu tot o fac. In Anglia lucrurile sunt scumpe. Asta banuiesc ca stiati deja. Dar un sandwich costa 4 lire. 4 lire!!! Un amarat de sandwich. Si mancarea lor e proasta. Inimaginabil de proasta. Folosesc tot felul de combinatii ciudate, cum ar fi carne de curcan cu gem de fructe de padure. Plus niste frunze pe care le iau din boscheti,genul de iarba pe care noi o dam animalelor. Ei bine, ei o mananca. Deci daca va duceti in Anglia, cautati un restaurant indian sau chinezesc, ca sunt destule si luati-va mancare de acolo. Mancarea englezeasca e dezastru. Mai putin mancarea de la Marks & Spencer unde am gasit niste creveti cu sos, si astia aveau un gust delicios. 3 lire. Asa, ca sa va faceti o imagine.
Am ajuns in Londra. Frumos oras, urati oameni. Nu e o metafora, englezii sunt o natiune urata. Aproape toti au fete de cal (probabil de aici si dragostea lor pentru animal – cine se aseamana se aduna), dinti incalecati si strambi, pistrui si par roscovan. Nu ca sunt eu superficiala, doar ca felul in care arata un om poate determina intr-o oarecare masura felul in care un om se poarta in societate. In prima zi am trecut pe la Westminster Abbey pe care am si pozat-o. N-am intrat inauntru pentru ca era 15 lire intrarea. Mi se parea jaf la drumul mare. Huo! La majoritatea bisericilor si catedralelor se intra pe gratis in toata Europa, doar englezii il vand pe D. asa scump. Huo! Bine, poate nu pe D., ci locul unde sunt incoronati regii lor.
Sa-l vedem si pe Ben cel Mare:
Sa ma gandesc ce-am mai vazut in prima zi. A, da, ce va spuneam. Oameni si cai:
Am trecut si pe la palatul Bucingeam, pardon, Buckingam, dar nu m-a impresionat asa tare. Semana cu a noastra Banca Nationala, destul de sobru si plictisitor. Nu tu dantelarii arhitecturale, nu tu gargui langa acoperis. Dar in fata lui era o statuie cu regina Victoria si cu o fecioara de aur in varf. Aia era frumoasa.
Alta paranteza: la hotel, in Feltham (vreo 70 de km de centrul Londrei, am mers cu trenul. Dar localnicii spuneau ca Feltham e in Londra, e in -Greater London-. Ca si cum as spune eu ca Urziceniul este in Greater Bucharest. Mda. ) am observat ca pe fereastra am niste gratii mari care ma impiedica sa-mi aerisesc camera. Puscarieee. Asa ca am intrebat in stanga si-n dreapta sa vad care-i treaba, de ce seamana camera mea de hotel cu Bastilia. Si-am aflat. Cica englezii nu aerisesc. Deci nu aerisesc camera, nu deschid ferestrele tot anul. De ce? Pentru ca nu vor sa plateasca incalzire. Si nici macar vara nu deschid geamurile. Stau acolo, inecati in propriul miros, in propriile basini. Si nu-i deranjeaza. E ciudat pentru ei sa spui ca vrei sa aerisesti. Hm. Cate bordeie, atatea obiceie. D-aia i-a lovit gripa porcina. Nu aerisesc, nu prea se spala pe maini (dap, asta am aflat tot stand acolo) si sunt zgarciti.
Am inchis paranteza. Sa ma scuzati ca vorbesc rau de englezi, si mie imi placeau englezii inainte. Dar m-am enervat, ca toata lumea spune de francezi ca sunt asa si pe dincolo. Macar francezii sunt bine-crescuti. Nu m-a impins nimeni pe strada. Sunt relaxati. Nu sunt tot timpul grabiti si parca gata sa ucida pe cel care nu le face loc pe strada. Politetea englezeasca? Mit nene. Poate mai exista pe la aristocrati, dar aristocratii au case la marginea oraselor si nu se amesteca cu plebea. De fapt aristocratia lor e la fel de misterioasa ca Portile Secrete ale Vaticanului: nimeni n-a vazut, dar toata lumea stie ca exista.
Uitati o veverita din parcul de langa Buckingam, St. James Park:
Am vazut si podul Londrei, l-am si traversat.
Si cam atat pe ziua de azi. Maine va pove despre Windsor si Muzeul Britanic. Si va explic si cum e la ei cu intrarile pe la muzee si catedrale.
Ne-am trezit cu noaptea-n cap si am fost la Windsor, una dintre resedintele familiei regale. Windsorul este unul dintre cele mai vechi castele locuite. Este resedinta a regilor de vreo 900 de ani.
La intrare am observat un afis pe care n-am putut sa nu-l pozez. Englezii sunt un popor serios, la ei si crima e serios organizata, nu-i de joaca.
Langa Windsor doua printese faceau reclama nustiu carui festival. Nici printesele nu mai erau ce-au fost.
In fine, am platit intrarea la Windsor (vreo 13 lire) si am purces.
Din pacate, n-am putut sa fac poze in apartamentele regale, tot ce pot sa va spun e ca au camere pline de tablouri ale unor pictori celebri: Rubens, Holbein, Van Dick.
Am vizitat Capela St. George unde este ingropat Henry al VIII-lea, dar din pacate n-am avut timp sa vizitam si Casa de papusi a reginei Maria, unde sunt tot felul de miniaturi dragalase. Mi-am luat totusi o carte cu colectiile regale de la magazinul de suveniruri.
Am plecat inapoi spre centrul Londrei unde am fost pusa sa aleg intre British Museum si Madame Tussaud. Hm. N-a fost greu. La Madam Tussaud, intrarea era 25 de lire, la celalalt muzeu era intrarea gratis. Dat fiind ca n-am fost niciodata o mare fana a figurinelor impaiate (imi pare ceva sinistru la ele, desi nu pot sa fiu sigura din ce cauza. )am ales sa vizitez Muzeul Britanic. Nu mi-a parut rau deloc.
Sa va explic care-i treaba cu muzeele si intrarile gratis. Imi pare mie ca englezii au cateva muzee cu lucruri care le-au luat de la altii. Sculpturi, obiecte decorative, picturi. Ei bine, la muzeele astea (Muzeul britanic si Galeria nationala) intrarea e gratis, in schimb, la lucrurile care-s exclusiv britanice, pretul de intrare e exorbitant. V-am zis ieri ca se platesc 15 lire pentru a vizita Westminster Abbey. Se platesc 17 ca sa vizitezi Turnul Londrei. In fine, ideea e ca Muzeul Britanic si Galeriile Nationale sunt deschise pentru oricine.
Am mers pe Oxford Street ca sa ajungem la Muzeul Britanic. Pe Oxford Street sunt tot felul de magazine si firmulite, e ca un fel de mall in aer liber, doar ca e atat de aglomerat incat pare ca trebuie sa stai la coada ca sa te misti. Langa Muzeul Britanic am gasit o librarie care m-a amuzat teribil.
Am uitat sa va spun ca englezii au un adevarat cult pentru carti. I-am vazut citind in tren, pe banci, in metrou, langa fantani. Exista librarii peste tot, si exista librarii specializate, cum ar fi de exemplu cea pe care v-am aratat-o in poza de mai sus si mai exista pe langa muzeu o librarie specializata pe carte oculta, despre magie, horoscoape si alte prostioare. Ciudat, dar era plina.
Intru in Muzeu. E imens. M-am gandit la Luvru, poate asta era nitel mai mic. Am inceput cu colectia egipteana. Mumii, obiecte de cult, tot felul de sculpturi vechi ale faraonilor.
Pe urma am trecut pe la colectiile asiatice
Asta e Ganesh, fiul lui Shiva (unul dintre principalii zei hindusi) si al sotiei sale, Parvati. (I know my shit )
Asta e Ganesh, fiul lui Shiva (unul dintre principalii zei hindusi) si al sotiei sale, Parvati. (I know my shit )
Trei reprezentari ale lui Buddha:
Apoi colectiile greco-romane si biblioteca:
Si o poza facuta afara:
Si gata. Maine va zic despre Turnul Londrei si Galeriile Nationale.
Voiam de mult timp sa scriu articolul asta, dar nu aveam curaj.
Concediul mi-a dat si curaj si idei.
Mai rea decat prostia mi se pare rautatea. Rautatea deliberata, fara un scop anume, placerea de a-i face pe ceilalti sa se simta prost. In fiecare om rautacios se afla o samanta de prostie. Samanta care, daca nu e controlata, va genera un puiet. Si puietul ala va creste pana va ajunge sa ne sufoce si sa ii indeparteze pe cei de langa noi. Toti il avem, pentru ca de cand suntem mici, suntem invatati sa ne comparam cu ceilalti. Si nu o sa se compare nimeni cu Gandhi, pentru ca Gandhi saracul e mort de mult, cui ii pasa de el? Ne comparam cu vecinul, oricare ar fi el. Dorim din tot sufletul sa fim mai buni sau mai frumosi ca vecinul. Mai destepti ca el. Insa asta nu e de ajuns. Dorim ca lumea sa stie ca suntem mai frumosi si mai destepti ca vecinul.
Aroganta este una dintre cele mai mari boli ale contemporaneitatii. Este obositor sa incerci tot timpul sa-l umilesti pe celalalt. Nici macar nu mai exista o placere in asta, a devenit o rutina de care nu putem scapa. Trebuie sa lovim intr-una in cei mai slabi ca noi, sa ii vanam, sa ii detectam. Nu ar fi mai usor sa ii ignoram? Dar atunci cum creste stima de sine?
Eu nu cred ca omul se naste rau. Uitati-va la bebelusi, vedeti vreo umbra pe obrazul lor? Treptat, se intuneca. Somnul linistit devine o incruntare perpetua. Pana cand…
Dar m-am indepartat de ceea ce voiam sa spun. Sa ne uitam la noi. Aruncam pietre in oameni, chiar daca sunt doar pietre verbale, chiar daca sunt doar in gand, sunt pietre pe care cei in care le aruncam le vor cara dupa ei toata viata.
Cutare e machiata strident, cutare se imbraca nu stiu cum. Lipim etichete. Pentru ca noi nu ne machiem strident. Nu purtam fusta scurte. Nu ne facem poze inconjurati de dolari sau euro. Insa cum ar fi fost oare daca, printr-o eroare divina, am fi intorsi pe dos? Daca ne-am fi purtat viscerele in vazul lumii? Ar fi existat oare vreo diferenta majora intre noi? Am fi ras de cei care au un intestin subtire mai mic sau mai mare ca noi? Am fi ras de cei care, din greseala, s-au nascut cu inima pe partea dreapta?
Din pacate, am ajuns totusi sa judecam oamenii dupa cum se imbraca. Dupa pozele pe care si le fac. Nu acuz pe nimeni, sunt una dintre cei multi. Doar ca am observat ca in Occident poti sa fii imbracat oricum, sa fii gras sau slab, sa ai nasul stramb si sa n-ai dinti in gura, nimeni nu te judeca. Pentru ca oamenii ar trebui sa-si vada de treaba lor.
Oricat am vrea sa parem speciali, tot niste saci plini de rahat suntem. Dar noi vrem sa ne comparam rahatul. Uite, al meu sclipeste. Al meu e mai mare. Al meu iese mai usor.
Si da, cred ca exista suflet, dar se pare ca l-am uitat. Pentru ca noi ne comparam doar rahatul. Atat. Nu ne luam la intrecere pentru a vedea cati dintre noi pot sa-i ajute pe altii. Ne porcaim referitor la cum ne imbracam. Sau cat de grasi/slabi suntem. Cate carti am citit. Ce muzica ascultam. Nu vedem curcubeul, pentru ca suntem atenti la balti. (nu, nu e o referire la omosecsuali) Nu ii iubim pe cei de langa noi, pentru ca suntem ocupati in a-l uri pe vecinul.
Si in final, daca pana la urma am fi toti trasi la indigo, cum ar arata lumea?
Nu, n-am uitat sa citesc, doar ca am fost pe drum si am citit atatea carti pe autocar incat le-am cam pierdut sirul. Nici nu stiu cu care sa incep mai intai. Oricum, in principal, sunt carti usurele de vacanta, tocmai bune de luat la drum, mai ales cand drumul e lung.
1.Ultima gara de Jay Parini, un roman despre ultimul an din viata lui Tolstoi. Imi pare rau ca trebuie sa-l prezint aici, poate ar fi meritat o recenzie separata, dar am memoria scurta si m-am trezit cam tarziu sa vorbesc despre el. Este o carte despre Tolstoi-omul, un om plin de paradoxuri, o carte care mi-a confirmat ideea ca inauntrul sau omul poate fi cu adevarat un inger, chiar daca actiunile sale demonstreaza intocmai contrariul. Un roman frumos despre lupta din noi, despre cum Tolstoi a incercat sa se schimbe mai intai pe sine inainte de a incerca sa ii schimbe pe ceilalti.
2. Floare de noapte, floare de bar de Lea Jacobson. O americanca isi povesteste anii petrecuti in Japonia ca hostesa. Mi-a placut pentru ca dezvaluie o fata mai putin cunoscuta a japonezilor, o fata care este plictisita de disciplina cotidiana, despre niste oameni care doresc sa evadeze atunci cand se lasa seara. Despre cumparatorii de iluzii. Si bineinteles, despre cei care le vand.
3. Michelangelo electric de Sarah Hall. Trebuie sa cititi cartea asta; e ca o pictura frumoasa care la inceput nu isi dezvaluie minunatiile. Cu cat ne apropiem, tabloul se intregeste, zarim detalii pe care le-am trecut cu vederea. E ca o piele umana tatuata in totalitate – o frumusete pentru cel care priveste, o amintire a acului dureros pentru cel ce o poseda.
4. Ada si ardoarea de Nabokov. Mi s-a parut un pic greoaie cartea, mai ales pentru ca am citit-o doar pe autocar. La inceput voiam sa o las din mana pentru ca mi se parea usor plictisitoare. In plus, incestul nu prezinta un mare interes pentru mine. Dar pana la urma m-au atras pseudo-filosofiile despre timp pe care le prezenta Van, trimiterile literare si condescendenta cu care ii privea Nabokov pe multi autori rusi. Totusi nu o sa-i iert batjocorirea Annei Karenina, unul dintre cele mai frumoase romane pe care le-am citit.
5. A Queen’s Sorrow de Suzannah Dunn. O carte istorica despre domnia Mariei Tudor, sora Elisabetei, o regina care a reinstaurat catolicismul dupa moartea tatalui sau, Henry al VIII-lea. Despre un spaniol ajuns in Anglia in timpul domniei, un spaniol ajuns sa fie unul dintre confidentii reginei, totodata un martor al nedreptatilor comise de aceasta in numele unui Dumnezeu necunoscut supusilor ei. Am citit-o pe nerasuflate, pentru ca-mi plac la nebunie cartile istorice.
6. Fetita prietenei mele de Dorothy Koomson. Chick-lit. Dar un chicklit emotionant, o carte despre ce inseamna sa fii parinte, despre iertare si despre…moarte. Mi-a placut.
Azi m-am dus la control pentru ca de cateva saptaluni incoace seara am parte de dispnee. (respiratie ingreunata).
Am cautat eu pe net si primele link-uri pe care le-am gasit duceau catre insuficienta cardiaca stanga. Ok, sunt tanara. Dar fumez si dispun si de o alta boala, asa ca nu mi s-a parut imposibil.
M-am dus la un doctor generalist. Ma chestioneaza doctorul, ii descriu simptomele. Asta se uita la mine si zambea. Eu ma gandeam ‘Uite-o cum zambeste, dupa ce termin o sa ma anunte ca mai am de trait o luna. Sterge-ti zambetul ala de pe fata ca altfel ti-l sterg eu’. Se uita la mine si-mi zice ‘Ar trebui sa mai slabesti’, asta in conditiile in care ea avea pe putin 100 de kile si se revarsa de pe scaun. Da’ na, avea dreptate, ar trebui, doar ca mie mi-e destul de greu sa imi sincronizez gandurile cu actiunile. Daca as putea slabi cu puterea gandului ar fi perfect. Totusi, nici in Harry Potter n-am vazut vraji de slabit instantaneu.In fine, eu plusez si o intreb ‘Am cumva insuficienta cardiaca?’ (in gand deja ma vizionam tratamente paliative, maslu, ma intrebam daca vreau stejar sau brad si alte cele). Ea zambeste din nou (vaca!) si-mi spune ‘Nu, ai atacuri de panica, ar trebui sa vorbesti cu un psiholog’. Si zambeste. Adica io-s nebuna? Ma uit la ea sceptica… Adica eu ma sufoc si simt ca-s in pragul unui infarct miocardic pentru ca am atacuri de panica? Da, da. Ma asculta la plamani. ‘Ai plamanii curati da’ sa incerci sa nu mai fumezi mult’. Ok. O mai intreb o data. Plamanii mei sunt in regula. Da’ inima cum e domne? Imi ia tensiunea. 12 cu 7. De aviator. Imi zice totusi sa ma duc si la un EKG ca sa ma linistesc complet.
Ma duc la EKG. Doctorul de la EKG si el zambitor, imi zice sa ma dezbrac. ‘Adica si sutienul?’ (perversul naibii!). Am mai fost eu la EKG, stiu procedura, dar inainte erau doar femei care-mi faceau EKG-ul, ma gandeam ca barbatii te lasa cu sutienul. Dar nu. Ma execut, ma asez pe masa si imi zic in gand ‘Hai inimioaro, nu ma dezamagi, sari si tu din grafic, poate nu-s nebuna totusi’. Ala aproape radea. Inima iti functioneaza perfect. Mai avea putin si-mi zicea ca creierul e ala care-mi creaza neplaceri, dar cred ca s-a abtinut.
Ies afara. Ii zic lui Silviu si Silviu incepe sa rada. Haha, ce amuzant, o sa arati bine in camasa de forta.
Am cautat pe net informatii despre atacurile de panica. Se manifesta cam la fel cu ce am eu: dispnee, transpiratii, senzatia de detasare de lume (adica senzatia de moarte iminenta).
Cred ca voi fi primul blogger nebun cu acte in regula (multi inca nu s-au cautat).
Viens à moi viens
dans mes bras car je m’épuise Donne moi le souffle
nécessaire puis endors toi blotti dans la chaleur
de mon étreinte… Tu m’enchaînes (inexorablement)
à ma destinée… mais je n’en ai pas… Emmène moi
là ou je t’envoie Que l’ombre que je suis
s’évanouisse enfin dans le néant.
Si am ceva pentru mine. Un sfat ca de o personalitate la alta:
Imi cer scuze pentru intarziere, n-am uitat de articol, doar ca nu am avut destula energie ca sa-l duc pana la capat.
Oricum, observ ca nu se comenteaza prea mult la articolele despre Anglia, poate si pentru ca nu prea e de comentat.
Oricum, azi va zic despre Turnul Londrei.
Pe langa faptul ca este cea mai veche constructie din Londra ( construit prin 1076), despre Turn se spune ca ar fi pazit de fantome, deoarece multi si-au dat duhul pe aici. Internetul vorbeste si despre o legenda a celor 7 corbi, ingrijiti de un maestru al corbilor. Internetul minte, va zic eu. Legenda este ca daca croncanitoarele vor parasi Turnul, acesta se va prabusi.(la romani e tocmai invers, daca ne parasesc ciorile e de bine) Corbii sunt cat se poate de reali, ia uitati unul:
Am mers acolo ca sa vad locul unde a fost executata Anne Boleyn, din pacate n-am putut sa pozez locul, ca ma simteam un pic emotionata. Nu neaparat ca ar fi fost Anne Boleyn bunica-mea (desi poate ca am fost rude intr-o viata anterioara, desi sper sa nu fi fost sora-sa, pentru ca sora-sa a fost si ea amanta lui Henry si mie Henry mi s-a parut un personaj abject. Nu ma-ntereseaza ca e jucat de Jonathan Rhys-Meyers in serialul de pe HBO, tot abject mi se pare. Mi-ar fi placut sa fiu fi-sa totusi. Ha-ha. ) ci pentru ca aveam senzatia ca pasesc pe istorie si ca ma aflu intr-o cu totul alta epoca.
Am vazut si bijuteriile coroanei, Koh-I-Noor-ul si alte pietricele d-astea de provoaca palpitatii femeilor. Mi-ar fi placut sa vi le arat dar nu ne lasau aia sa pozam nimic, de fapt nici la bijuterii nu te puteai uita prea bine, ca te plimbai cu o banda rulanta prin fata lor. Deci, imaginati-va niste pietricele sclipicioase si colorate fixate pe niste coroane la fel de sclipicioase.
Da, asta-i priveliste din afara.
In afara de Bijuteriile Coroanei, am mai vazut si o colectie dedicata lui Henry al VIII-lea unde erau expuse tot felul de armuri ale fostului rege plus un fel de camera interactiva medievala. Nici aici n-am avut voie sa fac poze, imi pare rau.
In schimb am facut poze la niste aparate de tortura, pentru ca se stie ca Turnul a fost, mult timp, un loc al groazei:
Poi cam asta e tot de la Turn. De Galeriile Nationale nu va mai zic, ca va enervez (nici acolo n-aveai voie sa faci poze), dar va zic cativa dintre artistii expusi: Turner, J. Constable, Holbein, Van Eick, Rembrandt, Vermeer, Gainsborough Delacroix, Velasquez, Manet, Van Gogh, Rubens.
Mie cel mai tare mi-a placut un peisaj de Constable, parea asa real si paradisiac in acelasi timp, parca as fi vrut sa ma topesc in el. Il puteti vedea aici Si mi-a mai placut toata colectia de Rubens. Si Delacroix. Si Velasquez. Uf, toate mi-au placut.
Si cu asta gata. Am terminat cu Anglia, ma mai gandesc daca va mai arat si Amsterdamul si ceva din Bruges.
Am primit de la Arana aceasta leapsa si am de gand s-o onorez pentru ca mi s-a parut interesanta. Oricum n-am destula energie sau destul chef ca sa scriu un articol.
1. Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit din dragoste?
Depinde. Daca vrea sa scape de suparare i-as recomanda Ce mica-i lumea de David Lodge. N-ai cum sa nu razi daca il citesti pe Lodge. Daca vrea sa uite de iubiti si iubite, dar totusi sa isi planga in continuare de mila i-as recomanda O viata de rezerva de Jodi Picoult. Pentru ca, pe langa lucrurile care li se intampla personajelor din carte, dezamagirile in dragoste par un fleac. Daca vrea sa planga-n continuare dupa iubirea pierduta ii recomand Colectionarul de John Fowles. Pentru ca o sa empatizeze mai mult cu Fred si mai putin cu Miranda.
2. Ce carte ai recomanda şi de ce iubitului/iubitei?
I-am recomandat Negurile de Marion Z. Bradley. Pentru ca e fantasy (si asta-i place lui), pentru ca e o carte scrisa frumos, pentru ca nu vorbeste despre dragoni si inorogi ci despre cum a inlocuit crestinismul vechile religii europene.
3. Ce carte ai recomanda şi de ce celui mai bun prieten?
‘Hristos rastignit din nou’ de Kazantzakis. Pentru ca e religios si pentru ca am putea discuta dupa de noua dimensiune pe care o da Kazantzakis Bisericii. Pentru ca e o carte scrisa de un om mai crestin ca multi dintre cei care se duc in fiecare duminica la slujba.
4. Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani?
Cuore, inima de copil. E trista si frumoasa, daca ar fi citit-o toti oamenii cand erau mici, poate ca lumea ar arata altfel.
5. Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare aventurier/călător?
Baudolino de Umberto Eco. Cartea e o aventura in sine, s-ar putea sa uite de calatoriile in lumea reala.
6. Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut?
Jurnalul fericirii de N. Steinhardt. Poate reuseste sa vada ce inseamna sa fii cu adevarat om.
7. Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura?
Ar putea sa inceapa cu Pagini aurii. Pe urma, daca e mascul sa se apuce de Dune. Daca-i muiere sa citeasca Ma dau in vant dupa cumparaturi de Sophie Kinsella. Daca le vor placea cartile astea, s-ar putea sa citeasca doar SF-uri/chicklit toata viata lor, dar e mai bine decat nimic.
8. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia “cu nasul pe sus”?
Eseu despre orbire de J. Saramago. Pentru ca te face sa te simti mic si sa te intrebi cu groaza ‘Oare astia suntem?’.
9. Ce carte ai recomanda şi de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri?
Pai i-as recomanda In compania curtezanei de Sarah Dunant pentru ca am observat ca ii plac romanele cu iz de epoca.
10. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?
Biblia. Daca nu a citit-o si are impresia ca le stie pe toate, o sa-si dea seama ca nu stie de fapt, nimic. Sau Surprins de bucurie a lui C.S. Lewis. Pentru ca degeaba le stii pe toate, daca nu te poti bucura cu adevarat.
Dau leapsa mai departe Dinei, Tomatei si tuturor celor care mai poftesc la ea.
Nu, nu va induc in eroare. Eu fizic nu mai sunt in concediu, mintea mea in schimb are parte de o vacanta prelungita.
Una dintre dovezile ca neuronii mei sunt dusi cu sorcova este faptul ca ma enerveaza foarte putine lucruri in ultima vreme.Tantarii in primul rand.
Nu prea reusesc sa vad ce rol au tantarii in Planul Marelui Arhitect. Au tantarii vreo abilitate nedescoperita pana acum? In afara de a ne bazai in ureche atunci cand ne e lumea somnul mai drag? De a imprastia boli? Nu, nu cred. Atunci de ce exista tantari pe lume? Sa-i exterminam! Sunt sigura ca, daca exterminam tantarii nu inseamna ca ne ridicam impotriva Creatiei. Nu, doar ii trimitem pe nenorocitii astia mici sugatori de sange inapoi in iad.
Voiam sa zic si de gandaci. Astia la ce-s buni? Sa vedem… vindeca vreo boala? Nu. Au vreun rol estetic in Creatie? Nu, sunt pur si simplu urati. Nu, nu sunt urati. Sunt scarbosi. Daca atunci cand vad un sarpe zic ‘Uau, ce frumos i-ar sta ca geanta’, daca atunci cand vad un sobolan zic ‘Hai ca e simpatic, uite ce mustati are’, cand vad un gandac nu mai zic nimic. Fug mai ceva ca Gabi Szabo. Incep sa tremur. Ma trec toate transpiratiile posibile. Sunt gandacofoba si nu pot pricepe de ce-s lasati sa traiasca. Hai sa-i omoram. Daca se poate nu prin strivire, ca sunt si mai scarbosi asa: cu matele imprastiate pe podea. Imi tot spun in minte, ca gandacii nu atenteaza la viata mea, nu vor sa ma omoare (nici n-ar avea cum) si ca eu fug de ei, ei fug de mine. De asemenea ma gandesc ca ei sunt mici si neajutorati, probabil ca eu sunt aia urata si grotesca pentru ei, sunt ca un fel de Gulliver pentru pitici. Dar n-are importanta, tot i-as ucide. No hard feelings. Nu e vina lor ca-s asa urati, dar nu e nici vina mea ca numai gandul ca un gandac s-ar putea urca pe mine ca-n cires ma face sa am insomnii in fiecare noapte. Acum mult timp, cand eram internata in spital, chiar s-a urcat unul pe mine. Credeam ca o sa mor. Am inceput sa ma zbat ca pestele pe uscat, si cu spume la gura urlam la mama “Ia-l de pe mine, ia-l de pe mine sau mor”. Inca mai am cosmaruri cu acel eveniment. Daca vrea cineva sa ma tortureze ca sa scoata orice de la mine sa ma ameninte ca-mi pune un gandac pe fata. Ups, poate n-ar fi trebuit sa zic asta.
Concluzia este ca mi-am dat seama ca vreau ca aceste ganganii sa dispara de pe suprafata pamantului. Nu ca as dori sa salvez planeta, dupa cum ziceam mai demult (si dupa cum zicea si George Carlin), planeta n-are nevoie de ajutorul meu. Planeta o duce bine mersi, noi suntem aia care dam semne ca am fi pe duca. Vreau doar sa ma ajut pe mine. Azi am descoperit ca am vreo 20 de bube cauzate de tantari. 20!!! Desi am plasa la toate ferestrele. Aseara m-am dus in baie si l-am vazut pe Godzilla al gandacilor hlizindu-se la mine. Am urlat si i-am trezit pe ai mei. De fapt cred ca am trezit tot blocul. Asa ca am pretentia ca si vecinii mei sa se implice in acest proiect de exterminare, asta daca mai vor sa doarma linistiti.
Hm. De fapt am scris acest articol pentru ca vreau sa vad in ce hal a ajuns rasa umana. Mi-as dori sa imi zica cineva ca trebuie sa ocrotim gandacii si tantarii pentru ca si ei sunt niste suflete amarate. In plus, daca dupa ce murim ne reincarnam intr-o libarca?
Pff, asta da pedeapsa. Ganditi-va numai. N-o sa poti sa te uiti in oglinda fara sa zici ‘Ptiu, da’ urat sunt’. Nici sa te masturbezi n-o sa poti pentru ca nici macar tu n-o sa vrei sa faci sex cu tine.
Si, inainte sa termin, vreau sa va spun ca Elena Farago era o ciudata. Auzi: ‘De ce ma strangi in pumnul tau…?’ Bla bla. Saracul gandacel. Curgeau rauri de lacrimi la gradi de fiecare data cand citea cineva poezia. Acum am mai crescut deci as dori sa fac niste observatii. GANDACII NU VORBESC! ‘Tu nu stii oare ca sunt mic si ca ma doare?’ Pe dracu! Gandacii nu-s mici si dragalasi. Uitati-va la Infanteria stelara. Elena Farago insulta inteligenta copiilor vostri. Isi bate joc de ei. Ii transforma in niste plangaciosi care vor ocroti orice lighioana spurcata gasesc prin bucatarie si baie. Vaaai uite un gandacel. Sa-l punem intr-un borcan si sa-i dam drumul afara sa se duca la mamica lui. Gandacii n-au grade de rudenie!!!
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!
Ocrotiti puricii. Si paduchii. Ca-s vietati.
Tineti minte macar atat, va rog frumos:
Gandacii nu-s caini. Gandacii nu-s pisici. Gandacii nu-s oameni!
Ma, eu cred ca-i bine sa fii blogar d-ala de locul 1,2,3, 3 si-un pic pana la 10 pe ZeList. Sa ai trafic,sa te citeasca oamenii. Cred ca e tare bine si trebuie sa te simti extrem de inteligent. Ma scuzati, ma duc sa ma zgarii un pic pe fata.
Gata, am revenit.
Partea nasoala e ca ‘puterea’ corupe. Si blogarii si blogaritele ‘tari’ au impresia ca sunt undeva mai sus decat muritorii de rand care-i citesc. Nu contrazic. Adica mustele-s muste, cacatu-i cacat. Sa dam Cezarului ce e al Cezarului. Sa fie clar, eu nu ma iau de Zoso aici, el chiar mi-e simpatic. Dar sunt altii… Ia-ma Doamne, stinge-mi neamul, ca sa folosesc o metafora.
Eu chiar ma intreb in ce gaura de soarece traiau oamenii astia inainte sa-si faca blog. Oare ei chiar respirau alaturi de mine? Oare ne faceam cumva cumparaturile de la acelasi butic? Tot felul de intrebari d-astea existentiale ma framanta de cateva ore. (ma rog, nu chiar de cateva ore, ca vreo 2 ore m-am uitat la Hairy Potter si printul semipur) Ce e cu voi oamenilor ( a se citi lighioanelor)? Din care, Doamne iarta-ma, colt al Infernului ati fost trimisi aici pe pamant?
Ca cica pulamagarului e amuzant sa scrii ca vrei sa moara toti batranii. Eu vreau sa moara toate proastele! Ha – ha – ha! M-am cacat pe mine de ras. Proastele care n-au parinti care vor imbatrani si ei la randul lor. Proastele care au impresia ca la batranete o sa continue sa scrie pe blog ca sa-si bata pula (virtuala ovcors) de altii, nu o sa le cada dantura din gura din 10 in 10 minute. Doamne. V-au facut batranii magarii, cica. Va fac viata grea. Pai tuta dracului, tu stii ce pensie are un batran dupa o viata intreaga de muncit la stat? 4 milioane cretina dracului. Vrei sa fie numai fluturasi si floricele? Pai uita-te la tine, ca tu numai frustrari (pardon chestii umoristice) versi pe site-ul ala de cacat si probabil n-ai mai mult de 25. Uita-te la parintii tai, si ei vor imbatrani si probabil ca la un moment dat vor face un lucru cu care un tanar n-ar fi de acord. Ala ar fi total indreptatit sa le doreasca moartea, nu?
Nu mai pot sa scriu. Imi vine sa plang. Pentru ca oamenii sunt inimaginabil de rai. Nu egoisti, ca daca un batran ti-a facut ceva rau, atunci, in cel mai rau caz ii doresti lui personal moartea, nu scrii cu dezinvoltura pe blog ca vrei sa moara toti. Si pe urma dai de inteles, in mod subtil, ca vezi Doamne, it was all for the show. Pai sa va fut traficul in gat si pe aia care vi-l fac. Si pe voi pentru ca daca nu ati scrie tampenii pe blog nu ar intra tampiti sa va citeasca. Voi chiar nu ganditi retarzilor? Nu va dati seama ca veti imbatrani si ca daca acum sunteti plini de rautate, mai incolo o sa faceti mai rau decat orice v-a facut voua vreun batran umilit si obidit?
Da, hai sa miscam si noi tara asta din loc. Hai sa ii respectam pe cei in varsta. Hai sa ne gandim ca timpul trece si ca nu mai avem mult si-o sa fim in locul lor. Hai sa GANDIM pur si simplu, nu sa facem glume cretine.
Pentru idioata care m-a facut sa-njur toata ziua (desi nu cred ca trece pe aici, da’ poate-i transmite cineva din partea mea – eu nu ma mai bag in seama cu jivinele): esti mai proasta decat cea mai proasta pitzipoanca pe care ai pus-o vreodata pe site. Si imi pare rau ca te fac sa pari controversata. Nu esti controversata, nici mai amuzanta si nici mai desteapta ca romanul de rand. Uite d-aia nu se misca tara asta din loc.
Am si eu o doleanta. Ma cam racaie de cateva zile.
Ce se intampla domne cu editurile? De cateva saptaluni incoace nu prea mai au aparitii noi. De exemplu, la Polirom, Mostenirea Boleyn pe care o astept eu cu sufletul la gura e pusa pe asteptare de vreo 2 luni incoace. Inainte scoteau cate 3-4 titluri noi pe saptamana, acum mai rarut. Si apropo, as dori sa se consemneze ca n-am primit GOG la librarie. E corect asa? Humanitasul n-a mai scos carti de prin iunie, adica atunci cand a fost targul acela de carte, mare si frumos. A, da, au mai scos o carte despre Madonna, dar sa fim seriosi! Madonna? Nu prezinta importanta. Cel putin pentru mine. As dori pe aceasta cale sa le transmit celor de la Humanitas sa puna mana sa mai scoata si ei o carte de Sarah Dunant, ca tare frumos scrie gagica.
Sa nu discutam despre Litera care la partea de noutati are lipsa pauza lipsa. Vad ca sunt tari pe promotii in ultima vreme. Noroc cu cartile de la Jurnalu’, ca asa isi mai maresc si ei stocurile.
Sunt vremuri de criza? Nu mai au bani de platit traducatori? Le traduc eu Mostenirea Boleyn. Pe gratis! Macar asa apuc si eu s-o citesc o data ca nu mai suport asteptarea. S-a inteles? Deci ofer servicii gratis.
Sau mai bine, haideti sa renuntam la 2-3 pachete de tigari (2-3 beri?) si sa cumparam cate o carte pe saptamana. Sau una la 2 saptamani. Ca sa scoatem editurile din rahat. Ma rog, nu va zic cate carti cumpar eu pe luna (desi pot sa le citesc pe gratis) pentru ca o sa-mi spuneti ca-s nebuna si ca arunc cu banii. Ceea ce ar fi incorect. Pentru ca eu nu dau banii pe prostii gen farduri sau accesorii.
Ca tot veni vorba, eu nu inteleg ce e cu obsesia asta pentru genti. Care-i treaba cu gentile? Eu port aceeasi geanta de vreo 6 luni si nu am nicio problema. Am vazut in strainatate la genti Hermes de mi s-a acrit si totusi n-am avut orgasm vizual. N-am simtit ca as face moarte de om pentru o geanta. De fapt n-as face nimic pentru o geanta. Nu-mi trezeste niciun fel de sentiment, poa’ sa fie ea din piele de extraterestru, incrustata cu diamante. O geanta, pentru mine, e doar traista in care imi bag eu telefonul, cartea, portofelul, banii si eventual un mar atunci cand ma duc in oras/la serviciu. Nu-mi provoaca nicio satisfactie, iar gentile de firma ale altora ma lasa rece. Alta chestie care ma lasa rece…curelele nene. Eu nu port curea decat daca imi cad pantalonii in vine. Ceea ce mi s-a intamplat in Anglia, noroc ca i-am prins inainte sa imi faca boroboata. Erau noi si nu-i probasem, ii luasem din start pe cei care semanau mai mult cu un cearceaf decat cu niste pantaloni, stiu am probleme, nu calculez bine ochiometric. Eu vad totul mai mare decat e de fapt. Ce noroc pe prietenul meu, stiu. ) Asa mi-am cumparat prima curea din viata mea. Si probabil ultima, dat fiind ca o s-o port pan’ la Sfantu asteapta, daca nu se strica.
Si daca tot va simtiti urate si nefericite, luati-va o bere. O sa fie mai bine. Garantez.
Ce ziceam…a da. Deci renuntati nene la proxtiile alea de genti si curele. Renuntati la zdranganele. Nu, nu sunteti mai frumoase daca aveti cate o geanta asortata la fiecare pereche de pantofi maro, roz, galbeni in picatele si-asa mai departe. Puteti sa aveti 70000 de genti acasa. Uitati-va in oglinda. Sunteti mai misto cu genti? Nu sunteti mai frumoase ca mine daca aveti geanta. Sunteti mai frumoase oricum. (sau mai slabe ) Cu geanta, in schimb, sunteti un pic mai sarace ca mine. Ha-ha-ha! Dupa cum spuneam, renuntati la vanitatea ‘Uite ce geanta mi-am luat’ si incercati si vanitatea ‘Uite ce carti am citit’.
Ma-ntrebam de ce ar trebui sa stiu cine e bucurenci asta. E un nimeni care din ratiuni de orgoliu vrea sa salveze planeta. Am facut o campanie ecologica, sigur planeta se va simti mai bine dupa. Tot pamantul va rasufla usurat din cauza ca exista d-alde bucurenci pe lume. Acum nu stiu cate zile, acest ipochimen verde a scris pe al sau blog ca ar trebui sa ne punem capul in nisip si sa ne pice o lacrima deoarece acum nu stiu cati ani romanii i-au masacrat pe tigani. Holocaust al romilor, cred ca asa s-a exprimat. Imi pare rau ca nu eram in tara atunci cand s-a sarbatorit comemorat evenimentul ca dadeam de baut.
Este fain sa te dai antifa si eco in ultima vreme. Sa-ti pui pe blog un afis mare cu ‘zona libera de discriminare’. Personal,as dori sa combat fenomenul. Nu vreau tiganie si poponareala la mine pe blog. Care se ofera sa-mi faca un afis cu ‘zona plina de discriminare’?
De ce? Pentru ca generalizarile nu fac rau nimanui. Sau le fac rau celor pe care ii deranjeaza adevarul. Din cate am observat eu din poza de pe site-ul lui, Bucurenci asta e cam bronzat. Hai sa nu ne mai invartim in jurul cozii atata, generalizarile pornesc de la fapte reale. Faptul ca majoritatea tiganilor fura nu e un vis pe care l-am avut eu azi-noapte. Nu m-am trezit azi de dimineata cu fata la cearceaf si mi-am zis morocanoasa: bai tiganii-s cam negri, ar trebui sa avem ceva cu ei. Ma doare fix in partea dorsala ca unii-s mai colorati, ca au nasul mai coroiat sau ca poarta fuste inflorate. Tigan e si ala blond care da-n cap la coltul strazii ca sa-si faca palate cu turnulete. Cine ma citeste cred ca stie ca nu doresc nimanui moartea sau schingiurea. Dar unii si-o cer. Si-o cer atat de tare incat nu poti decat sa te gandesti ca poate ar fi cazul sa o capete. Generalizarile ii ocrotesc pe aia inocenti. Adica pe oamenii care muncesc cinstit toata viata pentru o bucata de paine. Oameni care, se trezesc la 7 jumate si intra in tramvaiul 41 ca sa mearga la munca. Oameni care au platit juma de salariu pe un telefon care dispare intr-o clipa. Oameni care se intorc cu acelasi tramvai, la ora 10 noaptea, dupa 12 ore de munca pentru a asculta manele pe un telefon ciordit. Si de ce au nevoie tiganii de mine ca sa-i protejez? Se protejeaza ei destul, daca cumva comentezi, scot cutitul si te taie. Sau te ameninta ca te taie. De ce sa le fac viata mai usoara daca ei mi-o ingreuneaza pe a mea? Pentru o notiune vaga, de toleranta? Si ce-i cu toleranta asta? Si sclavii de pe plantatie erau tolerati de stapanii pentru care munceau. Lasati-ma cu integrarea in societate, tiganii s-au integrat de mult in societate. Sunt hoti, traficanti de droguri, proxeneti si prostituate. Mai mult de atat, n-au cum sa se integreze.
In 10 ani, tiganii vor deveni majoritari. Sa vedem atunci cum o sa ne dea ei noua drepturi si cum o sa ne tolereze. Pana atunci, eu cred ca plec. In Islanda. (e tara cea mai pura din punct de vedere rasial din Europa. O fi saraca, dar o sa ar campurile si-o sa dau la peste. Mi s-a luat de civilizatie si toleranta) Bucurencii sa ii ia si sa se spele cu ei pe cap.
Am scris destule articole rautacioase in ultima vreme, ar fi vremea sa imi spal pacatele. Si pentru ca mi s-a nazarit ca exista multi barbati frumosi pe lume m-am gandit sa ii bag intr-un top. Or mai fi facut si altele topuri d-astea, dar ai mei sunt mai frumosi. Am zis.
10. Chris Cornell
Fost vocalist la Soundgarden si Audioslave, dar asta e mai putin important. Ce e mai important e combinatia aia letala intre ochi albastri si par inchis la culoare. Yum.
9. Tuomas Holopainen
Pe individul asta l-am visat eu in fiecare noapte in clasa a 11-a. Pentru cine nu stie, el compune muzica si versurile trupei Nightwish.
8.Jeremy Irons
Mmm, un actor de care m-am indragostit de cand l-am vazut in Casa spiritelor. Si de cand a imbatranit, parca-mi place si mai mult.
7.Johnny Depp
Chiar e musai sa mai zic ceva?
6. Sebastian Bach
Fost vocal la Skid Row. Era extra bombonel cand era mai tanar si nici acum nu-i rau. Nu puteam sa-l trec cu vederea.
5. Bruce Dickinson
Nu-s nebuna, omul asta ma… incita. Mi se pare supersexy pentru varsta lui, e plin de energie si are o figura interesanta. Mmm si ca bonus le are cu cantatul. )
4. Hugh Jackman
Ce mai e de spus? Pana si lui Silviu ii place de el.
3. Gerard Butler
Da stiu, Leonidas din 300. Au-au-au. Mie mi-a picat cu tronc de cand a aparut in Phantom Of The Opera
2.Nicholas Rogers
Nu stiu daca si-l mai aminteste cineva din Fantaghiro, eu mi l-am amintit toata copilaria si mi-l amintesc si acum. E mult prea chipes pentru a fi uitat. Si tot din filme italienesti pentru copii mi-l aduc aminte si pe Raz Degan care e si el frumos de pica si va primi premiu de consolare.
1. Russell Brand.
Hai ca nu mai pun poza ca il stiti cu totii, ce Dumnezeu. Am facut topul doar pentru celelalte 9 pozitii. Prima se stia de cine va fi ocupata.
Poate ma apuc sa fac si-un top de muieri frumoase, ma mai gandesc totusi.
Nu ma consider o fiinta extraordinar de inteligenta, ma bazez mai degraba pe intuitie si empatie, nu pe logica. Cred ca asta imi determina si felul de a povesti despre cartile care imi plac sau nu. La scoala, desi am fost laudata de toate profesoarele de romana pe care le-am avut m-am considerat intotdeauna o impostoare pentru ca nu mi-au placut niciodata formulele canonice pe care trebuia sa le folosim atunci cand povesteam despre un roman, o poezie.
Nu mi-a pasat niciodata daca o carte este realista sau suprarealista. Cand aud cuvantul ‘realism magic’ ma gandesc automat la Llosa deoarece cartile lui erau magice. Nu m-au interesat tehnicile narative si nu am retinut niciodata data aparitiei unui roman. Aveam colege care citeau critica literara pe branci, eu nu aveam rabdare. Scopul meu a fost, este si va ramane sa simt cartile, nu sa le disec. Nici macar sa le inteleg. Nu apreciez artificiile literare atunci cand cartea nu-mi spune nimic. Mi-a placut mai mult “Baronul din copaci” ca ” Daca intr-o noapte de iarna un calator”. Daca intr-o carte surprind mai intai stilul autorului si abia apoi emotiile pe care mi le transmite, lectiile de viata pe care mi le da, se prea poate sa las cartea din mana.
Atunci cand citesc, patrund intr-o alta lume. Nu vreau sa am parte de preambuluri plictisitoare, nu vreau sa mi se spuna ‘Acesta este un roman si cutare este naratorul’. Nu vreau sa stiu daca naratorul este omniscient sau habarnist. Vreau o lume pe care sa o pot adulmeca, sa o pipai, in care sa ma prefac a fi unul dintre personaje, as putea sa ucid sau sa readuc la viata. Nu ma intereseaza felul in care un autor contureaza portretul unui personaj, atata timp cat acesta este exceptional. Nu pun pret pe tehnici narative, ci pe imaginatie si pe morala. Probabil de aceea Dostoievski va fi intotdeauna printre romancierii mei favoriti. Niciun scriitor nu si-a ilustrat mai maret lectiile morale pe care voia sa le dea omenirii. Niciun alt scriitor nu a avut un mesaj mai frumos de daruit: nu aveti dreptul de a va construi fericirea pe nefericirea altuia.
Nu ma intereseaza autorii contemporani al caror scop este sa distruga si sa urateasca. Atata timp cat ei nu ofera macar o graunte de speranta sau de frumos, nu pot sa-i citesc oricat de talentati ar fi.
Ii admir pe cei care isi scriu recenziile dupa o reteta. Vorbesc despre stiluri, genuri si tehnici.
As dori sa scriu ca ei, sa las extazul sau tristetea undeva in afara mea si sa pot scrie la rece. Sa nu vad in fiecare carte o binecuvantare sau o damnare. Dar, de fiecare data cand ma vad scriind despre ceva, demonul din mine se dezlantuie. Nu-l pot domoli.
Si din pacate exista carti in care traiesc atat de mult incat mi-e greu sa mai ies la suprafata. Mi-e greu sa exprim ceea ce cred despre o carte atunci cand imi schimba unele conceptii adanc zidite in mine.
Una dintre aceste carti este Shalimar clovnul. O carte despre iubire si terorism. Despre iubire si religie. Despre crima si tradare. Traiam pe acelasi pamant cu cei din Casmir si totusi nu stiam ce se petrece de fapt acolo.
Poate ca nici nu-mi doream sa aflu.
Doar ca…
Si de aici cuvintele mi-au secat. N-am o reteta ca sa descriu ceea ce se petrece in aceasta carte. Nu pot si nici nu vreau sa dau un nume lucrurilor pe care la spune Salman Rushdie.
Pot doar sa spun ca mi-e rusine. Pentru ca nu pot si nu stiu.
Nu o sa-i inteleg niciodata pe cei care merg cu 200 km/h in cautare de senzatii tari.
Nu vad lucrul interesant in a risca sa spulberi pe cineva de pe sosea doar pentru ca vrei sa-ti creasca adrenalina. Bunaoara Andrei Nastase, fiul boului de Adrian Nastase, a fost prins gonind cu 141 km/h pe Kiseleff. Procesul o sa fie de-abia in octombrie, timp in care dobitocul cel mic (cred ca este o chestie de familie- animalele nu pot naste decat animale) isi pastreaza carnetul.
De aceea m-am gandit sa infiintez un ONG/asociatie sau orice alta forma de organizatie care sa se ocupe de nefericitii pentru care rutina de a-si cheltui banii in Bamboo a devenit un chin.
Vreti senzatii tari? Avem o paleta larga din care puteti alege. Va putem oferi cateva ore de adrenalina maxima atunci cand va vom taia piciorul (stang sau drept la alegere) cu o forfecuta de unghii. Puteti opta pentru asta sau pentru alte servicii:
-scosul ochilor cu o furculita
-eviscerarea
-ruleta ruseasca
-alergarea pe un camp minat
-picatura chinezeasca
-electrocutarea
-orice alta forma de tortura dupa dorinta clientilor.
Ne mulam pe cererea pietei. Esti baiat de bani gata si te-ai plictisit de cheltuit banii lui taticul asa ca te-ai apucat de curse de masini? Boooring. Sau poate ai inceput sa tragi pe nas. Toti prietenii tai fac asta. Tu poti fi mai special. Vino la noi si te vindem unui canibal. Vei experimenta placeri nebanuite. Noi facem minuni cu o franghie si un cutit.
Dada, acest articol este un pamflet.
Dar mi-as fi dorit sa nu fie.
Prostia oamenilor este incomensurabila si cere masuri drastice. Masuri pe care tribunalele noastre nu au de gand sa le ia. M-am saturat sa aud despre mame care-si plang copiii morti pe trecerea de pietoni si despre ucigasi care sunt in continuare in libertate, oameni care, dintr-un impuls prostesc, sunt in stare sa puna in pericol vietile altora.
Later edit: da, instig la violenta. Nazistii care trec pe aici sunt rugati, daca si atunci cand prind un specimen d-asta de bani gata pe strada, sa-l bata cu bocancii peste bot pana il umplu de sange. Daca stiti judecatori spagari umpleti-i de flegme. Iar aia care ar dori sa spuna ‘Saracii, au facut si ei o greseala’ sa se abtina. Maine ar putea fi copilul vostru omorat pe trecerea de pietoni. Si atunci ii veti trata pe criminali cu echitate? Sa se aplice legea Talionului daca altfel de legi nu se aplica.
Erato, esti cea mai fascista muza.
-Sieg Heil, dobitocule!
Mi-a fugit muza, se ascunde printre crinolinele rochiilor de secol XVIII asteptand cu infrigurare sa treaca timpul ca sa se poata incurca si ea cu un romantic frustrat. Atunci cand a plecat de la mine inca mai suspina dupa pudoarea (prefacuta sau nu) poeziei curtene, dupa barzi, menestreli si centuri de castitate a caror cheie era inghitita de sotii ce plecau mandri la razboi. Bineinteles ca la inceput colabora cu sora-sa, Caliope, ambele ii dadeau coate lui Homer, a urmat si Dante, pe urma lumea si-a pierdut gustul pentru epic. A incheiat contract cu Clio si cu Thalia pe vremea lui Shakespeare, dar indata ce-a murit sus-numitul, surorile ei si-au pus coada in spinare si au plecat. Fara a-si uita desigur profitul. Studii intregi dedicate pieselor lui Shakespeare. Vorba vine coada, mai aveau ele talentul de a se incurca cu cate un faun, satir si alte creaturi pseudo-umane. Cu oameni nici vorba, relatie strict profesionala domne’, noi nu facem dragoste cu victimele noastre, doar sex. Adica ii frecam la icre cat e ziulica de lunga, uite inspiratia, prinde ideea, vezi ca nu-i. Oamenii la o adica sunt niste idioti, niste marionete in mana talentului cu care au fost inzestrati. Pana si mestesugarul va ajunge pana la urma sa isi considere mestesugul mai important decat el insusi. Pana la urma asta il defineste, nu!?
Iete ca Erato a plecat, Eros e mort, ma gandeam sa-mi fauresc o noua muza. Una care sa le inghita pe toate noua. Mitologia ma plictiseste, arhetipurile…nu putem scapa de ele, m-am nascut prea tarziu si nu imi pot chinui mintea incat sa gasesc o noua idee, sclipitoare. Ne bantuie istoria. Genetic vorbind. Nu ca as sti multa anatomie, dar parca am purta un bagaj de informatii care nu e al nostru, care ne incovoaie spinarea a suferinta. Deoarece stim ca dincolo de acel bagaj suntem mai mult sau mai putin Z E R O. Au invatat stramosii in locul nostru, noi nu trebuie decat sa (re)memoram niste lectii la care nu am participat. Sau poate ca asta tine strict de literatura. Daca traim s-ar putea ca si copiii nostri sa ne acuze de a-i fi invatat prea devreme niste lucruri pe care ei doreau sa le afle. Pentru ca verbul -a afla- cuprinde existenta, nu -a sti-. Iata insa ca noua, micimilor noastre li se ofera sansa(???) de a sti inainte sa afle. Si aici intervine Melpomene, ea din toate muzele, ea e cea mai aproape de adevar. De adevarul existentei noastre. Tragice.
M-a parasit Erato pentru ca n-am stofa. Catifeaua e scumpa si nu se gaseste pe toate drumurile.
Cu toate astea jur ca sunt optimista de felul meu. Cea mai mare prostie a unui om e sa fie optimist intr-o gloata de pesimisti. Or sa te sfasie cum facea Inchizitia cu vrajitoarele. Sau or sa te incoroneze rege. In ambele cazuri situatia este cum ar veni, nasoala. Dar poti sa-i pacalesti. Nu le zambiti! Nu mancati la masa cu ei, si daca mancati sa folositi intotdeauna furculita si sa mestecati incet ca si cum ar fi un calvar. Pesimistilor nu le place pofta de mancare. Pentru ei un om bucurandu-se de micile placeri ale vietii e un intrus. O veriga in plus in lantul lor trofic. Pe care se vor simti nevoiti sa o suprime. Deoarece optimistii traiesc cand restul lumii vegeteaza.
Si optimistii suporta si cele mai grele suferinte. Deoarece optimistul e fraier prin excelenta.
Hai ca fac si-un top al muierilor ca sa nu zica nimeni ca fac discriminari. Imi plac si rosiile si castravetii.
10. Uma Thurman
Am pus-o in top pentru ca o vor masculii care imi comenteaza pe blog si o vrea si masculul din viata mea. Asa ca iat-o.
9. Simone Simmons – Epica
Uite asa. Pentru ca e tiza mea, pentru ca are parul rosu si pentru ca stie sa cante. Na.
8.Kari Rueslatten – ex The 3rd and the Mortal
Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi plac la nebunie gagicile roscate natural.
7.Penelope Cruz
Mi se pare pur si simplu superba.
6.Rachel Hurd Wood
E tare frumusica pustoaica asta, poate vi-o amintiti din The Perfume.
5. Merle Oberon
Stiu, e moarta de mult. Dar n-am zis ca fac top cu cele mai frumoase femei -vii-. Mie inca mi se pare o tipa rafinata, cu trasaturi nobile.
4.Ingrid Bergman
Sfinxul suedez. Need I say more?
3. Christina Ricci
E ciudatica si mie imi place pentru ca are fata de copil. (hai, sa aud glume)
2.Angela Gheorghiu
Pentru mine este cea mai frumoasa voce pe care o are tara asta in momentul actual. Si una dintre cele mai elegante si mai discrete prezente pe scena romaneasca.
1. Tarja Turunen
Orice ar spune ceilalti, femeia asta mi se pare incredibil de frumoasa. Ochii aia parca-s din alta lume. Vocea la fel.
In ultima vreme am revenit la vechile obiceiuri si am scos Oceanbornu’ de la naftalina ca sa imi aduc aminte de vremurile in care Tuomas facea muzica nu lalaiala cu Anette in rolul principal.
Mi-am adus aminte de melodia asta si cum m-am chinuit sa imit notele de la sfarsit pana am facut infectie in gat. E grea viata de diva. )
Si pentru ca aveam chef sa-mi fac sange rau am cautat pe iutub cover-uri la melodia asta si-am gasit o trupa romaneasca intitulata Elogia (da, si eu m-am gandit la EloDia) a carei solista m-a lasat cu gura cascata.
Si nu, nu-s verii, nici fratii mei ca sa le fac reclama. M-am gandit doar ca merita.
Maine ma apuc de reascultat Therion, deh niciodata nu-mi uit primele dragoste.
Ma gandeam ca mi-as dori ca buddhistii sa aiba dreptate si sa ne reincarnam atunci cand murim. As avea atunci posibilitatea sa vad alti oameni, alte locuri, alte vremuri. Nu m-am saturat de Romania. Dar nu-mi ajunge o viata ca sa o cunosc. As vrea sa ma reincarnez de vreo 2-3 ori aici. De vreo 2-3 ori in China. De vreo 2-3 ori in Anglia.
Ma irita faptul ca sunt atat de legata de pamant. Insa nu stiu daca vreau ingeri care sa cante la harpa. Nu visez a-mi petrece eternitatea ascultand muzica sferelor. Vreau sa ascult muzica si atat. Sa stau printre oameni, sa iau parte la necazurile si bucuriile lor, sa ii fac sa rada sau sa le sterg lacrimile. Daca Hristos a biruit moartea, atunci invierea ar trebui sa inceapa din tarana. Sa ramanem, nu sa plecam. Sa ne nastem iar si iar pentru a avea aceeasi mama. De ce ne-ar promite Cineva Canaanul atunci cand noi nu vrem decat nemurire? Nu vrem sa ni se spuna unde plecam, nu vrem rauri de lapte si miere, poate vrem doar whisky si tabac.
Iar daca cei iubiti pleaca primii cum stim unde ii vom gasi? Nu e eternitatea un concept cam vast? Cum ii recunoastem? Nu, noi nu dorim sa stam la sueta cu Sf. Ioan Gura de Aur, mie mi-e dor de Alexandra. Si cum, cum am putea noi sta in Rai daca cei dragi ar fi dedesubt? De ce am merita Raiul? Un om care il capata si-ar smulge vesmintele serafice si ar face scandal la portile lui Scaraoschi strigand beat ‘Pasol na turbinca’! A fi bun nu inseamna doar Dumnezeu. Inseamna si tata, mama, frati, surori, iubiti, iubite. Inseamna sa nu poti respira fara ei chiar daca ti s-a facut transplant de plamani vesnici.
Nu ar fi mai bine sa ramanem aici? Sa ne transformam in fantome si sa calatorim peste vai si dealuri cunoscute, sa-i vizitam pe cei dragi in somn?
Mi-e dor de Alexandra si de bunicul… Vreau sa se intoarca. But then again, poate nici macar n-au plecat.
S-a tot scris in blegosfera de aceasta zi …eu nu despre asta voiam sa va vorbesc.
Voiam sa observ ca oamenii au o capacitate limitata in a percepe si intelege anumite lucruri. Eu daca spun ca fac pipi pe comunism cu tot ce a insemnat el, de la ideologie pana la punerea lui in practica, se gaseste cate unul destept sa spuna ‘ Dar stii, pe hartie comunismul era asa frumos’. Daca arunc un cacat in forma de steluta pe un sevalet si-l mai si parfumez pe deasupra, si cacatul meu o sa fie frumos in prima faza. Desigur, la un moment dat o sa se imputa. O sa se imputa asa tare incat cei care il admirau inainte o sa-si vomite intestinele. Cam asa si cu comunismul. E frumos pe hartie? E frumos ca un manechin impaiat, pomadat si uns cu alifii, dar umplut cu paie. Gaunos. Toti suntem egali? Eh suntem egali pe dracu. Daca suntem egali ar trebui sa avem aceleasi dorinte si nevoi, nu? Si sa ma scuzati, dar eu n-am nevoie de sapa si cazma. Taranul are. Ma rog, unii vor sa fie mai egali ca altii, de aia viseaza la Revolutie. Intr-o societate normala fiecare face ceea ce stie sa faca. Si incearca sa o faca bine. Poate asa nu se vor mai apuca vacile de cantat, vacile sunt facute sa fie mulse. If you know what I mean. Dar deh, visurile socialismului…
In alta ordine de idei, tot referitor la gloria apusa a comunismului, mai se gaseste cate un individ sa-mi zica ‘Da’ de unde stii ca era rau in comunism, ca tu nici nu te nascusei pe atunci’. Acelasi individ, daca ii spun ca eu nu cred ca in lagarele naziste era asa rau, sare de 10 m in sus. Vai tu antisemito. Negationisto. Da’ tu de unde stii nenicule cum era in lagarele naziste? Ai mirosit vreodata Zyklon B? Daca miroase a J’adore de la Dior? Ai de unde sa stii? Pai amaratii de evrei supravietuitori din lagare au scris memorii… Si supravietuitorii inchisorilor comuniste au scris carti, mai boule! Sau moartea unora e mai importanta ca a altora? A, da am uitat evreii s-au nascut cu 3, in loc de 2. Da’ na, sa nu luam numele Dumnezeului lui Israel in desert. Da’ lasa, ca in comunism s-au construit blocuri si s-a facut si metrou. Fenomenul Pitesti? Ce-i ala? Metrouri, Casa Poporului, Romania era infloritoare, aveam carti de la BPT pe care le citeam la lumina lunii ca era mai greu cu electricitatea.
Si stiti cine imi explica mie ca era bine in comunism? Niste lichele de 50-60 de ani, lichele carora de fapt nu le pasa ca e comunism sau democratie, doar ca atunci turnatoria se platea mai bine. Lichelele astea sau copiii lor. Cu carnete de partid si tot tacamul. Nu, ai mei nici macar carnete de partid n-au avut, asa s-a nimerit.
Hai ca ma opresc brusc, m-am cam enervat si cred ca imi da tarcoale iar un atac d-ala de panica.
Ziceam acum cateva zile ca ma apuc de (re)ascultat Therion. In loc sa ma apuc de ascultat Therion in mod compulsiv m-am pomenit gandindu-ma la creierul formatiei, si anume Cristofer Johnsson.
Eu pe individul asta l-as f*** (a se citi ferici) in mod brutal, draconic chiar. (asta ca sa folosim o terminologie care probabil ii e draga)
Pentru ca e un geniu muzical. De versurile Therion nu comentez, nu de alta, dar e greu sa descifrezi sanscrita si sa cauti pe wikipedia tot felul de zeitati pagane feniciene, asiriene, hinduse etc. Pana si el a recunoscut ca versurile Therion reprezinta modul lor de viata, nu sunt facute a fi de o mare maiestrie.
Oricum, va prezint noua mea obsesie care va dura probabil mai mult de 2 zile. Intre 3 si 4. Pe urma va fi ingropata in analele istoriei. Pana atunci, sa ne bucuram.
Si cea mai frumoasa melodie Therion, la unul dintre concertele de care imi aduc aminte cu mare drag.
Ah ce vremuri, cand il aveau pe Mats Leven ca vocal…
PS: Titlul e pus de amorul artei, a nu se intelege ca ma inchin la diavol doar pentru ca ascult o formatie ai carei membri fac parte din Dragon Rouge.
Una mai noua, alta mai veche. Una care se va dovedi constanta, alta superficiala.
Prima o formatie, a doua un scriitor.
Mi-am pierdut ultimele doua zile citind ‘Seducatoarea din Florenta’ pe acorduri care imi evocau fix atmosfera din carte. La un moment dat o sa ajung sa am reflexe pavloviene.
In carte totul se intampla in Oglinda. La sfarsit oglinzile se dovedesc o iluzie mincinoasa. Nu ca iluziile ar putea fi reale, dar loialitatea era de la sine inteleasa. Lumea e asa de urata incat pana si Naratorul o tradeaza la un moment dat.
‘And I stood upon the sand of the sea, and saw a beast [θηρίον, therion] rise up out of the sea, having seven heads and ten horns, and upon his horns ten crowns, and upon his heads the name of blasphemy. 2 And the beast which I saw was like unto a leopard, and his feet were as the feet of a bear, and his mouth as the mouth of a lion: and the dragon gave him his power, and his seat, and great authority.’ [ Revelation 13: 1]
Astia mici si blonzi cu left hand pathu’ lor sunt absolut adorabili. Simt nevoia sa-i iau in brate si sa-i mangai cu vreo doua palme dupa ceafa. Totusi, trebuie sa recunosc ca au clasa. La ei vrajitoria inseamna sa se intalneasca la cina ca sa discute despre Byrger Tidesson, sa asculte Wagner si sa se joace cu rune. Nici nu se compara cu a noastra Mama Omida.
Vedeti, d-aia as vrea eu sa plec in Suedia. Au mai multi pitici interesanti pe creier si mai putini gratis. Asta asa, ca o rautate bonus din partea mea.
Cat despre carte, trebuie sa citesc inca vreo 5 carti de Rushdie ca sa-mi dau seama daca vorbeste despre globalizare prezentand-o ca pe ceva pozitiv sau face glume pe seama naivilor. Eu incep sa cred ca si Rushdie e un mic terorist extremist, chiar daca in ‘Patrii imaginare’ incearca sa ne convinga ca-i tocmai invers.
Poate multi ati remarcat asemanarile pana acum, eu doresc sa fac o plangere virtuala cu intarziere.
Ma gandeam : Chris ar trebui sa ispaseasca pedeapsa pentru furt intelectual facand segz cu toate fumeile romance doritoare. Pun pariu ca voi restul nu sunteti doritoare. Ceea ce ne aduce la subsemnata care se va sacrifica in folosul comunitatii si il va ajuta pe bietul om sa-si duca sentinta la capat.
Dar pe urma am ajuns la asta:
si acum sunt in ceata. Incep sa cred ca totul este o plagiere continua.
Am pus un titlu a la Florin Piersic pentru a va atrage atentia. Toti ochii sa se holbeze la mine.
Prima oara cand mi-am facut blog credeam sincer ca vreau sa scriu doar pentru mine. Dupa cateva luni acel ‘pentru mine’ s-a extins la cunoscutii mei si necunoscutii din lista de messenger. Am avut articole in care scriam pentru o persoana, El. Un El care se schimba constant (desi nu extrem de rapid, dupa cum mi-ar spune horoscoapele). Mi-am varsat amarul pe un blog care acum a disparut in negura internetului. Nu am salvat toate articolele deoarece multe erau pentru diferiti Ei, Ei care au devenit doar niste nume in oracolul din mine. Nu i-am uitat, dar acum stiu diferenta dintre a iubi si a te indragosti. Am crescut, dar inca ma mai indragostesc. Si S. ma iarta.
Nu despre asta voiam sa vorbesc. Mi-am facut acum aproape un an un blog pe wordpress. Si asa v-am cunoscut pe Voi. Vorba vine, pentru ca inca n-am apucat sa stam la o bere sa despicam firul in patru. Dar va citesc cu drag si mi se pare ca sunt extrem de norocoasa pentru ca sunt citita de niste oameni extraordinari. Am primit acum cateva zile un premiu de la Sorin… Eu nu vreau sa va dau premii, pentru ca dupa cum va stiu eu pe voi, aurul nu e de ajuns. Vreau doar sa va laud si sa va spun ca va iubesc mult de tot.
Il iubesc pe DeMaio chiar si atunci cand e sictirit si injura pe blog, pentru ca mi se pare ca intrezaresc in spatele cuvintelor un om sensibil si talentat. Mi-ar placea sa nu-l mai supere cotidianul pentru a ne putea incanta tot timpul cu poeziile lui…
Il iubesc pe Cinabru desi nu comentez prea des la el, asta si pentru ca de cele mai multe ori nu prea stiu ce sa spun. Da, fara sa fiu ironica sau modesta, inteligenta si cultura lui ma depasesc cu mult. Sper sa adun si eu ani si lecturi mai multe ca sa putem discuta in voie.
Il iubesc pe Sorin pentru ca imi aduce aminte de tata, mi se pare un om extrem de bun, gata sa sara in ajutor oricand si oricum. La un moment dat mi-a trimis un mail atat de generos incat mi s-a parut ca omul asta nu-i real, ca nu traieste si nu respira pe planeta asta plina de rautate si egoism.
O iubesc pe Dina pentru ca scrie frumos si onest. Si pentru ca am cunoscut-o inainte sa ii cunosc blogul si nici nu am banuit ce comoara se ascunde in ea.
O iubesc pe Tomata pentru ca pare aproape intotdeauna vesela si plina de viata, si ea pare sa aiba un suflet neintinat de societate. Pe blogul ei n-am gasit niciodata frustrari gratuite, asa cum gasiti voi pe al meu.
O iubesc pe Altheate pentru ca pare genul de femeie care ar sacrifica totul pentru familia ei, pentru ca asa e si mama si pentru ca fiecare mama merita un monument.
Ii iubesc pe cei din blogroll pentru ca imi fac diminetile mai placute la serviciu.
Va iubesc pe voi, cei care comentati (Razvan, Ioana, Alexandra, Gemini, Drace, Carlitos si ceilalti) pentru ca m-ati facut sa realizez ca nu mai scriu doar pentru mine si ca e mult mai placut asa.
Dina a visat ca-s vrajitoare, eu visez sa-mi cumpar aceasta interesanta carte, dar probabil ca atunci cand o sa existe iar pe stoc mie-mi va fi trecut fascinatia. Superficiala fiinta sunt, cateodata ma enervez rau pe mine din cauza asta.
Am o intrebare totusi: daca esti chel si magician de ce naiba nu faci o vraja sa-ti creasca parul? Presupun ca-i mai usor sa faci treaba asta decat sa te conectezi wireless la Lilith.
Tot pe Silviu il iubesc, dar el nu stie, crede ca vreau sa fug in Suedia.
As fugi, se pare ca mi-a taiat cineva radacinile si acum simt nevoia ori sa o iau la vale, ori sa merg sus pe deal. As fugi oriunde, dar cu el dupa mine.
Eu chiar cred c-am fost vraji intr-o viata anterioara, dat fiind ca am o pasiune pentru pisicile negre si ca mi-e tare frica de foc. Cred ca si Anna Lesko a fost vraji pentru ca ea ‘Arde-n flacari’ si pare sa-i placa. Ori vraji ori am fost Ioana D’Arc. We shall see. Poate d-aia ma sufoc acum in rutina, sunt pedepsita ca vorbeam cu demoni in cealalta viata.
Da, am o viata oarecum frumoasa. Dar tot simt nevoia sa fug, sa ma duc pe campii, sa fac ceva nemaivazut. Sa sarut un print ca sa se transforme intr-o broasca, invers ar fi banal. Nu ma plang, dar noaptea imi vine sa urlu. Simt ca-mi scapa ceva printre degete, acel ceva care ar putea sa ma multumeasca si sa ma faca sa stau locului. Sa-ncetez parjolirea campiilor si otravirea fantanilor pe drumul care duce la mine. Nici macar gandul la cartea mea nu ma impiedica de la strigate. Am cazut prada unui rasfat cumplit, rasfatul ala care urla-n adancuri ‘Esti o fiinta speciala, fa ceva special’. Well. Aren’t we all? Speciali, vreau sa zic. Ii invidiez pe cei pentru care familia si un acoperis deasupra capului reprezinta Viata, eu obisnuiam sa traiesc intr-o fantezie continua. Too bad reality’s taking over. La cat de patetic ma simt ar putea sa vina acum Bin Laden sa ma cheme in tabara formatoare de suicide bombers, cred ca m-as duce. Trebuie sa-mi perfectionez pronuntia de ‘Allahu akbar’ si pe urma Dumnezeu cu mila, voi avea parte de cele 69 (nu-s 69? Ah, ce pacat) de virgine in Valhala. Nu-mi place Edenul musulman, as dori sa beau mied cu vikingii, sa vad daca terorismul imi garanteaza un loc binemeritat p-acolo.
Apropo, stiti ce canta un musulman intr-un autobuz?
Toata lumea, toata lumea sare-acum cu mine…
Funny, innit?
La dracu, stie cineva ceva de munca in strainatate? Preferabil un job care sa nu includa prostitutia sau traficul de droguri. Sau hai fie, si prostitutia, da’ pe undeva prin Nord, ca aia-s mai spalati si-s blonzi. Fute-m-ar Odin, ca de bine mi s-a cam urat…
PS: Pentru ca-n ultima vreme-s cam certata cu Divinitatea, iote ce mi-am comandat de la Gardners: lalala. Cei de la librarie o sa fie incantati si inspaimantati in acelasi timp, mai am o colega care citeste chestii oculte soft gen numerologie si tarot. La mine daca nu-i hardcore, nu-i nimic. Mai am o comanda cu un album frumos de J. Constable, abia astept sa vina cartile. Am mai uitat parca de suparare, misterioase-s caile Domnului.
PPS: Sa va explic de ce sunt brusc interesata de ocultism, in afara de faptul ca-mi sunt dragi Therion si mi s-a pus mie pata sa le aprofundez versurile. Ma-ntereseaza pentru ca-s curioasa. Astia care se ocupa cu magie neagra spun ca explorand lumea umbrelor vor ajunge un fel de zeitati. Acuma, poate-s eu proasta dar dupa calculele mele, cea mai misto calitate a unui zeu e ca-i nemuritor. Sa analizam: Carlos Castaneda ? Mort. De cancer la ficat. Cum plm, ajungi zeu si mori de cancer la ficat? Care e smecheria atunci? Sau n-ai ajuns zeu si atunci toata viata de cacat pe care ai dus-o invocandu-l pe Baal sau pe nushce demon a fost in zadar. Crowley a murit de infectie pulmonara. Evola a murit de moarte buna, da’ a murit pe la vreo 70si ceva de ani. Pai bunica-mea are 84 si inca o mai duce si cred ca singurul moment cand a cochetat cu ocultismul a fost cand m-a dus pe mine la cimitir sa-si dezgroape parintii sa-i mute in alta parte. Cred ca asta se numeste ‘a vorbi cu mortii’. Eu vreau sa aflu care e rostul si scopul acestor practici, poate ma mai lamuresc si eu citind ici colo. Miscatul obiectelor cu mintea si telepatia sunt rasuflate. Nu e nicio satisfactie in a da palme dupa ceafa cuiva cu puterea mintii. Mai bine te apuci de box si ii provoci agonie prin puterea pumnului. Deci Doroftei > magicieni. Pana apuca Merlin sa trezeasca dragonul din el tu deja l-ai lasat lat. Sau am citit la unul care facea yoga cu Bivolaru ca provoca orgasme doar uitandu-se la partenera, nu atingand-o. Bravo lui, mie mi se pare cam nepoliticos sa mergi pe strada si sa provoci oamenilor orgasm cu privirea. Daca nu mai poti sa controlezi treaba asta? S-ar putea sa se termine urat de tot, mai ales daca provoci placere vreunui travestit. Vai de curul tau tantric atunci. Si care-i faza asta New Age cu ‘Hai sa-l citim pe Nietzche ca sa ajungem supraoameni’.? Si eu l-am citit pe Nietzsche si nu s-a intamplat nimic spectaculos, e adevarat ca m-am mai ingrasat vreo 3 kile cand l-am citit ca am balotat inghetata Aloma cu capsuni. Oare sa fie din cauza ca a declansat Nietzsche cine stie ce energii profunde in mine? Am devenit supra.
Hai sa sarim peste preludiul asta cu ‘Cititi-l pe Platon’, mie sa-mi spuneti ce tre’ sa fac ca sa ajung nemuritoare. Care-i calea cea mai simpla? Scrieti si voi o carte ‘How to’, ca oricum nu intereseaza pe nimeni Cabala sau sa-l scoale pe Kundalini prin nushce fel de meditatie. Asta-i un cacat nene, pai crestinii macar garanteaza viata vesnica (bine, asta dupa ce mori, da’ oricum e mai bine ca nimic). Ce rahat mai cu mot da New Age-ul la schimb? Sa fiu zeita si sa mor de cancer? Da, da’ sa mori de cancer cu Odin pe buze.
Hah, ce mult am scris pentru un PPS. Oricum mi-au trecut misticismele. Misticismele-s un cacat pentru ca, dupa cum ar spune Did tot mori.
PPPS: Si sa-mi explice cineva ce e aia ‘Better to rule in Hell than to be a servant in Heaven’? Intrebati-l pe ala care n-are ce sa manance daca vrea sa fie lider si sa n-aiba ce manca sau sa fie servitor si sa aiba. Bai omenirea asta s-a tampit. Ii urez drum bun, cand ajungeti nemuritori sa imi dati si mie un SMS pe o tabla Ouija ca sa-mi spuneti cum e.
Eu nu stiu decat o singura Madonna, e Fecioara Maria si mai stiu cateva reprezentari ale sale, dintre care pot s-o mentionez pe cea a lui Bellini ca fiind printre cele mai reusite.
In rest…
Hai ca iar am reusit sa ma enervez si nici nu mi-a luat prea mult.
Pai cum vine cea mai batrana pitzipoanca din lume si ne da noua lectii despre toleranta!? Pai cum sa zic eu, dar acest specimen nereusit a ceva ce fusese la un moment dat proiectat sa devina o femeie si-a intemeiat cariera pe mumu. Pai normal, tot timpul anomaliile societatii vor cersi toleranta. Numiti-ma incuiata da’ o femeie la 50 de ani, cu copii, care se linge cu o dansatoare in fata a cateva mii de oameni nu mi pare chiar un model de urmat in viata. A da, stai ca e pentru show.
CARE SHOW? Muzica nu-i show ba, veniti-va in fire, muzica e arta, nu tzatze, buci, lumini colorate si limbi. Si va rog eu, tzoapa de 50 de ani nici macar voce n-are. Daca o puneam pe fosta mea pisica sa miaune, canta Vasile mai frumos ca ea, cross my heart and hope to die. Si nu, in gusturile omului nu te poti caca, da’ gusturile astea pot fi educate. Si unii oameni care imi citesc blogul au fost educati de teve si de revista Bravo. Ati ajuns in locul potrivit, o sa va pun la muzica de ori o sa ajungeti ca supravietuitorii lagarelor de concentrare cand auzeau Wagner ori o sa va lepadati de Madonna Satana.
Deci uitati aici gagici care stiu sa cante. Si n-am pus doar chestii metal si nici macar opera ca nu-s tampita, va iau incet. Dezintoxicarea se face treptat.
Si daca voi imi spuneti ca Madonna canta mai bine pai eu ma duc sa sacrific o capra intr-un ritual satanic, poate ma ajuta incornoratul sa conduc lumea, Madonna o sa fie prima care va se va balangani gratios intr-o teapa dupa ce-mi intemeiez imperiul. Da’ ce vorbesc eu? Incornoratul probabil ranjeste acuma, ca e mana-n mana cu Madonna, da-i dracu (oh the irony) pe Mayhem, Marduk si altii, aia-s macar pe fata, asta e mai periculoasa, ea zice sa ne iubim mult intre noi,da’ toata iubirea pe care am vazut-o la ea a fost ‘uh ma faci sa ma simt ca o virgina, desi nici macar in ureche nu mai sunt, hai sa ne futem pe scena ca am auzit ca se fac bani din asta.’ Deci vedeti, asta-i dracul in lume, nu bietul Barzaun, pardon Burzum care a dat foc si el la trei biserici, macar de la el stia lumea la ce sa se astepte. Si ce-mi spune ea mie sa tolerez tiganii? Pai sa-i ia pe toti cu ea si sa se spele pe cap cu ei, ce tot atata dragoste si toleranta. Sa fie haos si ura !
Si ca sa ma mai calmez am ales pentru mine o melodie de la obsesia de mai jos, o melodie de pe un album pe care nu l-am bagat in seama pana acum si tare rau imi pare. Scuze, Secret Of The Runes, tocmai ai fost detronat.
Sa va zic de ce am orgasm in momentul asta? E cum am zis mai jos, doar ca Blonzila tre’ sa fie mai ceva ca Harry Potter, daca provoaca orgasm de la 2000 de km distanta printr-un videoclip facut acum vreo 12 ani. Din partea mea a atins nivelul Thaumiel 10 (I’ve done my homework), cred ca poate sa intre-n Universul B. Primeste o matura Nimbus 2009 ca bonus. Predau legatura lui Luci. (fer) Too bad, nu raspunde, e ocupat cu Madonna.
Mi-l si imaginez pe Dani Filth incercand sa ia legatura cu ‘Maestrul’… Stai asa ca discuta cu Britney Spears, se gandesc impreuna la o noua campanie de PR pentru a distruge mintea copilelor de 13 ani.
I have a sick mind.
Dar Chris tot mi se pare secsi asa slabanog, eu chiar am un fetis pentru oameni emaciati, nu-mi mai place fluffinessu’.
Si scriu ca sa nu plang si pentru ca dupa ce trece ceva timp poate fac sa rasara macar un zambet pe fata cuiva. Ca altceva nu stiu ce sa fac, ma tot invart in jurul cozii gandindu-ma la ce pot io sa fac si concluzia a fost ca eu pot sa ma prostesc. Deci asta o sa fac.
Ah si la sfarsit, la creme de la creme, cel mai tare cover facut dupa Madonna:
Weird Al e un fel de Sf. Gheorghe modern, se lupta cu balaurul cel hidos.
Si ca sa termin apoteotic ideea despre Madonna: pana si Lady Gaga canta mai bine. Si Lady Gaga pare a fi travestit si stiti ce parere am despre travestiti.
Pam-pam!
Nica nu-mi mai place. Ma rog, vorba vine nimic, imi plac cateva lucruri… Doar ca nu-mi mai place de mine, fumez intr-una si cand nu fumez dorm si cand nu dorm ma gandesc la cat de bine e sa dormi.
Am mai avut eu o stare asa, pe la 14 ani, cand ma gandeam ca as dori sa ma rapeasca extraterestri ca pe Mulder, ca sa am parte si eu de o experienta life-changing. Am impresia ca am intrat intr-o existenta liniara si tampita. Nici macar cartile nu ma mai satisfac. Vorbeam mai ieri cu o veche prietena si ii ziceam ‘hai sa mergem in Suedia la anu’. Da’ de ce la anul? De ce nu acum? De ce sa nu ma rog de prieteni sa ma imprumute pentru un bilet de avion sau sa-mi iau salariul avans si sa ma fac nevazuta? Pentru ca n-am curaj, uite d-aia. Ca ma gandesc ca mi se termina insulina si-n Suedia n-are cine sa ma ajute, ca ma gandesc c-o sa fac hipoglicemie si n-o sa am bani sa-mi iau o ciocolata, ca ma gandesc ca n-o sa stiu nici macar sa cersesc in suedeza. Jag alskar dig, atata stiu eu in suedeza. Inseamna ‘te iubesc’ si cine plm ar da bani daca un cersetor i-ar spune ‘te iubesc’? Eu una as da, dar eu sunt un pic dusa la ora asta. Chiar mi s-ar parea interesant sa vina un cersetor la mine sa-mi spuna ‘te iubesc’ in suedeza. Pai l-as lua acasa si l-as infia. Daca ar avea peste 18 ani cred ca as si abuza de el. Jag alskar dig, jag alskar dig. Vreau sa ma duc sa cunosc oameni noi si sa le zic la toti ‘Jag alskar dig bai dobitocilor’, da’ ce va grabiti asa, ca doar n-aveti unde.
Sau ma gandeam sa plec in Irlanda ca sa caut comoara de la capatul curcubeului, dar am inteles ca asta e un mit, pai bine ma baieti, de povesti imi arde mie? Voi va dati seama cat de frumos e sa traiesti asa in inocenta, sa nu faci diferenta intre realitate si fictiune, asa cum nu o facea nimeni pana pe la 3-4 ani? De ce am trai intr-o lume in care nu exista orci si elfi? adica daca toti am crede ca exista, chiar ar exista, nu?
Muzica e curata minune, nu credeti? Adica muzica chiar te duce -acolo-. Eu intotdeauna m-am gandit la ce-au mancat compozitorii cand erau mici,mie mi se pare ceva supraomenesc sa aranjezi niste note pe un portativ astfel incat sa iasa muzica. Daca ma gandesc, muzica e chiar un miracol. Cacat, ce pictura sau literatura. Pai cuvinte folosim toti. Daca ma joc cu vopsele pe un sevalet si eu pot sa spun ca am pictat. Da’ sa faci muzica…pai tre’ sa fii un fel de zeu. Pacat ca mori.
Azi m-a intrebat cineva daca ies la o bere. ohoho. Pai Simona ar fi zis prima ‘Da’ si ar fi iesit deja in fuga din casa ca sa ajunga la locul faptei. Locul carei fapte? Mare rahat, duci berea la gura si o bei. In timp ce bei berea, discuti cu aia de langa tine, de fapt vi se pare ca discutati, de fapt fiecare se gandeste ce sa spuna ca sa para mai destept ca celalalt. La stiri vorbesc intruna ‘Oare pleaca Madonna sau nu pleaca?’ Doamne, voi nu va dati seama cat de ridicol este sa te intrebi daca pleaca una care mananca si se caca aproximativ la fel ca tine? Normal ca pleaca, da’ stiti ce nu pleaca? Prostia omeneasca, aia e eterna, omniscienta si ubicua.
Jag alskar dig.
Pe urma ma gandeam sa ma duc in Finlanda, da’ in Finlanda cersitul s-ar rezuma la Perkele! si Vittu si nu cred ca le-ar placea finlandezilor sa fie bagati in pizda mamii lor pentru bani. Adica n-ar da bani pentru asta, desi daca stai bine sa te gandesti, nu e asa rau acolo. Trai pe vatrai, mancarica, somnic si cam atat. Daca nu iesi nici nu tre’ sa intri. Doar esti. Eu n-am o problema cu moartea in sine, pe mine ma incalzeste faptul ca toti murim, deci n-are moartea ceva personal cu mine. No hard feelings. Eu am ceva cu viata, inca n-am inteles ce inseamna a trai. O insemna sa ai bani? Sa ai o cariera? O familie? O casa? Sa-ti faci griji pentru cum arati? Pentru ce cred altii despre tine? Pai nah, eu ma tot gandesc de pe la 14 ani ce mi-ar placea sa fac cu viata mea in perioada de timp care mi-a fost oferita. Ca o fi scurta, ca o fi lunga, totusi uite ca se scurge nisipul din clepsidra si eu tot n-am descoperit. Astia cu New Age-ul spun ca daca te concentrezi indeajuns la ce anume vrei, acel ceva o sa se materializeze. Si daca nu stii ce vrei? Si eu nu vorbesc de scop, nu Doamne fereste, ca scopul e intre 4 scanduri, eu ma gandesc la cum sa iti tarai existenta in cele 16 ore de nesomn. Cu ce anume ar trebui sa-si ocupe un om timpul ca sa poata sa fie multumit? Sa mearga la munca? Cacat, asa le-a zis si Hitler evreilor, ca munca ii face liberi, si uite ca acuma evreii-s liberi, noi suntem sclavi. De fapt suntem toti sclavi, ca si Poporul Ales o mierleste. Deci. Ce ar trebui sa facem? Zau, acum ma gandesc ca mi-ar placea sa le zic oamenilor pe strada Jag alskar dig si sa ma stramb la ei, dar nu cred c-as putea sa fac toata viata asta, la un moment dat m-as plictisi.
Deci vreau sa ma duc in Suedia pe bani putini, eventual sa o hartuiesc pe o alta veche prietena stabilita acolo si sa-i zic ‘Hai nene, tine-ma si pe mine o noapte la tine, ca eu te-am tinut la un moment dat la mine’. Sau ‘Hai , fa-mi si mie cunostinta cu aia de la Therion, nu fi hapsana’. Da, chiar ii cunoaste. Uite ea e o fata norocoasa. A fost constanta in admiratia ei pentru Therion, a ajuns sa-i insoteasca in turnee. Si sa faca si alte lucruri da’ nu va zic eu voua si oricum nu va ganditi la chestii iesite din comun. Nu sacrifica virgine impreuna, cred. Pai eu n-am cum sa fiu asa ambitioasa. Oricat de mult mi-ar placea un lucru, nu cred ca as face mai nimic ca sa-l am. Adica in cel mai bun caz, daca ar bate aia de la Therion la mine la usa, le-as da cred ca niste felii de paine cu miere, ca asta am in frigider. Ar fi o risipa totala de energie sa ma duc sa cumpar ceva de mancare. Sa mai si gatesc!? Haha. Daca mi-ar zice Chris hai sa ne futem pai eu i-as zice ‘Du-te sa cumperi prezervative ca n-am’ si el ar zice ‘Da’ stii, eu nu cunosc zona, nu cunosc limba nu mai bine te duci tu sa iei?’ si eu i-as spune ‘Du-te sau ne futem fara si iti torn un copil cand ti-e lumea mai graba si il si botez crestin ortodox. A, si sa nu uiti sa-mi iei si tigari. Hai misca-te odata ca n-avem toata ziua, omul mai tre’ sa si doarma. ‘ Da, cam asa as proceda. L-as fute de 2 ori si pe urma i-as da 2 picioare in cur si l-as expedia in Suedia. Deci eu nu o invidiez pe A. pentru ca bea cu Therion cot la cot sau ca a fost la 14 concerte. Eu o admir pentru ca nu s-a plictisit cumplit dupa al 3-lea concert si n-a zis ‘Dracu sa va pieptene pe toti, hai c-am plecat’. Eu asa as face. Cand mi-a placut mie ceva asa mult incat sa-mi misc curul dintr-o tara in alta pentru el? um. Niciodata. Nu mi se pare ca are rost, atata timp cat atunci cand obtin ceva deja ma satur. Astept sa-mi pice din pom. Daca nu pica, cade. Mie-mi plac chestiile misterioase, d-aia nu-mi plac chestii mai mult de un an, dupa un an au inceput deja sa-si piarda tot misterul. Pai fereasca-ma bunul D-zeu sa ma intalnesc eu cu vreun hartist d-asta care-mi place mie. In 20 de minute o sa vreau sa ma sinucid pentru ca o sa descopar ca si el functioneaza cam pe aceleasi principii ca mine, e om ca si mine, deci plictisit ca si mine. Jag alskar dig, da’ hai ca tre sa ma car. Sa vina Russell Brand la mine si sa-mi zica ‘Simona, te iau de nevasta, ma lepad de anarhism, nu o sa mai fac secs cu nimeni in afara de tine, da’ mai slabeste si tu 2 kile ca sa intri in rochia asta de mireasa pe care ti-am cumparat-o’. Si eu i-as zice ‘Sictir bai sfrijitule, nu-mi zici tu mie ce sa fac, ca eu nu vreau sa fac nimic’, chiar daca la un moment dat ziceam ca m-as freca de toate trotuarele din Londra pentru ca e posibil ca el sa fi calcat pe acolo. Cam asa as face. Si ma cam urasc pentru asta. Ca am tendinta sa distrug tot ce iubesc, mi se pare ca si pe Silviu l-am cam futut psihic, desi el saracul inca mai indura si ar spune ca nu-i chiar asa, da’ eu una nu mai indur. Nu vreau sa fac nimic pana nu aflu cu adevarat ce vreau sa fac. Adica fix un cacat. Si am scris aici o tona si tot n-am exorcizat nici macar o treime din dracii care ma tot bantuie de cateva zile incoace. Jag alskar dig, jag alskar dig.
Ma simt vinovata pentru ce scriu pentru ca ma gandesc ca sunt oameni care chiar sufera si mi-ar placea sa pot sa fac ceva pentru ei, da’ mi-ar placea sa nu trebuiasca sa fac nimic concret ca sa-i ajut. Daca as putea schimba lumea cu puterea mintii va jur ca as face-o. Da’ deocamdata mie mi-e greu sa ma dau jos din pat. Si stiti de ce mi-e greu. Pentru ca am analizat situatia si exista sanse de 99.9% ca lumea sa nu se schimbe deloc chiar daca ma dau eu jos din pat. Asa ca va rog frumos sa-mi spuneti care mai e rostul. Faptul ca eu vreau sa vindec oamenii de cancer n-o sa vindece pe nimeni de cancer. Deci cam asta. Si nici in Suedia n-o sa ma mai duc ca nu rezolvi nimic cu Jagalskardigu’. Au aratat-o vreo douaj’ de secole de crestinism, o s-o arate in continuare orice alta religie ii va lua locul.
Si daca ma duc in Suedia, primul lucru pe care il fac e sa-l hartuiesc pe Cartis, abia astept sa ma-njure in suedeza. Sau sa refuze sa imi dea un pahar cu apa cand o sa-i sun la usa sa-i spun ‘Jag alskar dig, labagiule, nu ma mai tii minte, pai degeaba am tot vb pe mess un an intreg?’. Asta da om.
Ma uitam eu la serviciu pe Metalhead dintr-o foarte mare plictiseala si imi pica ochii pe asta.
POFTIM? WASP iar in .ro? Si de data asta in Bucuresti? Pai dau de baut la tot cartierul. :>
Mnoh, stiu ca WASP nu-s Therion, nu-s nici Ataraxia sau Aesma Daeva, dar totusi sunt mai mult decat credeam eu c-o sa mai vad anul asta. Deci o sa ma caut si la chiloti daca trebuie si-o sa fac rost de bani ca sa ma prezint acolo.
Si pour les connaisseurs:
LE: Mi-au mai trecut nebuniile. Adica tot vreau sa ma duc in Suedia si sa-i dau un tzoc lui Cartis, da’ parca nu mai arde.
Voua vi se intampla vreodata sa visati melodii? Ca eu toata noaptea am visat doar melodia asta:
Cred ca e un semn ca imi revin. Si ce daca n-o sa descopar sensul maret al existentei mele? Mie mi-e de ajuns ca am putut sa ascult muzicuta frumoasa, ganditi-va ca exista oameni care se nasc surzi. Da’ pun pariu ca si ei acolo intr-un coltisor al mintii lor fredoneaza o melodie. Totusi mie mi-e mila de ei, poate in capul lor ei canta ca ingerii, dar n-o sa poata sa exprime prin semne ce cantece compun ei acolo. Sau ma rog, or putea ca si Beethoven a fost putin surd. Da’ oricum eu ma bucur ca am urechi cu care sa aud si ochi cu care sa vad.
Jag alskar dig *! Si de data asta, chiar e pe bune.
*pe parinti, pe Silviu, pe voi care veniti aici, pe toti muzicienii care au cantat cu Therion. I would like to thank the Academy cum ar veni. Pentru ca am urechi.
Deci azi am dat Therion la toata libraria. Sa vedeti cum veneau copiii mici si se ascundeau pe dupa fusta mamei atunci cand urlam ‘The world will burn …bla bla’ da’ ei nici macar nu intelegeau engleza si oricum atunci cand the world will burn ei or sa fie morti de mult. Sweet.
Ahaha si cea mai amuzanta treaba, a venit o babuta si eu ascultam Clavicula Nox si babuta ma intreaba ‘Vai ce muzica frumoasa, cine canta?’. Ho mamaie ca daca iti pui tu muzica d-asta faci vreo 3 infarcturi si 2 ciroze la ficat de nu te mai scapa nimeni. Imi venea s-o intreb daca stie ce-nseamna Clavicula Nox, cine stie ce duhuri rele zaceau in ea si eu o luam de inocenta. Si de ce nu la o adica? Eu stau in librarie 12 cu 24 deci am si eu dreptul sa ascult ce muzica doresc, nu muzica de la radio, cui nu-i convine…sa spuna. Va dati seama ca nu zice nimeni nimic, pai cum? Tin minte ca mi-am pus Nile o data si sa vedeti cu ce spor zambeau. Ce credeau? Hai sa zambim ca altfel asta ne mananca. Bai, daca mi-e foame va mananc oricum, fie ca zambiti, fie ca sunteti tristi. Nu ma impresionati voi pe mine. Nile nici macar nu-s asa rai, da’ nah, oamenii din Baneasa asculta doar Beethoven si Gutza. Le-am cam ranit sensibilitatea, cred.
In alta dezordine de idei…
Am cititi la Arhi ceva si m-am crucit. Eu de vreo cateva zile incerc sa descopar sensul vietii, pustoaicele astea de 11-12 ani se pare ca l-au descoperit. Pentru a putea fi fericit trebuie sa faci mult segz. Asta e clar. Segzul e aspirina saracului (cu duhul), nu se termina niciodata, adica se termina dar pe urma poate fi reinceput iar si iar.
Cinste lor, brave copile de 11 ani. Daca la 12 ani faci segz in grup, la 20 probabil o sa tii cursuri despre fisiunea nucleara. La 30 deja cunosti toate limbile pamantului, pana si pe alea care au disparut. La 40 cred ca o sa te sinucizi de plictiseala. A, nu? Nu merge asa? Pai cum?
Cica sexul n-are varsta, spun fetele de 12 ani. Pai n-are, voi aveti, sexul va ramane aici mult timp dupa ce voi ati putrezit. Ceea ce e, in fapt, un gand incurajator. Sau ‘Eu am 12 ani si-s mandra c-am facut-o’. Cum sa zic, Adam a mancat din fructul oprit ca noi sa fim mandri ca am invatat cum intra penisul in vagin. Va dati seama? Sarpele ala i-a fraierit pe Adam si pe Eva in asa fel incat urmasii lor au pierdut Edenul ca sa invete sa si-o traga cu spor. Bai Adame, prost ai fost ma. Uuu am ajuns la apogeul cunoasterii, cred ca d-aia ne chinuim de milioane de ani incoace, ca sa putem sa facem segz de la 12 ani. IN GRUP, deci nu orisicum de segz. Pai cred ca rostul nostru aici a fost indeplinit. Apocalipsa cand vine? Aloo, mai intarzie mult? Vreau si eu sa stiu cat timp ma mai balacesc in ignoranta, ca eu n-am facut secs decat cu un singur om si acel om nici macar nu era o femeie. Trixt.
Va dati seama ca ma simt ca un rahat cu mot, eu imi pun tot felul de intrebari de intrebari referitoare la sensul vietii, cand de fapt sensul vietii este sa futi cat mai mult si cat mai des. Hai ca ma apuc si eu de satanisme, am inteles ca poti sa creezi universuri alternative daca esti level 10. In universul asta nu-mi mai place, as dori sa cer un transfer, cat mai repede daca-i cu putinta.
Deci subsemnata cutare cutare, datorita conditiilor extreme de viata aici pe Pamant cer sa fiu transferata pe o alta planeta (poate sa fie oricare) pentru a incepe o noua viata alaturi de niste martieni mici si dragalasi. Cu stima si respect.
Eu zic sa-i multumim bunului Dumnezeu pentru ca exista shoppingul online, altfel eu una nu stiu ce as face cu banii de salariu. Probabil ca mi-ar ajunge pentru o luna!!!
Uite azi nu am avut chef sa scriu. Sunt zile in care faptul ca cineva ajunge la blogul meu cautand pe gugal ‘cum sa cuceresti un star’ ma deprima teribil. Pentru ca nu stiu ce i-as putea raspunde…
Stelele mele nu rasar si pentru ei, pentru mine a-i saruta picioarele lui Eco ar fi o Victorie. Sa vad Rusia… nu, de fapt Rusia nu exista, exista doar Dostoievskistan, cand o sa ajung acolo o sa revad Paradisul. Nu Rusia, Rusia nu (mai) exista, au infrant-o barbarii. De parca asta ar fi ceva nou…
Intrebarea nu e ‘CUM’, ci DE CE. Pe Cum l-am distrus de o vreme, exista tot felul de carti ‘Cum sa’, De ce va fi intotdeauna dincolo de noi. De ce si Unde. Cum nu e asa greu, intotdeauna se gaseste o cale, daca nu, o putem lua si pe aratura. Se ajunge in acelasi punct.
Am inceput sa recitesc Ecclesiastul. Cate am pierdut. Biblia e monumentala, lasati filosofiile moderne, alea cresc IQ-ul si ucid intelepciunea.
‘2. Desertaciunea desertaciunilor, zice Ecclesiastul, desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni!
3. Ce folos are omul din toata truda lui cu care se trudeste sub soare?
4. Un neam trece si altul vine, dar pamantul ramane totdeauna!
5. Soarele rasare, soarele apune si zoreste catre locul lui ca sa rasara iarasi.
6. Vantul sufla catre miazazi, vantul se intoarce catre miazanoapte si, facand roate-roate, el trece neincetat prin cercurile sale.
7. Toate fluviile curg in mare, dar marea nu se umple, caci ele se intorc din nou la locul din care au plecat.
8. Toate lucrurile se zbuciuma mai mult decat poate omul sa o spuna: ochiul nu se satura de cate vede si urechea nu se umple de cate aude.
9. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare.
10. Daca este vreun lucru despre care sa se spuna: “Iata ceva nou!” aceasta a fost in vremurile stravechi, de dinaintea noastra.
11. Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost inainte, si tot asa despre cei ce vor veni pe urma; nici o pomenire nu va fi la urmasii lor.’ [cap 1]
Stateam cu un amic de vorba si incercam sa-i povestesc ce am eu pana cand am ajuns la un punct in care am distorsionat realitatea pentru ca ma simteam patetica. Eu paream sa jelesc, el parea sa se laude. ‘Stii, si eu am trecut pe la 14 ani prin ce treci tu’. Multumesc eu asa sunt de cand ma stiu. Incep sa cred ca si ceilalti sunt la fel, doar ca ei se prefac mai bine, oare asta inseamna ca eu sunt defecta? Problemele de genul asta sunt ca-n expresia aia despre cartile clasice: toata lumea vrea sa le fi citit, nimeni nu mai vrea sa le citeasca. Asa ca am mintit cu nerusinare ‘Da, ma simt mai bine, mersi ca m-ai ascultat, ai dreptate’. Doar ca mie mi s-a parut ridicol, iata-ma pe mine incercand sa explic Cine sunt, iata-l pe celalalt incercand sa-mi spuna ca nu e bine si ca el a fost ca mine, doar ca i-a trecut. Pai zi-mi ce medicament ai luat de te-ai vindecat. Si nu e ca si cum nu m-as bucura de toate chestiile care mi se intampla. Adica ma rog, nu chiar de toate, cred ca daca as fi lovita de o masina nu m-as bucura. Oricum, ma bucur si ma entuziasmez ca un copil mic care abia a inceput sa mearga, ma bucur pana si atunci cand primesc marfa noua la librarie desi stiu cine urmeaza s-o introduca in gestiune. Da’ toate-s desertaciune, asa zicea David Solomon si eu ii dau dreptate.
Vad parinti venind la librarie si cumparand ghiozdane si penare de 10 bulioane motivandu-se ‘A intrat copilul in clasa 1′. Asa, si? Faptul ca a intrat in clasa I il duce mai aproape de momentul in care va avea prima zi de munca. O sa-i cumperi si atunci geanta Louis Vuitton de 4000000 de euro pentru ca s-a angajat? Fetite de 9 ani care nu vor doar ghiozdan cu Hannah Montana, vor si penar, si portofel, si stickere cu Hannah Montana, peste cativa ani or sa-si doreasca o pl cu Hannah Montana ranjind gratios la ele. Si cine e Hannah Montana si de ce o poarta oamenii pe ghiozdan? O fi salvat vreun om de la moarte Hannah asta, o fi cine stie ce eroina. E, a salvat o … Desertaciune. Oare va fi copilul mai fericit in prima zi de scoala pentru ca este intolit cu mii de euro? Se va simti superior colegilor sarantoci care vor avea ghiozdan de 30 de lei din piata de la Obor? Oare vor invata mai bine? Oare vor fi mai -oameni-? Nu, vor fi mai Hannah Montana. Sa mor, daca as fi din nou in clasa I mi-as cumpara ghiozdan pe care sa scrie ‘Desertaciunea desertaciunilor, zice Ecclesiastul, desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni! Chiar si Hannah Montana!’. Da’ nah, asa zic eu acum, eram unul dintre copiii aia umiliti de colegii care aveau ghiozdane de firma. Copii saraci de clasa I, auziti la mine: nu conteaza ce aveti pe ghiozdan, conteaza ce aveti in cap si-n suflete, acolo-i bogatia. Si voi parintilor: le cumparati copiilor ghiozdane de sute de lei (noi), da’ o carte nu va lasa inima sa cumparati. O carte! Nici macar una de 30 de pagini cu ilustratii. Pai copilul se va lauda cu ce are pe el, ce e -in- el… D-zeu cu mila.
Deci, iata, la ce sloganuri port in mine, as putea sa-i fac concurenta pana si Madonnei. De fapt nu io, Biblia ma. Biblia e geniala.
“Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?” <- si cam asa e. Da’ l-am pierdut, sper sa-l gaseasca la un moment dat cineva sa-l merite. Pentru ca nu suntem primii. Si cu siguranta nu vom fi nici ultimii.
LE: scuze, e Solomon, acolo mai sus in loc de David. Ma mir ca nu m-a tras nimeni de urechi pana acum, uof, ce ti-e si cu cititorii astia.
Cum de eu aud ultima despre chestii din astea interesante si amuzante?
Am auzit ca finlandezii Marco Hietala (Nightwish), Tony Kakko (Sonata Arctica), Juha-Peha fjhjyfr (Charon, are un nume complicat n-am chef sa-l gugalesc) si inca un individ pe care il cheama Jarkko (de a fost la Dreamtale) au pus-o de o trupa. Care se cheama Northern Kings. Si care face cover-uri dupa melodii ca Kiss From A Rose (Seal), Take On Me (A-ha), Nothing Compares To You (Sinnead O’Connor). Ok, oare sunt singura careia i se pare amuzanta treaba asta?
Am vazut ca-s la moda listele cu ce avem de facut. Eu gandesc pe termen nelimitat, deci uite o lista cu ce as vrea eu sa fac.
-sa-mi iau restantele alea nenorocite care m-au futut la creier toata vara.
-sa nu mor de plictiseala la cursuri nici anul asta.
-sa vad inca o data Therion live. * aici e bonus inclus si sa-l segzez pe Christofer (voi folosi forta daca e nevoie), da’ ma mai gandesc, poate-mi trece pana atunci. A da, si sa-i dau in puii mei o reteta babeasca de anti-cadere a parului, ca a cam chelit, vad ca magia nu prea ajuta, uleiul de ricin face minuni. Nu sunt eu minunat de altruista? Cum vreau eu sa ajut bietii oameni… si asta ne aduce la urmatoarea liniuta
-sa continui sa fiu minunata si extrasupercalifragilistica.
-sa slabesc vreo 1398342 kg
-sa vad iar Iron Maiden in concert.
-sa merg la un spectacol Russell Brand.
-a, am zis ca nu vreau sa mor de plictiseala la cursuri?
-sa mai ajung o data in Londra si sa-mi cumpar carti de la libraria de langa British Museum si sa vad Tate-ul ca n-am apucat.
-sa ma duc in Finlanda ca sa beau multa vodca si sa il trag de nas pe Rudolf.
-sa scriu o carte.
-sa ajung dictatoare, sa trimit politicieni si judecatori corupti la munca silnica
-sa nu ma plictiseasca Coman de numa’
-sa ajung iar in Radauti ca sa mananc o ciorba. (radeti voi radeti, da’ stiti ce buna e ciorba acolo?)
-sa ma marit.
-sa invat sa fac mamaliga fara cocoloase
-sa ma las de fumat si sa ma apuc de baut.
-sa ajung locul 1 in Zelist (cred ca asta-i mai greu decat sa fac segz cu Christofer )
-sa-i cunosc pe oamenii frumosi care-mi citesc blogul
-sa imi cumpar biblioteca noua
-sa salvez balenele, jaguarii si lemurienii. Nu ca ar fi dragut?
-sa prind Apocalipsa.Eventual sa si supravietuiesc.
Am observat eu la bloggerii mari (deja bloggeri mari a devenit un cliseu, mi-e sila sa-l spun, dar e musai) cum ca ei duc o adevarata lupta cu balaurul numit, popular, piraterie. Care mai de care ne explica cum ca este rau si urat sa tragem de pe ODC, e ilegal, imoral si ingrasa. Adica banii pe care trebuia sa-i dai pe biletul la film, i-ai mancat tu nenorocitule, vierme nerecunoscator.
Sincer, mie mi se indoaie de corectitudinea oamenilor care cumpara CD-uri si bilete la film pe spinarea alora care ii citesc. Mnoh, hai ca-mi mai creste traficul si bag si eu vreo douaj’ de reclame la sex-shop-uri, sa vedeti ce colectie de DVD-uri fac. Discutia asta am avut-o acum vreo cativa ani cu un suedez pe mirc, un copil de 17 ani (bine, nici eu nu eram departe) care imi tinea acelasi speech impotriva pirateriei. Ca artistii, ca bla bla. Discutia a fost curmata brusc atunci cand l-am intrebat cat castiga tac-su. S-a potolit bietul baiat, dar asta pentru ca avea o capacitate de intelegere care depasea limita concetatenilor nostri.
Cate DVD-uri poate cumpara un roman cu salariu mediu pe economie, ha? Asa de curiozitate. Pai un DVD e cam 10% dintr-un salariu, si pe langa asta omul mai trebuie sa plateasca si intretinere, mancare, eventual chirie. Acum cativa ani n-aveam salariu si-mi plangeau ochii sa-mi iau si eu un CD original da’ n-aveam. Puteam sa ma scobesc si in chiloti, ca tot n-aveam. Mai strangeam din dinti, mai renuntam la cate un pachet de tigari si imi luam cate un album de suflet. Da’ stiti de ce? Nu pentru ca ma durea la basca de morala altora, ci pentru ca ma durea sa stiu ca Britney Spears vinde, iar artistii mei nu. Asa ca faceam CD-uri cadou. Lumea se uita chioras la mine ‘Ce-mi trebuie mie CD, l-am ascultat deja’. Pai da ma, dar gestul conteaza cum ar veni. Daca stiu ca pe banii mei, un individ care-mi bucura urechile poate sa-si ia macar juma’ de paine (mi se falfaie de casele de discuri cum ar veni) sunt multumita. Dar nu-i invinovatesc pe cei care isi iau muzica(buna) de pe ODC, sper doar sa ajunga la un moment dat sa isi permita sa dea banii pe tot ce vor sa-i dea. Pentru ca astia care arunca cu pietre pornesc de la premiza gresita: ca romanul nu respecta produsul facut de altii. Ba da, il respecta! Si multi sufera pentru ca n-au, si multi isi iau de la gura ca sa cumpere. Cunosc si stiu. Aia care asculta muzica buna dau bani. Si timp si ce mai vreti voi. VU spune pe blogul lui ca el a piratat pana prin ‘96, dupa aia a stat cumintel, astepta sa iasa filmul si sa-si plateasca biletul. Bai, ma lasi? Ce-mi plac mie oamenii care fac pe sfintisorii, pogoratu-s-a Duhul Sfant printre noi, hotii de mp3-uri. )
Pai mnoh, mi-am comandat si eu DVD-ul Celebrators of Becoming, abia astept sa vina, nu de alta dar eu n-am mai vazut pana acum concertul Therion din Polonia =)). Din ‘96 eu n-am mai tras nimic de pe ODC, nici macar youtube-ul nu l-am deschis hehe!!111oneone
si daca intelegeti ca prin asta aprob pirateria.. no comment. Aprob pirateria mai degraba decat ipocrizia si lipsa de neuroni. Oricum ma leg solemn sa incerc sa achizitionez pana mor cam tot ce am in calculator in materie de muzica. Problema e ca am cautat prin magazine, pe site-urile de specialitate si Ataraxia n-am gasit nicaieri (asta-i un exemplu, ca am zis s-o iau alfabetic, in mod organizat) .Am cautat Lepaca Kliffoth si ghiciti ce? Canci, nimic, zero. Si daca-mi comand din Suedia ma cam arde la buzunar. O sa astept pana o sa se trezeasca ai nostri sa mai aduca si cd-uri cu muzica, nu doar cu rahat. Vedeti cum e omul ispitit sa pacatuiasca tragand de pe net? Daca ascultam Britney Spears nu era nicio problema, gaseam pe toate drumurile, dar oricum spuneti-mi mie de ce ar fi un om tentat sa plateasca pentru muzica aia de cacat? ah, pentru ca fac bloggerii gura? Heh. heh. Auauaua ce jena mi-e.
PS: Ups, am pus aici un PS degeaba. Adica atunci cand l-am pus voiam sa spun ceva, mai mult sau mai putin inteligent. Acum am uitat. Asta e, cand imi aduc aminte o sa pun si un PPS.
De fapt, ca sa-mi aduc aminte mai repede, il pun de pe acum.
Uite, tocmai ce citeam la DeMaio despre primarul Kavarnei, cand m-am gandit ca pot si io nene.
Si uite asa am ajuns la o fantezie alambicata despre mine ajungand la primarie. Luandu-l drept exemplu pe stimatul primar din tara vecina l-as picta pe toate blocurile pe Christofer <3. Va dati seama, sa vina sarmanul om in .ro si sa-si vada mutra blonda pe toate blocurile, cred c-ar face infarct. ) Da’ mnoh, dupa ce ajung primarita si pictez blocurile suprarealist, o sa ajung si dictatoare, pentru ca ma va ajuta Chris: o sa-i hipnotizeze pe oamenii care se uita la el pe blocuri. Asa. Dupa ce ajung dictatoare, ca orice dictator care se respecta voi avea si eu cativa pitici pe creier: o sa vreau multe festivaluri de muzica. De fapt o sa ma intind ca pesta si o sa iau toate festivalurile din lume si la toate festivalurile o sa-mi cante Therion (printre altii).
Aaa, si sa nu uit, dictatoare fiind, voi avea dreptate absoluta si toti mi se vor supune. Asa ca Christofer o sa vina iar pe scena ca sa-mi presteze cu vocea lui de ciocarlie )Si eventual sa-l cheme si pe solistul ‘cela chel inapoi ca are un aer care ma excita imi place. Si sa o inlocuiasca pe Kat aia cu gat de girafa cu Jezebel Deva ca e printre cele mai bune soliste out there.
Si asa o sa intru-n istorie ca fiind dictatoarea care a adus Therion mai aproape de radacini. )
A, da , ce o sa fac pentru supusii mei?! Pai muzica si circ? Nu asta ne dau si guvernantii nostri acum? Ma rog, mai putin muzica.
Apropo, cred ca as interzice utilizarea blogurilor de catre oameni care n-au citit macar 10 carti toata viata lor. La munca ba, nu la scris pe blog. Pe Mircea Badea l-as bate cu biciul in piata publica.
-Badea, ai deschis gura? 100 de lovituri de bici in timp ce faci spagatul pe doua scaune.
Hihi.
Aaa, da. Si pe Christofer l-as pune sa-mi faca un aranjament dupa ‘Sfanta tinerete legionara’ ca sa sune a imn de stat. Sunt convinsa ca n-ar comenta prea mult, nu de alta, dar am impresia ca un om care l-a citit pe Eliade si cunoaste cate ceva despre Garda de Fier nu s-ar opune ideii. Pai na, eu nu-mi aleg barbatii in mod aleatoriu. Da, bigamia va fi permisa. Doar pentru mine. )
Cu libertatea religioasa ma mai gandesc, cred ca o sa dau liber la toti, mai putin la atei. Uite asa, ca mi s-a pus mie pata. Uite ca citeam eu pe bloguri si-i aud pe atei cum urla ‘Dar nu exista Dumnezeu si m-am saturat de crestinii/musulmanii/hindusii care imi spun ca exista’. Pai, um, cum sa spun, dar si voi faceti la fel. De ce ar fi militantismul ateu mai bun ca ala crestin,musulman,hindus etc? Mie mi se pare cam ipocrit. In Evul Mediu n-aveau voie sa deschida gura asa ca taceau lasi din gura, da’ acuma ca s-a dat libertate, hai sa facem caterinca de crestini pe blog. Pai ma, cu ce sunteti mai buni ca baba aia care va zice pe strada ‘Doamne ajuta’? Sau aveti impresia ca faptul ca v-ati nascut din nimic si va intoarceti in nimic va face superiori? Pai nu bre, daca ne ducem in nimic, noi toti suntem nimic. Asa ca hai va rog gura si joc de glezne. Nu mi se pare nimic mai scarbos decat mistoul fata de credinta unui om. Si nu vorbesc de credinta de parada, aia cu trei cruci mari in fata fiecarei biserici, ci vorbesc de credinta aia care a pus o caramida la civilizatia Europei, credinta aia care il face pe om sa spere si sa se miste chiar daca i se pun piedici, iubirea aia irationala de care tot va bateti joc pentru ca n-o sa o puteti intelege vreodata. Credinta care ne face mai putin animale, chit ca pe Dumnezeu il cheama Dumnezeu, Allah sau Brahma. Nu inteleg de ce trebuie sa chestionam noi oamenii lucruri care nu sunt de chestionat. Spiritualitatea nu mai e spiritualitate atunci cand o aducem in mundan. Iluzie sau nu, pentru multi e un combustibil. Si n-are nimeni dreptul sa il batjocoreasca pe celalalt daca crede sau nu in D-zeu.
Deci da, ateilor mistocari si agresivi le-as pune pumnul in gura.
Mi-ar placea tare de tot sa fiu barbat.
Daca as fi barbat as avea barba si plete. Si as pacali domnisoricele cum ca-s un artist boem. Le-as spune ca pictez nuduri si le-as invita la mine in cetate. Le-as silui cu blandete si apoi le-as spune ca am nevasta, sa nu ma mai caute.As repeta aceeasi schema de enspe mii de ori si de fiecare data as scapa basma curata.
Si stiti de ce as face asta? pentru ca muierile sunt proaste. Adica nu proaste in sensul de needucate, unele sunt doar sentimentale si naive. Insa partea cea mai proasta a femeii este faptul ca femeii ii place sa sufere. Ntz, sa nu ne mai ascundem dupa deget. Am N cunostinte care se complac in relatii tampite, relatii cu oameni pe care eu n-as da o ceapa degerata. Decat cu X, mai bine imi iau un caine. A nu se intelege ca as vrea sa-mi iau un caine ca sa fac segz cu el. Doar ca nu inteleg de ce isi prelungesc oamenii chinul la nesfarsit atunci cand vad ca nu merge. De ce trebuie sa fie folosite cuvinte ca ‘iubire’, ‘datorie’ etc atunci cand astea-s doar o himera? Futeti-va nene ca animalele, fara complicatii si drame. Iubire da’ doar dintr-o singura parte? Pai inseamna ca si masturbarea e tot un fel de relatie. In loc de o prelungire a unui penis, mai bine cu propria mana, zic. Da’ nu, unele femei sunt nascute pentru a fi martire. Suporta toate rahaturile imaginabile (si inimaginabile) doar ca sa stoarca doua lacrimi pe urma, eventual pe umarul meu. Fetelor, eu v-am zis ca sunteti proaste da’ voi nu si nu. Ca ‘ma iubeste da’ nu stie s-o arate’. Ete cacat. de parca iubirea e ca pl, o scoti si-o pui pe masa, ‘Iete-o ce mare e’.
Eu cred ca a te sacrifica intruna intr-o relatie e o perversiune. Serios. Mi se pare o perversiune sa accepti ceva ce nu iti convine ca apoi sa urli in toate zarile ‘Uite ce am facut pentru el, si el nu face nimic pentru mine’. Bai, daca va iubiti, taci si faci. O sa iti demonstreze ala de langa tine pana la urma ca n-a fost in zadar. Daca nu… nu mai plange, sterge-te la bot si mergi mai departe. Nu poti sa-l blamezi la nesfarsit pe celalalt ca nu e potrivit pentru tine. Ca pana la urma, daca nu te iubeste, nu e potrivit si n-o sa-ti intre niciodata in gratii oricat te-ai face tu pres la usa lui.
Mnoh, cam atat am avut de spus. Dar na, voi sa retineti ca daca as fi mascul, as fi o minune de mascul cu pleata-n vant. Hihi.
Ma doare capul. M-am uitat pe Realitatea si Antena 1 unde Basescu e invinovatit de toate relele din tara asta.
Sa nu-ntelegeti ca il sustin pe Basescu, l-as executa si pe el pe stadion impreuna cu alte cateva sute, dar in pl calului, mi-e tare greu sa cred ca in Urziceni tiganii isi bat joc de romani din cauza lui Basescu. Asta asa ca exemplu. Departe de a crede ca Basescu e curat, dar in regimul PSD, oare Nastase cum era? Curat ca cristalul, nu? Cred ca mai mult de juma’ de presa era cumparata, ca nu se auzea nicio voce subtire sa-i critice pe pesedisti. Si acum vine Cornel Nistorescu si tine lectii de moralitate si de cum trebuie sa fie condusa o tara la TV. Ia spuneti, domnu’ Nistorescu, de copiii astia ce se mai aude? Nene, da’ oare astia ne cred tampiti? Oare chiar atat de amnezica e tara asta? Stiti ce au spus pe Realitatea? Ca rolul presei este de a CRITICA. Ce proasta am fost io, am trait 22 de ani crezand ca presa are, in principal, rolul de a informa. Nah, vremurile se schimba, nu?
Au dat ieri pe Antena 3, la emisiunea lui Gadea, niste imagini de arhiva, printre care, o bucata unde cretinelul Cristi Neagoe era invitat. Stiti voi, ala care scria ca gagica-sa se pisa ketamina. Stiti ce-l intreaba Gadea ‘Deci d-voastra chiar ati gustat din urina prietenei d-voastra?’
O.o
o.O
Am ramas tampita. CAT DE RETARD poate sa fie un jurnalist? Adica na, Neagoe e un bou, scrie literatura pentru boi si vaci, dar Gadea ala cat de prost sa fie? El n-a auzit niciodata termenul ‘fictiune’? A, e clar, daca scrii ceva la persoana I e musai sa fie autobiografie. Buey, ma intreb… oare pe Dante l-o fi intrebat cineva daca e adevarat ca s-a intalnit cu Homer si Aristotel in Infern? Nu va suparati domnu’ Dante, dar prea ati scris dubioshenii, ia spuneti-ne si noua, ce-ati facut d-voastra in Purgatoriu atat? Scopul si durata vizitei. Si bineinteles ca Neagoe scrisese proxtia aia din cauza lui Basecsu. )
Va rog frumos, daca stiti voi sigur ca-i Basecsu de vina pentru tot, haideti ma ca ma duc la moarte sigura, il iau si pe el cu mine, da’ dupa aia sa se schimbe tot, da’ tot, da?! Va rog io.
Suntem bolnavi ma. Da’ bolnavi rau de tot. Si mi-e tare greu sa cred ca o fi Basescu de vina pentru boala. Pai Basescu e de 5 ani. Romanica exista, oficial, din 1918. Ia sa facem niste calcule. Mie tot nu-mi da.
A, si inca ceva, presa romaneasca suge. Da’ suge rau de tot. Daca ala-i jurnalism si asta invat eu sa fac la facultate, mai bine ma duc sa dau cu sapa la Drumuri si Poduri. Macar acolo ma duc la culcare cu constiinta curata. Macar atat.
Sunt un pic mahmura. A, da, m-am vazut acolo cu niste oameni extraordinari, nu stiu cat le-a placut lor de mine, dar mie si lui Silviu ne-a placut de ei.
La Guano Apes nu am fost asa atenta, am observat ca au cantat cam toate melodiile lor cunoscute, respectiv Big in Japan, Pretty In Scarlet, Open Your Eyes si Lords of The Boards. In rest… sonorizarea extrem de proasta, la ab4 mi-au pocnit urechile, desi pe Doru inca il mai tin plamanii. Ma simteam un pic ciudat, ma gandeam ca pe vremea cand ascultam eu ab4 copiii de acolo abia invatau sa foloseasca buda in loc de olita. Nu ca o spun cu rautate, doar ma gandeam si eu asa… ca am cam imbatranit. Am retinut coverul dupa Kings of Leon ala cu Your sex is on fire, nu de alta dar Silviu tot zicea sa ne dam pantalonii jos daca ne arde asa tare.
Si uite asa mi-am adus eu aminte unul dintre motivele pentru care am facut trecerea de la alternativ la metal: din cauza versurilor. Catchy tune, nevertheless. ( de Sex on Fire zic)
Mnoh, ma cam doare capul, nu mai am rezistenta, asa ca va las. Le multumesc celor care m-au suportat seara trecuta.
Deja cautarile pe gugal despre ‘muzica cu printese’ sau alte variante (muzica DE printese, muzica DESPRE printese, muzica printesa, etc) m-au adus in pragul disperarii.
Nu inteleg de ce nu ajung la mine pe blog oameni normali care cauta ’sex cu printese’… nu!, la mine trebuie sa ajunga toate fetitele visatoare al caror creer a fost spalat de la o varsta (prea) frageda. Totusi, pentru ca sunt fata buna, hai ca va furnizez muzica de printese.
Eu nu inteleg ceva. In toate filmele Disney trebuie cineva sa tina un discurs (cantat sau nu) despre cum sunt toti oamenii frati. Daca nu-l canta, fac ei ceva prin care sa arate ca noi toti suntem ca unul, frati de la Adam si Eva. Si uite asa ajunge sa-mi fie frica sa fac segz. Voi va dati seama ca daca suntem toti frati, doar calugarii (ma rog, aia care sunt) n-au comis incest? Bine, daca avem aceiasi protoparinti, teoretic suntem rude. Da’ prefer sa cred ca uneori suntem rude fffff indepartate, daca intelegeti ce vreau sa spun. Cu unii as prefera ca gradul de rudenie sa fi incetat acum vreo 2 generatii si jumatate, ca ar fi tragic sa-mpartim acelasi cod genetic.
Mai bine sa spunem adevarul:
‘But there are dreams that cannot be/And there are storms we cannot weather’
Cred ca si printesele pot suporta adevarul, nu? Mnoh, continuand cu gradele de rudenie, aveam in liceu o tipa care spunea tuturor ‘mami’. Pana si prietenului ei ii spunea ‘mami’. Mi-l imaginam pe el transpirand deasupra ei si pe ea gemand ‘Ohhh mami, ahhh’. Brr. Mie una mi s-ar fi culcat. De fapt ar fi decedat, Doamne ma iarta. Cum sa spui la toata lumea mami?Ok,l-ai citit pe Freud? You’ve got a mummy issue.
Mnoh, sunt rea, ea chiar avea probleme cu mama ei. Aproape totul se leaga. Totul se leaga asa bine incat incep sa cred ca noi chiar suntem frati. Dar daca suntem frati, n-ar mai fi asa o problema, nu? Am putea sa ne purtam frumos unii cu altii pentru ca suntem rude. Sau nu, poate ca tocmai d-aia nu ne purtam frumos, ca rudele iti iarta aproape orice no matter what. Mai bine sa credem ca sunt niste extraterestri incognito printre noi (cu aia nu avem niciun fel de relatie), macar asa am fi mai draguti. Nu stii de unde rasare ne-fratele…Cred ca treaba asta cu ’suntem toti frati’ e foarte deprimanta, pare sa spuna ca daca am fi toti ’straini’ ne-am omori care pe care. Dar eu nu cred asta, eu chiar cred ca oamenii pot fi buni chiar daca nu-s toti frati. Intelegeti ce vreti.E frumos ce cred eu, cam asa credea si Sabato.
In alta dezordine de idei.
Mnoh, nu imi plac mie trandafirii prea tare da’ mi se pare ca sunt discriminati. Eu de exemplu nu pot da nimanui un trandafir sau doi-trei o suta pentru ca persoana respectiva o sa creada ca vreau sa o fut. Adica acum a venit unul si voia neaparat o punga de cadou si n-aveam decat o punga cu trandafiri si el a zis ca nu ia cu trandafiri pentru ca nu vrea ca persoana care primeste punga sa creada ca vrea sa faca sex cu ea. ???? Poftim minte de oameni. E o punga nene, ia-o, mai bine ia una reciclabila din Cora ca atunci persoana respectiva o sa creada ca esti ecologist deci ca vrei sa faci sex doar cu copaci, nu si cu oameni. Eu de fapt cred ca ala voia sa faca sex cu aia in negurile mintii lui si tinea neaparat sa stiu si eu asta, d-aia a tinut sa spuna ca nu vrea ca X sa creada nu stiu ce. Eu cred ca X nici macar n-ar fi optservat punga. Pai mnoh, orice om intreg la minte se uita la ce e IN punga, nu la ambalaj. Dar ce s-a gandit ala ‘Nu, sigur e lesinata dupa mine si o sa se uite la fiecare detaliu, las’ sa o mai fierb asa’. Pai daca nu ii pasa de aia, ii lua o punga si cu trandafiri si cu inimioare. Aia s-ar fi dat cu curul de pamant vreo 2 saptamani jurandu-se in luna si-n stele ca ala o iubeste, si individul nici n-ar fi avut habar. Deci barbatii nu dau semne, nu trimit subtilitati din astea, barbatii te cracaneaza sau nu, cam aia e. Da, vb din proprie experienta. ) Oricum un barbat care vrea sa ma dea pe spate o sa stie ca nu-mi plac florile, mi se par inutile, sunt frumoase in parcuri si-n salbaticie, in niciun caz intr-o vaza. Ca oricum se ofilesc. Pentru ca uit sa le schimb apa. ) Da, despre punga aia vorbeam. Atata tevatura pentru o amarata de punga. Oricum am retinut ideea: ala voia sa o perpeleasca nitel pe domnisoara, cred ca avea impresia ca pare macho asa. Of-of, cum ii citesc eu pe oamenii astia. Si nici macar nu m-am trezit complet din mahmureala.
Aaa, la final, cea mai frumoasa melodie cu/de/despre printese. Cred ca am vazut desenul asta de 100 de ori pe putin. Dar nu cred ca e prima oara cand spun asta.
Cand vine noaptea, mie imi trece somnul. Daca stam un pic sa ne gandim asta inseamna ca eu dorm pe mine toata ziulica. Ma misc pe pilot automat la munca, zambesc clientilor ca un robot pus pe repeat, ma tin in picioare cu o tigara si cu cana de cola. Stiu, crima pentru sanatate, but who wants to live forever? Ma rog, eu as fi vrut, dar am ajuns la concluzia ca moartea e musai sa se intample, daca nu-i nemurire atunci hai s-alegem extrema cealalta. Mnoh, asa-s eu, sa n-aud pe nimeni bocind pe urma (nici macar pe mine) ca ‘Uite saraca’. Cum imi astern, asa dorm. Si deocamdata nu dorm prea bine pentru ca v-am zis ca noaptea imi trece somnul.
A venit tata sa ma ia de la munca azi si stateam eu cu el in masina ascultand muzica de la un radio oarecare, mirandu-ma din cauza ca stiu versurile la aproape toate melodiile mai vechi de anul 2000 care se dau la radio. Am stat vreo patruj’ de minute in trafic, timp in care taica-miu se uita la mine ca la urs pentru ca nici nu incepea bine melodia si eu ziceam ‘Asta-i Sting. Asta-i Enrique Iglesias, schimba! Asta-i Mariah din Carei’. Si se minuna taica-miu de parca era Newton cand ii cazuse marul in cap. ‘Uai, dar tu chiar recunosti oamenii dupa voce.’ Pai normal, dupa ce ai vrea sa-i recunosc la radio? Dupa culoarea ochilor? Cateodata tare destept e tata. Atat era de siderat taica-miu incat am inceput sa imi pun si eu probleme. Stati ma putin, daca o fi ceva special. Taica-miu parea deja un pic speriat. Chiar voiam sa am o vorba cu el sa-i explic ca n-am puteri paranormale si ca nu pot sa misc obiecte cu puterea mintii. Da’ pe urma s-a flescait totul cand s-a prins si tata ‘Pai normal ca stii tot, ca doar ti-ai petrecut toata viata cu castile-n urechi’. Ceea ce nu e adevarat in totalitate, pentru ca nu mai am mp3 player si atunci cand nu-s cu nimeni acasa ascult muzica la boxe. Si nici puterile mele nu-s chiar asa de vaste, de exemplu nu recunosc nicio piesa house, nici picata cu ceara. Daca m-ar pune oamenii o noapte sa ascult doar house, pentru mine ar fi ca un bazait continuu, mai degraba disting o manea de alta manea. Am fost odata intr-un taxi unde se asculta Vibe Fm. Vai de capul si de zilele mele. Cand am iesit am zis “Da Doamne sa n-ajung in iad, ca sigur muzica asta o pun si acolo”. Eu sunt chiar curioasa sa intreb un hausar, mor de curiozitate: ma, voi intelegeti ceva din muzica aia? O nota, o atentie, o maslina? A nu stai asa ca muzica e un drog. O fi, dar n-aveti voi de unde sti asta, ca in cluburile voastre am vazut ca nu se intra daca esti neinjectat. Eu astept raspuns, multumesc anticipat.
Dupa ce mi-am pus toate intrebarile astea filosofice in masina cu tata, mi-a mai venit una in cap. Ce inseamna “Traieste clipa”? Cine a zis-o trebuie sa fi fost beat, altfel nu-mi pot inchipui ce minte incurcata ar emite un asemenea truism. Pai na, sunt vie, traiesc clipa fie ca vreau, fie ca nu vreau. Daca n-as vrea sa traiesc clipa, m-as spanzura si atunci as trai vesnicia, deocamdata traiesc clipa ca altceva n-am. Da, ar spune unii rautacisti, dar e vorba ca trebuie sa profiti de fiecare clipa si sa te bucuri de ea. Bine, bine, dar ce inseamna ‘clipa’? O secunda, o nanosecunda? Ar fi frumos sa pot sa incremenesc timpul ca sa fiu in stare sa ma bucur de fiecare clipa, din pacate nu se poate. Stai asa Timpule, opreste-te un pic cat imi amintesc eu ca trebuie sa traiesc clipa asta. Si apoi si pe cealalta si tot asa. Uitam sa ne traim viata pentru ca noi traim CLIPA. Pai hai sa va zic eu: noi oamenii ne agatam doar de anumite clipe pe care le retraim iar si iar. Ca doar nu o sa-mi spuneti ca voi v-ati bucurat de secunda in care v-ati taiat cu cutitul de bucatarie. Nu, erati prea ocupati cu durerea. Putem sa traim o ora ca avem timp sa ne dam seama ca ne place sa traim in acea ora. Putem sa ne reamintim ora aia cand vrem noi, o s-o avem tot timpul dosita undeva prin colturile mintii noastre. Ora aia va fura multe clipe pe care am putea sa le traim, dar ne va si salva de altele. Traieste clipa! este o expresie tampita. Eu una n-am trait clipa cat am ascultat Vibe FM, eram prea ocupata cu timpanul meu sangerand, asa ca-mi rulam in cap niste franturi de Therion. (cred ca erau Therion, foarte posibil sa fi fost Maiden sau Cruachan sau alta bucata muzicala care-mi placea mie la ora aia, am inchis paranteza ca e cam lunga )Oricum sunt deschisa si la alte egzplicatii, poate n-am fost indeajuns de coerenta, desi eu sunt extrem de treaza la ora asta si functionez la capacitate maxima. Cred ca eu traiesc noaptea, nu clipa.
Dupa ce am citit la Arana articolul asta mi-am adus aminte ca pe undeva prin biblioteca am si eu Maestrul si Margareta. Si am inceput s-o citesc…
Eu nu m-am documentat ca Arana, pentru ca eu sunt nitel mai superficiala si am zis ca ar fi cazul sa las cuvintele sa curga in mine in mod natural. Ceea ce m-a frapat e ca lumea lui Bulgakov mi-a adus aminte de o alta lume, cea descrisa de Monica Lovinescu in Etica neuitarii. Da, in cartea lui Bulgakov se intampla lucruri iesite din comun, dar in timp ce citeam nu mi se parea absolut nimic nelalocul lui. Nimeni nu parea sa se sinchiseasca de siretlicurile lui Woland, in afara de cei ce patimeau in mod direct de pe urma lor. M-a intristat teribil cand mi-am dat seama ca asta a fost comunismul. O anomalie cotidiana, un absurd cu care trebuia sa te obisnuiesti, altfel ajungeai la casa de nebuni.
Diavolul insusi isi chema demonii la banchete in timp ce lumea dormea. Comunismul isi exersa magia neagra si nimeni nu carcotea. Poate doar cei al caror cap fusese smuls, poate doar cei care si-au vazut prietenii murind.
Nu stiu ce as putea sa spun despre Maestrul si margareta, gasiti la Arana aproape tot ce trebuie. Doar ca… intr-o lume satanizata, nimanui nu ii va tresari un muschi atunci cand raul in carne si oase se va cobori pe pamant. Ba mai mult, ne-am vinde sufletele pentru un voiaj pe matura.
Azi ma apuc de citit Grimus, poate scriu, poate nu scriu despre. Trebuie totusi sa il cititi pe Rushdie pentru ca scrie frumos, de basm chiar. Hihi, credeti-ma pe cuvant.
Zi frumoasa ca mineee. Sau nu, cred ca o sa ploua si o sa tune si o sa fulgere. Si vor fi nori foarte foarte grasi pe cer.
Am primit azi cadou DVD-ul ala de care va ziceam, Celebrators of Becoming, si, desi am comandat mai tarziu, mi-a ajuns si albumul Theli. Ma gandeam sa comand si Vovin dar deocamdata bate vantul. Da’ chiar, nu cotizeaza nimeni? (tot e zi onomastica maine) ) Glumeam. Bine, nu ca e o mare rusine sa ceri, da’ ceri si tu cand ai nevoie nu doar din rasfat. Si uite, mi-a venit si HMM pe luna trecuta ca am vazut eu ca exista un interviu cu Therion pe acolo si am vrut sa citesc si mi s-au confirmat toate fricile. Christofer are copil!!! Adica na, sa-i traiasca, sa fie sanatos, fericit si blond ca tac-su, doar ca eu am o problema cu barbatii care au copii. Nevasta, neah, ca d-aia s-a inventat divortul. ) Da’ copil? Deci nu-mi mai place Christofer, a trebuit bozgorita aia sa-i toarne un plod, uof, pacat, filmele din capul meu cu el deveneau din ce in ce mai elaborate. Poate chiar o sa dau la Regie pe tema asta, ca mult nu ma duce pe mine capul. Cred ca tot Silviu e baza. Pana aflu ca are si el vreo 2-3 copii, pe urma ura si la gara. Sper sa nu-mi faca pocinogul totusi. Neee, e cuminte Silviu. Da’ femeile nu sunt, in ele n-am incredere.
ma simt proxt, adica ma simt proaxta, dar asta deja e un truism. Nu-i nimic, eu tot o sa-l repet pana o sa va prindeti ca la mine nu gasiti insemnari despre fizica cuantica sau Aristotel. Insemnari aleatoare despre gama dorica si antilope gasiti la dadatroll.
Ma simt asa pentru ca la mine nu e ca pe alte meleaguri unde se discuta despre relatii, iubiri, experimente, pozitii sexuale. Pai eu n-am cu ce. Eu am iubit (si iubex) o singura data, in rest am avut optsesii. Ce ati vrea sa va explic? Optsesia in 3 pasi? N-am cum, trebe sa aveti chemare, eu am din plin. Cand mi se pune pata, pai mi se pune, dar iese cu inalbitor. Eu nu inteleg de ce sunt relatiile astea asa de complicate incat oamenii scriu sute/mii de randuri despre ele. Oamenii sunt simpli. Comunicarea interpersonala ar trebui sa fie simpla, fara subtilitati, profunzimi si tragedii grecesti. Obsesiile nu-s asa simple, nu poti sa fi obsedat orisicum, trebuie mari abilitati pentru a stapani aceasta arta. Tot nu v-am lamurit, dar nici nu e treaba mea sa fac asta. Nu stiu ce cauta lumea pe bloguri. Sf. Graal nu cred ca-i de gasit. Secretul vietii vesnice? Nici atat. Eu stiu ce caut pe bloguri, mie-mi plac oamenii si vreau sa vad ce e-n mintea lor, dar nu ma ajuta cu nimic sa primesc sfaturi de la ei. Adica nah, daca s-ar gasi cine stie ce savanti pe bloguri care sa ne dea sfaturi pentru a scapa de foamete… Sau a slabi in mod miraculos nefacand nimic. ) Dar sa citesc ca barbatii-s de pe Venus sau femeile de pe Marte?! (invers) Pai nu ma intereseaza, io-s d-aia extremista, la mine e pentru totdeauna. La el n-o fi, dar asta n-are nicio legatura cu mine. Nu ca fac eu pe sfanta, ca m-as f cu multi, dar o relatie n-as mai incepe sa ma pici cu ceara. Ma paraseste, ma duc sus pe munte si mai ridic coada cand imi mai vine, pentru vreun cioban care s-a saturat sa faca segz cu oile. Cand citesc pagini intregi de ‘cum sa ai succes in relatii’, ‘cum sa-i dai papucii’ ma ia cu durere de cap. De parca noi oamenii am fi trasi la xerox si am functiona dupa ceas. Daca tie ti-a mers, mie poate nu-mi merge. Nu ma-ntereseaza. Mai bine povesteste-ne cum ai plans toata saptamana dupa un esec in amor. Imi place sa citesc chestii personale, poate ca asta inseamna ca intru cu bocancii in sufletul unui om, dar eu una cred ca trebuie sa deschidem usi, nu sa le trantim in nas. “Stai sa-ti egzplic eu cum e cu…” Eu vreau sa vad traire autentica (Hehe), nu ghid amoros. De fapt nu vreau sa citesc niciun fel de ghid, in viata mea n-am deschis asa ceva, nici macar ghiduri turistice, eu am harta mea interna dupa care ma orientez in spatiu si timp si Dumnezeu sa-mi fie martor nu m-am ratacit pana acum. Si am mai observat ceva, oamenii traiesc autentic pe bloguri doar cand sufera, in rest nu prea scrie nimeni despre cat de fericit e, ce bine ii merge. De parca tuturor le-ar fi frica de invidia celorlalti. Ho ma, ca nu va vreau binele, pastrati-l. Da’ povestiti despre el. Ca am tot observat pana acum povesti despre oameni inselati, oameni dezamagiti, oameni despartiti, asa de rar despre oameni care iubesc.
Eu vreau sa citesc despre oameni care se iubesc. Sau nu mai exista d-aia? Hai ca mai exista, eu sunt una dintre ei, si nu ca ma iubesc doar pe mine, desi uneori sunt destul de iubibila. Si-am mai vazut eu pe cativa, dar am impresia ca au o jena sa se laude ca ei sunt fericiti atunci cand vad atata incrancenare si ‘nu exista dragoste’ in jurul lor. Ba exista bre, da’ n-ati gasit-o voi. Mai bagati o fisa. Mie mi-a iesit din prima. Si daca gresesc, v-am zis. In varf de munte ma gasiti.
Imi place sa cred ca atunci cand ma uit in oglinda, departe de a fi o frumusete, sunt un om care nu-i incita pe ceilalti la a-i cara pumni in gura. Imi place sa cred ca-s rotunda, nu in colturi. Ca inspir blandete, nu agresivitate. Poate ca sunt eu subiectiva da’ oamenii rotofei nu mi s-au parut niciodata genul violent. Poate demni de a fi luati peste picior, dar niciodata de luat la palme.
-Ia spune unde-i pretul la asta.
-Pretul este…
-Sa-mi zici daca are pret sau nu, ai inteles?
Nu stiu cum sa ma descurc cu rautatea. Nu sunt pregatita sa ma iau in piept cu nimeni, mai ales atunci cand nu e cazul. Pentru unii poate asta e hobby, pentru mine-i de neinteles. Fiecare cu pasiunile lui. Ma doare tonul mai mult ca palma si ma doare faptul ca nu ma simt in stare sa ripostez. Raman uitandu-ma in gol, incercand sa-mi fixez ranjetul pe o fata prietenoasa. Doar ca acel chip nu e un punct fix, nu mi-a desenat nimeni o fata galbena zambitoare in tavan ca sa stiu si eu unde sa ma uit. Trebuie mai intai sa caut. De prea multe ori e de negasit.
Mi-a amintit sec ca mi-a spus un ‘Multumesc’ in sila in timp ce mi-a daramat niste produse. Bineinteles ca ‘Scuze’ a uitat sa spuna. Oricum nu se accepta. In mintea mea am incercat sa-mi repet ca unii oameni sunt nefericiti si tin sa-si verse nefericirile asupra altora. Dar uite ca mi-a futut ziua si mie. Nu pentru ca s-a purtat urat cu mine, cine dracu-s eu, o vanzatoare banala la librarie, doar ca ma enerveaza faptul ca femeia aia probabil fute ziua tuturor oamenilor care au nenorocul de a se intalni cu ea cand e la menstruatie. Si ce vina au oamenii aceia daca nu-i pot intra ei in gratie? Probabil nici macar nu le da sansa de a-i intra in gratie. Brr. Va dati seama ce se intampla daca traiam in Evul Mediu si femeia aia era vreo sotie de boier? Pai nici nu miscau iobagii-n front ca ea ii si mazilea.
Vai a tras o linie neconforma pe ogor, sa-i taiem capul!
Blondo, sa-ti iei ‘multumescul’ si sa ti-l bagi in cur , da?! Te rog eu frumos. Si noteaza ca am spus ‘te rog’. Si ‘frumos’ pe deasupra. Hai pa, si poate data viitoare cand intri in librarie iei toate cartile la rand sa vezi daca au preturi. Poate macar asa vezi si tu cum arata macar un ISBN.
Dreaming of you won’t help me to do
All that you dreamed I could
Felia mea de paine e amara. Am taiat-o in dungi, albe si negre, ca o zebra, astfel incat nimeni nu observa nuantele de gri. Felia mea de paine e insingurata. Nimeni nu o baga in seama deoarece nimanui nu ii plac non-culorile. Un tip de la PR mi-a spus sa o vopsesc ciclam si sa o vand la un targ de antichitati, acolo unde nimeni nu stie ce cumpara insa banii se cheltuiesc pe mizilicuri interesante, lucruri de agatat in casa pentru a flata oaspetii. Felia mea de paine e veche, dar nu mucegaita. Straturile de verde au fugit in lichenii care imi acopera fereastra. [Eu nu am perdele pentru ca nu am nimic de ascuns, adauga ea cu un suras] Felia mea de paine e muiata-n lacrimile oamenilor ce au muscat din ea. Ale mele nu se amesteca niciodata deoarece felia mea de paine are personalitate, refuza apa celui care a framantat-o, a taiat-o si asteapta sa o manance. Felia mea de paine e stinghera, asezata intre doi nuferi ce au crescut din pervaz, doi nuferi ce isi casca petalele amenintator catre ea. Exista intre ei o intelegere tacita, felia de paine nu face firimituri in casa lor, nuferii nu ii cer chirie, desi nuferii sunt zgarciti si cateodata uita ca painea niciodata nu le-a facut necazuri. Si-apoi cine le-a dat lor voie sa creasca in pervaz, de parca ar fi fost acolo dintotdeauna!? Felia de paine e pe moarte. In casa mea, propria paine isi va da duhul deoarece cand se lasa seara nuferii degaja dioxid de carbon, iar ziua painea nu are voie sa consume oxigen, asa s-a incheiat contractul. Si felia mea de paine e naiva, a semnat fara sa citeasca, de altfel este si analfabeta, nu a muiat decat degetul in tus si apoi si-a lasat amprenta punctiforma pe o hartie care la drept vorbind nu prea stia sa vorbeasca pe limba painii mele. Era intr-adevar nepasatoare fata de suferintele painii si nici de nuferi nu se sinchisea prea tare, ii era indeajuns ca se hranea cu urmele lasate de pix. Tusul era delicatesa deci i-a zambit painii cand a trebuit sa semneze. In plus a incercat sa ii si multumeasca intr-o ‘paineasca’ stricata. Dar painea n-a inteles si a plecat cu durere-n suflet deoarece nu prea mai vazuse hartii pana atunci si se gandea cu parere de rau ca rostul ei este sa potoleasca foamea pentru scurt timp, in timp ce o hartie ramane pentru eternitate, inchisa in chestii numite arhive. E pe moarte painea. Si nici o slujba crestineasca nu va avea, deoarece prajitorul de paine a fost inventat de pagani, lucru dracesc, asa gandea painea. Si dupa ce a saturat poftele copiilor cu maini murdare, dupa ce a fost unsa cu unt, inghitita si digerata, din painea mea nu au mai ramas decat ramasite arse, cenusa care a fost si ea stransa cu grija si aruncata la gunoi.
Si pe un pervaz au ramas doi nuferi, cu petale vopsite in alb si negru, ca niste zebre. Si cateodata cand oamenii ii privesc se ingemaneaza culorile si atunci toata lumea sesizeaza tentele gri.
Asta in contextul in care mie mi se vorbeste despre toleranta, despre casatorii interrasiale, despre faptul ca identitatea nationala/rasiala este un mit si ca nu exista decat o singura rasa: rasa umana. Sa-nteleg de aici ca evreii sunt ne-umani!? Eh, nu degeaba sunt ei poporul ales si noi niste bieti goimi.
Vreau o pisica. Tare, tare de tot. Doamne ce bine era cand o aveam pe Vasile si mi se lipea de picior seara si mie mi-era frica sa nu ma rasucesc brusc in somn s-o strivesc. Si cum imi zicea mama in fiecare seara ca o sa imi sara Vasile la jugulara pentru ca e pisica si n-o duce mult capul.
Eh, sa mori ucis de propria pisica nu e o moarte chiar asa groaznica. Nu e mai groaznic decat sa mori intr-un incendiu de exemplu. Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus, daca era sa mor de mana (laba?) lui Vasile, muream eu, dar Vasile a fost fata buna, m-a lasat sa traiesc si sa am privilegiul de a o hrani din cand in cand.
Dintre toate creaturile Domnului, exista doar una care nu poate fi facuta sclava a biciului. Aceea este pisica. Daca omul ar putea fi incrucisat cu o pisica, omul ar fi imbunatatit, dar ar deteriora pisica. [Mark Twain]
O pisica are propria ei opinie despre fiintele umane. Nu spune prea multe, dar iti poti da seama si singur ca nu ai vrea sa auzi tot adevarul [Jerome K Jerome]
Cea mai mica dintre feline este o capodopera. [Leonardo Da Vinci]
Cainii au stapani, pisicile au personal. [necunoscut]
Vreau pisicaaaaa. (
[intrebarea este: cum il conving pe tata sa ma lase sa aduc pisica in casa? Ia sa v-aud]
O sa incep azi, mai pe seara, o lista cu cartile care mi-au infrumusetat viata. Nu o sa le numerotez, pentru ca lectura nu e un sport si departe de mine gandul de a ma lauda cu cartile citite.
O sa incep lista pentru ca lumea noastra are nevoie de povesti. Mi se pare atat de trist ca oamenii incerc sa compenseze lipsa magiei din viata lor prin tot felul de alte surogate in exces: bani, droguri, sex. Eu stiu ca se poate trai frumos si se poate ajunge Undeva, prin povesti.
Nu vreau sa traiesc intr-o lume fara Dumnezeu. Pentru ca fara Dumnezeu povestile nu mai au sursa, irationalul nu mai exista. Nu vreau sa traiesc intr-o lume scaldata in lumina ratiunii, umbrele sunt cele care ne condimenteaza viata. Refuz sa traiesc intr-o lume fara ingeri sau fara demoni. O lume in care uratenia e banala: crime, violuri, furt. Cred in ceea ce spunea tatal Micului Print: ceea ce e cu adevarat important este invizibil ochiului. Poate in istoria infinita a Universului, Dumnezeu chiar nu exista. Si ce daca? Il vom face sa existe. Prin povesti. Spunea cineva la un moment dat ca poate nu exista dragoste, adevar sau Bine. Dar putem muri crezand ca ele exista. Fie si Iluzii, sunt Iluzii care genereaza sacrificiu.
Vreau sa le dau celor care trec pe aici o idee pentru a incepe sa-si construiasca propria poveste. Nu oblig pe nimeni : luati de cititi!, dar unii oameni vor sa li se vorbeasca despre povesti. Eu va voi ajuta cu titluri, restul faceti voi.
Toate posibilitatile sunt in noi. Toate imposibilitatile sunt in noi. Nu trebuie decat sa apasam clanta si sa deschidem usile, in loc de a le inchide.
Era pe la sfarsitul lui iunie, in prag de bac. Erau zile in care mi-era teama sa privesc viitorul pentru ca mi se parea ca aduce doar singuratate.Fusese balul de sfarsit de liceu, iar eu stiam ca n-o sa mai fie nimic la fel. Voiam sa le fac pe plac colegelor, sa le spun ca nimic nu o sa se schimbe, ca vom fi prietene pana la moarte si dincolo de ea, dar visele copilariei se sting la un moment dat, sunt inlocuite de alt fel de vise.
Spuneai ca vrei sa mori, eu aveam certitudinea ca vreau sa traiesc. Spuneai ca nu e nimic aici care sa-ti faca placere, mie imi placea tot-tot-tot. Si imi placea de tine. Si de depresiile tale. Intotdeauna m-am speriat din cauza vointei mele de a trai, vointa care, uneori, spulbera nefericirea celorlalti, lasandu-i confuzi si nedumeriti. Era usor sa creez zambete, era mai greu sa le intretin. Cine sunt eu sa stau in calea nefericirii celorlalti? Stiam ca oamenii doresc sa fie martiri. Poate asa isi gaseau ei mantuirea. Eu am respins teoria si am incercat sa-mi construiesc Edenul aici. In mine. Mandrie? Nu chiar. Dar nu vreau sa ma infatisez la Ziua Judecatii si sa raspund la ‘Ce ai facut?’ cu ‘Am suferit’. Mi se pare nerecunostinta si prostie. Nu m-a lovit nimeni atat de tare incat sa nu ma mai ridic, nu am facut pana acum vreo boala care sa nu-mi permita sa ma deplasez, nu sunt oarba ca sa nu pot admira frumusetile lumii, nu exista niciun motiv pentru care nu pot urla ca Traiesc. Aveam reprize de plans destul de dese seara cand stateam si rememoram momentele cand fusesem cruda fara explicatie sau momentele cand altii fusesera cruzi cu explicatie. Dimineata eram pregatita pentru inca o zi. Nu stiam ce o sa fie, dar mie mi-au placut intotdeauna surprizele.
Era cu cateva zile inainte de bac. Tu erai deprimat. Eu eram singura si gata de lupta. Voiam sa ma arunc asupra ta si sa te strang de gat. Ma enervai. Din cauza tristetii bolnavicioase. Voiam sa pun piciorul in prag, sa-ti dau 2 palme dupa ceafa si sa iti zic ‘Gata’. Cand cadeam in butoiul cu melancolie, 2 palme de la tata erau destul pentru a ma pune pe picioare.
In plus eu n-am inteles niciodata oamenii frumosi care sufera. Daca as fi frumoasa as avea lumea la degetul mic. Daca as fi frumoasa si as avea acelasi suflet, se-ntelege. Suflet de om gras, adica. )
Mi-am pus pe mine bluza mea model chinezesc care ma facea sa ma simt mai slaba si mai draguta. M-am intalnit mai intai cu A. care era socata de faptul ca ma intalnesc tocmai cu tine. ) Ah, A., draga de ea. Si m-a lasat la TNB unde erai tu, cu pletele in vant, asteptandu-ma ca pe un fel de a doua venire, doar ca eu veneam pentru prima oara. Si n-aveam de gand sa mor, sa inviez a treia zi dupa scripturi si pe urma sa ma urc la ceruri. Totusi…pipaie-mi stigmatele, tu Necredinciosule.
Apoi ne-am dus in Cismigiu. Si tu m-ai intrebat cati copii as vrea sa am. Mi s-a parut ceva bizar in asta, parea ca nu esti imblanzit de societate. Orice om intreg la minte stie ca intrebari de genul asta nu se pun la intalnirile cu secsul opus. Doar daca esti vreun obsedat. Tu nu pareai genul. Asa ca am mers pe cealalta optiune: aveam in fata mea un exemplar reusit de fiinta anti-sociala. Treaba mea era sa socializez. A ta era sa pui intrebari si sa observi. Ma simteam dezbracata si vulnerabila. Oare i se pare ca sunt urata? Prea grasa? Prea scunda? Prea aranjata? Prea zambitoare? Prea vorbareata?
De atunci au trecut 3 ani, 2 luni si 11 zile.
Si inca nu incetezi sa ma miri. Si inca te iubesc, ciudatenie a naturii.
Si ne mai miram ca pustoaice de 12 ani deja fac secs in grup.
Uitati-va si voi ce lume bolnava e acolo,si n-o sa dispara nici macar daca imi trag eu patura pe cap si dorm asa o saptamana. O sa ramana acolo si copiii nu vor mai fi copii si vor fi tristi inca dinainte de a se naste, asta daca se vor mai naste copii in lumea asta bolnava. Deja incep sa ma gandesc ca a da viata nu mai e o binecuvantare, ci un blestem. Pai cum sa arunci un inocent in lumea asta de cacat? Unde nu vii tu, Irod, sa-i omori pe toti, inainte sa ne omoare ei? Pentru ca eu una nu i-as blama. Noi ii aruncam in rahat, noi ii facem sa se plictiseasca pana si de droguri la 15 ani, noi ii ducem cu sicriul la groapa atunci cand au luat supradoza. Nu mai vreau sa aud. Vreau sa-mi pun niste casti in urechi si sa ascult muzica, sa nu mai aud nimic nimic nimic.
Eu ma intorc la listele mele. La mine pe blog vreau sa cred ca magia inca exista.
Nu ti-am mai zis eu Simona, cu prostul sa nu te pui ca are mintea odihnita? Ba ti-am mai zis, da’ tu n-ai ascultat.
Nu suport adevarurile spuse pe jumate si ideile care merg doar intr-un singur sens.
La un moment dat imi placea sa ma joc cu mintea uaminilor, sa-i vad cum se dau cu curul de pamant si incep sa vorbeasca despre arieni, discriminare, rasism. Dar am obosit. Vajnici razboinici de tastatura, ma predau. Pai guvernul israelian face campanie impotriva casatoriilor interetnice si unul se da lovit ca a fost numit in copilarie ucigas de D-zeu. ) Of, ce trista mi-s.
Dar eu sunt de vina, ca atunci cand te bagi la un loc cu porcii s-ar putea sa trebuiasca sa grohai. Groh groh deci. Desi mi-s vaca de fel. Am hulit la adresa poporului sfant. Ups, cred ca fac si eu parte din poporul sfant. Cred ca apartenenta la poporul sfant se opreste la a treia generatie deci dupa mine potopul. ) Asta daca o sa am copii. Bietii de ei n-or sa poata plange sa spuna ca le-a fost luat numele lui Moise in desert. Lumea asta e tampita, ei nu vad ca relatiile intre oameni sunt asa simple, pacat ca se baga guvernele intre ei ca sa provoace zazanie. Nu-mi place de unul, ii zic ‘Idiotule’, vine si el si-mi spune ‘Idioato’ pe urma ne ducem la culcare. TOATA LUMEA ARE DREPTATE. Restul sunt cazuri patologice. Cu ce sunt eu de vina ca germanii au avut la un moment dat, un conducator mustacios schizofrenic?
Cica religia si natia din care provii nu te defineste ca individ. Pe dracu ca nu. D-aia o duc nordicii bine, iar daca nu o duc bine se sinucid in masa. Pentru ca religia nu-i defineste ca indivizi.De aia Romania o sa supravietuiasca doar cu masuri sociale si cu actiuni caritabile, pentru ca ortodoxismul nu ne defineste ca indivizi. Stiti care e diferenta intre protestanti si noi? Protestantismul spune pe scurt : munceste ca sa fii mantuit. Ortodoxismul spune: roaga-te ca sa fii mantuit. Restul e poveste. Sau balada, daca vreti. Miorita. Nu, nu bag pe toata lumea in aceeasi oala, dar ca sa nu te ineci, e bine sa stii in ce ape te scalzi. Daca nu, le poftesc pe domnitele antifasciste sa iasa seara la o plimbare prin Ferentari. In fusta scurta.
Zice unul: exista si evrei rai si evrei buni. Ntz ntz. Incorect. Exista oameni care sunt de diferite rase/etnii/natii. Care sunt si buni si rai in acelasi timp. Si nu e nicio contradictie aici, in fiecare om exista o parte buna si una mai putin buna. Important e care dintre ele preia conducerea. Dupa cum spuneam, e bine sa stii cu ce fel de parte a omului ai de-a face. Si e bine sa stii ce defecte sunt mai des intalnite la un neam sau altul. Serios, eu n-am intalnit pana acum un evreu care sa nu fie strangator cu banii lui. Pai ma uit la mama si mama tine si de ultimul banut si negociaza pretul pana si la piata. Nu zic ca e bine sau ca-i rau, asta-i mama. E bine totusi sa nu-i cer ei bani, mai bine ma duc la tata. Da, stiu sunt parsiva. It runs in the family. xD
Apoi mi se spune ca n-am curaj sa-mi sustin ideile. E pe dracu n-am. Doar ca eu nu vad lucrurile in alb si negru: daca iubesti evreii, sigur esti evreu, daca nu-i iubesti sigur esti nazist/fascist/rasist/sustinator al arabilor. Cred ca putem fi un pic si din una si din cealalta si cu siguranta, putem fi mai mult decat asta. Ca eu sunt doar o voce in multime pentru ca n-am 10.000000 de vizitatori pe zi. Pai nici nu vreau sa am. Pe cine sa am? Oameni pe al caror bloguri apar femei dezbracate? )
Si ca tot veni vorba de asta. M-am saturat sa tot aud ca asta-i arta. Nu e arta, e doar un motiv de masturbare. O tipa siliconata, cracanata in asa fel incat ii poti vedea pana in esofag, nu e arta. Originea lumii de Courbet e arta. Restul e pornografie de cea mai joasa speta. In niciun caz nu arati prin asta ca apreciezi frumusetea femeii. Menestrelii de curte o apreciau. Tu pui faianta-n baie. Mult spor! Femeia e o taina, chestiile la care va uitati voi acolo au decazut tocmai din cauza privirilor profanatoare. Mnoh, ce vorbesc eu aici, doar eu sunt proasta si n-am habar cum e cu viata, Israelul, dragostea de semeni .
Uf Simona, ca tare proasta esti. Si iti mai faci si trafic aducand prosti care dau clic pe blog si nu pricep nimic.
Mnoh gata m-am potolit.
Da baieti, sunt nazista. Dar n-o sa vina niciodata un puradel la mine la usa si eu sa nu-i dau de mancare. Ca pe urma o sa-i injur in gand parintii care l-au facut fara sa aiba cum sa-l creasca… heh.
Eh unii s-au nascut sfinti spre a fi martirizati. Si a lupta precum Sf. Gheorghe cu balaurul.
Asta in conditiile in care ea tot ii dadea cu Dumnezeu cand am cunoscut-o, se ducea la biserica etc.
Eu o intreb:
-De unde stii?
-Am vazut un film. Si de la prieten.
-????!?
N-am nimic cu fata, chiar mi-e prietena, dar vezi Zeitgeist si deja ti-ai schimbat o mare parte din conceptia despre viata?
Pai daca e s-o luam stiintific, cred ca un om trebuie sa citeasca minim vreo 500 de carti (de teologie, stiinta etc) ca sa poata avea cea mai mica certitudine cu privire la asta.
Mnoh, bine ca v-a luminat Zeitgeistul, savantilor.
Cam pe aici este coloana vertebrala a credinciosilor. Daca as fi la regie m-as duce in Norvegia unde sunt o gramada de pagani, m-as documenta si as scoate un film despre existenta lui Odin si a Valhalei. Sa vad cati adepti se vor ruga dupa la ciocanul lui Thor:
A da, in film ma gandeam sa zic ca Manowar sunt apostolii lui Odin. )
Dau un rinichi si nu mai beau bere niciodata pentru asa o pisica!
Cand ma gandesc cata frumusete e in lume, parca nemurirea nu ar mai fi o problema. Eu una as petrece bucuroasa vreo 100 de ani din viata jucandu-ma cu o pisica asa.
Eram in 131, mergeam spre serviciu. Pe la Dorobanti s-a urcat un baiat pe la vreo 25 de ani, imbracat ponosit. M-am gandit ‘Uite-l, cerseste in loc sa fie la munca’. Apoi m-am uitat mai bine si am vazut ca era orb. Nu vedea nimic, mergea cu mainile in fata pentru a-si face loc in masina.
A inceput sa recite poezia binecunoscuta ‘Dati-mi va rog ceva sa-mi iau de mancare’. Dar tonul pe care a spus-o! A patruns in mine si am crezut ca o sa vomit pateurile pe care tocmai le mancasem in goana de la facultate catre serviciu. Cuvintele lui plangeau. Ochii erau uscati si ficsi, sticlosi. Nu tradau tristete sau neajunsuri. Dar constiinta faptului ca e orb, ca nu va putea vedea niciodata, ca nu va avea niciodata o familie, -ce femeie s-ar casatori cu un nevazator, cu un om care nu-i va putea valida niciodata frumusetea fizica-, ei bine toate se aflau in acel glas. Intreaga durere a lumii comprimata in cateva cuvinte. Ieri am auzit-o. Poate pentru prima data. Si am plans o data cu ea. Pentru ca daca pe unii ii poti banui de prefacatorie sau exagerare, acea voce nu mai lasa urma de indoiala.
‘Dati-mi ceva de mancare’. Strigatul unui om caruia natura i-a interzis sa se priveasca in oglinda.
DeMaio pregateste ceva. O intalnire ceva mai aparte intre bloggeri. Mie fotbalul nu mi-a spus niciodata nimic, dar cred ca ma voi fatai pe acolo ca sa fac poze si il aduc si pe Silviu, poate-l conving sa se faca de ras pe teren. ) De fapt eu in afara de a pedala pe bicicleta ergonomica nu prea stiu sa joc ceva. Nici macar carti. Poate doar ratele si vanatorii (hihi, poate isi mai aminteste cineva de primul meu post genial ). Dar na ca ma-ntind.
Deci care vreti sa veniti sa asistati la un meci de fotbal impreuna cu mine, urmariti acest blog ca sa vedeti ce si cum.
Sunt la cea mai proasta facultate din lume. Daca universul ar fi populat de extraterestri, as putea sa spun ca sunt la cea mai proasta facultate din univers.
Nu o spun pentru ca n-am avut eu timp sa ma duc la seminarii din cauza muncii. Sau pentru ca nu m-am obisnuit sa mor de plictiseala cu cartea de relatii publice in fata. Nu. Spun asta pentru ca eu am senzatia apasatoare ca-s inconjurata de multi prosti in aceasta facultate.
Si haha! nici macar nu vorbesc de profesori in virtutea anarhismului pueril. Nu nenicule. Eu vorbesc de studenti. Azi am avut restanta la ceva cu relatii publice, ma rog, n-are importanta. Una dintre cerinte era sa vorbim despre o campanie sociala. Si am ales sa vorbesc despre o campanie care mie mi s-a parut binevenita, campania asta. Ma rog. Nici nu ies eu bine de la examen si da navala pe mine o tipa de la ID care dadea examen dupa cei de la zi ‘Ia zi, despre ce campanie ai vorbit?’. Ii spun eu ce si cum si ea incepe sa rada ‘Ha-ha-ha, eu o sa scriu despre campania avem sange-n coaie’. Mnoh amuzant, Suie Paparude vor fi mandri de tine. Dar asta nu-i nimic.
Discutiile elevate pe care le poarta studentii ma aduc in pragul sinuciderii. Bunaoara, au aflat cativa ca o profa (nu zic care) in tineretea ei a fost manichiurista. Si acum hai sa radem pe tema asta ca nu avem nimic altceva de facut. Bine, la inceput am ras si eu, dar la un moment dat deja mi se parea ca se exagereaza. Nu discutam de performantele ei academice sau de talentul ei de profesor, discutam de faptul ca a facut manichiura-n tinerete. Asa si? Majoritatea n-au ridicat inca un pai de pe jos dar deja isi dau cu parerea vis-a-vis de meserii: aia e injositoare, cealalta e murdara etc. Bravo ei, a muncit, n-a stat (doar) pe banii parintilor. Ar trebui sa-mi fie rusine ca lucrez la librarie si nu-s deja profesor la Harvard. ) Ce gandire corecta. ALOOO!? Daca un gunoier devine profesor pentru ca, sa zicem, -poate, cine suntem noi sa-l acuzam de faptul ca la un moment dat a fost un gunoier? Ma scuzati voi copii ai secolului XXI (ca si mine de altfel), dar aveti o gandire tareee medievala. Adica gunoierul sa ramana gunoier chiar daca poate mai mult pentru ca asa a zis D-zeu din ceruri (Sau Gheorghe de la jurnalism) ca trebuie sa fie. Observ aici o mostra de…hm…sa-i zicem… PROSTIE CRASA? Daca Eliade a fost corigent la matematica hai sa nu-i mai citim cartile, ca oricum e un prost, doar a avut o corigenta, nu!? Voi v-auziti ma? Pai juma’ de studentime lucreaza la Mc’Donalds. Cinste lor. Ma-ndoiesc ca toti cei care lucreaza acolo sunt sub-mediocri. Daca peste 10 ani unul dintre ei va ajunge profesor (repet: pentru ca vrea si pentru ca poate), studentii n-ar trebui sa-l respecte pentru ca la un moment dat servea oamenii cu hamburgeri? Io-s inca sub soc. Hai sa discutam despre faptul ca tanti profa nu a dat pe la cursuri sau ca a predat nush ce aiurea, dar sa ne dam cu parerea despre ce a MUNCIT un om in tinerete??? Bai voi v-ati tampit?????
Pai Bukowski a lucrat la posta si-n fabrica si tot a scris mai mult decat ati putea voi sa scrieti in vreo 50 de vieti de-aici incoace. Mda, ce-mi place elitismul unora care au impresia ca legalizarea ierbii este incununarea tuturor libertatilor umane. Si cu moartea cum stam? Bine, nu?
Ah da. Va ziceam. Sunt intr-o facultate de tampiti. D-aia nici nu prea ma duc pe acolo. Prefer sa stau in librarie. Ma gandesc ca daca la un moment dat, din greseala, ajung celebra, ar trebui sa dau si eu apa la moara pustilor care or sa arate cu degetul ‘Haha, uite proasta, a lucrat in librarie haha’.
M-am gandit de vreo 2 ani sa tot scriu despre asta, dar n-am gasit momentul potrivit.Hai sa-mi iau inima-n dinti, ca tot se apropie alegerile.
Drept va spun, frati si surori, ca suntem in rahat. Romania e in rahat, dar majoritatea nu vrea s-o recunoasca altfel decat in intimitatea celor 4 pereti, atunci cand isi injura alesii si ii face cu ou si cu otet.
M-am tot gandit si razgandit, pana la urma hai c-o spun: toate ideologiile pe care le-a incercat Romania (asa cum o stim azi) pana acum sunt falimentare. Ca e comunism, ca e democratie, ca e monarhism (ma refer aici la curva intitulata Carol al II-lea), toate au fost de cacat. Nu stiu cum e in celelalte tari, probabil altele au avut parte de exercitiul democratiei mult inainte de noi, dar asta e o poveste in care prefer sa nu ma bag ca nu-s specialista in pulitologie.
Totusi eu cu mintea mea creata am elaborat o noua ideologie pe care as vrea s-o prezint azi. Se cheama ideologia FRICII. Deocamdata n-am elaborat prea mult conceptul, dar am tras cateva coordonate. De fapt unul singur: politicienilor, oricare ar fi ei, trebuie sa le fie frica de popor. Dar nu doar o data la 4-5 ani, ci non-stop. Adica sa nu poata dormi noaptea de frica ca norodul (aia prosti da’ multi) va veni cu furci si cazmale si il vor da jos din scaunul in care s-a instalat el confortabil culcandu-se pe o ureche. Ati inteles? Politicianul trebuie sa dardaie de frica, sa-i salte dintii-n gura mai ceva ca-n rollercoaster, sa fie efectiv terorizat de teama ca poporului nu-i va conveni ceea ce face el. Doar atunci nu-si va mai permite sa faca ce vrea el. Deocamdata suntem un popor de oi. Nu tu revolte de strada, nu tu revolutii armate, nu tu justitiari care sa spuna ‘Luati-l si executati-l’. Ceva trebuie sa se schimbe. S-a ajuns in situatia in care ne este noua frica de ei. Noi care suntem cu milioanele de cei care sunt cateva zeci. E normal? Pai va zic eu ca nu e normal.Daca democratie inseamna ‘puterea poporului’, atunci aia sa insemne. Drept la vot…ce putere e aia? Sa ai o zi ceva de spus si pe urma 4 ani sa taci si sa inghiti?
Daca nu va e clar ce vreau sa fac, va explic mai pe scurt: instig la violenta. Da, in anul de gratie 2009. Lumea nu s-a schimbat asa mult. De fapt, nu s-a schimbat deloc in afara de faptul ca ne purtam hoiturile in masini si ni le relaxam in fata televizorului/calculatorului. Halal progres. De pizduiri virtuale m-am saturat. Ori facem ceva ori stingem lumina si eu ma mut in Suedia. Si dupa cum stau lucrurile se pare ca trebuie sa ma apuc mai repede de invatat suedeza.
Asa spune Blanche intr-unul din filmele mele preferate: A Streetcar Named Desire . Si eu chiar ma recunosc in spusele astea. Nu cred ca iadul sunt ceilalti. Cred ca iadul suntem noi insine, mai ales atunci cand nu putem privi micile detalii care ne fac sa trecem peste inca o zi. Si inca una.
Am intalnit oameni frumosi. Destepti. Oameni tristi care au puterea sa se ridice si sa mai faca cativa pasi. Pentru a nu pierde exercitiul.
Am in lista de messenger un om caruia i-a murit sora. Il am in lista de messenger pentru ca mi-a dat el add printr-o cunostinta, in fine, poveste lunga. Cert e ca nu-l cunosc, nu am vorbit decat o singura data cu el si el probabil nu stie ca eu stiu. Nici nu-i pasa. Eu sunt o straina. Doar ca azi, pentru a nush cata oara m-am rugat ‘Doamne fii te rog acolo sus’. Nu vreau sa ma ajute pe mine, vreau doar sa fie. Sa stie ce sa faca, pentru ca e clar ca noi nu stim. Eu una nu stiu, nu stiu sa alin. Tin minte ca atunci cand a murit prietenul cuiva, in loc sa fiu tare si sa-i dau un umar pe care sa se sprijine am inceput si eu sa bocesc ca proasta. Adica plangeam pentru ca imi parea rau de copilul ala si imi parea rau de parintii lui si imi parea rau pentru toata lumea caruia ii moare cineva si imi parea rau pentru mine. Pentru ca stiti, de fiecare data cand moare cineva care ne cunoaste, murim si noi un pic. Moare o imagine a noastra. Moare o posibilitate.
As vrea ca D. sa fie acolo sus pentru a se uita in jos la noi. Stiu, suntem rai, egoisti si neputinciosi. Niste pacatosi. Dar uite Doamne, ne curg lacrimi. Si totusi le stergem. Si maine vom reusi sa tinem capul sus. Si mergem la munca. Si reusim sa traim ca si cum moartea n-ar exista. Asta ne face eroi, nu? Uneori ne induioseaza o pisica care miauna. Alteori construim case celor care nu au. O facem, nu? Au existat oameni care si-au sacrificat viata salvandu-i pe ceilalti. A existat un soldat undeva care a refuzat sa-si scoata cruciulita de la gat si a fost omorat. Trec cutremure si inundatii si incendii si totusi femeile mai nasc copii. Si le mor copiii si ele merg mai departe, infruntand viata si sperand ca dupa ce s-a tras linie o sa-si tina copilul din nou in brate. Si se sting parinti si ramanem orfani, dar cladim alte camine ca si cum totul ar fi o poveste fara sfarsit. Si eu ma uit la oamenii frumosi din jurul meu care tin la mine fara ca eu sa fi facut mare lucru pentru asta si ma minunez pentru ca exista asa multa iubire in ei.
Si uitandu-te la toate astea, poate Tu ai sa vezi ceea ce noi nu vedem intotdeauna. Ca oricat ar vrea unii sa se transforme in bestii, noi ne nastem pentru a deveni eroi. Deci te rog, fii acolo, pentru ca altfel nici macar nu stii ce pierzi.:D Nu te duce in alte universuri.
Imi pare asa de rau pentru sora lui… Dumnezeu s-o odihneasca.
The sea so deep and blind
Where still the sun must set
And time itself unwind
O love, aren’t you tired yet?
And time itself unwind
O love, aren’t you tired yet?
Iete grasa. ‘Venus la oglinda’ se cheama tabloul. Pictorul a folosit-o ca model pe Helene Fourment, nevasta lui. Vreo 300 de ani cam asta a fost idealul european de frumusete. Apoi a venit Twiggy. )
Eu nu cred in idealuri. De fapt in fiecare zi imi propun sa nu cred. Am probleme de sanatate care nu-mi permit sa stau toata ziua cu un mar si o banana, dar nici sa ma indop in fiecare zi ca la nunta. Dar nu vreau sa imi justific kg in plus ca m-am saturat de justificari in fata oamenilor care arata acuzator cu degetul. Vreau sa mai dau jos 5 kg nu ca sa par slaba (ca n-o sa par slaba niciodata ) ) ci ca sa ma simt eu mai usoara, mai diafana. Culmea e ca nu sunt barbatii cei care comenteaza, pe ei in general ii doare la basca, in general sunt celelalte femei. Si nu e faptul ca ti-o spun in fata ‘ar trebui sa mai slabesti’, nu, femeile sunt prea lase sa faca asta. In general femeile scriu articole despre cum le deranjeaza pe ele vizual nustiu ce sunci sau nustiu ce gravida care a avut tupeul(!!!) sa isi arate burta infama. (da draga mea, daca ajungi pe aici, despre tine e vorba) Ca e dizgratios si asa pe dincolo. Si nu vorbesc in numele meu, in numele meu o sa vorbeasca sfanta palma atunci cand o sa vina X sau Y sa-mi spuna in fata ca o deranjez dpdv estetic. Eu vorbesc in numele fetelor alora care au impresia ca-s cele mai urate din univers, ca toata lumea se uita la ele cu ura si cu dispret din cauza ca au 5 kg in plus. Sau nasul stramb, na. Nu aveti grija, unii oameni s-au nascut cu fata la cearceaf, lor le pute tot. Sunt extrem de nefericiti ei asa, pentru ca nu le convine nimic. Nici la persoana lor, nici la ceilalti. Nu prea inteleg eu de ce am intalnit pana acum doar femei (a nu, am intalnit si femei de treaba, dar aici nu scriu despre ele, lor le fac ode in particular) carora sa le puta tot, probabil li se trage de la Eva. In general o femeie atunci cand sta de vorba cu cineva, primul lucru pe care il observa nu este pasarica care-i iese pe gura partenerului de discutie, ci felul in care arata, cum e imbracat, cum s-a asortat cu pantofii, daca are sau nu manichiura. Eu pe astea le-as duce undeva departe la tara, la Cuca Macaii, le-as pune o sapa in mana si le-as pofti la munca campului. Dupa o zi intreaga de dat la sapa as dori sa le vad cum isi curata jegul de sub unghii si cum mai au si energie sa comenteze ca vecina Gherghina nu si-a asortat baticul cu opincile. Le-as trimite la shopping pe izlaz, cu vaca. Votati-ma dictatoare, sa vedeti ce sarbatori campenesti vom avea.
Exagerez?
Da, exagerez. Dar m-am saturat de tot pitipongismul superficial transformat brusc in lifestyle. Ideea de ‘Sunt o doamna, ce pula mea’. Ma ingrijesc, mananc sanatos, stramb din nas la toate muritoarele astea de rand care se neglijeaza, sunt o lady. Si pe urma scriu vreoj’ de articole in care dau sfaturi cum sa rezisti toata ziua cu un pahar de apa plata cu lamaie si un mar, cum sa te duci la sala si sa arzi caloriile, cum sa imbatranesti frumos. Nu inteleg de ce si-ar dori cineva sa imbatraneasca frumos. Primesti cumva pe lumea cealalta un bonus? Te vede Creatorul si iti zice ‘Noh brava, tu n-ai prea multe riduri, primesti un loc in cartierul rezidential, langa lac’. Si nu e vorba ca faceti astea ca sa va simtiti voi bine, ca n-am nimic impotriva daca o faceti din pasiune, dar voi o faceti ca sa scrieti pe blog dupa ce culeanu sunteti voi si ce aiurea sunt celelalte. Daca o faceti ca sa va simtiti bine, o faceti si gata, fara dramatisme si scris pe blog. Sau poate aveti impresia ca sunteti Montignac. Pai apucati-va de scris carti. Da’ voi scrieti pe blog ‘M-am dus la sala si acolo am vazut una care…’. Pai eu cand am fost la sala n-am scris nimic despre ce am vazut acolo pentru ca eu chiar ma duceam la sala, nu ma duceam sa vad ce mai face capra vecinului, sau sa stie lumea ca ma duc la sala in fiecare zi. Daca as sti ca impachetarile cu namol si folosirea cremelor de 7 ori pe zi garanteaza nemurirea cred ca m-as instala in Sephora permanent. Dar asa, eu nu vad rostul. Eu sunt lenesa asa de fel si miserupista, nu prea am treaba cu chestiile care mi se par inutile. Mi s-a dat o viata destul de scurta, prefer sa petrec in loc sa fiu incrancenata si sa ma lupt cu kilogramele. Sau mai rau, sa ma lupt cu kilogramele altora si sa le spun ca ma deranjeaza. Buey, de ce m-ar deranja pe mine ca ala e gras, celalalt e slab, unul e scund, altul e inalt? Particip cumva la vreo competitie si nu stiu? Pai e frumos sa nu anuntati dinainte? Nu e, nu e. Uite, acum, in loc sa fac secs sau sa mananc ceva bun stau si scriu pe blog pentru ca m-au enervat unii cu ideile lor sanatoase despre viata. Uite cancerul, nu e cancerul. Traiesc 80 de ani pentru a putea spune ca lor le pute tot. Uau, va invidiez!
Daca aveti prea mult timp liber mai bine intrati si voi aici si vedeti ce inseamna a trai frumos. Si a te fute grija de celalalt in mod benefic.
Aceasta poveste este pura fictiune, inspirata de Petre Ispirescu, fratii Grimm si Critica ratiunii pure. Orice legatura cu realitatea/virtualitatea este doar in capul vostru. Am zis.
A fost odata ca-n povesti, pe vremea cand nu existau calculatoare si masini, iar oamenii isi smulgeau parul din cap si se tavaleau pe jos pentru ca realizau ca existenta lor este goala si lipsita de poluare, ei bine dragii mosului, existau -intr-o imparatie careia nu-i spun numele ca sa pastrez aura de mister-, vreo 3 printese (se poate sa fi fost mai multe, dar eu ma rezum la 3 ca e cifra magica) care erau cele mai frumoase 3 printese din univers. Pe langa faptul ca erau rupte din luna si stele, erau si destepte nevoie mare, educate, culte etc samd. Atunci cand printesele discutau intre ele, toata lumea amutea, cainii faceau pace (chiar si secs) cu neamul pisicesc, ciocarliile se sinucideau deoarece nu puteau egala cu trilurile lor vocile dumnezeiesti ale celor 3 printese.
O singura problema aveau printesele astea: nu erau foarte, sa ma ierte Dumnezeu, modeste. In fiecare saptamana organizau cate o petrecere mare la palat unde se impopotonau (de parca ar fi putut fi mai frumoase decat erau deja!) si ieseau in fata norodului pe care il intrebau:
-Cine sunt cele mai frumoase 3 printese din regat?
La inceput, poporul izbucnea in urale:
-Voi sunteti! Voi sunteti!
Si se lasa cu pogo, sacrificii umane, orgii etc.
Dupa cativa ani, poporul era deja obosit. In fiecare saptamana trebuiau sa le asculte pe printese spunand:
-Sa nu uitati ca noi suntem cele mai frumoase si mai inteligente din regat. Ca sa fim frumoase ne scaldam in bai de lapte si miere, ca sa fim inteligente citim vreo 30 de carti pe zi (N.A. : vedeti!?, v-am zis eu ca povestea asta e pura fictiune), e foarte greu sa fii printesa, am muncit din greu pentru asta, cei care vor contesta ca noi suntem cele mai frumoase din regat vor fi maziliti.
Desigur, mai exista cate unul care spunea pe la colt:
-Or fi printesele frumoase, dar mie soata mea mi se pare si mai frumoasa.
Si uite asa amaratului i se taia capul pentru a sta exemplu pentru cei care indrazneau sa carcoteasca impotriva adevarului absolut propovaduit de printese.
Si trec anii ca nouri lungi pe sesuri si printesele noastre imbatraneau, iar in popor se nasteau fete din ce in ce mai frumoase. Printesele se incapatanau sa se arate, sfrijite si stafidite, si sa intrebe care sunt cele mai frumoase femei din regat, dar glasul supusilor loiali se auzea din ce in ce mai slab ‘voi sunteti’, iar vocile razvratitilor deveneau din ce in ce mai multe. Printesele au ramas cu o suita de 10 supusi, restul au emigrat in alte regate, pentru ca printesele ii plictiseau peste masura, iar atunci cand spuneau ca s-au uratit, erau terorizati si huliti de agentii printeselor. Asa ca printesele au ramas singure.
In final, printesele au murit. Si au fost ingropate. Lumea s-a intors in regatul unde s-a instaurat pacea. Dupa 2-3 ani, toata lumea uitase de printese. Pamantul se invartea linistit si fara participarea lor.
Din 2 in 2 saptamani, pe la librarie se prezinta niste pirande care umbla in haita de cate 4 puse pe furat. Mai fetelor, voi chiar credeti ca eu m-am nascut ieri? Hehe, ce strategie au astea, te doare mintea. Una incearca sa ma tina de vorba si sa ma faca sa ma mut de la birou (de unde am vedere in tot magazinul) ca sa ma duc sa-i arat ei ceva. De-a dracu nici un pas nu fac. Le arat cu mana ‘Uite acolo’ sau ‘Uite dincolo’. Le vad cum insista, cum se inrosesc sau cum se enerveaza si jubilez. Pe de alta parte, mi-e greata de simplul fapt ca ele exista. Ma ingretoseaza faptul ca intra in toate magazinele cu gandul sa fure, ma ingretoseaza stadiul lor de nesimtire. Azi aproape ca le-am prins fugind cu niste pungi de cadou (pe pungile de cadou n-avem taguri care bipaie). In halul asta ati ajuns ma? Inteleg ca furati o paine de foame, dar cu pungile de cadou ce dracu’ faceti? Probabil ca e in gena lor, si daca au vazut ca n-au succes la alte lucruri, macar cu o punga sa se aleaga.
Iete ca nu. Nici macar aia. Pen’ ca eu chiar mi-am dat seama de prima oara ca vor sa fure. Si nu, nu mi-am facut griji ca ‘poate gresesc, poate nu-s asa, sunt eu rasista si xenofoba’. Din cate am observat, pana acum nu m-am inselat. Astept cu drag sa vina si exceptiile. Le astept cu drag de cativa ani buni incoace.
Nu stiu de unde e ideea asta a bloggerilor ca vanzatoarele au ceva cu ei personal si ca toate sunt niste nesimtite, iar ei sunt toti binecrescuti si cu bun-simt.
Va zic eu ca nu-i deloc asa.
Bunaoara am citit mai demult la o bloggerita blonda care cica gandeste (nu zic care, dar daca va puneti mintea la contributie o sa va dati seama) ca s-a dus la cumparaturi la Carrefour cu 10 minute inaintea inchiderii si era foarte revoltata de faptul ca majoritatea caselor erau inchise. Ca ora 10 a inchiderii e pentru client, nenorocitele alea de casierite ar trebui sa petreaca si noaptea acolo ca sa poata sa serveasca mimozele care vin sa-si cumpere tampoane (sau orice altceva) noaptea. Pai ia sa se duca duduia in Anglia si sa vada daca la ora inchiderii ii mai vinde un magazin ceva. O dau afara in mod politicos “Sorry, we’re closed”. Ne pare rau ca tu n-ai fost indeajuns de inteligent sa vii sa-ti faci cumparaturile inainte de miezul noptii. Ne pare rau ca n-ai avut timp, dar sa stii ca n-au intrat zilele in sac, poti sa-ti cumperi gentuta Prada si in alta zi.
Hai sa va explic ceva:in Romania la o vanzatoare nesimtita, 10 clienti sunt si mai nesimtiti. Si stiti de ce? Multi au impresia, atunci cand intra intr-un magazin, ca ar trebui sa fie tratati ca stapani pe o plantatie de sclavi. N-au nici bunul-simt sa nu-ti vorbeasca cu ‘tu’. Buey, oi fi eu vanzatoare dar regulile de educatie spun sa nu-i zici nici femeii de serviciu ‘tu’. Dar ce pretentie ai de la niste oameni care abia au dat si ei de niste bani si au senzatia ca toata lumea ar trebui sa se invarta in jurul lor. Nu nene, respecta si vei fi respectat. Daca te porti cu mine de parc-as fi proprietatea ta personala, n-ai sa auzi dulcegarii si triluri de privighetoare la librarie. Dar na, doar vanzatoarele sunt needucate si nesimtite, boul ala de il vazusem acum cateva zile care se pusese cu caruciorul plin la casa de cosuri (adica de maxim 10 produse) in Carrefour si care urla la vanzatoare ca el se grabeste si nush ce plm nu e nesimtit, nu, Doamne fereste. Niste ingerasi toti oamenii astia care intra intr-un magazin. Vanzatoarele-s de vina ca-i tara asta de cacat. Ele sunt alea care va trag in jos. Impuscati-le dara.
A si n-am mai inteles o chestie, daca intri intr-un magazin intri sa cumperi (eu una asta fac, de obicei) nu sa iti faci ochi dulci cu vanzatoarea sau sa fii pupat in cur. Ai nevoie de un produs il cumperi, nu trebuie sa iti fac eu felatii mentale ca sa iti dai tu seama ca vrei sa cumperi o carte. Eu doar iti zic ‘Cutare carte e buna, cutare carte e proasta’ si atat. Nu trebuie sa-ti ascult toate cacaturile de client care are impresia ca pentru 50 de lei in fisa de post e scris ca trebuie sa fac si secs cu clientii ca sa-i multumesc. Da’ scuzati-ma, cand o sa vad vreun blogger ca intra in librarie o sa-i intind covorul rosu ca sa nu cumva sa aiba impresia ca nu-l bag in seama sau ca nu sunt indeajuns de amabila cu el.
…ca daca ai un decolteu generos barbatii nu mai catadicsesc sa se uite si la restul?Poate sa treaca trenul peste fata ta UUU cici (vorba lui Did), ca nu are nicio relevanta. Fetele sunt inutile, oare de ce ne nastem cu ele? Serios, ar trebui sa fim numai tate si pxda, respectiv pxla (sunt rusinoasa si mi-a zis S. ca injur cam mult) ca specia oricum ar fi salvata. Cica fata e cartea de vizita. Cine ne-a proiectat mai bine ne punea fata in loc de cur, expresia ‘gandesti cu curul’ ar fi capatat alte interpretari.
Mnoh, ma gandesc ca atata timp cat am tate, sunt ok, sunt ok. ) L-am convins pe S. sa mergem la sala impreuna, el sa puna muschi, eu sa dau jos (nu muschi, dar ma rog, am zis asa sa fie simetric). Am luat-o razna azi, m-am certat cu S. am ajuns la partea cu ‘daca io-s asa naspa, pleaca’, asta pentru ca sunt eu prea lenesa sa schimb ce nu-i convine lui la mine. Si lui nu-i convine ca eu ma enervez repede si scot flacari pe nari. Mi-a zis baiatul “Simona o sa faci atac cerebral si-o sa mori daca te mai enervezi asa”. Fugi de-aici. O sa mor eu de ceva mai interesant de-atat, dar trebuie sa recunosc ca mi-a placut si ipoteza asta. Sa incep eu sa injur de una si de alta, sa ma inrosesc si sa fac POC! ca un balon care are prea mult aer. Cred ca ar fi o iesire destul de dramatica din lume. Eu am incercat sa-i egzplic logic ca daca esti extrovertit e normal sa te enervezi, sa tipi si sa spargi, ca pe urma iti trece si iar esti numa’ curcubee si alte fenomene d-astea ale naturii pe care le-au monopolizat gheii ca doar ei is veseli by default. Ma rog. Dar el nu, ca o sa mor, Batman, Batman. Mno, baiatule eu cred ca tu cobesti si vrei sa atragi karma cea rea. Lasa ca o sa imi fengshuizez incaperea astfel incat sa adun toate energiile benefice ale universului. Adica o sa-mi mut chilotii de pe jos pe birou, ca si asta e o schimbare, na. Oricum biroul nu-l folosesc, deci poate sa fie la fel de bine si suport de chiloti si sutiene, mai ales ca pe alea le folosesc. Dar sa vedeti de ce m-am enervat. Eu mi-am comandat un album Therion de pe net si inca alte chestii, aia de la Bestial au zis ca ajunge joi la Bucale, ei bine azi e luni si nu mi-a venit avizul de la posta. SI ma duc eu la posta si-i spun aleia ca ii zic datele firmei si ale mele etc, sa se duca sa imi caute si mie coletul ala ca nu moare daca se ridica de pe scaun. Aia ca nu, ca n-are cum, ca trebuie sa-i zic nush ce numar de identificare (parca eram la Auschwitz lol) ca ea n-are coletele aranjate in ordine alfabetica, ca n-are cum sa il caute etc samd. Si normal ca m-am enervat, cate colete poate primi oficiul postal de la p-ta Veteranilor? Spuneti voi un numar. Eu zic ca e vorba de lene ca si eu cateodata am o lene asa in mine…si vine clientul la librarie si zice ‘aratati-mi si mie ghiozdanul ala de sus’ si eu in gand spun ‘Futu-te, nu vrei si tu unul de jos, ca tare mi-e lenee’ dar lui ii spun amabila ‘da desigur, aduc imediat scara’. De ce nu m-a futut si pe mine postarita (ma rog, lucreaza la posta, eu asa am dedus c-o cheama) in gand, putea sa ma futa si-n realitate, nu numai verbal, ca parea draguta, putea sa-mi faca ce voia ea, dar numa’ sa piarda 5 minute sa-mi caute coletul? Amu sigur tre’ sa mai fac un drum si maine. Uof, ufo.
Acuma na, fac si eu ca bloggerii aia de mai devreme si ma plang de posta romana. Da’ lasa ca-mi spal pacatele ca-i las postasului 5-10 lei de fiecare data cand aduce acasa pensia maica-mii. E dragut el, l-as invita si la cafea, am vazut eu o data un film cu un postas…ma rog. Apropo eu am tendinta sa las bacsis destul de mare oamenilor, adica nush cum dar parca vreau sa ma dau mare ca am bani, intr-un fel chiar vreau (desi n-am bani, da’ are tata haha, ofticati-va ma bloggerilor ca tata face dublu fata de voi si nici macar nu-i A-blogger haha, el chiar face chestii, adica nu doar umbra pamantului. adica na, eu n-am cu ce sa ma laud, sunt proasta, dar tata e cel mai destept si nici macar nu ma cheama EBA. unii oameni chiar merita sa fie laudati si dupa ce mor de atacul ala cerebral poate tata o sa vada ca scrie aici ca-i multumesc ca mi-a dat bani cand eu faceam foamea la 5 zile dupa ce luam salariul. deci mersi tati, esti cel mai tare Mersi si tie mami ca faceai cea mai misto supa de rosii din lume si ca ai stat cu mine in spital stii tu cand. Si cam gata cu multumirile ca nu suntem la academie ) dar vreau sa si arat ca oamenii cu bani au suflet. Adica na, era o taximetrista la un moment dat, cred ca ei i-as fi dat bacsis 100% daca aveam ca tare frumos imi vorbea de copilul ei si de cum se descurca ea intr-o meserie dominata de barbati, si eu am ramas impresionata si i-am dat toti banii pe care-i aveam la mine mai putin cei de care trebuia sa-mi iau si eu un pachet de tigari. Spaga nu dau ca mi se pare aiurea, e ceva aiurea in asta, pentru ca spaga dai inainte sa ti se presteze un serviciu, ciubuc dai dupa, adica nu esti obligat sa dai, dai ca vrei tu, nu ca ai mai avea nevoie de ceva. D-aia mi se pare mie spaga imorala, nu ca nu e impozitata si alte d-alea. In punctul in care e .ro acum I’d say hai sa futem statul ca si el ne fute pe noi destul. Sa traim toti din spagi si furt, ca doar asa ne-au invatat guvernantii, nu? Da’ stiti bancul ala cu: nu fura, nu minti! Guvernul nu suporta competitia. Eh, ma rog, eu vorbesc mult si prost, stiti ca Chirila avea dreptate: hai sa fim noi schimbarea pe care o vrem de la lume. Daca ati ajuns la capatul propozitiei si nu v-ati zis ‘Asta ori e proasta ori e beata’, iesiti de pe blog si duceti-va si voi sa cititi un VU, un sozo ceva, nu de alta, dar chestia aia era spusa de Tolstoi nu de Chirila. Uf. Am impresia ca eu scriu degeaba aici, pentru vulpi si ornitorinci, sau pentru ratoni si Alvin and the Chipmunks. apropo de asta, stiti care e filmul meu preferat? Sa nu va ganditi la chestii gen Calauza de Tarkovski sau nushce de Antonioni, nu nene, filmul meu preferat este Alvin and the Chipmunks. M-as uita la filmul ala day and night, pe repeat. Ceea ce n-as putea spune de The Last Tango in Paris. Imi place ca toata lumea pune la filme preferate numa’ grele d-alea gen Fight Club (uuu) si Tarkovski si Bunuel. Nene voi ati inteles ceva din filmele lui Bunuel? Ok, explicati-mi si mie ce ati inteles din Un Chien Andalou. SI daca nu intelegeti ce va place la filmul ala? Mai e o vorba: the fact that no one understands you doesn’t make you an artist. Pe de alta parte, ce poate sa nu-ti placa la veveritele astea:
Eu ma identific cu Theodore, ala mic si gras si dragalas, am impresia ca semanam, un pic naivi si sentimentali asa, ne-o mai luam in freza, dar cazaturile sunt atenuate de faptul ca aterizam pe moale.
Vai, eu cand o sa ma maturizez?
La final gluma:
Un nebun trage o sfoara dupa el. Il intreaba doctorul:
Mie da. Am vazut ca la inceputul toamnei vorbea blogosfera de cat de frumos e acest anotimp, mie nu prea imi place, dar toamna se numara borcanele cu zacusca, deci are avantajele lui, nu pot sa neg.
Mi-au venit in sfarsit chestiile de la Bestial, mi-am luat un bluzitz foarte dragut, dar cand m-am varat in el m-am cam speriat, un dermatograf mai mergea si puteam sa apar in videoclipuri cu Dani Filth. Cred ca puteam sa fac pe Dani Filth. ) Plus un fustitz dragut, Silviu zice ca parca e material de patura, eu m-am bosumflat si i-am zis sa-mi cumpere el fustitzuri mai frumoase, el imi zice ca n-are bani, eu spun ca ii dau eu bani sa-mi ia, el zice ‘Unde mai e surpriza?’. Cu barbatii astia nu prea te intelegi.
Citesc in sfarsit “Mostenirea Boleyn”, despre Anne de Cleves si Katherine Howard, a patra si a cincea sotie a lui Henry al VIII-lea. Mare curvar regele asta. A schimbat religia intr-o tara ca sa isi poata el satisface poftele trupesti. E si asta o chestie, englezii se mandresc cu el, ii vedeam moaca de grasan libidinos prin toata Londra. Un rege care schimba felul in care decurge slujba la biserica dupa cum era vremea, un rege care si-a decapitat 2 neveste ca sa se poata casatori cu altele,un rege care a adus rugul in istoria Angliei. Mare om, mare caracter. E ca la noi, cu Stefan cel Mare si Sfant si statie de metrou, l-au facut sfant pentru ca… pentru ca a construit ceva biserici. Si nici macar n-a pus el osul la munca, el scotea bani din vistierie (taxele pe care le aduna adica) si scuipa intr-un loc spunand ‘Aici sa-mi faceti o biserica’. Mnoh, s-a batut cu turcii, mare merit, pai daca nu se batea ii luau turcile toate fecioarele frumoase, lui ce ii mai ramanea de violat? Haha, intre Henry si Stefan chiar exista similitudini: amandoi erau obsedati sexual, amandoi au murit din cauza unei rani la picior, hai sa nu ma apuc sa le fac harta astrala ca cine stie ce mai gasesc. Poate erau sortiti unul altuia, d-aia n-au avut noroc la femei. ) Ma rog, ei au avut noroc, n-au avut ELE noroc, asta din cauza ca ei nu-si puteau ostoi setea de dragoste. Vedeti, trebuia sa ne unim cu Anglia de prin 1400, hai baieti, ca nu-i timpul pierdut, regina Elisabeta a II-a inca e in floarea varstei. ) Sa ne intoarcem la Stefan, stiti ca in nush ce an a omorat toate femeile gravide din zona Brailei pentru ca se futuse el cu una (nu mai stia dragul de el cu care) si nu dorea un fiu ilegitim? Sweet. Adica ce sfinti d-astia soft asa gen Sf. Andrei sau Sf. Gheorghe, nu nene, Sf. Stefan, el e. Ce conteaza cati oameni a omorat, a facut biserici. A mai dat de mancare unor fete bisericesti. Dar ce drept am eu sa judec, erau alte vremuri, alte idei. Totusi, pe ce temei a fost asta facut sfant?
Si nu e ca si cum nu mi-as iubi tara, dar o iubesc cu bune si cu rele. Hai sa nu ne imbatam cu apa rece ca pe aici totul a fost minunat si extraordinar si au venit comunistii si-au distrus totul. Au distrus si ei ce mai ramasese nedistrus, na, acu’ hai sa reconstruim hei rup hei rup, mi-e ca o luam de la 0, construim pe ruine inexistente. Mie oamenii care se mandresc cu d-alde Sf Stefan imi trezesc semne de mirare. Buey, esti intreg? Daca traiai pe vremurile alea si venea Stefan, iti viola femeie, ce mai ziceai? ‘Mi-o fi violat mie femeia dar e un stalp al ortodoxiei’? Sa mori tu ca asa ai fi zis? Hai sa ne privim stramosii asa cum sunt, sa vedem istoria asa cum este si pe urma sa discutam despre iubire de tara. Ca iubirea rezista in adevar, nu in minciuna. Sa traiesti in minciuna si sa te bati cu pumnul in piept ca ce misto suntem noi romanii nu cere prea mult efort, sa privesti realitatea si chiar sa faci ceva in privinta ei, mda, cam asta inseamna chiar sa iti iubesti tara. Ce fac io ptr tara? Pai uite va scriu pe blog ca suntem multi dobitoci si ca hai sa facem ceva. Fara povesti despre felul in care arata harta Romaniei ca un buchet de flori, ca d-aia am devenit tara de florarese. Italia arata ca o cizma si a devenit un imperiu al modei. Diferenta de perspective. Daca-i spui omului ‘Arati ca o cizma’, omul ar putea sa intreprinda ceva, daca-i spui ‘Arati ca o floare’ o sa se aseze-n cur si o sa-si miroasa propriile basini crezand ca pute a crizanteme.
Nu prea am noroc eu in viata si nici mari talente bloggeristice ), dar n-ai cum sa iei un examen daca nu te duci asa ca o sa particip si eu la Superblog 2009.
Urati-mi multe succesuri, asa cum va urez si eu voua.
Mi-a zis colegul de serviciu ca el nu mi-ar citi blogul pentru ca scriu prea mult. Adevarul e ca am cateodata articole interminabile, dar ce sa fac, daca nu pot sa fiu scurta si la obiect? Sunt in continua expansiune, ca universul, si articolele mele vor fi la fel de lungi. Nu prea mai stiu eu despre ce si cum sa scriu pentru ca mi-a pierit toata inspiratia, iar daca ma reapuc de recenzii de carti mi se vor parea fade si banale. Ce as putea sa scriu despre Lolita, de exemplu? As putea sa spun ca mi-a placut mai mult ca Ada sau ardoarea, si ca e mai usor de citit. Oricum eu cand citesc ma gandesc la melodia cu care s-ar potrivi cartea. Si pentru Lolita se potriveste a’ de mai sus, zic eu. Nu stiu ce ziceti voi.
Pentru mine maine incepe week-endul. Da, am lucrat vineri, sambata si duminica. Incepe sa-mi fie dor de duminicile lenevoase in care ajungeam chiar si pe la biserica. N-oi fi eu cel mai ortodox practicant (:P) din cati sunt, dar mersul la liturghie ma linistea. Stateam si ma uitam la icoane, ma scufundam in mine si stateam de vorba cu D. Acum am devenit cinica, nu cred ca as mai putea sa-mi regasesc calmul. Nici macar cu muzica bizantina (da, imi place muzica bizantina ) Dar tot cred ca duminica e o zi speciala,asa ca veniti la librarie deoarece azi sunt imbracata frumos. ) Nu prea-mi sta parul (si sa fim sinceri nici fata nu-mi sta prea bine), dar macar hainele-s dragute.
Weekendul viitor cica ar trebui sa merg la o nunta, ceea ce nu prea am chef. E singurul uichend din luna in care stau si eu 3 zile acasa, n-as prea avea chef sa-l irosesc cu nunti, botezuri, taieri de mot etc. Mai ales ca m-a apucat asa o greata fata de casatorii de cand am citit ‘Luni de fiere’. Pascal Bruckner sigur e bolnav psihic, imi pare rau pentru cei carora le place cum scrie, mie mi se pare chiar psihopat, poate n-a facut el nimic ilegal, dar cartea aia mi se pare un motiv destul de bun pentru a-l baga dupa gratii. Omul are voie sa gandeasca orice, ca doar nu suntem in 1984 sa bagam oamenii la mititica doar pentru ca au comis crime de gandire, dar sa pui pe hartie toate tampeniile care iti trec tie prin cap pentru ca nu ai fost iubit in copilarie… Si imi place ca toate elucubratiile scabroase pe care le poate coace mintea umana sunt bagate intr-un invelis crocant plin de lirism, de parca imaginea lui Franz mancand rahat ar trebui sa declanseze in mine cine stie ce duiosii si sa ridice diferite probleme filosofice. Nenea, daca tie iti place sa mananci caca nu trebuie sa imi explici cum te face sa te simti, ce epifanii iti produce respectiva fapta, mananca linistit, cred ca pentru tine fenomenul Pitesti ar fi fost petrecere, dar nu toti suntem idioti. (adica plini de idei) Dar am citit cartea pana la sfarsit, ca poate imi dau seama care-s problemele cuplului modern, cica problema ar fi monogamia. Nu, problema nu prea e monogamia, problema este ca noi, bravi copii moderni, nu mai stim sa iubim. Si normal ca intervine plictiseala in cuplu, daca la cuplul modern a-ti exprima afectiunea inseamna sa accepti tot felul de perversiuni in pat. Daca le accepti inseamna ca iti place, nu ca faci nush ce sacrificiu suprem pentru a salva relatia. Ma rog, daca cladesti pe nisip la primul val ti se cam darama castelele. Ma rog, literatura a la Bruckner, ce sa-i faci?! Io l-as baga dupa gratii pentru ca distruge si ultimul bastion in care cauta lumea sa se refugieze: iubirea. Il manjeste cu excremente, cu patimi si razbunari cretine. Inca un autor pe care n-o sa-l mai citesc, la revedere, drum bun. Si nici nu ma mai apuc sa fac recenzii de carti, pentru ca ultimele carti citite m-au enervat mai rau decat ma enerveaza comediile americane cu adolescenti. La Luni de fiere nici macar nu m-am obosit sa gasesc soundtrack, cred ca merge citita cartea in timp ce trageti apa la WC, zgomotul v-ar putea provoca niste revelatii apropo de sensul vietii. Cam ca si cartea. Ca na, presupun ca si autorul s-a dus de multe ori la toaleta in timp ce o scria. Timpul trece, leafa merge. Noi sa fim sanatosi.
Totusi:
Sa nu fim morocanosi azi. E duminica si eu sunt imbracata frumos.
Voiam sa pun filmuletul asta pe blog de multa multa vreme dar am tot uitat. Sa il urmariti ca tare mi-e ca iar il scot astia de pe youtube si ratati o portie de frumushatza:
Cel mai dragut filmulet Pixar. A fost difuzat in cinematografe inainte de Up! . Frumos frumos frumos. Nici nu stiu ce sa mai spun, dati play.
Dadada, la productia romaneasca gen Sex and The City, cine are idee de ce, sa ridice mana sus.
O sa ma uit pentru ca joaca acolo un fost coleg de liceu, un om pe care l-am cunoscut, l-am vazut jucand teatru pe scena liceului, un om mai mult decat talentat, un tip inteligent si citit.
Uf si de aici incepe drama. N-au trecut nici 5 ani si acum joaca in telenovele, un om pe care l-am auzit spunand ca el n-o sa faca asa ceva, ca el vrea sa faca teatru. Dar… teatrul romanesc e in moarte clinica, salariile actorilor sunt mai mici decat ce castig eu la librarie, sa faci teatru in ziua de azi inseamna sa-ti asumi plin de umilinta o pasiune care nu te poate intretine. Alegi calea de mijloc chiar daca nu esti un om al compromisurilor.
Mi se pare trist, copilul din mine se revolta deoarece eu chiar vreau sa cred ca oamenii talentati pot reusi. Vreau sa cred ca inca putem avea vise si pretentii de la noi insine fara a ne fi teama ca societatea ne va acoperi de facil sau, chiar daca exagerez, de mizerie.
Sa ai succes, Adi si sa fii fericit facand ceea ce iti place! Noua, celor din generatia Sincai 2002-2006 (ma rog, pana in 2005 ) chiar ne-ai bucurat sufletele.
De fiecare data cand ma simt lipsita de inspiratie ma uit la voi, undeva departe. Lumea e un spectacol care inca ma bucura.
Sunt doar un cuvant in marea de cuvinte care inca asteapta sa fie descoperite. Cuvintele nu se inventeaza, ele exista, plutesc deasupra noastra, asteptand o mana sa le culeaga. Iar eu astept sa fiu culeasa deoarece n-am talente de culegator. Culege-ma si du-ma Acasa. Dupa ce imi ispasesc pedeapsa. Cu P mare si cu articol hotarat. Spatiul asta, al narciselor claustrofobe inca ma mai mira. Pentru ca si ele asteapta acelasi lucru. Traim ca baronii, in copaci. Intre ramurile-imbratisare ale lui Yggdrasil. Nu asteptam Ragnarokul, visam mantuirea. Mantuirea din petalele de numauita. Numauita, numauita.
Un copac in mijlocul desertului cu un trunchi-oglinda ce reflecta oaza.
Cu scoarta-castel incapator.
M-as legana printre crengi cu Cosimo. Si-apoi m-as arunca iar in mijlocul oamenilor. Sa vad cum mi se smulg cu gratie ramurile imaginare de sub talpi.
Ieri ziceam ca vreau si eu sa imi cumpar o arma. Ce sa fac cu ea?! Nu stiu, s-o flutur in vant. Am auzit ca sclipesc frumos. Si ca te saluta oamenii politicos pe strada. Sau dupa caz, o iau la fuga. Nu-mi explic de ce. Nenea, dar ce ti-am facut? Hai ca poti s-o atingi. Dar s-o mangai duios ca altfel musca.
Cateodata, cand cineva ma intreaba ‘cat e ceasul’ imi pun mana pavaza la ochi si ma uit la cer. E devreme, ii zic eu. Am putea sa stam la un picnic… mda. La revedere si tie! Si sa mai treci pe la noi. E deschis non-stop. Nu inteleg de ce au oamenii nevoie numai sa li se spuna cat este ceasul. Nu sunt in criza de timp, se prefac grabiti si de fapt alearga si fac aceleasi lucruri ca si mine. Ce nevoie ai de ceas cand tu astepti doar ca timpul sa treaca? Secunda intrebarii nu va fi stropul ala de fericire suspendata, de care sa nu te mai saturi. Nup. Au inchis la magazin. Hai, cara-te, n-ai vrut sa bei pelinul meu, nici eu nu vreau sa ling sangele care picura din ranile tale. Desi pare foarte apetisant.
Ieri am facut o greseala la munca. Destul de mare dupa parerea mea, imi vine sa-mi trag palme dupa ceafa, doar ca n-ajung. Si nu pot sa zic ca proiectez rachete la munca si ca fac calcule matematice grele si m-am impotmolit la ceva sau am fost neatenta sau nu m-a dus capul. Oricum nu ma duce capul. ) Am facut o greseala din cauza ca-s uituca si cretina si mi-am adus aminte abia cand m-am culcat si uite d-aia n-am putut sa ma culc pana la 3 si m-am trezit la 7. Sigur, n-o sa ma dea nimeni afara (sper ) pentru ce am facut dar eu tot ma perpelesc ca si cum maine ar veni apocalipsa si eu nu m-am dus la biserica sa ma spovedesc. Asta, in primul rand.
In al doilea rand, oameni buni de ce trebuie sa ne certam? Nush, io-s ipocrita, recunosc, cand am probleme cu cineva, ma duc la Silviu, barfesc si Silviu ma calmeaza ca el e bun la suflet si n-are nimic cu nimeni, el ia toti oamenii asa cum sunt. Invat si eu de la el cum si in ce fel, ca eu sunt rea si egoista. Doar azi i-am zis maica-mii ‘Fiecare pentru el’. Dupa aia mi-a parut rau da’ asa sunt eu, vorbesc prostii fara sa ma gandesc inainte. Oricum daca ma deranjeaza ceva la munca,ii zic lui Silviu si-mi trece. Asa-s io ipocrita si nu imi place sa ma cert. (doar cu muma, dar noi daca nu ne certam nu ne iubim) N-are rost sa te certi ca oricum toata lumea are dreptate, dar ce conteaza ca avem dreptate, peste cativa ani toti vom fi oale si ulcele. In aceste conditii, mai are rost sa-ti impui dreptatea in fata altora? Nu, n-are, deci mai bine sa nu ne certam. Discutam, discutam. Ce ma deranjeaza pe mine e ca ma ia gura pe dinainte si ranesc fara sa vreau niste oameni care pana la urma nu m-au deranjat cu nimic. Daca as avea carapacea destul de tare nu m-ar influenta exteriorul in vreun fel. Pfuai si faptul ca oamenii se enerveaza pe langa mine si se supara ma influenteaza asa tare ca incep si eu sa fiu suparata, cred ca-s tare slaba de inger, ca eu de fapt nu vreau sa port razboaie care nu-s ale mele. Vreau sa fiu lasata-n pace, io-s ca ciobanul din Miorita ’si ce daca?’ . Haideti babaeti, o sa muncesc eu toate week-endurile de-acum incolo, numai nu va mai certati, ce Dumnezeu?! Sau muncesc numai in timpul saptamanii si gata, da’ numai sa nu ne certam. Pai oameni estem noi? Sa nu ne certam ca facem riduri si voi sunteti frumosi de la mama natura, dar io mi-s grasa, pai si grasa si cu riduri, ce-nseamna asta!?
In al treilea rand, cititi Mikael Karvajalka, ca e o carte tare frumoasa. Ma face sa iau primul avion si sa ma pierd pe undeva prin Finlanda, eventual printr-un lac, ca Virginia Woolfe. Mika Waltari scrie asa de bine, nu inteleg de ce nu prea il baga lumea in seama, cred ca-i unul dintre cei mai faini romancieri europeni. Desi se poate sa fiu eu subiectiva, ca mie imi plac finlandezii, i-as imbratisa pe toti, nu de alta, dar ei sunt toti calmi si domoli si atunci cand se mai enerveaza (ca doar oameni sunt si ei) sunt prea beti ca sa se apuce sa se certe, mai degraba beau inca un pahar de vodca si le trece.
Bre, am fost si eu la fite in mall sa imi caut rochie, nu de alta, dar cica ma duc la nunta, asa s-a strigat. Ceea ce se intampla in mall e curata nesimtire, da’ nesimtire d-aia de neam prost si nemancat, pai daca asa arata rochiile de seara de firma, ma apuc io cu manuta mea (aiurea, niciun nasture nu pot sa cos) de croitorie, ca am mai multa imaginatie decat designerii astia de la firmele care se gasesc in mall.
Doamne, cate tiganii si uraciuni am vazut… cred ca nici daca ma duceam in Ferentari sa imi caut rochie nu vedeam atata prost gust. Acuma nu ca as fi eu cine stie ce specialist in materie de moda, dar nene, cum poti sa pui pretul de 500 RON la o bucata de material verde pe care sunt cusute aiurea cinci paiete? Pai si o ciunga oarba poate sa coasa paiete asa. Gata, m-am prins, voi astia de la firme gen Tina R, Miss Sixty, Debenhams etc angajati copii chinezi cu sindromul Down sa va faca haine. Si ii platiti dampulea, da’ doar asa ca sa-i exploatati. Bai eu ma revolt rau de tot. Ce pizda ma-sii, la Miss Sixty am vazut o fusta simpla roz cica la reducere 30% cu 200 RON. DOUA BULIOANE PE O FUSTA???? Au murit oameni ca sa faca fusta aia? (de fapt nu raspundeti ca nu vreau sa stiu) E cumva tesuta cu fir de aur si incrustata cu diamante si n-am vazut io bine? Ce naiba platesti atat? Manufactura? Pai eu v-am zis ca si o ciunga oarba poa’ sa impunga de 3 ori cu acul si sa spuna ca a facut fusta asa. Culoarea? O da, rozul ala e ca Albastrul de Voronet, nu se gaseste nicaieri in lume? Materialul? Pai e plin Lipscaniul de materiale de orice fel, cum vrei si cum nu vrei, ultima oara am dat vreo 30 RON pe vreo 3 m de material. Doamne, tare prost sa fii sa-ti iei o fusta banala cu 2 milioane de lei. Pai aduceti-mi mie material si il cos eu sucareste asa cum numai eu stiu sa cos, va iau doar un bulion de lei, pornesc si propria afacere, ce dracu’!? Da’ firma nene, firma. Brandu’. Pai ma pis pe el de brand, concediati naibii toate piaristele ca mananca salariu degeaba, angajati oameni care sa stie meserie, da’ faceti nene niste fuste si rochii ca lumea, ca atunci dau bani ca nu-s eu zgarcioaba de fel. Dar nici asa proasta nu-s, sa arunc banii pe toate tampeniile ca-s de firma. Doamne pana si chinezii din piata au lucruri mai faine. Bine, recunosc, eu am gusturi mai ciudate in materie de moda, eu de exemplu as da si 3 salarii pe o rochie de genul asta Sau asa, dar fara trena. Bine, stiu ca suntem in secolul 21, dar prefer sa fiu eu aia ciudata, tampita, de rasul targului decat sa pun pe mine o bucata de material prin care sa mi se vada toate cele doar ca sa fiu la moda. Sau na, rochii de genul asta , desi am deja una asemanatoare, hihi, cred ca pana la urma o sa ma imbrac cu ea, ca n-am sanse sa gasesc ceva sa-mi placa in mall.
Oricum, daca stiti vreun magazin cu rochii d-astea care au un aer vechi, medieval-like, sa ma anuntati si pe mine in comentarii. Mnoh, daca nu stiti d-astea antice, sa stiti ca-mi place ce fac si Alexander McQueen, Elie Saab si John Galliano. Mnoh, da, tot firma, brand etc, da’ oamenii aia chiar au idei, nu imita tot ce-au vazut ei ca prinde la prostime.
Deci da. In concluzie, va rog io frumos, hai sa punem mana de la mana, sa luam niste benzina si sa dam foc la mall-uri, mai putin aluia din Baneasa, ca acolo lucrez eu, desi daca tineti neaparat, sa ma anuntati dinainte cand ii dati foc ca sa-mi iau si eu liber.
Am fost la karaoke ieri si a fost chiar misto, mi-au inchis aia microfonul cand cantam ‘The Power Of Love’ (da, cred ca mi-au pus aia ceva in Cola, altfel nu-mi explic) ca aveam probleme cu timingul. Animaloo n-a vrut sa cante Barbie Girl cu mine, desi a zis, citez: ‘La cat sunt de beat, cant orice’. Am fost vreo 4-5 oameni si am cantat ‘Crazy’ de la Aerosmith, eu zic ca ne-a iesit. Am cantat si I want to break free, saracul Freddie se rasuceste-n mormant. Iertati-ne si noua gresalele noastre…
Cand am ajuns la locul cu pricina ( http://blablalounge.wordpress.com/ ) toata lumea se uita la meci si io cu Silviu ne uitam pe pereti :-”, noi nu suntem microbisti. Am schimbat doua-trei vorbe despre facultatea de jurnalism si profesorii ei cu Krossfire si Sandy , apoi am stat de vorba cu Hubba care e haios si-n realitate nu doar pe blog. A da, am uitat sa zic, Sandy e asa draguta si dulcica, cred ca-mi place de ea :X . Nu, nu in sensul ALA. ) La un moment dat m-a intrebat Andy daca stiu cum il cheama. ) Ehh. Normal, ca doar e febletea mea bloggeristica secreta (adica nu-l am in blogroll) si tot timpul ii zic lui Silviu ‘Tu de ce nu gatesti ma asa?’, desi mai bine ca nu gateste ca as fi dubla fata de cum sunt deja. )
In rest, bautura si voie buna, si bloggerii stiu sa se distreze, ii multumim lui Bogdan ca a avut ideea de a ne aduna si… mai asteptam idei d-astea.
Sa scriu si eu ceva despre Zoso, the blogfather, nasul mare, Zeus, Vali Petcu etc ca sa imi creasca si mie coiul ovarul pe Internet. Multumiri anticipate.
Si trebuie sa scriu si ca PJ Harvey e cea mai proasta cantareata din univers. Asta nush daca ma ajuta la ceva dar mie imi plac fanii lui PJ Harvey. De ce sa aiba parte doar altii de distractie? Io nu merit?
Cred ca mi-am luat portia de ras pe anul asta. Culmea cred ca s-a marit si ratia de tristete.
Imi pare rau ca am batjocorit un om optsedat. Dar macar m-am lamurit: nu-mi plac scandalurile sau senzationalismele ieftine. Eu vreau sa rad, asa ca de-acum incolo as dori sa ma insultati in moduri mai subtile…
O sa ma intorc la treburile mele si asa sfatuiesc pe toata lumea sa faca. Nu de alta, dar avem un Eden de recastigat.
Si ca fapt divers la Polirom a aparut romanul asta , abia astept sa ajunga si pe la librarie. Momentan sunt ocupata cu Mikael Karvajalka, fac si la el ca la Baudolino, trag de timp ca sa nu se termine povestea asa repede.
Am fost la nunta, si o parte din timp m-am plictisit teribil ca-mi urla muzica-n difuzoare si nu puteam discuta cu verii mei care-s un viitor cuplu de medici (vedeti ce destepti am in familie? ) Restul timpului ni l-am petrecut afara, in fata restaurantului unde am vorbit despre nunti si ne-am distrat in 4 mai mult decat s-au distrat cei de sus in 100.
Deci e oficial. Nimanui nu ii place la propria nunta. Sau hai sa nu spun asta. Niciunui om care e ca mine nu o sa-i placa propria nunta. Toata lumea face nunta de gura parintilor si ‘pentru ca asa trebuie’, nu pentru ca are chef sa intampine acest fericit eveniment alaturi de cei dragi yadda yadda. Care cei dragi, ca eu imi vad rudele o data pe an, asta daca se intampla vreun eveniment (ne)fericit, mai o nunta mai o inmormantare mai un parastas. Nu inteleg de unde ideea aia cum ca daca te duci la nunta cuiva din familie, legatura va fi din nou sudata, veti fi alaturi la bine si la greu, te va tine de mana cand mori, eventual va muri cu tine. Ieri de exemplu am descoperit ca-mi plac verisorii mei viitori medici, da’ as iesi la o bere cu ei oricand, nu trebuie sa ma duc la nunta ca sa cimentez legatura. Pe de alta parte, chiar daca m-as duce la cate o nunta in fiecare saptamana tot nu as putea sa spun ca nu mai pot din iubire pentru restul familiei. Ce vina am eu ca-s selectiva si ca nu imi plac manifestatiile zgomotoase de afectiune, d-astea cu cantec si furat mireasa? Oricum la nunta mea (daca fac, dar probabil o sa fac si eu tot de gura parintilor) sa dea naiba sa ma fure cineva, ca nu ma misc din loc, ia sa vedem care-i viteazul care ma va lua in spate? Taica-miu urla la mine in masina la intoarcere ca trebuie sa fac nunta ca sa nu zica matusa D. nush ce. Excuse-moi, da’ pe matusa respectiva o vad din an in Pasti, voi chiar credeti ca ma intereseaza ce zice? Adica io sa fac nunta ca sa-i fac pe altii fericiti? Pai nu-i corect, ca io ies in pierdere. Mie nu-mi plac nuntile, da’ tre’ sa ma duc ca sa nu-i fac pe altii sa se simta prost, acum trebuie sa FAC SI EU nunta tot ca sa nu se simta altii prost? Mda, mi-i si imaginez suferind intr-un colt cu o lama-n mana suspinand ‘Tu Simona, de ce nu faci tu fato nunta buhuhu’.
De parca e musai sa le dau eu motiv de baut si de mancat. Buey, viata e frumoasa, mancati si beti tot timpul, nu doar la nunti. Eu una asa fac, voi tineti post o saptamana ca sa mergeti la nunta??? Bine, mie nici nu mi se pare asa special sa mananc la nunta mea niste mamaliga cu sarmale. Adica nu zic ca nu-mi plac sarmalele ca-s ok, doar ca daca tot e eveniment special, unic in viata (he he) de ce sa nu manance si gura mea un ficat de rata, un caviar, un ceva? Cu alte cuvinte ma opun ideii de a face nunta doar ca sa vina tusa Leana din Cuca Macaii sa danseze Brasoveanca la nunta ta. Ieri pe la ora 2 aveam senzatia ca mireasa abia se mai tinea pe picioare, cred ca mai avea putin si lesina. Pai asa e corect? Sa te duci la nunta ta, sa faci pe amfitrionul, sa stai doar in picioare, sa trebuiasca sa faci pe mascariciul tuturor si sa nu apuci nici sa infuleci nimic?! Nu e bine, iti scurtezi din viata dejaba. Ca oricum si fericirea celorlalti tine putin, cateva ore si e doar de parada. Asa au auzit ei, ca e frumos sa fii cu ranjetul pe buze la nunta. De parca se bucura cineva cu adevarat ca s-au luat Ghita si Vasilica. De fapt nu se bucura decat ei, da’ in intimitate (nu la nunta) , cu nunta le-am luat o zi in care puteau sa se bucure unul de compania celuilalt linistiti, fara ditamai neamul pe cap. Nu-i corect. Adica stiu ca asa fac oamenii nunti de cand lumea si pamantul, dar intrebarea mea e de ce? Din inertie? Eu asa cred, inca nu si-au dat seama majoritatea oamenilor ca se poate si altfel, ca atunci altfel statea treaba. Si aia care nu fac nunta de gura altora ci pentru ca asa vor ei, sunt nefericiti si nu se iubesc. Ati vazut ce nunta au avut Columbeanu si Monica? Eh, despre asta vorbeam. Cu cat e rochia mai scumpa, invitatii mai multi si meniul mai complicat, cu atat mai putin se iubesc mirii. Trebuie sa isi reaminteasca printr-o nunta cu cantec de ce se casatoresc ei de fapt. Sa confirme poporului ca se iubesc, ca de fapt nu se casatoresc manati de interese meschine.
Din cand in cand voi mai face si eu blogging despre cum m-am dus la piata. Va fi de-a dreptul tulburator; felul in care ma duc eu si adulmec rosiile ca sa vad care-s mai coapte si mai gustoase, cum gust eu telemeaua de Sibiu ca sa vad care-i mai buna. Apropo taranii cu branza de la piata Moghiorosi si cei de la piata Veteranilor au pus mana de la mana si mi-au dat vreo 10 kg de branza ca sa le fac reclama pe blog. Deci cumparati si voi de la Lenuta & co ca e buna branza, garantez io. Mnoh, asa am inteles eu ca e bloggingul, mai mananca si gura mea cate ceva de pe urma lui. In plus, sunt sigura ca oamenii care intra pe pagina mea sunt oarecum dezorientati si nu prea stiu ei ce si cum sa cumpere asa ca trebuie sa-i ghidez intru iluminare. Sa vedeti cum o sa fie cand o sa fac review-uri la masini. )Revenind la piata… o sa ma plang pe blog atunci cand vanzatorul n-o sa ma lase sa pierd vreo 3 ore alegand 15 kg de morcovi. Poate asa dau si eu lovitura si o sa am trafic de 50.000 de oameni pe zi. Sa nu uit sa pun ca taguri ‘morcovei, vinete, rosii, ceapa si usturoi’.
In piata, alimentele nu arata perfect. Rosiile cele mai gustoase pe care le-am mancat aratau…dubios. Dar aveau gust de rosii nu de cauciuc. Mnoh asa sunt oamenii cred, ii intereseaza in primul rand ambalajul, nu are importanta ca vei cumpara cancer la cutie atata timp cat cutia e frumos colorata. Pofta buna!
In alta ordine de idei. Cat de intransigenti suntem cu noi insine pentru a fi intransigenti cu ceilalti? Cat am schimbat la noi in raport cu schimbarea pe care o cerem de la ceilalti? Si chiar daca raportul este echitabil ce anume ne da dreptul sa ii blamam pe ceilalti?
Omenirea este un teren de fotbal, iar mingea pe care o tot pasam de la unul la altul se numeste vina. Nu exista porti, pentru ca vina trebuie sa ramana mereu la jucatori. Jucam un fel de fotbal inversat, nu dorim sa ne aflam in posesia balonului. Noi suntem mereu curati.
As vrea si eu kg de cartofi, dar daca se poate sa mi-l impachetati de cadou. A, nu se poate? ‘r-ati ai dreacu’ de tarani puturosi, nu stiti sa faceti negot.
Cautand pe Internet ceva am dat peste acest blog unde niste oameni vorbesc (in cuvinte si imagini) despre o altfel de Romanie, o Romanie pe care multi dintre noi am pierdut-o inainte s-o fi cunoscut cu adevarat.
Un blog al unor oameni care inainte de a se intreba ce face tara pentru ei au decis sa faca ei ceva pentru ea.
Eram azi in Baneasa, la Spring ca deh, trebuia sa imbuc si eu ceva in pauza de masa. Mi-am luat eu o pizza, am inceput s-o mananc. Eu la pizza nu prea mananc decat ce-i deasupra ca nu-mi place painea/coca in general. Si cum infulecam eu cu spor vine un copil spre mine si-mi zice ‘Da-mi si mie un ban ca bla bla’, n-am stat sa ascult ca ma enervasem si voiam sa strig dupa paza. Bineinteles, copil trimis de parinti, sa le dea lor bani de bautura. Si pleaca copilul, si il vad ca se repede la masa de langa mine si incepe sa discute aprins cu angajata care incerca sa curete masa. Pana la urma aia pleaca si ii lasa copilului o punguta cu niste resturi de cartofi prajiti. Copilul incepe sa manance pe nerasuflate si nemestecate, de parca cartofii aia sleiti si cancerigeni ar fi fost cine stie ce delicatesa.
Stop cadru.
M-am uitat in farfurie. O pizza pe jumatate mancate, jumatate gata de a fi aruncata la gunoi. M-am ridicat, i-am dat copilului banii pe care ii aveam la mine, m-am intors si am inceput si eu sa mestec. Azi nazurile ‘nu mananc aia’, ‘dar eu vreau aia’ mi s-au parut prostie. Cand a fost ultima oara cand ne-a fost cu adevarat foame? Si cand, cu burta plina fiind, am privit la ala de langa noi? Stiu, parintii sunt de vina daca n-are copilul ce manca. Dar… Mie mi-e rusine sa ma gandesc ca am aruncat mancare cu care altii se puteau satura. Mi-e rusine pentru ca unii copii nu isi permit luxul de a fi mofturosi. Pentru ca n-au, Dumnezeule!, n-au. Adica vad copii la librarie ai caror parinti dau cate 500 de lei pe un ghiozdan, am clienti ai caror copii isi schimba ghiozdanele si penarele o data la 6 luni. Si ce fac cu ele?
Azi am simtit dupa mult timp ca ma urasc. Ma urasc pe mine pentru ca sunt obisnuita sa zambesc fatarnic clientilor cu bani, iar unui copil amarat care imi cere bani de mancare ii intorc spatele. Cel putin, asta am facut prima oara. Ma urasc pentru ca nu ma mai cunosc.
Tin minte ca in clasa a X-a, la o teza de engleza, la ultimul punct ni s-a dat sa facem o povestioara despre cum am plecat si ne-am plimbat noi cu bicicleta inainte de Craciun. Imi amintesc ca am scris ca m-am intalnit pe drum cu un copil sarac care era departe de casa si ca i-am dat bicicleta si ca acasa, de Craciun ma astepta ceea ce imi doream eu cu adevarat: o chitara. Era o povestire de Craciun si am fost singura din clasa care a primit laude pentru povestire. Pentru ca pe vremea aia Simona era altcineva. Nu au trecut decat 6 ani si parca m-am metamorfozat in Ebenezer Scrooge. Eh, azi m-a vizitat fantoma trecutului si nici macar nu e Craciunul. Poate ca mai sunt sanse sa ma vindec pana atunci…
Cititi va rog asta.
Si acum sa aud reactiile. Mai intai sa spuneti cat de fain e sozo pentru ca a trait cu mai putin de 1400 de lei in Berlin. Aplauze doamnelor si domnilor, pai da’ cum!?
In al doilea rand as dori sa aruncati cu pietre in toti studentii pe care ii vedeti ca fumeaza Kent in loc de Carpati. Ce naiba, sa se chinuie, ca doar d-aia au dat la facultate. Pentru ca asa ne-am chinuit si noi. Si cel mai important, asa s-a chinuit si sozo.
In al treilea rand puneti-va intrebarea: e asta normalitate? Am job fulltime, imi dau multe examene in restanta, nu am de platit chirie, dar am datorii si tot nu ma descurc cu banii. Bine, sunt eu cheltuitoare, injurati-ma pe mine pe tema asta, dar nu emiteti judecati de valoare referitor la cum sunt TOTI studentii. Si de ce e musai ca ei sa traiasca de pe o zi pe alta cu o sticla de apa si 2 eugenii? De ce 1400 de lei este o suma astronomica pentru un om care munceste in facultate, plateste chirie, intretinere si isi cumpara si mancare? De ce trebuie ca unii oameni sa se chinuie? Pentru ca asa s-au chinuit si altii inaintea lor? Si cu ce ii incalzeste pe acei ‘altii’ faptul ca si altii fac foamea? Ah, da, e ideea veche de cand lumea – ’sa moara si capra vecinului’. De ce 1400 de lei este o pretentie si o fita? Nu vorbim aici de 14000 de lei! Vorbim de o suma cu care un om poate sa traiasca decent. Apoi urmeaza comentariile. Zic unii ca studentilor saraci li se acorda burse. BURSE! De 300 de lei. Cu care, daca au noroc, pot sa-si plateasca chiria. Mai departe, nu conteaza ce fac, important e ca noi, platitorii de taxe si impozite le-am dat nenorocitilor privilegiul de a avea BURSA. Care, repet, e de 300 de lei. ( cred ca printre cele mai mari, exista si burse mai mici) Apoi urmeaza alt argument suprem: ‘Exista si familii care traiesc cu 1400 de lei’.
Si o spune de parca asta e natural. De parca e firesc ca o familie unde ambii soti muncesc sa se descurce cu 1400 de lei. Bag mana in foc ca nu era vorba de familia celui care comenta, ca nu cred ca aveau cum sa-i plateasca abonamentul la net cu 1400 de lei pe luna. Repet: asta e starea de ‘normalitate’ la care a ajuns tara asta dupa 20 de ani de asa-zisa democratie? Sa citesc pe net ca 1400 de lei pe luna e prea mult pentru un student, ca de fapt ii ajung 300 de lei, restul pana la 1400 e cheltuit pe dezmat si rasfaturi. Asta ne e nivelul, d-aia nu suntem in stare sa urnim tara asta din loc. Pentru ca, ce dracu!, daca ai mai mult de 500 de lei pe luna intra demonul cheltuielilor in tine si ajungi, Doamne fereste (trei cruci si-o metanie), cum spuneam, ajungi sa te mai si DISTREZI in viata asta scurta si de cacat. Esti student? Sa suferi. Ai o familie si nu va ajung 1400 de lei pe luna? RUSINE! Pai da’ cine te pune sa mananci in fiecare seara cartofi, ce naiba, poti sa faci o ciorba buna din coaja lor. Strange cureaua asa cum au facut-o si stramosii tai.
PS: A nu se intelege ca nu sunt constienta ca unii fac eforturi mari pentru a face o facultate, ca sunt lesinati de foame si mananca o data pe zi. Doar ca, repet, nu e o stare fireasca a lucrurilor. Suntem cu adevarat bolnavi daca am ajuns sa credem asta. Si sa blamam un om pentru ca vrea sa traiasca cu 1400 de lei pe luna.
Am gasit la DeMaio un articol care mi s-a parut interesant. Intrati pe linkul de la el, cititi articolul din evz si cititi si comentariile.
Am remarcat ca e foarte usor sa dai cu piatra atunci cand nu te afli intr-o anumita situatie. Oh noi, cei fara de pacat.
Facilul ‘aruncatului cu parere’ se afla in ambele tabere. Cei care sunt impotriva drogatilor spun ’sa moara da-i dreaq’. Cei care sunt pentru spun ’sa moara si diabeticii si bolnavii de cancer ca si ptr ei platim taxe’. Sa luam fiecare afirmatie pe rand.
Omul are un fel foarte bizar de a-si manifesta partea umana din el. Suntem toleranti vizavi de homosexuali, de tigani, de alte etnii pentru ca asa ni s-a spus. (sau ma rog, asa sunt unii) Exista enshpe mii de campanii impotriva rasismului si a homofobiei si intr-o oarecare masura majoritatea asimileaza ideea de toleranta pe nemestecate. Din pacate televizorul si online-ul nu ar trebui sa fie prima sursa unde sa ni se spuna cum sa ne traim viata. Sursa ar trebui sa fim noi. Sa coboram in noi insine, sa mergem in ungherele intunecoase incercand sa facem lumina si abia apoi sa iesim la suprafata pentru a arunca, daca este cazul, cu pietre. Am mai scris despre ideile astea feroce care exista de cand lumea. Am mai scris pe undeva pe blog despre niste oameni care spuneau ca trebuie sa se faca avort la 6 luni daca copilul are vreo problema de sanatate. Pentru ca nu vor ei sa plateasca taxe pentru copii handicapati. Desi… nu exista un grafic conform caruia doar copiii carora li se dau note de la 8 in sus la nastere au dreptul la viata. Nu exista o lege divina in urma careia doar copiii celorlalti se pot naste cu handicapuri majore. Nu exista o protectie speciala in fata drogurilor (si a traficantilor) pentru copiii vostri. Puteti doar spera ca nu se va intampla. Si daca se intampla? In intransigenta voastra, ii veti lasa sa moara? E foarte usor sa vorbesti si sa doresti moartea cuiva, dar e destul de greu sa iti ingropi copilul. Platesti taxe. Asa si? Si eu platesc taxe pentru ca tu, la batranete (cand te vei imbolnavi sigur) sa poti beneficia de medicamente si consultatii gratuite.
Sa luam afirmatiile celor care spun ca diabetul si cancerul il faci pentru ca asa vrei tu, ca fumezi, bei si mananci zahar. ) Consumul de zahar nu este o cauza majora a diabetului, intrebati un doctor endocrinolog, poate sa va lamureasca mai bine ca mine. Faptul ca fumezi nu te face automat candidat la cancer de plamani. Eu am avut o verisoara care nu fuma, nu bea, manca sanatos si intr-o zi s-a trezit cu o tumoare pe creier. Bineinteles tampitii ar spune ‘De ce sa platesc eu tratament pentru ea daca ea si-a facut-o cu mana ei?’. Nu, nu si-a facut-o cu mana ei. De cele mai multe ori bolile vin pe nepregatite, nu trebuie sa faci nimic special pentru a le invoca, te imbolnavesti pur si simplu. Ca asa e viata, nu e vina nimanui ca e asa. Si da, vi se poate intampla chiar si voua, celor fara de pacat. Nu de alta, dar eu chiar cred in D-zeu. Si nu ca ar fi El razbunator, dar uneori oamenii au de invatat niste lectii. Ca sa nu mai faca aceleasi greseli de doua ori.
Mnoh, nu mai continui ca ma apuca durerea de cap. Concluzia era sa ne mai uitam din cand in cand la noi, pentru ca si noi avem defecte. Defecte pentru care nu ne-ar placea sa platim cu moartea. Oare de ce defectele si slabiciunile noastre sunt mai usor de trecut cu vederea si ale altora nu?!
Citind articolul meu despre zacusca, Silviu a decis sa-mi faca o surpriza si mi-a adus un borcan cu zacusca facuta de mama lui.
Asadar, pentru ca mie nu-mi place Tnuva, am luat azi un mic dejun sanatos cu zacusca. A fost buna. Din pacate, nu prea mai este asa ca as dori sa-i cer sponsorului principal (mama lui Silviu) sa mai faca cateva borcane, ca in curand, la cata publicitate ii voi face pe blog, va putea sa se lanseze si in afaceri.
De asemenea, daca traiti la tara si aveti vaci, oi, gaini as dori sa ma sponsorizati cu oua de tara, lapte de tara si telemea de tara ca sa va fac reclama, de la corporatii tampite nu primesc sponsorizari si nici nu fac reclame decat produselor facute de Ghita care munceste la coada vacii.
)
Mnoh, eu am rude pe undeva prin Vama Buzaului, un satuc la vreo 20 km distanta de Brasov, unde peisajul e de vis, aerul e curat etc etc. Acolo mancam eu smantana proaspata de tara, beam lapte nefiert abia muls de la vaca (vai ce barbar, infectii alea alea) si mancam un bulz preparat cu o branza de burduf ce are un gust inconfundabil. Da stiu, laptele de la vaca are mai multe calorii ca laptele-apa pe care ti-l da comertul, te ingrasi, colesterol. Cat am stat acolo nu m-am ingrasat un gram, ca mancam sanatos si pe urma urcam pe munte. Oamenii de acolo traiesc cate 90 de ani, grasi sau slabi, cum or fi ei, n-are importanta. Noi bagam in noi toate E-urile posibile si imposibile si bem lapte degresat care n-are niciun gust si nicio alta proprietate speciala care sa-l faca baubil. Da’ e degresat frate! Pai si apa e degresata, are 0% grasime, de ce naiba sa mai bei lapte? Ha?
Deci eu voi face reclama gratuita chestiilor care imi plac mie si pe care ar trebui sa le incercati si voi. Pentru azi: zacusca facuta de mama lui Silviu (bine, nu trebuie sa o incercati neaparat pe cea facuta de mama-soacra, da’ pun pariu ca aveti si voi mame care fac zacusca, daca n-aveti puteti sa le rugati sa va faca. Sau faceti voi singuri) si bulzul de Vama Buzaului. Ati trait degeaba daca n-ati ajuns prin satucul ala de munte, sa vedeti ce minunatii au pe acolo.
PS: Tnuva e un cacat, singura chestie pe care o cumpar eu de la magazin cu draga inima este branza Fagarasi <3 si/sau branza de capra La Colline.
PPS: Serios, daca stiti vreun magazin de unde sa cumpar si io lapte proaspat muls, oua de tara proaspete si alte chestii d-astea fara enspe mii de conservanti si de E-uri, lasati-mi si mie un comentariu. Ca m-am decis sa boicotez supermarketurile/hypermarketurile etc.
Ieri noapte, dupa o cantitate considerabila de alcool luata la bord, am plecat cu fratele meu Adi (te pupa Simona :*) din crasma de nazisti Mes Amis si ne-am indreptat (ne-am impleticit de fapt) catre memorialul Holocaustului sa vada si ochiul nostru in ce s-au bagat 17 milioane de lei noi din banul public.
In primul rand acolo sunt vreo 5 sculpturi : Roata tiganilor, Via Dolorosa, Epitaf, Coloana si Steaua lui David. Haideti sa va explic. Prima oara am vazut Roata tiganilor, care e o chestie mica, rotunda, seamana cu o banca de piatra. Uaaa pacat ca n-am facut poze, dar eram prea beti ca sa ne mai gandim si la asta. In plus ne curgeau lacrimile pe obraji de… ras. Un pic mai incolo de Roata tiganilor este Coloana care seamana cu un penis fara coae, da’ un penis mai zbarcit asa. Un fel de monument din Piata Revolutiei, doar ca fara cartoful din varf. Ma rog, arta moderna, ce sa-i faci. Acuma ajungem la monumentul din mijloc, ala mare si luminat, ala cred ca-i Epitafu’ da’ nu pot sa spun sigur, i-as fi intrebat pe jandarmi da’ si-asa se uitau chioras la noi ca noi radeam in loc sa fim sobri si tristi in fata unei aduceri aminte atat de dureroase, ohvai sau oi vey, cum vreti sa-i ziceti. Deci monumentul din mijloc seamana perfect cu veceurile de langa Turnul Londrei. Nu va mint. Oare distinsii sculptori, ingineri, arhitecti care l-au proiectat si-au luat modelul de acolo? Deci eu cred ca cineva a vrut sa-si bata joc de comunitate. Cre’ ca nici Hitler n-ar fi facut asa o treaba. Mnoh, pe partea stanga a monumentului cel mare (asta de seamana cu o toaleta) era si o stea stilizata a lui David, da’ era asa de stilizata ca a trebuit sa ma uit de vreo 3-4 ori inainte sa-mi dau seama ce voia sa fie. Mai era ceva pe acolo dar n-am reusit sa vad ca era intuneric si mi se urcasera aburii de bere la creier. In speranta ca v-am oferit o oarecare viziune asupra memorialului Holocaustului, nu-mi ramane decat sa va spun ca trebuie si voi sa treceti pe acolo. Realitatea e mult mai interesanta decat ce va pove eu aici. Acolo-s banii dumneavoastra. Arta frate. Arta si memoriale. Dureroase.
Brava, daca trebuia s-o facem si pe asta, am facut-o. Praf.
Cand un om pe care-l considerai dajtept (chiar daca nu erai neaparat de acord cu el) te dezamageste, incepi sa te intrebi daca nu cumva judeci lucrurile gresit.
Adicatelea ma intreb daca nu cumva nu-s prea toleranta si nu ma las dusa de nas de cuvinte mari si frumoase.
Exemplu. Se da un articol (nu de pe blogul meu) despre Miscarea Legionara. Aici X vine si zice ca Miscarea Legionara a fost o organizatie criminala, ca nu e important idealul, important e ca Codreanu a fost un criminal nenorocit care l-a ucis pe neprihanitul Manciu. Cineva zice ‘Dar Manciu nu era asa neprihanit’. Atunci X pluseaza ‘Nu conteaza, n-ai dreptul sa iei viata cuiva’. ok, toate bune si frumoase, aproape eram si eu convinsa ca X e un om uber-corect, intransigent, mai crestin ca Papa. Place la fata (desi fata nu e intru totul de acord, ba chiar deloc). Mergem mai departe. Se da un alt articol, despre Che Guevara. X vine si spune (in linii mari ca nu vreau sa dau copy-paste) ca de fapt Che Guevara a fost misto, ca de fapt n-a fost chiar un criminal ca a ucis doar fosti tortionari si ca a murit pentru un ideal, deci asta il absolva de pacate.
Observati cum ies dogmele si ideile fixe la suprafata? Unii-s mai criminali ca altii, Hitler a fost mai criminal ca Stalin (sau invers). Cand vine vorba de cine omoara pe cine, vinovatia e data de ideologia la care aderam. Pentru un comunist faptul ca Stalin a instaurat un regim al terorii e mult mai usor de acceptat decat faptul ca a omorat cativa evrei la el in curte. Daca ai plete-n vant, motocicleta si esti revolutionar de profesie crimele se pot trece mai usor cu vederea.
Mie mi se pare fatarnicie. Iisus nu a scos biciul in templu din motive ideologice ci pentru ca existau unii acolo care faceau comert in casa Domnului. Nu cred ca scrie undeva ca Iisus a zis ’sa arda in focul Gheenei cainii de burgheji ‘ sau sa fie mentionat ceva de vreo fiara bolsevica . Dar e frumos sa iesim cu Iisus la inaintare, ca deh, iese mai repede in evidenta asemanarea dintre el si un alt barbos. :rolling eyes:
Culmea este ca exemplul cu ‘violenta lui Iisus’ e folosita pe alocuri si de catre legionari pentru a-si motiva unele crime.
Imi pare rau pentru Dumnezeu si pentru ca am ajuns sa-l folosim in luptele noastre personale. Il coboram la nivelul nostru de intelegere si il schimbam in asa fel incat sa aiba chipul si asemanarea noastra. Il murdarim pentru ca intotdeauna exista ceva de transformat, ceva de adaugat, ceva de eliminat. Ne cream un idol din flegma si maruntaie carora ar fi trebuit sa le dam foc acum cateva sute de ani.
Nu stim adevarul. Avem doar impresia unei iluzii care va fi spulberata sau validata (in cazurile fericite) in momentul in care murim. Sa ne invelim in acea iluzie. Dar sa nu uitam ca nu exista inca iluzie care sa ne ascunda pe noi de noi insine, de neputinta noastra de a fi corecti pana la capat cu ceea ce credem.
PS: Imi pare rau ca a trebuit sa folosesc exemple reale, doar ca citind anumite lucruri si avand o memorie foarte buna incep sa pun lucrurile cap la cap.In final, imi da cu minus. Si imi pare rau ca este asa. Mi-as dori ca unele lucruri sa ramana asa cum par la prima vedere. Macar atat, daca nu mai mult.
Via nenea asta am gasit o profesoara de istorie din Tg. Jiu. O sa o las pe ea sa va faca descrierea lui Hitler:
=))
Hitler lua copiii de sub fustele mamelor. Era un fel de Rumpelstiltskin.
Si acum sa vedem ce-au inteles elevii dupa ce distinsa profesoara de istorie a tinut o ‘actiune’ de ziua holocaustului:
‘Nu stiu nimica eu acuma am aflat, ca-s intr-a 9-a’. Pfuai bine ca s-a intamplat Holocaustul asta inainte sa intru io la facultate, altfel nu cred ca mai aflam.
Acuma eu as baga si un poll cu intrebarea:
Cine a fost Hitler?
a) Rumpelstiltskin
b) un om care a facut rau la mai multi oameni
c) Hitler n-a existat pentru ca deocamdata io n-am intrat la liceu
…Dar bineinteles ca mi-e lene, n-am chef sa descurc itele incurcate ale wordpressului.
PS: Mi se pare mie sau profa de istorie mai are putin si plange?
Iaca dragii mosului (babei!?), multa vreme a trecut de cand nu ne-am mai citit. Aproape doua zile. Nu, nu m-am urcat pe munte pentru a medita la nemurirea sufletului, in schimb am trasat in linii mari un plan care ma va ajuta sa imi petrec restul vietii mancand de la altii.
Voi imparti din intelepciunea-mi si cu voi, bieti muritori de rand. In primul rand, scapati de prejudecatile invechite (medievalilor!) cum ca omul trebuie sa-si castige existenta cu sudoarea fruntii lui. Asta e o aiureala, ati vazut voi vreodata vreun om care s-a imbogatit muncind? Sa privim de-a lungul (si de-a latul) istoriei si sa ne intrebam: cine au fost cei mai saraci oameni? Sclavii si taranii. Adica tocmai aia care munceau. Aia bogatii erau aia care faceau ce le place. Sa privim la Biserica Catolica, ce faceau ei!? Mai o ardere pe rug, mai o torturica, un interogatoriu mic, o maslina, un piscot.
Dar sa lasam mortii cu mortii. In secolul XXI, unii dintre noi au ajuns la alt nivel. Nu mai sunt oameni, sunt blogari. Si normal, odata cu statutul de blogar (un fel de zeitate online) vin si avantajele. Ca doar zeii nu-s zei destul daca nu le aduc muritorii ofrande. Asa ca reprezentatii juridici ai oamenilor ofera mici sacrificii pentru a fi binecuvantati la randul lor (a se citi ‘bagati in seama). Cate un mic dejun, cate o excursioara, chestii d-astea mici pentru a hrani stomacul acestor noi dumnezei de mucava. Apropo de mic dejunuri, ma mir cum de nu si-a cumparat niciun blogger pana acum un televizor ultimul racnet de la Tnuva. De ce n-ati fost baieti destepti? Am eu o idee de reteta (poate mi-o sponsorizeaza si mie Tnuva):
-ma duc la cora (ca e mai aproape)
-imi iau o smantana Tnuva, un iaurtel, o paine, un televizor, o pijama de matasica, papuci de casa si o pereche de sosetele flausate.
-reteta e in felul urmator: se pune televizorul in bucatarie, te imbraci cu pijamaua, iti pui sosetele si papucii si pe urma mananci smantanica si iaurtel cu painica, toate de la TNUVA! Pofta buna!
Pai ce aia mea, micul dejun nu e la fel fara televizor. Optional poti sa-ti iei si laptop si sa spui ca intre doua imbucaturi, scrii pe blog de pe laptopul sponsorizat de TNUVA.
Mno, am inchis paranteza. Ziceam si eu ca a aparut o noua rasa superioara: blogarii. Ceea ce e interesant este faptul ca desi toata lumea casca gura si cativa mai trag cate o limba in curul lor de formatori de opinie, nimeni nu se prinde de ceva evident: oricine poate bre. Propun sa ne organizam pe bresle, sa ne sustinem intre noi si sa ne facem toti blogari de top. Frati romani, asta e sansa voastra. Parasiti-va locurile de munca (ca oricum faceti o treaba de tot rahatul, asa spun blogarii) si faceti-va un blog. Sa fim toti blogari. Nu va ganditi la mizilicuri de genul: daca suntem toti blogari, cine mai munceste? Puneti umarul la treaba, ca dupa cum spuneam doar pe blog exista viata adevarata. Doar aici capatati recunoastere. Ca daca esti doctor ti-o iei de la blogari. Daca esti vanzator ti-o iei de la blogari. Daca esti jurnalist ti-o iei de la blogari. Concluzia este ca sa fii blogar e cel mai misto lucru din lume.
Eu o singura problema mai am: daca vom fi toti blogari, de ce anume o sa ne mai plangem pe bloguri?
Nu ca ar fi cineva curios , dar trebuie sa ma laud cu ce am facut zilele astea.
1. Cred ca mi-au revenit atacurile de panica. Adica nici macar nu stiu daca-s atacuri de panica. Daca sunt de fapt pe moarte, dar eu cred ca e doar o impresie faptul ca-s pe moarte? Dar daca e doar o impresie faptul ca-s pe moarte, atunci nu ma ajuta faptul ca ma gandesc ca acest lucru nu este deloc o impresie.
2. Am facut maraton de vazut filme noi: Jennifer’s Body, Imagine That, Zombieland, Public Enemies, Trick ‘r Treat, Spread. Mai am de vazut District 9, Surrogates si The Invention Of Lying. Mi-au placut Imagine That si Zombieland. Jennifer’s Body a fost un horror extrem de prost, lesbiana din mine s-a uitat la el pana la capat doar pentru ca se gandea ca e posibil ca Megan Fox sa ne arate tzatzele. N-a fost sa fie, poate data viitoare. Public Enemies fu lung si plictisitor. Sau poate nu imi plac mie filmele cu gangsteri, si asta e posibil. Spread? N-am asteptat sa se termine, tot ce-am inteles din el e ca Ashton Kutcher are un fund misto. Tot respectul ptr Demi Moore. Aaa da…si Trick ‘r Treat a fost un horror destul de bunut.
3. Eu n-am tot n-am inteles ce doreste lumea de la bloguri. Ce se asteapta de la bloguri? Sf. Graal? Piatra filosofala? Secretul nemuririi? Adica na, m-a deranjat ca a zis cineva de un articol de-al meu ca e vorbaraie goala, dar nu neaparat pentru ca n-ar fi. Am zis eu ca sustin cine stie ce conferinte online despre salvarea balenelor? Nu tati, eu nu pot sa ma salvez nici pe mine, ma doare fix in fund ca universul se scufunda. Captain goes down with the ship, da’ io-s doar un simplu aghiotant. Daca vreti sa blamati pe cineva pentru toata vorbaria GOALA din univers alegeti si voi un om mai important. Gen Obama. Sau Bill Gates, el nu s-ar supara. Eu in schimb m-am suparat, cred ca o sa ma duc la coltul meu sa plang. Deci ca sa lamurim ce si cum, trebuie sa pun picioru’n prag. La mine pe blog n-o sa gasiti vorbaraie plina pentru ca nu-s Aristotel. Ganditi-va si voi de cate ori s-au spus lucruri importante pentru omenire… Mda. Haideti sa facem un legamant al tacerii si sa nu mai vorbim nimic niciodata pentru ca oricat am discuta noi tot degeaba e. Puteti? Nu, nu putem pentru ca fiecare se gandeste ca orice pasarica ii iese pe gura e importanta intr-un fel sau altul, ca deh, asa e cladit omul, tre’ sa vorbeasca pentru ca la inceput a fost cuvantul. Da’ na, uite ca iar fac vorbaraie goala, cred ca o sa tin post o saptamana pentru a ma curata de atatea cuvinte inutile. Trebuie doar sa mai imbogatesc putin provizia de filme si gata! va las.
Ne vedem saptamana viitoare. (hai ca nu mai sunt decat 3 zile pana atunci )
Voiam sa mai scriu cate ceva despre Mika Waltari si Finlanda, dar am dat peste ceva care m-a lasat cracanata. ( va rog frumos, nu vizualizati daca sunteti gravida sau daca mancati sau daca suferiti de vreo boala de inima)
Nu, nu este vorba de Dan Diaconescu care lasa femeile cracanate.
Mi-e rusine ca-s roman. Despre ce doriti sa vorbim mai intai? Despre faptul ca piciul ala care-si spune ‘Marian Valorosu’ e in picioare la 4 dimineata desi pe fata lui se vede ca ar vrea sa fie mai degraba in patut strangand in brate un ursulet de plus? Sa vorbim despre…muzica? Ma gandesc ca mi-e dor de manelele old school. Unde sunt capodoperele gen ‘Jumatate tu, jumatate eu’, ‘De ce ma minti?’ etc? Unde-s manelele de altadata? Credeti-ma ca daca am ajuns sa imi pun problema in felul asta, ceva e foarte grav. De fiecare data cand o sa ma gandesc ca Romania mai are o sansa o sa ma uit la videoclipul asta si o sa realizez ca acesta este viitorul. O pustoaica al carei raget ar face femeile insarcinate sa avorteze spontan, un borac exploatat de parinti si trimis sa presteze la ora la care orice copil are dreptul sa doarma si un prezentator pe fundal, citind plictisit ziarul.Nu, Romania nu mai suntem noi, cei putini, cei flegmati in gura inca dinainte de a se naste, cei care se trezesc dimineata ca sa munceasca si ca sa-si taraie sufletul obosit de la o umilinta la alta. Mnu, Romania e a lor. Viitorul…
Titlul l-am pus pentru ca… [va las pe voi sa completati spatiile punctate]
Intrebarea este: ce ai face cu un laptop care are autonomie 12 ore?
In primul rand, eu nu prea le am cu detaliile tehnice, deci am cautat cuvantul autonomie ca sa vad in ce masura il pot alatura unui laptop. Definitia numarul 2 mi se pare graitoare. Mi se aprind beculetele ca unui personaj din desene animate. In momentul asta am nevoie de libertate, nu neaparat de un laptop. De libertatea de a calatori fara bagaje, fara laptopuri, am nevoie de libertatea pe care, uneori, ne-o ofera necuvintele. Sa-i transmiteti domnului Marquez ca e mult mai greu sa traiesti fara a-ti povesti viata. Sau poate ca ii voi transmite eu de pe laptopul ce are autonomie 12 ore. Asus UL30.
Eu nu stiu la ce ne trebuie atata tehnica, calculatoare, laptopuri. Am fi avut mult mai mult timp pentru noi daca Prometeu n-ar fi descoperit focul. Da, am fi fost barbari, am fi infulecat carne cruda (ce ironic, si acum infulecam carne cruda, doar ca o numim prosciutto si o cumparam cu o gramada de bani), dar ne-am fi holbat la stele si am fi trait cu impresia ca stelele se holbeaza si ele la noi. Atunci, pe cer se zareau ochii zeilor pagani, acum vedem… avioane. Asta daca mai scoatem capul din monitor si ne mai ridicam ochii catre cer.
Da, as avea timp sa comunic din plin pe Asus-ul meu. As sta la fantana la Universitate si in loc sa ma uit la oameni as scrie pe blog de nebuna. Sau poate ca m-as uita la oameni si as scrie pe blog despre felul in care sunt imbracati. Sau as comunica. As incerca sa fac traduceri din messo-romana in romana clasica, facand practica pe mass-urile pe care le primesc. Comunicarea in zilele noastre ori este supraestimata, ori este inteleasa prost: ceea ce transmitem noi atunci cand discutam unii cu ceilalti putea fi sintetizat de strabunii nostri intr-un biletel scurt, livrat de catre un porumbel voiajor.
Daca as avea un laptop as incerca sa-l umplu cu amintirile mele. Ma indoiesc ca mi-ar ajunge spatiul, am memoria mai tare ca a oricarui laptop (no offence, draga laptop ). Imi aduc aminte discutii intregi cu persoane care nici nu mai tin minte cum ma cheama. Ce bine ca laptopul nu e caine, altfel ar turba.
Scriu un fel de compunere despre un laptop cu autonomie de 12 ore in speranta ca o sa iau niste bani de la oamenii astia. Ironic, banii astia mi-ar da o oarecare libertate, asa ca ne-am intors la a doua definitie din primul link pe care ati dat click. (ma rog, daca ati dat click, da’ stiu ca sunteti baieti destepti, nu ca mine si nu aveti nevoie de dictionare online)
Si acum Simona de clasa a 10-a (demonul nivel 2 care ma poseda acum) v-ar spune ca toate-s desertaciune. Si ar mai spune ca are nevoie de liniste. Si de multe zambete in jurul ei. Simona din clasa a 10-a l-a vazut pe copilul zdrentaros care a intrat azi in magazin sa se uite la jocuri. L-a vazut si cum ofteaza atunci cand altii cumparau jucariile in fata carora el doar se minuna. Acelei Simone nu ii trebuie laptop, se multumeste si cu calculatorul pe care il are acum. Ce ar face ea cu laptopul?
L-ar da cuiva care are nevoie de el.
Simona de acum l-ar pastra. L-ar pastra pentru a tasta ( e mai usor decat sa scrii, sunt practica) siropuri. Pentru ca nici macar Simona de acum nu ar vrea sa piarda amintirile unui demon de demult. Demon numit popular constiinta.
Si acum…unde spuneati ca trebuie sa semnez pentru Asus-ul ‘cela?
- Mama, chiar exista unicorni, am vazut unul asta-vara, trebuie sa ma crezi.
- Te cred, spuse femeia, apoi trase patura peste baiat si il saruta pe frunte. Te cred, dar acum trebuie sa dormi.
- Poate maine o sa ma fac bine, ingana baiatul somnoros.
Cu mult timp inainte, cand el era sanatos si parintii bogati. Aveau un loc numai al lor care noaptea, era (si) al celorlalti.
Amintiri pretioase.
Note de fado cantate ragusit la un pian dezacordat, multa lume fumand tigari cu miros de scortisoara. Cativa danseaza, multi doar se calca pe picioare. Localul e aglomerat. Pe geam, incadrata de ramuri ca un inger fara aura, se vede o steluta clipind des in indignare. Si invidie. Copacul o acopera si o inlantuie, nu poate cobori din inalt decat daca ii arde usor frunzele. Se gadila trunchiul si rade… Cateodata isi departeaza crengile si o primeste in palma pentru a lasa flacarile sa-i incalzeasca radacinile. Masa de langa geam e mereu ocupata de o femeie care se joaca intotdeauna cu romburile prinse de cer, le saruta tuguindu-si buzele a chemare. Rasuna sala de rasete obosite, oamenii discuta politica, satinul rochiilor fosneste lasciv, totul e invaluit in magia vocii grave, a degetelor ce se confunda cu pianul. Un cuplu se cearta, cioburile rasuna pe podeaua de cristal, fata se ridica infuriata, el o prinde de brat, ea il impinge, imaginea se topeste intr-un sarut violent. Steluta straluceste mai tare. Ramele tabloului sunt prafuite. Copilul localului – pentru ca orice local respectabil are un copil- intinde manutele bucalate, incarcate de iasomie spre cei de afara, ii invita inauntru la caldura. Exista un barbat care sta mereu langa bar, comanda tot timpul gin si priveste dansul siluetelor ingemanate, unite in muzica venita de undeva de sus. Are o floare la butoniera si figura sa prerafaelita se incrunta atunci cand privirea-i se apleaca catre doamna de la geam. Poate au fost iubiti,amanti, ea nu-si aminteste de el. Atatia i s-au plimbat prin asternuturi. Sau poate ea este sora lui, iar el o protejeaza de licaririle pofticioase. Steluta isi imbratiseaza arborele. Poate vrea doar sa o invite la dans. E singura femeie care mai poarta palarie cu voal. Nu i se vad ochii negri si nici cicatricea de langa ureche. Maica-sa purtase o narcisa exact in acelasi loc. Copacul e susceptibil, steluta devine posesiva. Un fluture alb isi odihneste capul pe o frunza. Steluta se enerveaza. O sa faca scandal, se pogoara usor si acum… nu mai e decat o dunga neagra din ceea ce era biata insecta nobila inainte. Obrajii femeii rosesc usor, barbatul se apropie de masa ei. Pune un biletel pe masa apoi fara a spune un cuvant se departeaza si se confunda cu tapetul glorios ce infatiseaza…cine stie ce batalie sau victorie de mult pierduta. Waterloo… e chic! Ce chipes pare deghizat in soldat. Desi steagul pe care il poarta nu este al tarii sale, desi arma pe care o incarca e furata de la copilul ce invita oamenii inauntru, desi vesmintele sale sunt ale imparatului. Dar are un zambet dulce, de copil care s-a pierdut in multime, apoi se bucura pentru ca niste maini familiare l-au prins si il duc acasa. Femeia cuprinde incaperea, isi intinde mainile si imbratiseaza muzica,tabloul, sculpturile mobile, pana si marmura rece. Din pacate ea nu isi cunoaste puterea, ei se sufoca, pianul insingurat ramane ca o dovada ca steluta s-a impacat pana la urma cu arborele. Insa acum lumea trebuie sa-si spuna la revedere.
Un loc placut si numai al lor. Cu stele geloase, ochi patimasi si fum de tigara. No unicorns allowed.
Probabil ca de aceea baiatul a plecat intr-un loc mai bun, unde nu exista planset si intristare, un loc unde exista doar unicorni, pasuni verzi si ape de odihna, asa cum zice Psalmul. Bineinteles, David nu spune nimic de unicorni, dar asta se subintelege. Subtextul, stiti voi. Yadda yadda, finito.
la la la
Nu inteleg de ce scriu cacaturile astea deprimante, parc-as fi cretina. Stiti basmele pentru copii, alea care se sfarsesc asa: ’si au trait fericiti, pana la adanci batraneti…’
Simtiti ca lipseste ceva, nu? Oamenii nu vor sa auda, oamenii au nevoie de povesti frumoase, cu final fericit. Cineva mi-a zis ca e cul sa nu crezi in nimic, pentru ca tu ai impresia ca moartea va fi doar un somn lung (!?),fara vise,odihnitor and stuff. You know what!? Somnul e odihnitor pentru ca te trezesti -dupa-. Somnul e fain pentru ca in urmatoarea zi te poti trezi sa vezi lumina, sa asculti muzica, sa faci o gramada de lucruri pe care nu le poti face atunci cand dormi. D-asta e somnul misto, ca-ti incarci bateriile pe care le vei refolosi a doua zi. Ce e asa dragut in a-ti reincarca bateriile continuu, fara a mai putea sa le folosesti vreodata? Chestia e ca eu vreau sa discut lucrurile astea, insa toata lumea imi repeta ‘Everybody dies’ si ma ia in ras. Doctorul care mi-a zis ca am atacuri de panica si ca sunt nebuna mi-a spus si ‘Maturizeaza-te, oricine e dator c-o moarte’. Oau, aproape il citezi pe Cosbuc, esti tare. Doar ca stii ceva, doar pentru ca toata lumea o face, nu inseamna ca e de bine. Si mna ar fi o datorie daca as fi primit ceva in schimbul ei, nu? Suna mai degraba a obligatie pentru mine Si mie nu-mi plac obligatiile, dar daca tot le am macar sa stiu termenii si conditiile.
Sincer nu stiu ce mi-a venit acum cu unicornii, mie nici macar nu-mi plac caii (Da, sunt o ciudata. Imi plac dinozaurii totusi. As vrea sa-i intalnesc in rai. Cei cinci dinozauri pe care ii intalnesc in rai – o sa scriu o carte), pur si simplu mi-a venit pentru ca am citit la cineva ca pana la 14 ani dorinta pe care si-o punea atunci cand sufla in tort era sa vada un unicorn. Mi-a adus aminte de Baudolino si mi-a mai adus aminte ca e dragut sa fii copil, ai dreptul sa fii naiv fara a se lua nimeni de tine.
Acum cateva saptamani cineva imi arata o poza cu un copil cu sindrom Down, ca sa imi arate cat de dragut e, si chiar era dragut, avea vreo 2 ani si era foarte pufos si zambaret. Da, si imi arata poza si imi zice ca e un copil afectuos si ca o sa moara in cateva luni. Poftim? Voi chiar va bateti joc de mine? Adica eu spun ca doare si arde si voi imi aratati poze cu copii bolnavi pe moarte? CEVA E IN NEREGULA CU LUMEA ASTA.
Ceva de genul ‘bine ca a trait macar 2 ani’, nu!? Ce cacatu’ cainelui incercati sa-mi transmiteti? Ca pentru marele castig de a fi trait 2 ani in saracie si mizerie, prin spitale esti dator c-o moarte? Deci inainte de a te naste ti se spune: ‘vezi ca esti trimis 2 ani pe pamant unde o sa te cam chinui si pe urma o sa mori’ si tu spui ‘vai, multumesc, abia astept!’ Da’ nu va suparati ca-ntreb, moartea asta cam cum e? A, nimic special, doar un somn luuuung. Ah genial, deci astea vor fi cele 172800 de secunde de glorie ale mele. Pacat ca nu pot sa fac nimic special cu ele, pentru ca o sa am o boala care nu-mi va permite sa-mi dezvolt capacitatile.
NUUUU. Nu e nimic in neregula cu felul in care e croita lumea, nu Doamne fereste!
Continuam continuam. I-am auzit pe astia cu New Age-ul lor cum ca noi avem mai multe vieti, cam ca pisica. Vieti anterioare, vieti interioare, vieti posterioare, vieti exterioare, o gramada de vieti, ce sa mai! Si fiti atenti, ca de-abia acum urmeaza smecheria! Intre vieti, deci cum ar veni dupa ce murim si inainte de a ne naste, we get to choose. Cum vrem sa traim in urmatoarea viata, cum sa murim etc. Prima oara cand am auzit teoria am zis ca e gresita rau, pentru ca e atata nefericire si boala-n lume, de ce nu au facut oamenii un boicot pe lumea cealalta sa spuna ca nu vor s-aleaga cancer, SIDA, saracie si alte chestii d-astea. Se presupune ca esti mai intelept dupa ce mori, nu!? Stati, stati. Ca au gasit new age-istii explicatia. Alegi foametea pentru ca in viata trecuta ai mancat doar pate de gasca si somon si vrei sa inveti o lectie care sa te ajute sa nush ce Kundalini, Krishna, Odin, yadda yadda. VAI EU TREBUIE SA FI FOST ANOREXICA ATUNCI, YUHU! Daca ai fost Hitler te reincarnezi in Obama. Daca ai fost Che Guevara te reincarnezi in Bill Gates or smth. Cam pe principiul asta se merge. Presupun ca dupa viata asta de desfrau eu o sa trebuiasca sa ma reincarnez intr-un copil din Africa ce va muri de foame, n-am ce altceva sa fac. Pretty fucked up, huh? Dar na, fiecare trebuie sa gaseasca un motiv prin care sa-si explice felul in care e construita lumea. Era mai usor in Evul Mediu, cand exista doar o singura credinta si aveai impresia ca trebuie sa te straduiesti (sau dupa caz, sa cumperi indulgente) cat mai mult ca sa-ti fie bine pe lumea ailalta. Bineinteles, noi idiotii moderni, radem si privim cu dispret,de pe culmile progresului, fara a ne da seama ca unicornii au disparut tocmai din cauza masinilor, fabricilor, uzinelor si a lipsei de speranta.
Daca nu exista iad inainte, acum el exista. In noi.
Cititi va rog asta. Nu stiu de ce n-am vazut pe niciun blog nimic despre stirea asta asa ca e cazul sa zic eu cate ceva.
Ah am citit la Victor Roncea un articol mai pe larg despre Drasius Kedys (apropo, jurnalisti romani, il cheama Kedys, nu Keyds), daca aveti timp si chef cititi si partea in engleza pentru ca e interesanta.
Pentru cei care vor sa comenteze spunand ca nu trebuie sa ne intoarcem la metode medievale de a pedepsi faradelegile: _|_ . Pentru mine omul asta e UN EROU. Acum o saptamana-doua ii spuneam unui prieten ca lumea are nevoie de asa ceva. Cineva care sa fie in stare sa incalce legile, daca legile nu sunt drepte.
Tot ce pot sa ma intreb este: pe cand in Romania asa un om?
Aflam de la un anumit blogger mare caruia nu-i dau link pentru ca are deja trafic, aflam ca este suparat pentru ca toaletele pentru persoanele cu handicap sunt mai curate si mai spatioase decat cele obisnuite. Apoi, ca apogeu al intelepciunii si umorului (de fapt nu umorului, bascaliei) romanesc, dragul de el spune ‘Ce e vina mea ca e handicapat?’ si da un link catre un videoclip Happyfish unde apar si FisUrat, Sozo alaturi de alti ipochimeni, crema bloggingului romanesc.
Dupa ce o comite dragul de blogger spune ‘Hai lasa, glumeam si eu’. Apoi, vazand ca unii oameni nu gusta tipul asta de umor da de inteles ca ‘facea un experiment’.
Lasati-ma sa ghicesc, va rog nu-mi spuneti. Facea un experiment pentru trafic, nu!?
Frati romani, imi pare rau, dar in aceasta tara, prostia, indolenta si rautatea gratuita au atins cote alarmante si noi ca bloggeri mari in loc sa o combatem, o alimentam. Pentru ca si noi suntem prosti, rai si indolenti si vrem sa faurim o alta Romanie, una dupa chipul si asemanarea noastra.
Va rog eu, faceti o alta Romanie. In Trinidad Tobago. Lasati-o pe asta asa cum e, poate cine stie, in urmatorii 20 de ani se vor mai gasi -oameni- pe ici pe colo.
Stiti baeti, blogul asta n-ar exista daca n-as fi eu pe langa el sa-l intretin, sa-l sterg de praf, sa strang chilotii, cutiile cu prezervative si in general murdariile pe care le adun in mine zi de zi pentru a le deserta aici pe blog.
Pare-mi-se ca baetii de la http://www.hostway.ro/ ma pot ajuta cu blogul, dar in paragraful de mai sus declar ca eu mi-s mai importanta decat blogul, deci blogul n-are nevoie decat de ceea ce am eu nevoie in viata mea.
Dar totusi sa presupunem ca blogul ar avea si el nevoi si dorinte personale; sa vedem daca putem scoate ceva de la el.
(dorintele sunt bolduite, asta ca sa va prindeti mai repede)
Io:Sal’tare, domnu’ blog.
B: Sal’tare stapana! (observati aici ca blogul stie cum e cu ierarhiile si cine e cocosu-n casa)
Io: Ce mai faci domnu’ blog? Bine, sanatos?
B: Pai nu prea. Am cam racit ca ai tot stranutat pe articolele mele si nici macar n-aveai servetel la indemana. Nu e prea sanatos ce faci, tinand cont de gripa porcina care bantuie…
Io:Se rezolva cu niste paracetamoale, doar ca trebuie sa se duca cineva la farmacie sa cumpere. Eu nu prea mai am bani. Altceva?
B: Da, observ ca ti-ai cam neglijat treaba de domnita a blogului, m-ai lasat in paragina cateva zile.
Io:Ce sa fac, blogule, daca nu prea mai am timp sa stau sa discut cu tine ca-n zilele bune.
B: Nici timp si nici inspiratie.
Io: Stii ceva, chiar astazi am scris un articol luuung pe care l-a comentat doar Florin. Eu mi-am dat sufletul sa-l scriu, dar chestiile mele creative nu le baga nimeni in seama, in schimb atunci cand scriu despre alti bloggeri…
B: Inseamna ca nu ai destula creativitate.
Io:Presupun ca ai dreptate, dar ce sa fac, eu trebuie sa urlu chiar daca nu ma aude nimeni.
B: Poate ar trebui sa urli cu mai mult talent.
Io: Mi-s afona. Auzi, stii ce, daca nu-ti convine, de ce nu-ti cauti alt stapan? Sau mai bine te sterg, dar nu inainte sa ma mai joc putin cu cei de la PC News. Hai ca nu mai dureaza mult. Pana in decembrie mai trebuie sa ma suporti.
B: Stii, nu esti o stapana chiar asa de rea, ai fi putut sa-i lasi pe altii sa ma biciuiasca ca sa pari controversata.
Io:Pai stii ca nu vreau, eu vreau doar sa ma iubeasca toata lumea. ^_^
B: Stapana, esti o curva sentimentala.
Io:Blogule, esti un curv care nici macar n-a ajuns in primii 10 in zelist, asa cum fac toti curvii.
B: Auzi de ce nu-i rogi pe cei de la Hostway sa ne ajute?
Io:Da’ tu ce crezi, ca aia fac munca caritabila?
B: Esti o stapana zgarcita.
Io:Multumesc, esti un blog zapacit.
B: Like father, like son.
Io:Sunt femeie!!!
B: As if I care. Eu am nevoie doar de cateva paracetamoale, creativitatea, talentul, inspiratia si timpul tau. Nu prea ma intereseaza ce esti tu in timpul liber.
Acum cateva luni bune va ziceam ca vreau sa ma inscriu la scoala de soferi.
Dragii babei, de atunci multa vreme a trecut si eu nu mi-am tinut promisiunea, deoarece eu nu pot conduce o bicicleta, daramite o masina. De aceea nici nu prea m-au interesat masinile prea tare, mie-mi plac dinozaurii. Mi-ar placea sa conduc un dinozaur. Sunt in Japonia dinozauri? Vom vedea.
Intrebarea la care trebuie sa raspund eu este: de ce este toyota lider mondial pe piata de automobile?
Stiti cat m-am scarpinat in cap si cat mi-am clocit creerul? Nu stiti, bineinteles. Da’ am gasit niste posibile raspunsuri. (raspunsuri care probabil n-au nicio legatura cu realitatea, dar mie-mi place sa imi dezvolt laturile creativ-mincinoase: vreau sa fiu o viitoare piarizda cu multe succesuri)
In primul rand Toyota vinde pentru ca are semnul asta dragut, cu multe cercuri:
In al doilea rand, Toyota e lider mondial pe piata pentru ca e marca japoneza si cui nu-i plac japonezii e un rasist nenorocit care merita sa petreaca o saptamana in pivnitele CNCD-ului! Serios vorbind (un pic mai serios), japonezii prezinta incredere. Unde sa gasesti mai multa seriozitate si loialitate daca nu la urmasii samurailor? La cine sa privesti cu incredere si admiratie daca nu la niste oameni care traiesc in orase unde se petrece cate un cutremur pe zi?
In al treilea rand, Toyota este lider mondial fiind apreciata printre altele si pentru siguranta sa, deoarece nu m-am apucat eu inca de condus. Cand ma voi apuca, nicio masina din lume nu va mai fi sigura.
Nici macar Toyota.
PS: Da, da, iar am scris pentru nenii de la Superblog 2009
Eram ca un punct negru pe campia ninsa.
Eram ca un cioclu ajuns din greseala la o nunta. Undeva, la orizont, cerul se casatorea cu pamantul prin ceremonia pagana a fulgilor de zapada.
Multimea mergea si eu mergeam odata cu ei. Ma miscam, de mers nu mergeam nicaieri, trebuie sa ai o destinatie ca sa poti merge. Destinatia mea: nicaieri.
Ultimele zile au fost traite de altcineva, eu m-am retras intr-un loc in care ei nu pot sa ma gaseasca. Inca astept sa fiu inghitita de o balena, ca Iona. Eu nu sunt trimisa pentru a fi profet, deci sper ca Dumnezeu are sa ma lase in pace.
S-au mirat ca am rezistat atat intrebarilor. Mi-au zdrobit picioarele si am tacut din gura, nu am recunoscut. La ce bun? Moartea ar fi venit fie ca as fi recunoscut sau nu, prefer sa mor fara minciuna pe care ei voiau sa o adauge lungului sir de pacate pe care un om le face in viata asta. Nu ca as fi avut prea mult timp la indemana pentru a il mania pe Dumnezeu desi parerea mea este ca Dumnezeul lor se infurie destul de repede. Mai am foarte putin timp si ninge. Aproape am ajuns. Brusc imi dau lacrimile. Ma gandesc ca mi-au omorat pisica. Ce fel de oameni ar banui o pisica de vrajitorie? I-au facut si ei proces. Au supus-o la acelasi interogatoriu. Preotul spune ca a scos 69 de draci din ea pentru ca a miorlait infiorator si s-a zburlit de 69 de ori inainte sa-si dea sufletul. Desigur! Metodele Bisericii sunt infailibile: 69 de draci sunt liberi, pisica mea e moarta. Cat se poate de corect, ce sa zic. Daca pisica mea ar fi fost porc, calaul nu i-ar fi lasat sa o arda, ar fi taiat-o si apoi ar fi luat carnea acasa pentru a face carnati.
Gata am ajuns. Preotul tine o predica in care explica oamenilor ca sunt o vrajitoare blestemata care nu vrea sa-si recunoasca pacatele, ca o sa ard in iad pentru vesnicie. Gandul asta ma sperie putin, dar pana cand ajung pe plaiurile cu pucioasa, va trebui mai intai sa ard pe rug. O sa ma invat pana la urma si-n iad, ca doar repetitia e mama invataturii, nu?! Istoria ar face bine sa imi consemneze spusele, macar atat sa las si eu in urma.
Inainte sa pasesc intru eternitate, am si eu ceva de spus multimii, vreau sa mor demna ca Anne Boleyn a carei fana sunt.
-Fratilor, stiu ca cea care m-a creat pe mine si ma lasa sa pier in fata voastra este o fatuca proasta dintr-o tara unde oamenii erau trasi in teapa, nu arsi pe rug, deci nu inteleg de unde obsesia ei pentru lucrurile astea. Totusi, pentru a nu muri degeaba, doar de amorul artei, tin sa spun ca sunt nevinovata. Dracii-s in biserica, nu in mine, dracii tin slujbe imbracati in sutana si vand indulgente pentru iertarea pacatelor. Bineinteles ca acum dati din cap dezaprobator, pentru ca inca nu a afisat Martin Luther cele 95 de teze, dar vedeti voi pe urma. Va holbati ca viteii la poarta noua si nu stiti despre ce vorbesc, dar asta nu e important. E destul de trist faptul ca ati venit azi sa asistati la o moarte, in loc sa observati ca afara ninge. Ninge si voi ati putea sa va tavaliti in zapada, sa construiti cazemate si oameni de zapada sau pur si simplu sa stati in fata focului pentru a va bucura de caldura si de privelistea primilor fulgi de nea. Pareti mai morti ca mine. Peste vreo 600 de ani o sa va pierdeti timpul la fel, uitandu-va la crime si violuri in fata unei cutii care va va acapara intreaga viata. Eu ar trebui sa stiu asta deoarece sunt vrajitoare. Mortilor, va pup si va respect, dupa cum ar zice Bendeac.
Si dupa ce ritualul arderii fu indeplinit, Haggard au compus In A Fullmoon Procession demonstrand ca pana si Inchizitia a fost buna de ceva.
Though we share this humble path, alone
How fragile is the heart…
Imaginati-va o casa mare, somptuoasa. Sufrageria e imensa, biblioteca la fel. Priviti-o de aproape. Fiecare carte e aranjata frumos pe raft, nu putem observa nici macar un firicel de praf pe lemnul bine lustruit. Toate cartile sunt noi, niciuna nu este indoita sau patata de timp. Totul este in ordine.
A doua casa este mult mai mica si nu exista biblioteca.Cartile stau pe jos, unele au notite pe margine, altele par uzate de multe generatii de cititori. Nimic nu este in ordine.
Cateodata totul este in ordine in noi pentru ca nu mergem niciodata la rafturile care ar putea declansa schimbarea. Lasam cartile acolo, neatinse, doar pentru ochii oaspetilor si ne deranjeaza acel cineva care scoate o carte de pe raft pentru a o rasfoi. Am vrea sa o lase unde e, ar putea sa strice aranjamentul. Avem o biblioteca din ratiuni estetice. Avem un suflet pe care-l scoatem la parada doar atunci cand sunt altii de fata, mergem la biserica cu camera de filmat dupa noi, apreciem muzica pe care ne-o indica ceilalti fara a avea o parere proprie. Parerile proprii creaza dezordine. Dezordine in care am putea gasi ceva. Dar ne e teama ca tot ce s-ar putea sa gasim sunt monstrii din dulap ai copilariei.
Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei.
Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi
Că nimenea nu este mai trist şi mai uman.
Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate,
Dar totuşi nu mi-e teamă: curat am fost în toate.
Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!
[Omar Khayyam - Autoportret]
Nu prea stiu cum sa ma descurc in lume, nu prea am stiut niciodata. Ciudat e ca unii cauta validarea altora, desi se conving pe ei insisi ca de fapt nu o fac.
Sa fim seriosi, pentru ce alt motiv credeti ca exista bloguri? Literatura? Pictura? Poti sa scrii doar pentru tine pana innebunesti si o sa innebunesti cu siguranta daca nu te citeste nimeni. Poti sa combini niste culori pe o panza si pe urma sa-i dai foc. Dar ai lua-o de la capat. Si ai spera ca urmatoarea ta panza va fi destul de buna in urmatorii 100 de ani astfel incat va ajunge expusa la Luvru.
O prietena imi zicea ca ea picteaza pentru ca vrea sa lase ceva in urma ei, pentru arta. Ca nu o intereseaza oamenii, ci arta in sine. De parca arta ar exista pentru ratoni si zebre.
Presupun ca asta inseamna a-ti cauta nemurirea in celalalt. Pasii din nisip nu-s ai nisipului, sunt ai copiilor care vor veni sa construiasca castele.
Vorbesc prostii si am divagat. Nu stiu sa ma descurc aici, aici unde lumea te eticheteaza dupa cum arati, dupa cum te imbraci, dupa cum te machiezi. Eu nu ma machiez niciodata. Ma rog, aproape niciodata. Nu pentru ca as avea o fata draguta de la natura, pur si simplu cred ca machiatul e o pierdere de vreme. Desigur, nu e pierdere de vreme pentru femeile carora le place cu adevarat sa faca asta, dar pentru mine este. Nu stiu, poate incalc vreo regula nescrisa a feminitatii cu nemachiatul, dar chiar as vrea sa stiu daca exista femei carora le place sa se machieze. Daca n-au nimic mai bun de facut. Intrebarea mea e: va place cu adevarat ce faceti sau o faceti pentru ca asa fac si altii? Sunteti cine vreti sa fiti sau sunteti doar o simpla oglindire a celorlalti? Si daca si ceilalti sunt acelasi lucru, pana unde trebuie sa mergem ca sa gasim originalul?
Ieri tata imi zicea ca imi pierd timpul la librarie, ca trebuie sa fac mai mult, sa lucrez in marketing sau PR, sau la vreun ziar. M-a pus pe ganduri. Pentru ca incerc sa ma ridic la nivelul asteptarilor celorlalti, dar la un moment dat eu voi ajunge sa nu mai stiu ce vreau. Mie imi place la librarie. O alta prietena, sa-i spunem I. mi-a zis si ea ca ma irosesc, ca la mintea mea trebuie sa am si o ambitie/vointa pe masura. Point is: I don’t. Eu sunt asa. Fara ambitii si fara teluri marete, fara sa ma gandesc ca vreau sa ajung pe post de director la nush ce companie cu un salariu baban. Desigur, mi-ar placea sa am bani, dar nu ii consider o prioritate, n-am de gand sa putrezesc intr-o corporatie doar pentru a face rost de ei. Altul imi spune sa slabesc, ca as arata mortal daca as face-o si ca asta conteaza. Intr-o oarecare masura conteaza. Pentru ceilalti. Incerc sa ma prefac ca si pentru mine conteaza, dar minciuna are picioare scurte. Cred ca tot ceea ce incerc eu sa spun aici e sintetizat mai bine in Micul Print. Oamenii nu mai au prieteni. Doar oglinzi in care sa se priveasca si sa vada ca-s frumosi, destepti si devreme acasa. Eu una nu cred ca exista placere mai mare pe lume in afara de a avea prieteni. Da stiu, sexul e mult mai fain, vor spune unii. Doar ca, vedeti voi, aia-s oamenii care n-au avut niciodata o discutie adevarata cu un prieten.
‘Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: “Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?” Ei vă întreabă: “Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?” Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut.’ [Antoine de Saint-Exupery]
Da, ne plac numerele. Traim intr-o lume de contabili. Contabilizam bani, kilograme, partide de sex, oameni. Domnia cantitatii. Reducem oamenii la felul in care arata, ce muzica asculta, cat de populari sunt, cati bani castiga. In final ne alegem tot cu numere.
POPESCU GHEORGHE
1946-2003
IONESCU ANA
1936-1995
Si tot asa… O viata de om redusa la niste cifre pe o piatra. Cand auzim ca a murit un om primul lucru pe care il intrebam este ‘Cum?’, apoi ‘Cati ani avea?’. Daca avea peste 60 e ok, daca avea sub 60 incepem sa oftam ‘Saracul, atat de tanar’. De fapt nu intrebam nimic despre viata lui, retinem doar numarul anilor pe care i-a trait.
Si nu avem prieteni, nu avem oameni cu care sa vorbim lucrurile importante. A inventat diavolul o chestie foarte desteapta care sa impiedice asta: teama de ridicol. Ne e frica sa le spunem oamenilor lucruri pentru ca ne e frica. Daca vor rade de noi? Stiti, si ei au de spus lucruri. Incet incet, invatam si noi sa radem de acele lucruri care ne deosebesc de animale. Faptul ca noi suntem constienti ca murim si ca nu prea stim bine ce e dincolo. Ca noi am vrea sa vedem miracole desi glumim la tot pasul atunci cand ne gandim la ele. Nu spunem lucrurile astea pentru ca oamenii ne vor judeca. Sau, mai rau, nu ne vor lua in serios. La dracu’, si ei au de spus chestii. Si vor sa intrerupa sirul lung de cifre, altfel de ce credeti ca se machiaza? Din pacate nu fac decat sa intretina aceleasi stereotipuri vechi de sute de ani. Suntem contabili. Triburile din Africa, aia care umbla fara chiloti si mananca carne cruda sunt mai evoluati ca noi.
Am ajuns sa ne reprezinte masinile pe care le conducem, hainele pe care le imbracam, apartamentele pe care le detinem, joburile pe care le avem. Si nimic din toate astea nu conteaza. Tot niste cifre pe o piatra vom fi.
Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei.
Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi
Că nimenea nu este mai trist şi mai uman.
Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate,
Dar totuşi nu mi-e teamă: curat am fost în toate.
Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!
Am deschis pagina si ma holbez la ea de cateva minute bune si nu stiu cu ce s-o umplu.
A da, sunt o ratata. Bineinteles, eu ma consider printesa, dar in ochii celorlalti sunt ratata fara drept de apel. Nu imi aduc aminte care a fost momentul in care m-am hotarat sa fiu asa, dar sunt sigura ca s-ar gasi cativa sa imi reimprospateze memoria.
Poate a fost momentul ala cand am fugit acasa. Sau ziua in care m-am hotarat sa nu imi fac insulina ca sa demonstrez lumii ca eu pot fara. Eram un copil de 13 ani independent. Tot ce am facut a fost sa ii demonstrez veceului ca il pot umple de sange. I-am aratat eu lui, that sonovabici.
O prietena de-a mamei, pasionata de psihopupu mi-a facut harta astrala si mi-a zis ca o sa fiu un om important. Din ziua aceea, am facut tot posibilul ca s-o contrazic.
Mi-am dat seama ca suntem 2 ratati. Stiti, ratatii sunt importanti unul pentru celalalt. Si au un mod special de a se recunoaste pe strada. Nu trebuie sa fii cautator de comori prin tomberoane ca sa fii ratat. Ratat poate sa fie si tipul ala care conduce ditai masina, doar ca el e un alt fel de ratat. E un ratat care nu se accepta pe el insusi. Are impresia ca intr-o zi va deveni mare, va fi promovat la slujba, va conduce lumea. Un mare fas. Un om care da din coate si face orice ca sa reuseasca. Si nu reuseste. Niciodata. Pentru ca, statistic vorbind, el face parte din aia 90% care dau din coate. Si nu reusesc. Pentru ca cei care reusesc nu-s ratati. Sunt aia care stiu ce vor de la viata. Sunt oamenii care ar OMORI (ma rog, am luat cazul cel mai extrem, intelegeti voi ce vreau sa spun. Sper) pentru ceea ce vor. Sunt cei care sunt siguri ca ei sunt speciali si ar face orice ca sa le-o demonstreze si celorlalti. Astia-s cei 9% carora le ies treburile asa cum vor. Sunt un fel de zei mai mici, se intalnesc la banchete si se gandesc cum pot controla vietile celor 90% care au teluri si vise si sfarsesc prin a plati toata viata ratele la banca. Daca sunteti curiosi, nu cred ca se numesc masoni zeii astia mici. Se cheama tot oameni ca si noi. Cu un pic mai multa ambitie, cu un pic mai multa inteligenta, cu un pic mai mult sange rece. Aruncati-va cartile care trateaza teoria conspiratiei. Acea conspiratie nu exista. Nu e nimic secret in faptul ca unii oameni sunt facuti pentru a conduce turmele. Ca sunt buni sau rai asta e mai putin important, niciodata n-o sa faca vreun pas pentru a scapa puterea din maini.
Nu ma simt speciala, s-au aliniat planetele in asa fel la nasterea mea incat sa fiu unul dintre aia care isi accepta statutul de ratati. Sunt oaia neagra a turmei, aia care se rataceste tot timpul. Daca am trai intr-o frumoasa pilda biblica, conducatorul si-ar parasi turma pentru a-si salva mioara ratacita, din fericire nu e chiar asa. Oamenii facuti sa conduca gandesc la scara mare. S-au ratacit 3 oi? Duca-se pe pustii, atata timp cat noi le avem pe celelalte 1000.
Deocamdata pot sa ratacesc pe campii, sa-mi distrug lana pretioasa, suntem liberi sa fim noi, cu toate astea nu iesim din grafic. Nu vrem sa dam foc la stana. E chiar foarte posibil sa ne intoarcem cu coada intre picioare si sa ne rugam pentru a fi primiti inapoi. Sa dam lapte. Sa pastem alaturi de celelalte surate. In noi insine vom sti intotdeauna ca suntem niste ratati. Si nu ne va fi teama s-o spunem in gura mare chiar daca primim ciomege-n cap.
La urma urmei, suntem liberi sa plecam oricand vrem noi. Chiar daca ni se taie picioarele.
We still have them wingz. Tu pe-a mea si eu pe-a ta.
Nu stiu de unde fascinatia pentru nord, poate pentru ca nu-mi place caldura. Sau poate pentru ca nu-mi mai place caldura superficiala pe care o emana unele calorifere umane din Romania. Prefer frigul, e mai onest si trece cu o vodca.
Oare sunt singurul om caruia concursul asta i se pare o mare tampenie?
Ah iubitule hai sa facem un copil pentru ca asa ne roaga Radio Zu.
Vor fi oameni pentru care se vor stradui sa conceapa un copil doar pentru a primi bani de tigari .
‘Let’s do the little Zu’??? Si daca progenitura va deveni o creatura anti-sociala care va asculta doom metal? Ha-ha, pupa-ma-n cur, Radio Zu!
Nush cum sa va spun dar oamenii nu fac dragoste la comanda. Oamenii nu fac copii la comanda. Spermatozoizii nu se iau la intrecere doar pentru ca asa vor piaristele de la Radio Zu.
Mnoh, e musai sa primim ceva ca sa facem copii acum. E chiar ok, serios. Desi ma gandesc ca tampitii care se vor duce sa se inscrie acolo de dragul premiilor nu merita copii. Radio Zu va da bani, dar Radio Zu nu va fi acolo ca sa schimbe scutecele pline de cacat ale bebelusului. Nu Radio Zu va sta toata noaptea treaz pentru ca bebelusul vrea sa manance. Radio Zu nu va plange atunci cand copilul se va imbolnavi. In final, pe cei de la Radio Zu ii doare in cur de voi si de copilul vostru. Ei vor doar reclama. Uau, primul radio din Romania care a participat activ la conceperea unui copil. So long Frankenstein, esti perimat.
Voi da copy/paste unui pasaj din GOG de Giovanni Papini, capitolul in care vorbeste Berumbi, secretarul evreu al lui GOG.
“[...] dupa ce s-au imprastiat evreii au fost intotdeauna fara tara, fara conducere, fara armata: grupuri slabe in mijlocul multimilor care-i urau.
Ca sa nu fie exterminati, au fost siliti sa sa inventeze mijloace de aparare si au gasit doua: banul si inteligenta.
Evreii nu iubesc banul.Literatura lor, incepand cu profetii, e pe trei sferturi o glorificare a saracilor. Dar ca sa te aperi de oameni, trebuie sa ii distrugi cu fierul si sa-i cumperi cu aurul. Evreul devenit capitalist in legitima aparare, s-a pomenit din cauza decaderii morale si mistice a Europei, unul din stapanii pamantului, insa impotriva vointei si a geniului sau.
Ceea ce fusese un instrument de protectie pentru ei a devenit, cu vremea, un instrument de razbunare; si dupa mine, mai ales inteligenta, care e mai puternica decat aurul , a fost un altfel de instrument. Ce putea sa faca evreul calcat in picioare si scuipat pentru a se razbuna pe dusmanii sai? Sa umileasca, sa injoseasca, sa dizolve idealurile goimilor, sa distruga valorile gratie carora se zice ca dainuieste crestinismul. De fapt, daca observati bine, inteligenta evreiasca n-a facut altceva, de un secol incoace, decat sa sape din temelie si sa murdareasca credintele voastre cele mai scumpe, coloanele care sustineau edificiul gandirii voastre.
Romantismul german crease idealismul si reabilitase catolicismul: iata ca vine un jidanas din Dusseldorf , Heine , care cu verva sa vesela si rautacioasa isi bate joc de romantici, de idealisti si de catolici.
Oamenii au crezut intotdeauna ca politica, morala, religia si arta sunt manifestari superioare ale spiritului, care n-au nimic de-a face cu punga si cu pantecele, iata ca vine un ovrei din Trier, Marx, si demonstreaza ca aceste lucruri foarte ideale se amesteca in gunoiul economiei vulgare.
Ne inchipuim ca traim linistiti, intr-un univers solid, avand ca baza Timpul si Spatiul: iata ca apare un evreu din Ulm, Einstein, si stabileste ca timpul si spatiul absolut nu exista , ca totul e bazat pe o vesnica relativitate, si edificiul vechii fizici, mandria stiintei moderne, este distrus.
Acest efect dizolvant al otravurilor pe care le picuram de secole este marea razbunare evreiasca impotriva lumii grecesti, latine si crestine. Grecii ne-au dispretuit, romanii ne-au decimat si ne-au imprastiat, crestinii ne-au torturat si ne-au jefuit, iar noi, prea slabi pentru a ne razbuna prin forta, am pornit o ofensiva tenace si coroziva impotriva pilastrilor pe care se sprijina civilizatia nascuta din Atena lui Platon si din Roma imparatilor si a papilor. Ca mari capitalisti, noi dominam pietele financiare intr-o vreme in care economia este totul, ca ganditori, dominam pietele intelectuale, sfaramand vechile credinte sacre si profane, religiile revelate si pe cele laice. Evreul reuneste in sine doua extreme dintre cele mai redutabile: e despot in domeniul materiei si anarhic in domeniul spiritului. Poporul acuzat de a fi ucis un Dumnezeu a vrut sa-i ucida si pe idolii inteligentei si ai sentimentului si va sileste sa ingenuncheati inaintea celui mai mare idol, singurul care a ramas: Banul. Umilinta noastra, care tine de la sclavia babiloniana pana la infrangerea rascoalei lui Bar- Kochba si se perpetueaza in ghetouri pana la Revolutia Franceza, e in sfarsit razbunata. “
Nu am scris atata doar pentru a-i ponegri pe evrei, in niciun caz. Am scris pentru ca citesc din ce in ce mai des ca nu exista Bine sau Rau, ca toate sunt relative, iar autorul spunand asta, are impresia ca tocmai a impartasit lumii o mare farama de intelepciune si originalitate.
Da, o farama de intelepciune de la Einstein citire. Un intreg sistem de valori bazat pe gandirea altora. (da. de asta am dat copy/paste citatului. Pentru a vedea omul modern cat din ce crede el despre lume este de fapt -al lui-) De fapt, nu exista bine si rau atunci cand ne raportam la noi insine: oh, dar exista bine si rau ( mai ales rau) atunci cand actiunile cuiva ne influenteaza in mod negativ viata. In momentul in care X ti-a dat cu o piatra in cap il caracterizezi automat drept un om rau, nu stai sa-ti explici ca probabil X a avut doar un punct de vedere diferit de al tau si ca probabil pentru el e bine sa-ti dea tie cu piatra in cap.
Ma intreb cum isi vor creste copiii cei care au notiuni confuze asupra binelui si raului.De obicei, copiii nu percep subtilitati de genul:
-Mami te rog frumos sa nu bagi mana in priza, desi daca bagi mana in priza si te electrocutezi s-ar putea sa fie bine pentru omenirea suprapopulata. Totusi pentru tine personal, n-ar fi bine deloc.
Buey, nush. Eu am fost crescuta intr-un anumit fel: mi s-a spus ca nu e bine sa minti, sa furi, sa omori, sa violezi. Acum, citind oameni destepti am impresia ca am trait intr-un balon cu aer in care ma tot ridicam, noroc cu mainile generoase ale celor care m-au tras in jos. Inainte, cand spuneam o minciuna nu puteam dormi noaptea gandindu-ma ca am facut un lucru rau, daca totul e relativ, acum pot dormi linistita, pentru ca totul e relativ si minciuna mea, desi s-ar putea sa fie rea pentru ceilalti, e buna pentru mine. Criminalii pe care ii vedeam la televizor mi se pareau rai, acum de fiecare data cand aud de vreun criminal bagat la inchisoare ma gandesc ‘Saracul, el a facut doar ce era bine pentru el, nu inteleg de ce justitia asta e atat de tampita incat sa-l bage la puscarie doar pentru atata lucru’. Pedofilii! Da, pedofilii, cu ce-s vinovati ei daca s-au nascut cu alt fel de orientare? Chiar trebuie sa-i privim ca pe niste monstri? In virtutea inexistentei Binelui si Raului, ar putea fi la fel de bine priviti ca niste oameni normali.
Daca nu exista bine si rau, intregul nostru sistem de comunicare e compromis. Antonimele trebuie excluse din dictionare, nu exista frumos/urat, harnic/lenes, destept/prost. Si chiar daca ar exista, cine a spus ca prostia ar fi un lucru rau. Nu e, eu zic sa ii facem statuie, ca prea a fost discriminata atata timp doar pentru ca oamenii aveau impresia ca exista lucruri bune si lucruri rele, fapte bune si fapte rele etc.
Pfff. Ce prosti am fost. Nu ca asta ar fi un lucru rau. Era doar o constatare, nu trageti in mesager.
De cateva zile tata tot ma bate la cap ‘Fereste-te de gripa porcina, fereste-te de gripa porcina’. Acum va-ntreb eu pe voi: exista vreun descantec special care sa ma fereasca de asa ceva?
Eu una nu cred ca-s in pericol, o sa fiu in pericol cand va aparea gripa bovina. De boala vacii nebune m-a ferit Dumnezeu, dupa cum vedeti.
Nu vreau sa mai aud despre gripa asta, naiba sa o pieptene. Acum vreo 2 saptamani am avut o raceala nasoala, d-aia cu nitica febra si dureri in piept etcaetera, dar mi-a trecut. Poate am avut chiar porcina d-asta si eu n-am stiut, cum am putut sa ratez acest eveniment? Sper sa nu ma pedepseasca zeii pentru ca ma amuz si eu putin. Adica sa fim seriosi, Europa a vazut chestii mai serioase. Ciuma, lepra. Astea da boli. Desigur, omul modern, care are impresia ca se ajunge incet la 80 de ani si ca 80 de ani = nemurire e foarte speriat de o raceala. Dau si eu drumul la TV, pac! da-i cu porcina. Ma mir ca Diaconescu nu a zis ca Elodia a fost asasinata de H1N1.
Uitati-va sa vedeti ce scrie pe Wikipedia de gripa asta. E clar. Pai daca ar fi existat televiziuni si ziare atunci cand era epidemie de ciuma, victimele s-ar fi dublat. Pai cum de ce? Pentru ca oamenii s-ar fi sinucis inainte sa-i loveasca ciuma.
Unii destepti spun ca o sa moara 20% din populatia planetei. Asa, si? O sa murim toti, noroc cu reproducerea, dar ce ne facem, ca si ei vor muri la un moment dat. Fiind o fire sensibilitica si destul de imaginativa, ma cam deranjeaza prezumtiile astea. Pot sa vad in fata ochilor un peisaj dezolant plin de ingeri sculptati, pietre funerare, cosciuge samd. Brr. Nu-mi place cand o iau razna/am atacuri de panica. Asa ca ii rog pe distinsii nostri jurnalisti sa inceteze cu mediatizarea acestei gripe. Da ok, am inteles, suntem copii cuminti si ne spalam pe maini, nu vorbim cu strainii, tusim in batista. Sincer, nu vreau sa stiu cine s-a mai imbolnavit de gripa si cine nu. E ca si cum am face recensamantul bolnavilor de cancer. E adevarat, cancerul e mai rau. Dar nu e mediatizat. Pentru ca serios, daca am vedea tot timpul la tv doar oameni bolnavi, saraci, morti, eu cred ca ne-am trage un glont in cap. Eu una asa as face. Daca vezi peste tot doar boala si moarte, ce rost mai are sa traiesti? To be a part of it? Nu mersi, mai bine ma integrez in absolut. (fara ajutorul lui Grig) Deci incetati for fuck’s sake. Lasati-mi norisorul pufos sa pluteasca in continuare. Nu vreau sa stiu cand o sa faca poc!, nici nu ajuta la nimic sa devin paranoica in legatura cu gripa porcina.
Am citit ‘Magul’ (vedeti ca a aparut la Polirom acum vreo 2-3 saptamani) de Somerset Maugham si m-a cam inspaimantat. Are autorul un stil de a povesti de te ia cu durere de cap. Imaginati-va ca cineva va povesteste despre un picnic cu prietenii, soare, verdeata, voie buna si apoi trece brusc la istorisiri cu fantome. Cam asa m-am simtit eu dupa ce am citit ‘Magul’. Nu ma asteptam la asemenea orori. Daca voiam orori imi luam si eu un Stephen King sau (ca sa fiu elitista) un Lovecraft, un Edgar Allan Poe. Ma rog, mai pe scurt eu ma asteptam sa mi se faca un semi-portret al lui Crowley la tinerete, (el si autorul s-au cunoscut la un moment dat la Paris) nu sa citesc despre experimente a la Frankenstein.
Banuiesc ca ideea cartii este aceea ca de multe ori ratiunea nu poate explica lucrurile care sunt de cele mai multe ori la indemana hazardului. Si Doamne feri de oameni care stiu sa controleze acel hazard, acea parte a universului care nu poate fi inteleasa cu ajutorul stiintei. Recomand cartea celor care vor sa citeasca o poveste de groaza de calitate. Eu nu asta cautam, dar ar fi tare plictisitor ca pana si cartile sa nu iasa din grafic cateodata.
Zilele astea citesc “The Forgotten Garden” de Kate Morton, o autoare de care am citit si “Casa de la Riverton”. Cartea vorbeste despre secrete de familie, mistere nerezolvate, copii abandonati si o autoare de basme pentru copii. Nu nu e chick-lit, dar nici mare filosofie nu e de capul cartii oricum. E buna de citit din perspectiva felului in care autoarea schimba planurile temporale si imbina naratiunea cu basmele Elizei Makepeace, unul dintre personajele romanului.
Meh cam atat. O sa reiau prezentarile de carti, si o sa scriu mai mult, dar asta o sa se intample mai rar, dat fiind ca nu dau prea des peste carti care sa-mi atraga atentia si/sau care sa merite randuri scrise despre ele.
Dispare o rapandula pe nume Elodia, se face telenovela. Un popa face sex anal, toate ziarele urla, lasand obiectivismul pe mai tarziu si discutand despre nemernicia Bisericii. ( Daca tot e sa generalizam, atunci pot si eu sa discut despre leprele de jurnalisti romani, nu!?) Da coltul nevasta nush carui manelist, avem parte de titluri pe prima pagina. Moare Michael Jackson, mass media jubileaza.
Moare Claude Levi-Strauss la 100 de ani, ce credeti ca se intampla? Are parte de un articol minuscul. Nu ca ar avea nevoie de circ acolo unde s-a dus el, se pare ca doar jurnalistii si cei care citesc Can Can-uri au. Odihneasca-se in pace!
Nu mai poate fi vorba de nicio resuscitare, nu mai exista inviere pentru ca Bunul-Simt nu avea Dumnezeu.Era doar o parte din noi, parte care a sucombat ca sa putem noi trai. Pentru ca este evident ca nu putem trai cu el, se mai indoieste cineva de asta? Daca, din greseala, il posedam ca pe o mostenire lasata din mosi-stramosi, nu vindem. Nu atragem atentia. Nu reusim in viata, ne pierdem in anonimat. Moartea lui, in schimb, este aclamata,promovata, in final fiind chiar si votata.
Pentru ca nu ne plac oamenii cuminti. Chiar daca ne plac, nu ii bagam in seama. Oamenii trebuie sa urle, sa infiereze, sa se dea in stamba, sa arate cu degetul. In viata nu castiga cel care tace si face, ci cel care urla mai tare ca a facut. Viata bunului-simt nu este indelung aplaudata, in schimb moartea da.
Si de aici rasar monstrii aia de care vorbeste Bendeac, un om care are impresia ca face un bine.Trimite niste inregistrari scabroase unui om care va profita de pe urma lor. Ce v-am zis eu ca moartea bunului-simt vinde? Nu e nimeni interesat de inregistrarea unui concurs de literatura, de teatrul de bun gust care se face in unele licee din capitala ,de copiii care castiga olimpiade. Noi ne credem de bun-simt, dar profitam de lipsa lui, mintindu-i pe altii si (mai rau!) pe noi insine.
Nikitele, Zavorancele, Becalienii nu ar mai exista daca nu ar fi bagati in seama. Problema este ca nici noi nu am mai exista daca nu am participa cu o mina trista la inmormantarile bunului-simt, sperand ca la un moment dat vom capata pomana.
Mortii din cosciug suntem noi.
Nu, nu ma refer la Camelia Hora, desi cititorii de sex masculin pot intra si-n ea, nu am eu ceva de spus in legatura cu asta.
Pentru ca tocmai am scris un articol in care va ziceam ca lumea care urla mai tare dupa bunul-simt pierdut are de castigat, voi face fix acelasi lucru ca sa ajung populara in blegosfera.
Astazi de exemplu, daca tot luam la pulit pizduit idei de pe bloguri, il avem pe Arhi cu un articol care mi-a rupt inima-n doi.
Sincera sa fiu,mie mi se cam falfaie de Puya sau de Grasu XXL, ca se prostitueaza ei sau nu, noi discutam discutii pe baza ideii, nu pe baza individului X sau Y. E bine totusi sa avem si indivizi de care sa ne luam pentru a exemplifica mai bine ideile. Mi-a placut exprimarea lui Arhi: ‘asta mie mi se pare cu adevarat sa faci succes’. Sper ca voi face si eu un succes cu acest blog, adunand toti amatorii de senzational de pe internet.
Sa ma iau pe mine ca exemplu. Eu n-am castigat niciodata nimic, nici macar o coaja de paine atunci cand am vrut sa fac succesuri d-astea. Calugarii din Tibet au o filosofie d-asta de viata cum ca pentru a castiga o batalie trebuie sa NU vrei neaparat sa o castigi. Da, stiu! Ce tampenie: sa scrii pe blog fara sa vrei 1000 de vizitatori, sa pictezi un tablou fara sa vrei sa-l ai expus la Luvru, sa compui muzica fara sa vrei sa castigi nushce disc de platina. Auziti si voi ce prostie. Sa faci ceva doar de dragul de a-l face, fara sa doresti neaparat sa faci un succes. Sa scrii pentru ca altfel nu stii sa te exprimi, sa compui muzica pentru ca ai muzica in tine, sa pictezi pentru ca asta te face pe tine fericit.
Ceea ce nu intelege Arhi si nu inteleg nici altii ca el e ca pasiunea si talentul nu sunt o modalitate de a face bani. Nu e rau sa castigi si bani din asta, dar scopul nu este succesul. Bineinteles, multi oameni talentati se lasa orbiti de mirajul faimei, doar ca in final, cand se canta linie, ramai cu un mare fas.Iti irosesti talentul pentru a oferi prostimii ceea ce vrea. Nu oferi o bucata din tine oamenilor pentru a le imbunatati viata, le vinzi o minciuna.
Ce inseamna succes? Un rezultat pozitiv al unei actiuni. Guta a lansat o manea pe piata, o manea care vinde, Guta e chemat sa cante la nunti si inmormantari, Guta a avut succes. Guta nu stie sa vorbeasca bine romaneste, insa muzica lui este ascultata de jumatate din populatia tarii, populatie care e din ce in ce mai analfabetizata tocmai de succesele marete ale unora. Unde este rezultatul pozitiv in asta?
Tin minte ca la 13 ani am avut primul meu succes. Am scris o nuvela pe care am aratat-o celor doi oameni pe care ii iubesc cel mai mult: mama si tata. Tata, care nu e prost deloc, a luat-o si a aratat-o tuturor oamenilor de la el de la munca spunandu-le ‘Vedeti ma ce-a scris fiica-mea?’. Mama a inceput sa rada si sa planga cand a citit-o si a zis ca e mandra de mine. Nu mi-au dat bani. Nu am fost publicata in ‘jde mii de exemplare ca Dan Brown, dar atunci am avut senzatia ca am facut ceva bine. Ca sunt buna la ceva. Chiar daca doar pentru cei doi oameni pe care ii iubesc eu cel mai mult pe lume. Apoi, in clasa a 9-a cand i-am citit profesoarei mele de romana un eseu despre copilarie am avut al doilea succes. Mi-a zis ca nu vrea sa moara fara sa ma vada publicata. Nu am scris cu gandul ca cineva trebuie sa ma placa. Am scris pentru ca atat stiu sa fac pe lume, nu-s buna la matematica, nu am o logica imbatabila, nu stiu sa tin o pensula in mana, portativul e pentru mine o nebuloasa.
Ma uit la pitipoancele de la televizor. Sunt de exemplu cateva cantarete care nici doua note nu le pot atinge cum trebuie, dar au succes. Pentru ca sunt frumoase, pentru ca sunt siliconate, pentru ca poarta fuste scurte, nu stiu cum, dar au. Ma gandesc ca si ele trebuie sa fie bune la ceva. Poate ca e ceva modest, poate ca stiu, de exemplu, sa coasa frumos, dar din cusut nu faci succese. O sa te cunoasca doar 10 oameni, oameni care te vor lauda; daca apari la televizor in schimb o sa fii cunoscuta de 10.000 de oameni. Doar ca o sa vinzi o minciuna, o sa vinzi ceva doar de dragul de a vinde, ceva cu care nu ai nimic in comun, ceva la care nu esti bun, dar o sa ai succes. Coae, versetul ala care zice ca de fapt nu castigi nimic daca iti vinzi sufletul are dreptate. Succesul nu e ceva care se va intoarce la tine, nu vei fi niciodata multumit cu el atunci cand il ai. Lucrul facut din pasiune te face fericit, nu succesul in fata pulimii. N-o sa te tina posteritatea de mana atunci cand mori, o s-o doara in cur de tine si de moartea ta – ce e val, ca valul trece. Or sa te tina tot aia 10 oameni care te apreciau atunci cand ai cusut goblenuri.
Poate ca aia care il placeau pe Puya la inceput erau niste rupti in cur, poate n-aveau bani sa-i cumpere albume ca trageau pe nas, dar in final, aia il placeau pe Puya pentru cine era, nu pentru minciuna pe care o vinde de dragul succesului.
Sau voi poate credeti ca Dostoievski se aseza la masina de scris doar pentru ca se gandea ca o suta de ani mai tarziu o sa fie unul dintre cei mai buni autori ai omenirii. Un cacat, e mort si ramane mort chiar daca il invoca criticii literari o data la doua pagini. Dar macar a stiut ca face ceea ce stie el sa faca, nu s-a apucat sa rescrie Misterele Parisului doar pentru ca aia era la moda atunci.
Iar nu m-a anuntat nimeni ca Scarlet Johansson s-a apucat de cantat coveruri dupa Tom Waits. )
Pentru cei care nu stiu, mie imi place de Scarlet. Bineinteles, nu are un talent extraordinar ca actor, dar are un oarecare talent in a-si alege filmele in care joaca. Vad ca intuitia ei a mers si in muzica, nu s-a apucat sa cante melodii a la Beyonce pentru ca nu i se potrivesc. Desigur, nici nu poate fi comparata cu Tom Waits, ii mai scapa vocea, dar mie imi place timbrul ei vocal si felul in care canta pe nas, de parc-ar fi un mascul taietor de lemne. I’d fuck ‘er if I were a man. Glumeam.
Pe iutub nu am gasit decat un videoclip stupid pentru melodia asta cantata de Tom , mi-e lene sa-mi dau seama cum postez direct de pe trilulilu asa ca originalul il ascultati daca dati clic aici .
Later edit: hai ca nu m-am putut abtine si am simtit ca trebuie sa pun melodia asta:
And I want you to steal and get caught
For I love you for all that you are not
Intr-un acces grav de masochism m-am uitat si eu la Hannah Montana. Lucrand la librarie nu-s imuna la virusii pe care ii raspandesc copiii.
In plus, mi-s curioasa de fel asa ca m-am uitat la toate prostiile de care sunt obsedati copiii in ziua de azi: Highschool Musical, Camp Rock, Tinkerbell. Dintre astea cel mai tare mi-au placut desenele cu Tinker Bell. Nu mi-ar placea sa ajunga copiii pe blogul meu cautand Tinker Bell, pentru ca vor citi articole scabroase in loc sa citeasca despre cat de minunata e Clopotica. Dar chiar e minunat desenul, e minunata si coloana sonora, uitati-va, – userul care comenteaza pe IMDB are dreptate: Tinker Bell parca e facut cap-coada de Thomas Kinkade .
Ma rog, voiam s-o injur pe Hannah si din pacate trebuie sa vorbesc mai intai despre celelalte filme pe trend. Sa luam de exemplu Highschool Musical. Nu inteleg ce e asa interesant la Highschool Musical, m-am uitat si m-a plictisit ingrozitor. Sa nu aveti impresia ca m-am uitat cu un ochi critic, io am oricum o minte de copil de 12 ani. Doar ca filmele gen Highschool Musical nu-s chiar my cup of tea, scuzati-mi romgleza. Dar mi-a placut o chestie in film: tipul asta. E frumos de parca l-a sculptat Michelangelo. As prefera sa joace in filme porno, *ahem*, dar probabil o are mica. Asta e, nimeni nu-i perfect.
Camp Rock e bun de vazut cand n-ai nimic de facut si ai minte de 12 ani, deci n-am ce sa-i reprosez, n-a fost nici bun nici rau.
Si acum ajungem la numarul fiarei, care nu e 666, ci e Hannah Montana. Da, stiu ca nu e un numar, vorbeam si eu in metafore. Frate, cum sa-ti placa un film ca Hannah Montana? Cum sa fii innebunita, ca fetita prepubera, dupa blonda aia spalacita? Io una, cand aveam 12 ani (deci si acum) daca ma uitam la vreun film, salivam dupa barbati, nu dupa fetite fara sare si piper ca si mine (Io macar la 12 ani aveam tate, da’ majoritatea n-au. Asta e, in viata e greu.). Adevarul e ca tatal Hannei Montana e cul. Pare un texan d-ala fioros, numai bun sa te gandesti la el atunci cand te autosatisfaci. Mno, serios, fetitele de 12 ani nu fac asta, normal, ele deja fac secs in grup la varsta aia, silly me. Ma gandesc ca tocmai asta e explicatia, fetitele isi pacalesc mamele sa le cumpere stickere, ghiozdane, microfoane cu Hannah Montana si ele in secret suspina dupa tac-su. Apropo, uite de ce se tinea tatal Hannei in tinerete:
=))
Muzica country este opera Diavolului, promit. Oricum canta mai bine ca progenitura. In loc s-o mai ascult pe aia cum se chinuie cu microfonul mai bine as asculta intreaga discografie a lui tac-su. Mno, deci eu cred ca tot serialul cu Hannah Montana e de fapt o scuza pentru a-l face pe Billy Ray Cyrus sa se simta din nou barbat, acum la batranete, sa simta si el ca inca mai are priza la femei. Totusi mi se pare cam bolnav din partea mea sa imi placa de tatal celei care poarta numarul fiarei undeva sub peruca aia blonda. Adevarul e ca mi-as cam calca pe principii.
Aaa, am scris o groaza si tot nu inteleg ce am vrut sa fac cu articolul asta. Cred ca de fapt am vrut sa fac prima recenzie de film la mine pe blog. Vor urma recenzii pentru filme mai serioase dupa chestii kvlt gen Doamna si Vagabondul, Pisicile aristocrate si episoadele cu Tom si Jerry. Normal, noi nu ne tinem doar de prostii aici pe blog.
A da, si daca tot fac recenzii de filme cred ca trebuie sa dau si nota, nu!?
6.66/10
Si pentru Tinkerbell dau nota un milion. De fapt dau o nota cu atat de multe zerouri in coada incat nici macar n-am loc s-o scriu si nici nu sunt in stare s-o numesc. Te iubesc buey Clopotico!
M-au napadit amintirile, si daca tot am scris mai jos 3 citate de un eseist crestin, sa vedem ce fac si anticristii. )
Imi amintesc cum radeam cu lacrimi prin 2004 atunci cand citeam recenzia asta.
Cam asta e ideea mea despre o recenzie bine facuta. O voi pune la loc de cinste la mine in blogroll, sub numele de ‘Cea mai buna recenzie de album din univers’.
Ah ca sa va ofer o alta mostra de umor a la Lord K, trebuie sa cititi si asta, scrisa dupa ce individul a primit hate-mail de la fanii Nightwish lipsiti de umor.
Cam atat pe ziua de azi, v-am pupat!
Am de gand sa fac rubrica separata de citate care-mi plac mie. O sa scriu in fiecare saptamana 3 citate ale unui singur autor, pentru ca amestecate puteti gasi pe oriunde.
Saptamana asta l-am ales pe C.S. Lewis. L-am ales tocmai pe el pentru ca am revazut Cronicile din Narnia si mi-am adus aminte de cat de minunat mi s-a parut jurnalul lui ‘Surprins de bucurie’, povestea unui ateu convertit la crestinism. E una dintre putinele carti care nu ridica intrebari ci da raspunsuri.
‘Chiar şi în literatură sau artă, nimeni care se preocupă de originalitate nu va fi vreodată original, pe când, dacă încerci, pur şi simplu, să spui adevărul (fără să îţi pese nici cât negru sub unghie cât de des a mai fost spus până acum), în nouă cazuri din zece, vei deveni original fără măcar să-ţi dai seama. ‘
‘Cinci simţuri; un intelect care nu poate fi altfel decât abstract; o memorie selectivă conform unor principii arbitrare; o serie de preconcepţii şi presupuneri atât de numeroase, încât nu pot examina mai mult de o minoritate din ele – niciodată nu devin conştient de toate. Cât din realitatea totală poate un astfel de aparat să cunoască?’
‘Niciun om nu ştie cât de rău este până ce nu a încercat din greu să fie bun.’
Da, stiu, pentru unii obsedati de teoria conspiratiei, era mason, la fel ca si prietenul sau J.R.R Tolkien si de fapt il invoca pe diavol in cartile lui. Poate ca-s eu mai naiva, dar nu prea pot sa inteleg cum pot Cronicile din Narnia sa te faca satanist. Misterioase-s caile Domnului.
Da da, se pare ca universul colaboreaza cu mine.
Dar eu tot prostii ascult.
Sa mor, melodia asta ar trebui facuta imn anti-avort, da’ vedeti daca nu s-a gandit nimeni inaintea mea?
Mnoh, in alta ordine de idei, io cu cine votez? Ma gandeam chiar sa-i fac o surpriza neplacuta lui Remus Cernea si sa-l votez pe el. Ba ii fac chiar si campanie electorala, poate castiga alegerile, pe urma sa am si eu de cin’ sa rad. Din ciclul: avem o tara, da’ ce facem cu ea? Cred ca icoanele alea de pe pereti din scoli o sa necesite atentie maxima. Nu faptul ca justitia nu-si face datoria, politia e mana-n mana cu infractorii sau ca deputatii fura de rup. Naiba sa ma ia, zicea unul intr-un comentariu pe un blog (cred ca tot la Remus Cernea asta) ca vai, cum sa aiba prostimea mai multa incredere in Dumnezeu decat in justitia si politia romana? M-am cacat pe mine de ras, bre, io-ti aduc mai multe dovezi ca exista nu Dumnezeu, ci inorogi si dragoni cu sapte capete decat ca exista justitie in Romania. Va rog io frumos, lasati glumele astea ca nu tin. Vreau si eu sa ma intrebe cineva in cine am mai multa incredere: in Dumnezeu sau in politicienii nostri. Io am incredere ca ii va omori D-zeu pe toti , deci cred ca votez si eu ca bunica-mea, cu Dumnezeu. ) Asa zice bunica-mea, e mai traznita ea din fire. Si nu, nu se duce la biserica. Chiar, nu puteti sa puneti si voi o casuta d-aia speciala pentru mine in care sa existe si candidatul ‘Dumnezeu cu mila’ ? Cam asta e parerea mea despre ce se intampla in tara asta. Daca nu exista nici Dumnezeu, ne-am cam ars, ca exista d-alde Basescu, Geoana, Oprescu samd. Mnoh, eu personal cred ca exista asa ca dupa mine astia iau bataie oricum, da’ nu chiar acum, poate mai incolo. Mai incolo cand luam toti bataie. E destul de nedrept zic eu, dat fiind ca pentru presedintii Romaniei ar fi musai o tratatie speciala, o smoala mai incinsa, o plua de demon mai adanc infipta-n cur, nush, ceva care sa ateste faptul ca au fost presedinti de stat. Meh, sa lasam divinitatea afara din chestiile prea-pamantesti. Eu vreau totusi sa stiu: cu cine votez? Hai lasati, nu-mi raspundeti: o sa dau cu banul.
Asaaa, acum vreau sa aduc in atentia publica a doua checstiune. Cum e posibil sa uiti un bebelus intr-un incubator? Mna, eu ar trebui sa inteleg ca si io-s uituca de fel, dar nici macar eu nu-s atat de iresponsabila, cateodata uitam sa-mi hranesc pisica seara, da’ nu era asta o problema pentru ca imi aminteau miorlaiturile si frecusul constant pe care mi-l aplica Vasile, nemancata fiind. Asa, deci cum? Sincera sa fiu, io inteleg multe, adica da domne a fost o greseala, a uitat si biata asistenta saraca, mare checstie. Ups, da’ stai ca e o checstie, era o viata de om la mijloc. Nu e ca si cum ai fi acasa si-ai uita friptura-n cuptor. Cine le lasa oamenilor astora alte vieti pe mana? Si na, spitalul da vina pe asistenta, da’ medicii din spital ce faceau? Nimic, las’ ca se ocupa asistentele, noi putem sa ne jucam bambilici. Buey, voi ce ati fi facut daca ar fi fost copilul vostru prajit pe 20% din suprafata corpului? Io as fi facut moarte de om. E usor sa vorbesti despre iertarea greselilor atunci cand citesti ziare online si esti detasat de ceea ce se intampla. Da’ daca viata copiilor tai ar depinde de oameni uituci si iresponsabili? Nasoleanu, sa se prajeasca un bebe si celor responsabili sa li se taie 10% din salariu. O adevarata tragedie, ce sa mai, doar e criza. Alta chestie de vise rele. Azi sunt masochista si vreau sa arat lumii ce spitale castoace avem. Cum nene sa amani operatia? Aveai altceva de facut? Gen ‘Mnoh, hai ca mai misca, mai avem timp de baut un sprit si-un futai cu asistentele’. Voi v-ati tampit? Sunteti cumva pusi acolo sa va faceti meseria sau sa o amanati? Asta-i Romania, romanul in loc sa munceasca prefera sa se scuze sau sa zica ‘hai ca o fac mai tarziu, nu chiar acum’. Ghinionul e ca nu in toate meseriile se poate amana ceva. Adica io daca aman cu cateva ore sa introduc cartile in gestiune la librarie nu patesc nimic. Da’ nici altcineva nu pateste nimic, nu moare nimeni. Da’ sa amani operatia unui om ca n-ai tu chef sa operezi… Pfuai. Da’ lasa ca-s tiganii de vina. Un cacat, mai bine uitati-va in oglinda, iata poporul, iata neamul romanesc, ala muncitor si minunat. Restu-s exceptii, romanul e exact ca doctorii aia ‘Las-o pe mai tarziu, ca doar nu arde’. BA ARDE! Iote aici, doctorasii astia, cu medicina facuta pe mumu la seral n-au primit decat mustrari verbale si scrise. A murit cineva din cauza lor, nu-i nimic, luati de-aici un avertisment scris si Domnul fie cu voi. Hai noroc si sanatate ca-i mai buna decat toate. Si daca nu mai e, spitalul te mananca. Da, bineinteles, exista si doctori buni, dar pe ei nu-i baga nimeni in seama, ar zice unii. Nu, nu exista doctori buni, exista o stare de normalitate la care n-ar trebui sa privim ca la a opta minune a lumii, sa ne bucuram si sa urlam ‘Vai exista si doctori carora le pasa de pacienti’. Eu cand ma duc la spital fix asta ma gandesc ca gasesc, nu oameni care te uita-n incubator. D-asta sunt platiti, ma-ntelegeti? Ca sa aiba grija de oameni, ca sa nu isi neglijeze pacientii, ca sa nu astepte spaga ca sa te bage in seama. Nu inteleg de ce trebuie sa admir si sa ridic in slavi ceea ce este -normal-, de unde pana unde?
Pe de alta parte, cam asa am ajuns in tara asta, sa ne bucuram ca prostii atunci cand firescul se-ntampla. Si voi va-ntrebati de ce se duc oamenii la biserica sa se roage de sanatate. Pai unde sa se duca? La spital? Ha-ha-ha!
Mi-am luat o carte de colorat cu printese si un set de carioci.
Am nevoie sa fiu copil, e momentul in care eu simt ca imi apartin. Si ca totul merita, ca e singurul lucru pe care-l avem si trebuie sa ne descurcam si noi cum putem.
Eu cu o carioca in mana stiu sa fac nori frumosi. And nothing else matters.
Uitati un articol bun . Nu neaparat articolul in sine cat ideea despre care am mai vorbit si eu uneori.
La noi omul nu se judeca dupa CUM munceste ci dupa CE munceste. Nu are importanta daca unul e director, are 100 de oameni in subordine da’ habar n-are ce sa faca cu ei, nuu, important e ca e director, deci trebuie sa-i pupam mana cu smerenie. N-are a face faptul ca femeia de serviciu a scarii isi face treaba in fiecare dimineata si nu ne pomenim calcand pe sobolani morti(da, am gasit intr-o noapte un sobolan mort pe scara) cand ne grabim la munca, nu, asta nu conteaza asa ca nici nu o salutam, nu merita atentia noastra, doar e femeie de serviciu. Nu avem nici cel mai mic respect pentru munca altuia daca munca lui, prin comparatie, pare a fi inferioara muncii noastre. Nu ne intereseaza cat de bine isi face un om treaba ci pozitia pe care o ocupa.
O chestie pe care am auzit-o in primele mele saptamani la librarie a fost ‘Nu mai sari si tu in ajutorul tuturor clientilor ca nu toti cumpara. Invata sa te uiti la ei, la cum sunt imbracati si pe urma ajuta-i’. Ideea era, cred, sa ma uit pentru a intui cam cati bani are omu’ de cheltuit si abia pe urma sa fiu amabila cu el. Proasta idee sa judeci omul dupa haina, ca a venit o data un tip cu o fata de taran de Cuca Macaii, imbracat absolut banal, eh a cumparat o casa de papusi de vreo 8 milioane. Alta idee tampita a romanului: sa judece statutul social al unui om dupa cum e imbracat. Normal, toate pitipoancele cu genti Louis Vuitton care n-au un covrig in stomac si nicio meserie mai acatarii in afara de aia de prostituata de lux, sunt tratate cu deferenta pentru ca na, au toale scumpe.
Trist.
Io, cand era bunica fata si cresteau merele de-a-ndoaselea in copaci. A da, si nici nu descoperisem penseta. Nu ca acum as abuza de ea prea des. Ce privire de vitica pierduta aveam. And then you came along. Si am gasit la cine sa ma uit.
Nush cum sa va spun da’ am si eu o placere vinovata. Ma rog, mai multe, da’ azi va prezint doar una. Din cand in cand caut videoclipuri cu boraci copii talentati pe iutub. De fapt nici nu trebuie sa fie talentati neaparat ca sa-mi placa, doar faptul ca-s copii ma induioseaza. Eu daca as fi in juriu la concursurile gen [Insert random country here]’s Got Talent probabil as discrimina pe criterii de varsta. -Tu cati ani ai?
-8
-Bine, ai nota 10, nici nu mai trebuie sa canti.
Oricum, pun pariu ca aia din juriu canta mult mai prost decat copiii carora le dau note. Da’ ma rog. O sa pun aici copiii care mi-au placut mie cel mai mult.
Aici e o tipa roscata care canta Take A Little Piece Of My Heart dupa Janis Joplin.
In urmatorul videoclip e Taylor Ware. Crazy.
Cea mai draguta fetita de 12 ani pe care am vazut-o pe iutub vreodata! Caroline Costa [scuzati-i engleza, e frantuzoaica, nu-l poate pronunta pe 'H' doh] :
Si aceeasi melodie interpretata de alt ghindroc care nici macar n-are toti dintii-n gura. I love her :
Gagicuta de 13 ani din Slovacia ce interpreteaza o melodie care mie mi se pare destul de complicat de cantat pentru o voce neantrenata:
Tot din slovacia, un baiat la chitara, Rony Janecek. Da, stiu cinicii vor spune ca nu e nimic impresionant, da’ sa imi spuneti daca voi stiati macar ce-i aia chitara la 12 ani. In plus e asa dragut ca n-am putut rezista :
Ok, urmatorul videoclip e cu un copil mai mare, adica de vreo 15 ani, da’ o sa va dati seama de ce l-am pus dupa ce va uitati la el. Charice Pempengco:
Si in final, Hayley Westenra care avea vreo 15 ani si canta mai bine ca Susan Boyle (nu ca as avea ceva cu Susan Boyle )
Gata, mi-am facut prea mult de cap cu copchiii astia.
LE: Cautand alte videoclipuri cu Charice (care mi se pare divina) am gasit un alt pusti de 14 ani care poate sa cante:
Si cautandu-l pe urma pe el am ajuns la alta copila de 14 ani, Giulianna Danze:
Da, pentru mine e Craciun tot anul. Nu ca as primi cadouri tot anul, desi nu m-as plange daca s-ar intampla asta.
Mno, glumeam. Tocmai ce-am vazut ecranizarea din 2009 dupa ‘Poveste de Craciun’ al lui Dickens si mi-a placut tare mult. De fapt, cred ca am vazut toate ecranizarile dupa povestea asta si niciodata nu ma plictisesc de ea. Apropo, stiati ca e prima nuvela in care s-a folosit conceptul de calatorie in timp? Ce mai incoace si incolo, mie povestea mi se pare geniala.
Ce mi se pare trist este ca-i doar o poveste. La noi oamenii nu vine niciun spirit sa ne traga de maneca si sa ne spuna ca mergem in directia gresita. Nu incasam niciodata suturi in vis, ci doar in viata reala. Exista in fiecare om o farama de suflet, o checstie pe care multi o neglijeaza pentru a o redescoperi cand e deja prea tarziu. Cand farama aia e micsorata, manjita, prea slaba pentru a transforma invelisul de carne. Da, vorbesc siropuri, dar in ultima vreme m-am tot intrebat ce inseamna sa fii un om bun. Nu bun in perioada Craciunului, un om bun tot timpul. Observ ca in societatea moderna a fi bun este egal cu a fi fraier, iar virtutile aclamate de posteritate sunt departe de a fi virtuti. Se aplauda inteligenta sub forma smecheriei, acel ‘a sti sa te descurci in viata’ adica a sti sa profiti de altii, de a te strecura printre randuri prin orice metoda pentru a ajunge in varf, a avea bani, o slujba buna, a fi admirat de cei mai putin ‘inteligenti’ ca tine. Se aplauda orgoliile personale, sansele de a-i calca in picioare pe altii pentru a demonstra ca esti mai inteligent (nu, nu voi folosi cuvantul ‘bun’ in contextul asta) ca ei. A plati cu aceeasi moneda este o forma de a iti valida demnitatea. Da, si eu o fac si toata lumea o face, dar la ora asta ma-ntreb de ce. Nu mi s-a parut niciodata ca-s mai demna atunci cand am rasplatit raul cu rau, n-am rezolvat nimic, doar am dat raul mai departe. M-am manjit cu acelasi noroi cu care ne place tuturor sa ne manjim din cand in cand. Nu, nu e o societate corecta si da, trebuie sa tii capul sus, dar atunci cand imprastii aceeasi incorectitudine pe care la un moment dat o blamezi, oare nu se cheama asta ca deja ai capul 2 m sub pamant? Nu vorbesc aici de situatiile extreme (crime, violuri) ci de magariile mici care ni se intampla in fiecare zi, alea care ne doboara si ne fac sa comitem aceleasi mici magarii. Acum cateva zile de exemplu cineva m-a facut proasta in mod gratuit si am ripostat . Dupa ce am ripostat mi-am dat seama ca parerea acelei persoane nu se va schimba si ca de fapt nivelul meu de prostie ramane la fel, ba chiar mai creste putin, proportional cu nivelul iritarii produs de un cuvant aruncat la intamplare. S-a cam stricat fengshuiu in sertarasele mintii mele, cum ar veni. N-am castigat nimic, nu mi-a crescut stima de sine cu 5 puncte ca-n jocurile RPG. Nu vreau sa fiu ‘fraierul’ de care-si bat joc toti, dar daca ar fi sa aleg, cred ca prefer varianta asta in locul celei in care imi bat eu joc de mine . Nu de alta, dar oamenii nu se pot schimba si nu poti sa-i pedepsesti pentru asta. Singurul material uman pe care ai dreptul sa-l transformi (sau macar sa incerci) esti doar tu insuti. D-asta zic ca e pacat ca spiritele alea vin doar in poveste si ii schimba viata lui Scrooge. In general, cand un om deraiaza nu prea mai e nimic care sa-l opreasca. Chestia nasoala e ca in general nu ne dam seama, ne urcam in avion, ne setam directia, dar pe urma trecem pe pilot automat, adormim la volan cum ar veni (ma rog, nici nu stiu daca avionul are volan ca nu ma pricep la avioane, da’ sper ca-ntelegeti metafora) si cand ne trezim deja suntem in cadere libera. Pac! Buf! Zdrang! And there we go. Asta-i tot? Nicio recompensa? Nici o recompensa daca adormi la volan. Atentie, se-nchid usile, urmeaza statia al treilea mormant pe dreapta. Ding dong! Si timpul zboara si ne ocupam timpul cu manarii si rautati pentru ca suntem prea mici pentru altceva si pentru ca ne e prea teama sa fim luati de fraieri sau sa fim ridicoli. Plm, enjoy the ride, viata-i o petrecere si multi fraieri mor de foame si, imediat dupa ce te trezesti sa vezi ca la petrecere esti doar tu, mori si tu ca toti fraierii. Nu de alta, dar tarana nu discrimineaza pe criterii de inteligenta. Te-ai descurcat in viata, da’ ia sa vedem cum te descurci in moarte.
Alta chestie de care mi-am adus aminte apropo de treaba cu descurcatu’ este vesnica discutie: romanul si biserica. Romanul obisnuit se duce la biserica nu pentru ca ar avea credinta de nestramutat sau pentru ca ar avea o dragoste mare fata de Creator, nu. Total eronat. Romanul obisnuit (adica multi romani, nu toti, repet, -nu toti-) se duce la biserica chiar daca nu e sigur ca e ceva sau nu acolo, da’ totusi el ar vrea sa se puna bine cu Dumnezeu in caz ca. Mai aprinde si el o lumanare cu speranta ca asta ii va descurca calea in moarte, mai baga douaj’ de spovedanii sperand ca doamna cu coasa il va prinde atunci cand abia a iesit de sub sutana, ca asa a citit el nush unde, ca daca moartea te prinde cand esti spovedit si impartasit si inca n-ai cazut in acelasi pacat pentru care te-ai spovedit (adica abia te-ai spovedit de 2 ore), eh atunci te duci straight to heaven. Sunt putini aia care se duc la confesiune cu ideea sincera ca dupa, vor iesi curati de acolo si nu vor mai face aceleasi prostii. Majoritatea se duc pentru ca au impresia ca-l mai mituiesc putin pe Dumnezeu si ca le da preotul un canon care sa-i ajute sa-si curete pacatul pentru a-l repeta din nou dupa inca o perioada. Mi se pare o caterinca majora sa te duci sa-i zici preotului ‘Parinte am pacatuit, fumez’ si pe urma sa iesi din biserica si sa-ti aprinzi o tigara. Si la urmatoarea spovedanie la fel. Si tot asa. Nene, ori te duci acolo cu gandul ca NU vrei sa mai faci niciodata chestia aia rusinoasa pentru care te spovedesti, ori nu te mai duci deloc. Fatarnicie la cel mai inalt nivel. Da’ o faci pentru ca asa a fost facut din mosi stramosi. Doamne, majoritatea oamenilor sunt prosti… (vedeti, ziceam ca o sa fiu mai buna, da’nu ma pot abtine, sta un drac langa mine si ma obliga sa continui. Totusi, eu cred ca ce scriu eu aici e chiar educativ pentru aia care au o anume capacitate de intelegere. Va faceam prosti cu drag. Dragilor. Prostilor. Dragilor. Deschideti ochii) Asa, deci majoritatea oamenilor sunt prosti de bubuie, majoritatea relationeaza cu Dumnezeu, Allah, Universul sau cum vreti sa-i spuneti in acelasi mod in care relationeaza cu vecina de la 2. Il smecheresc pe Dumnezeu, ii mai arunca o rugaciune de ochii lumii, mai dau ochii peste cap de vreo 3 ori, ii injura pe atei si se culca pe-o ureche, ca deh!, asa functioneaza lumea, asa trebuie sa functioneze si Dumnezeu. Trivializam ceea ce nu intelegem, coboram anumite chestii la nivelul nostru doar pentru ca suntem prea ingusti ca sa intelegem ca NU putem intelege. Ca NU asa se rezolva problemele. Ca daca constiinta ta iti spune ca nu e bine sa faci un anumit lucru, apai nu-l mai faci si gata, nu te duci la biserica ca sa-l poti face din nou cu inima impacata. Poate constiinta ta e Dumnezeu, poate Dumnezeu vorbeste prin constiinta ta, poate n-ai nevoie de preoti ca sa stii ce e bine si ce e rau, ca stii foarte bine, doar ca nu-ti convine ceea ce stii asa ca preferi sa alegi calea mai usoara. Uf, da’ chiar trebuie sa zic toate treburile astea? Adica nu le stiati deja? Pr…Dragilor. Acum vorbesc si cu mine insami, nu ma bagati in seama. Draga de mine.
Sa vedem daca iese Geoana cine o sa mai indrazneasca sa spuna ca-i dictatura in Romanica pe urma.
Cum sa te duci sa votezi cu unul care zice ca exemplul de moralitate pe care-l stie el e patriarhul Daniel?
Da spun aia care voteaza cu Geoana ca ei nu voteaza pro-Geoana, ci anti-Basescu. Pai asa puteati sa-l votati la fel de bine pe Crin, da’ nah iarna grea, omatul mare, nu-s creiere de vanzare. Mnoh, io cred ca chiar sting lumina daca mai vad un presedinte rosu la putere.
In alta dezordine de idei azi in librarie intra un musulman cu copiii dupa el si unul dintre tanci arata spre o chestie de Craciun si-mi spune ‘MINCIUNA’.
Io: -Hah???
El: -Minciuna!
Io: -Da, bine, la revedere, sa mai treceti pe la noi.
Ma asteptam sa-mi spuna despre cum e Allah singurul Dumnezeu si Mahomed profetul lui, si cum ar trebui eu sa port val pe fata ca incalc cuvantul sfant al Coranului, da’ s-a abtinut.
Cred ca se simtea ofensat de ornamentele de Craciun, poate trebuia sa atarn prin librarie niste picturi cu femei omorate cu pietre sau cu profeti pedofili. Ma-ntreb cum reactioneaza acesti mici (sau cei mari) teroristi in fata unei fleici de porc. Oare incep sa tremure si sa dea ochii peste cap? Oare se evapora cum fac vampirii la lumina? Oare saliveaza in adancu’ sufletului lor si pe urma se duc acasa sa-si bata nevasta ca sa scape de frustrari? Hm hm, voi medita asupra acestei checstiuni.
De fapt, ce voiam sa va zic dar iar m-am intins in stilu-mi caracteristic este ca nu e musai sa aveti un Craciun fericit, nu va somez eu sa faceti asta, puteti sa aveti un Craciun cum vreti voi. Da’ sa fie al vostru si al familiei voastre, al oamenilor pe care ii iubiti si cu care ati vrea sa va petreceti nu numai Craciunul ci si… Revelionul. Mnoh, n-a iesit bine. Va doresc o infinitate de Craciunuri asa cum vreti voi alaturi de cei care va fac sa va simtiti -acasa-. Cam asta voiam sa zic.
Ta da daaaa! O asteptam de cateva luni bune si azi a venit. Din Anglia pachetel. Hehee! Are si poze. Am observat ca Russell era un copil urat. A crescut pentru a fi un lebadoi in toata splendoarea. Da, sunt superficiala. Ma duc sa ma masturbez intelectual cu vorbele de duh ale lui Russell.
Acum cateva saptamani a intrat in librarie un mosulet simpatic, dar ponosit. M-a intrebat de ultimile aparitii de carte si i-am aratat raftul Humanitas. Am mentionat si Apa pentru elefanti, moment in care el reactioneaza prompt ‘Am citit-o. E geniala, ar trebui sa primeasca Nobelul’.
Dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
)
